In memoria lui Andrei Bodiu
Multi am fost cei care ne-am inchipuit, contaminati de marea euforie a revolutiilor din 1989 si apoi a celor colorate, ca democratia liberala, ca practica si nazuinta, a invins definitiv totalitarismul. Conceptul insusi s-a aflat sub atac, invocandu-se minusuri reale ori imaginare. Traim acum ceasul unei reintoarceri a autoritarismului cu ambitii ideocratice. Societatea deschisa este din nou contestata, din interior si din exterior. Despre aceste lucruri am vorbit la Universitatea de Vest din Timisoara. Ii multumesc Danielei Ratiu pentru remarcabila sinteza pe care o public mai jos.
Around the corner: NeoTotalitarismul!
Un amfiteatru plin ascultând-l pe Vladimir Tismăneanu, profesor de Științe Politice la Universitatea Maryland, profesor Doctor Honorius Causa al Universității de Vest Timișoara, susținând prelegerea ”Totalitarismul și condiția umană”, în 2 iunie, 2015.
Radiografia totalitarismului nu este inutilă nici astăzi, cu atât mai mult cu cât întreg contextul geo-politic pare legat ombilical de trecut. Cu atât mai mult cu cât, afirmă Vladimir Tismăneanu, putinismul are rădăcini în mesianismul bolșevic. ”Totalitarismul nu poate fi considerat defunct, ci aroundthe corner”. Trăsăturile totalitarismului sunt, potrivit lui Tismăneanu:
- Partidul unic și monopolul puterii
- Textul sacru – ideologia
- Distrugerea Statului de drept și a legalității
- Radicalismul puterii
- Controlul minților și distrugerea omului interior
- Sanctificarea violenței
- Totalitarism și purificare
- Construcția inamicului obiectiv.
Pentru Vladimir Tismăneanu, totalitarismul este ”caracterizat de un machiavelism utopic și de un iacobinism mesianic”. Dialogul cu amfiteatrul a fost prilej pentru politolog să vorbească despre fundamentalismul totalitar, despre neototalitarism, să se întrebe retoric care va fi cheia de boltă a secolul XXI. Tismăneanu a admis că a existat întotdeauna un conflict între liberalism și democrație și că această tensiune s-ar fi terminat odată cu al doilea război mondial care ar fi adus împăcarea. Pe de altă parte, în contextul tendințelor și fascinației pentru noile ideologii care edulcorează trecutul și cosmetizează istoria, politologul consideră că sociologia contemporană este marcată încă de marxism. Marxism și neo-marxism. Referințe la Raymond Aron, la HannahArendt, Noam Chomsky, Michel Foucault, Albert Camus, Alain Besancon, Shapiro, Tony Judt, Isaiah Berlin.
Seara zilei, lansarea volumului ”Efigii ale unui coșmar istoric” de Vladimir Tismăneanu, apărută la editura Humanitas, lansare la Librăria Cartea de Nisip. Alături de autor, politologul Marius Stan (coordonatorul volumului), Mircea Mihăieș, Adriana Babeți și Cornel Ungureanu. Pentru Marius Stan, Vladimir Tismăneanu și-a asumat rolul de ”intelectual public care, astfel, își asumă o Golgotă”, pentru că, afirmă Stan, politologul are ”conștiința reversibilității răului, iar demersul său este în acest sens, profilactic, terapeutic”. Pentru Vladimir Tismăneanu, totalitarismul este o ”ciumă”, și aduce aminte de ”Ciuma” lui Albert Camus. Politologul se declară preocupat, atât el cât și Marius Stan, de conceptul de ”apostazie”. Tismăneanu a citat din portretul făcut lui Alexandru Jar, a vorbit despre șocul produs în anii 50 de Raportul lui Hrușciov, după moartea lui Stalin, despre cum raportul a dinamitat mitul stalinist, despre dezghețul post-stalinist și despre conceptul de post-memorie și despre ”comunitățile anamnezice”, în care se declară a fi împreună cu Marius Stan. Volumul ”Efigii…”, potrivit autorului, se înscrie într-un proiect editorial care va fi urmat de apariția a încă două volume. Cartea a fost lansată la Bookfest şi inventariază personaje din vechiul regim, ale unui ”coșmar istoric”. Autorul notează în Cuvântul înainte al volumului că ceea ce îl interesează este ”cum s-a construit eșafodajul puterii și, mai ales, cine au fost exponenții ei”.
Dacă anii trecuți putea părea a avea doar anvergură academică (nu aceasta este permanentul reproș?!)proiectul intelectual al lui Vladimir Tismăneanu, care se întinde pe decenii, este despre ceea ce se întîmplă în realitate şi, în acest este, se poate spune, unul vital. Portrete ale unor figuri sinistre ale unui comunism deși defunct oficial, iată că urmările lui sunt vizibile în societăți, precum cea românească, funcționând post-traumatic, atinse până în cele mai profunde straturi, dezvoltând bizarerii comportamentale, cao boală cronică care atinge centre vitale precum inima. ”Ethosul democratic nu se poate construi în Rusia”, afirmă politologul, iar unde nu se poate construi, accentuează Tismăneanu, ”avem democrații schilodite”. Declară răspicat Tismăneanu că ”nu accept discuții despre exonerarea totalitarismului de vină”. Leninism, stalinism, marxism, neo-marxism, ne-stângism, neo-totalitarism sunt grade de boală, focare coșmarești care iradiază în corpusurile sociale, însă corpusurile atinse nu au reprezentarea bolii, nu au curajul oglinzii, și atunci importanța unui proiect intelectual precum cel al lui Vladimir Tismăneanu și Marius Stan este capitală, un angajament civic radical. De ce am înceta să vorbim despre totalitarism când efectele lui și sunt prezente și astăzi într-un fel de reconvertire, revenire a unui cancer care părea eliminat?! Remanență, reconvertire, reziduuri. Așadar, ”Efigii ale unui coșmar istoric” precum niște oglinzii necesare în care este obligatoriu să privim cu curaj, un fel de profilaxie necesară pentru supraviețuire și redefinire identitară.
http://www.revistaorizont.ro/conferintelemicrosoft/index.php/conferinte?cid=33
sursa foto: https://www.facebook.com/pages/Libraria-Cartea-de-Nisip/111674082279164
Domnule profesor,
Diada Daniela Ratiu – Melania Cincea. Asocieri libere, ca pe divan ‒ sentimentul ca sunteti idealizat, model-discipol, putere de seductie etc. Intamplator, marti, in 2 iunie la ora 17.50, o asteptam pe Maroussia sotia lui Zen (Dr. Zen ); ) pe strada Alba-Iulia din Timisoara. Dv veneati agale spre lansarea de la libraria ˮCartea de nisipˮ impreuna cu Mircea Mihaies si tanarul dv colaborator si… si apare Ea, imbracata in negru cu vioara in spate pe straduta cu umbrele colorate suspendate in aer. Mi-a placut enorm subtilitatea din atitudinea dv cand Maroussia, cu stilul ei inconfundabil de a merge/a pluti pe deasupra de tot, hipnotizant acest efect-defect de scena, a trecut pe langa dv., eram la terasa Adagio. O fractiune de secunda mai in spate, si cautarea privirii pentru interferare, cat de fatetat si interpretabil este acest gest simplu.
Regret ca nu am ajuns la lansare, inca astept un articol pe tema adoptiilor in nomenclatura pentru a putea inchide cercul deschis de triada, trecuta mult prea devreme in eternitate, Zen-Cala-Scarpia si a va preda ce de fapt va apartine din dosarul de supervizare al Calei. Dorea sa scrie o carte despre adoptii in acele vremuri, fixatia fatala pe nevroza transgenerationala si criptele, clivajul si cadourile cu dinti din familie, credea ca doar dv puteti scana obiectiv moda / cazuistica adoptiilor cum spunea ea si pregatea terenul prin invaluire pe latura psi, dar cand te uiti prea mult intr-un abis…
Felicitari pentru cea mai recenta carte.
Sallas
PS
Lipseste din subterana comentariilor de ceva timp domnul Lecter Hannibal /HL – un personaj interesant prin perseverenta, prin cautarea obsesiva a fisurilor. Stiu ca suna cat se poate de absurd acum, dar Zen avea o intreaga ”schela” pentru el iar ea, dar, dar devin dramatic daca incerc sa pun cap la cap aceste piese de puzzle tocmai acum.