sâmbătă, aprilie 26, 2025

Totalitarismul, statul de drept și statul de ne-drept

Ati citit stirile recente despre prigonirea jurnaslistilor străini in Iran? Ati vazut filmul „Rose Water”? Il mai tineti minte pe Liu Xioabo, laureatul premiului Nobel pentru Pace, aflat după gratii in China? Sunteti la curent cu intoleranta devenită politică de stat in Rusia putinist? Ceea ce definește modernitatea democratică este respectul pentru lege. Stat de drept (Rechtsstaat) versus stat de ne-drept (Unrechtsstaat).

Termenul de stat de ne-drept a fost folosit de președintele german Roman Herzog atunci cand, in Bundestag, a condamnat dictatura SED (Partidul Socialist Unit din Germania, deci partidul comunist din RDG) ca regim criminal. Vorbind in martie 1937, deci in plină Mare Teroare, subordonatilor sai din cadrul Procuraturii Generale a URSS, ex-menșevicul Andrei Ianuarievici Vișinski a declarat, pe baza instructiunilor, explicit mentionate, primite de la Stalin: „Există perioade in istoria omenirii, ca și in vietile noastre, cand legile trebuie privite ca anacronice și este necesar să fie date de-o parte”.

Conform doctrinei Vișinski, confesiunea acuzatului era o proba juridică suficientă pentru pronuntarea sentintei. Extorcarea acestor confesiuni (prin tortură fizică si psihică, prin șantaj emotional etc) devenea sarcina numarul unu a politiei secrete (v. volumul „Marea Teroare” de Robert Conquest si romanul „Intuneric la amiaza” de Arthur Koestler).

Cum scria candva Boris Levitsky, „chestiunea culpabilitătii ca atare nu era una care sa fie dezbatută”. Era suficient ca o persoană să fie desemnată drept „inamic obiectiv”. NKVD-ul si Gestapo-ul știau cum sa o transforme in „inamic subiectiv”. Totalitarismul, cum a demonstrat Hannah Arendt, are doi inamici fundamentali care trebuie nimiciti: persoana morală si persoana juridică. Teoreticienii legali ai celui de-al Treilea Reich impărtășeau această viziune. De-radicalizarea unui regim totalitar inseamnă, de fapt, resurectia acestor doua persoane. Totalitarismul este regnul fictiunii ideologice, al unei supra-realităti constrangatoare, al minciunii ipostaziată in principiu constitutiv si chiar, precum in Constitutia stalinistă, nervul central al unei ontologii politice ce se pretinde „constitutională”. Cand incetează minciuna, totalitarismul moare.

Dar cat de departe poate merge o asemenea de-radicalizare fara a anihila sistemul insusi? Adam Michnik avea dreptate cand scria, in anii 70, că nu există totalitarism cu chip uman, ci doar unul cu dintii sfăramati…

Recomandari:

https://www.contributors.ro/global-europa/urss-ca-mare-minciuna-eseu-de-marius-stan-%C8%99i-vladimir-tismaneanu/

http://anatolicoblogg.blogspot.com/2015/03/vladimir-tismaneanu-enigma-of.html

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Cred ca baza regimurilor totaliare sunt ideologiile iar baza ideologiilor se gaseste in dorinta omului de a subsuma realiatea unei idei. In esenta regimurile totalitare au oroare de libertatea de gandire care o data ce incepe sa se afirme pune sub semnul intrebarii si contesta orice idee care ii ingradeste capacitatea de expresie si manifestare.

  2. Foarte bine spus domnule profesor. Unitatile de masura pe scara totalitarismului sunt nedreptatile: minciuna, impostura, propaganda, traficul de influenta, santajul, furtul, teroarea, politia politica, crima si genocidul.

    Evident, ura mafiei fata de statul de drept este viscerala. Si la fel ura fata de virtutile omenesti. Totul trebuie pangarit in numele dreptului la forta. Iar forta dreptului trebuie bagatelizata. Pe cat posibil, chiar si legile stiintifice trebuie ignorate sau desfiintate daca se opun totalitarismului. Comunitatea, preferabil cat mai inapoiata, are dreptul, forta si obligatia de a umili individul. Iar acesta din urma, cu cat mai virtuos, cu atat mai periculos. Si chiar intelesul virtutii se schimba in avantajul celor lasi, a celor care executa orice fara scrupule. Astia-s cetatenii cei mai fideli, mai laudati si mai utili totalitarismului. Inevitabil, sefii trebuie lingusiti, iar cultul personalitatii nu intarzie sa apara. Toate se leaga in ghemul perversiunilor totalitarismului. Ideologia utopica si lemnoasa mascheaza goliciunea ierahiei de haita cu tichia de margaritar a idelurilor simpliste si imbecile. Generatii tot mai inapoiate se perpetueaza si aberatii tot mai incredibile devin posibile. Coreea de Nord este exemplul cel mai elocvent.

    Gratiei penetrarii informatiei, statul de drept devine tot mai transparent, in timp ce coruptia vrea sa-l mentina tot mai opac. Tendintele sunt trans-nationale, globale, iar simplificarea statului minimal, care arbitreaza competitia si-atat, vor conduce probabil la desfiintarea investiilor de stat, dar si desfiintarea ajutoarelor privilegiate de stat, desfiintarea birocratiei si populismului. Probabil toti cetatenii ar trebui sa primim ajutoare egale de la stat, in schimbul platii unor impozite procentuale egale. In Finlanda deja se intampla. O idee exceptionala cred.

  3. Si totusi , cu noua moda contestatara si anarhista , pe fondul unei crize profunde a civilizatiei occidentale , stare de oboseala , de nevroza , de ,sfirsit de ciclu, , sintem intr-o noua faza , mai insidioasa , mai ,teologica, , de rinocerizare , radicalismul intelectual si practic isi scoate mii de capete , e ubicuu , iar internetul este un fel de bomba cu ceas . Oamenii s-au plictisit cu normalitatea , vor actiune , adrenalina , au prins gust pt. apocalipse .

    • Cred ca unii oameni inca nu realizeaza puterea pe care o ascunde internetul..
      Altii o stiu prea bine si o folosesc intens.

      Fenomenul este similar cu cel de la inceputurile televiziunii, radio-ului/ de fapt al mass-mediei…
      Cu ceva in plus – vitezele de propagare si ratele de penetrare mult mai mari.
      Plus ca exista urme/ sunt in arhive si deci…

      Interesante vremuri – poti sa mori usor ranit din dragoste de viata.

  4. Unde-s legi e judecata si unde-i judecata e mereu si nedreptate. Mult-mediatizatul caz cu cuplul ce dorea sa comande un tort, iar proprietarul, a fost sincer si a spus ca va refuza din motive religioase si pentru ca nu considera fireasca relatia. Daca mintea si spunea ca s-a lovit la mana nu mai aveau de platit aprox. 120.000 dolari, si afacerea desfiintata.. Supreme Cour of Justice,rule of law… Ordonanta de renuntare la doctorat a lui Ponta, tot prin respectarea legilor s-a facut. Daca asta inseamna democratie, sau este inerenta democratiei…ma intreb ce mai inseamna ‘demos’….

  5. Cred ca principiul fundamental al statului de nedrept este promovarea mijloacelor ca nevoi fundamentale ale omului. Cu alte cuvinte metoda e considerata mai importanta decat produsul finit. Statul de nedrept este o fabrica de metode iar omul este instrumental metodei si nu invers.

    Adica in locul hainelor este moda.
    In locul hranei este forma si ambalajul.
    In locul locuintei este creditul ipotecar.
    In locul banilor este sistemul bancar.
    In locul cunoasterii avem sistemul educational.
    In locul ierarhiei umane a valorilor este statul si cadrul lui institutional.
    In locul vietii avem cadrul legislativ.
    In locul libertatii de constiinta avem biserica.

    • Este nevoie si de proces caci nu se poate ajunge la rezultat.
      Insa ponderea, proportiile sunt importante.

      Fara proces ajungi la anarhie si haos- si chiar asta vrem sau vrem sa il evitam?
      Extremele nu fac bine niciodata – moderatie si echilibru in toate, cu bunavointa.

  6. Între democrație și totalitarism există o mulțime de nuanțe de gri. România nu este astăzi în niciun caz o țară totalitară, însă și democrația e doar mimată. În realitate, societatea românească de azi e un fel de feudalism transpus în secolul XXI. Cu funcționari numiți politic (asta e deosebirea netă față de un stat de drept autentic) și cu rețele piramidale de peșcheș, exact ca în feudalism.

    Cât despre lege, simplul fapt că e lege nu o face să fie și corectă. Ca să existe respect față de lege de aici trebuie început, de la legi corecte, juste, drepte. Altfel, teama supușilor față de lege nu e foarte greu de obținut pentru stăpâni, însă teama nu are nimic de-a face cu respectul.

  7. Nu am stiut de definirea statului de ne-drept.Va multumesc!
    Cinstit, ma infioara gandul ca ne putem intoarce inapoi.

    Pana la urma dictatura vs. democratie este lupta dintre supunere/capusare vs. colaborare.
    Un rol important in acest proces il are dimensiunea statul si modul in care cetatenii se raporteaza la el. Daca cetatenii supun statul putem spune ca democratia nu a murit, dar daca ei gandesc ca este bine ca statul sa fie servit de cetateni atunci exista o mare problema.

    Un stat mic – minimalist – asigura o democratie puternica.
    Un stat mare – prezent in toate domeniile si activitatile economice si ne-economice in viata cetatenilor sai – asigura, mai devreme sau mai tarziu, o cumplita tiranie/dictatura.

    Atentie mare la statul asistential – este samanta demolarii democratiei.
    SI nimeni nu este ferit ce acest proces.
    Nici macar UK sau USA, ca sa nu pomenesc din nou despre Germania.
    http://cadi.ro/docs/collections/Esecul%20statului%20asistential.pdf

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. In 2024 editura Humanitas i-a publicat un nou volum cu titlul „Aventura ideilor".Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro