joi, martie 28, 2024

Totul a pornit de la un interviu

Scriu aceste rânduri din solidaritate cu jurnalistul William Totok, corespondent RFI România și cu care am fost coleg la Comisia „Elie Wiesel” în 2003-2004. În timp ce o emisiune tv din Franța promova astăzi dimineață povestea lui Loup Bureau, ziarist francez închis în Turcia pentru așa zis terorism și eliberat după eforturile guvernului francez după 52 de zile, la noi asistăm la un linșaj mediatic al lui William. Intervin, într-o dispută falsă lansată de ong-uri și persoane interesate să promoveze memoria Mișcării Legionare, numai pentru că Totok a primit mesaje de amenințare cu moartea. Organizația Patriotică Radicală a Exilului Românesc „Fii lui Avram Iancu” i-a transmis: „Ia seama că luneci într-un joc periculos, iar dacă faci cunoștințe cu noi în scris, data viitoare – ce nu-i departe dacă nu te potolești – vei cunoaște tăișul pumnalelor noastre sau greutatea bardelor”.

Este inadmisibil ca în democrație Ideile să ucidă! Libertatea de opinie înseamnă dialog și argumente. Numai cine nu are aceste instrumente recurge la amenințări. Cred că situația creată de interviul cu cercetătorul Mihai Demetriade, difuzat pe 28 octombrie la RFI România, a degenerat și datorită analfabetismului instituțional. Reacțiile intempestive și agresive ale președintelui executiv al IICCMER și a conducerii CNSAS nu au făcut decât să încurajeze mesajele agresive și incitatoare ale celorlalți. Conducerea CNSAS este posibil să se fi lăsat înșelată de reacțiile ong-iste și, fără să studieze documente sau să își asculte colegul, pe Mihai Demetriade, a redactat un comunicat inadecvat. De aceea, poate, astăzi o parte din conducerea CNSAS s-a desolidarizat de comunicatul de presă de ieri 31 octombrie.

Președintele executiv al IICCMER a făcut-o cu bună știință. El a semnat un comunicat și a doua zi a opinat și pe blog la Adevărul. De asemenea, nu este prima oară când susține public memoria extremei dreapta interbelice după tehnica „adevărul vostru este și al nostru”, lipsită de spirit critic. El preia numai mesajul și mărturiile legionarilor sau a acelora care îi sprijină și, de asemenea, a participat alături de persoane care se recunosc de la Mișcarea Legionară, la evenimente publice. Să fi uitat președintele executiv, demnitar de stat, care sunt premisele pentru asumarea memoriei de către o instituție publică centrală în democrație?

Eu însă știu că astfel de încercări fac parte din falsa competiție memorială pentru a câștiga spațiul public. O realitate inerentă a tranziției înspre mentalitatea civică democrată, plurală și deschisă. Iar instituțiile publice ar trebui să dirijeze acest proces educațional civic.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. 1. articolul nu aduce nici o contribuție in discuția care a evoluat la argumente serioase. E doar un fel de adeziune sentimentală la un amic de presă.

    2. domnule, intelegeți că nimeni n-are nimic cu libertatea presei blabla, dar orice jurnalist trebuie să isi asume conținutul și să se justifice.

    3. terminați cu victimizarea – in momentul in care vii cu bombițe revizioniste și negaționiste CARE NU AU TRECUT DE CONSENSUL ACADEMIC, nu te plange că ești victimă ci pune osul să argumentezi și mai ales să nuanțezi,nu veni cu petarde că victimele nu erau victime – cum ar suna să o dăm cu negaționism din ăsta pe Holocaust? Nu e la fel de inuman?

    4. Victimele reale sunt cei morți in chinuri și dezumanizați la Pitești nu 3 bugetari aroganți și cinici care s-au dedat la un pic de negaționism

    5. PE FOND: Securitatea a conceput, organizat și pus in aplicație experimentul Pitești. Analogia cu răfuielile legionare din Rostock e doar o analogie, adică degeaba ai niște documente dacă nu ai cap teoretic să stabilești corelații cauzale univoce. Legionarii se răfuiau acuzandu-se reciproc de trădare. Nici o legătură stabilită cu conceptul diabolic de la Pitești, adică distrugerea omului vechi anticomunist și creștin și re-educarea lui prin tortură psiho-fizică, inversarea radicală a identității unui om, umilirea și dezumanizarea cinică până omul iși schimbă viziunile. Asta e specificul violenței experimentului diabolic Pitești, marca absolută PCR-SEcuritate. Veți vedea că un amărât de articol bazat pe o analogie slabă nu va rezista verficării logice și documentare – el nu poate inventa o nouă genealogie analogică a anatomiei violenței cand avem deja o cauzalitate specifică, personalizată, individualizată și masiv documentată.

    6. In fine vreau să atrag atenția că joaca de-a negaționismul are două capete – nu avem o poziție centristă ci avem revizionismul noii stângi care e o strategie politică vicleană de a inocenta vechea stângă aruncând vina pe fasciști. Să nu mai zicem că cercetătorii nu-s originali ci doar preiau teza oficială a SEcurității că vina Piteștiului o poartă legionarii care au infiltrat Securitatea. Vechea stângă apărată de Noua stângă, tango nu alta

    • PS. Plus că e de rea credință să zici că cineva ia apărarea legionarilor. Despre legionari știm clar ce și cum au făcut, responsabilitatea lor nu e negată in nici un fel nici doctrinar nici istoric. Aici e vorba doar de faptul că unii vor să substituie vina comuniștilor pentru Pitești anume cu vina legionarilor – adică Virgin Ierunca, Francois Furet sau Stephane Courtois care scriu că experimentul Pitești a fost un efort diabolic de dezumanizare unde NU au fost doar legionari, iau ei apărarea legionarilor? Aici e vorba de a nu incurca borcanele. Să ajungi să ii faci legionari pe cei care critică amestecul ăsta e ignobil, e vechea tactică a „luptei antifasciste” la grămadă, toti anticomuniștii sunt fasciști. Ei nu – sunt anticomuniști care nu sunt fasciști, live with it și dați argumente.

  2. „într-o dispută falsă lansată de ong-uri și persoane interesate să promoveze memoria Mișcării Legionare”
    Adica…de catre ‘cercetatorii’ platiti de noi ca sa lanseze petarde precum astea:

    <>
    <>
    ?

    „Libertatea de opinie înseamnă dialog și argumente”
    Dumneavoastra..deschideti aici un dialog? ca despre cercetatorii de mai sus am vazut cum procedeaza: pentru ei oricine nu e de acord cu dansii e un legionar patibular.

    Caci daca polemica aia civilizata abia a inceput- apai as vrea sa spun si eu ca sunt intru totul de acord cu dumneavoastra intr’un singur punct: da, disputa este falsa, e falsa pentru ca nu exista nici legionarii, nici cercetatorii, unii pentru ca nu au legiune [poate doar vreo bisericuta obscura, total irelevanta, de care nici nu as fi aflat daca nu ati fi pomenit dumneavoastra de ea], ceilalti pentru ca in loc de studii istorice ofera publicului agitatie si propaganda politica murdara. Iar argumentul meu este chiar sintagma „cacati cu ochi”, utilizata de un oarecare „cercetator”, sintagma care, evident, nu are nimic de’a face cu rigorile stiintei, ci este expresia partizanatului politic fara perdea.

    Nu am nimic impotriva incaierarilor politice virtuale, e dreptul fiecaruia de a combate si persifla inamicii sai politici, numai ca nu inteleg de ce trebuie sa’i platesc eu -simplu cetatean fara opinii tari si non-partizan- un salariu activistului politic care se simte insarcinat de natiune [?] cu agitatia online. „Cercetarea” au facut’o pe banii nostri, dar „concluziile”, adica sentintele, sunt utilizate ca unealta politica in scop propriu, adica pentru avansarea unei agende si rascolirea unui imaginar cuib de viespi.

  3. William Totok a făcut 8 luni pușcărie la Timișoara ca student la filologie 1975. Fără procres, numai pentru intimidare. O nimica toată, un fleac?

    William Totok a făcut parte de grupul de scriitori bănățeni șvabi „Aktionsgruppe Banat ( Richard Wagner, Johann Lippet, Werner Kremm, Gerhard Ortinau, Rolf Bossert, etc) urmăriți, persecutați de securitate. Impreună cu Herta Müller și colegiii din „Aktionsgruppe Banat” a publicat 1984 o scrisoare deschisă către Uniunea scriitorilor după ce Helmut Frauendorfer a fost șantajat și lovit de securiști. Uniunea scriitorilor nu a răspuns nici până azi apelulului tinerilor scriitori. A urmat interzicerea oricăror posibilităti de publicare 1984-1987 în Natiunea ceaușistă a tinerilor bănățeni și expulzarea forțată din țară 1987 (șantaj securist: închisoare dacă nu părăsesc țara). La Berlin Helmut Frauendorfer, Herta Müller (a publicat în der Spiegel scrisoarea de amenințare primită de la „Fii lui Avram Iancu”, securiști, expediată din Viena, acolo era un frate Ceausescu la Amabasadă), etc au primit amenințări de la securitarte.

    Acum o nouă amenințare din partea „puilor de securiști făcuți la beție”.
    Continuitate a naționalismul legionar ortodox în Națiunea ceaușistă până azi!

    Există o documentație mare despre activitățile securiștilor împotriva lui William Totok și tinerilor scriitori Bănățeni:
    Die Akte Christina, Herta Müller

    Das Leben einer Akte, Johann Lippet Wunderhorn Verlag Heidelberg

    Der König verneigt sich und tötet, Herta Müller. Regele se închină și ucide.

    Patria mea a fost un sâmbure de măr, Herta Müller

    „Vexierspiegel Securitate. Rumäniendeutsche Autoren im Visier des kommunistischen Geheimdienstes.“ Herausgegeben von Gerhardt Csejka und Stefan Sienerth. Veröffentlichungen des Instituts für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas an der LMU München im Verlag Friedrich Pustet, Regensburg, 2015, Band 129, 280 Seiten, (Der Soziologe Anton Sterbling greift mit Fug und Recht ins Psychosomatische: „Die Begegnungen mit der Securitate, mit ihren Helfern und Helfershelfern wie auch mit anderen Organen des kommunistischen Repressionsapparates hinterließen bei mir bis heute tiefe Narben und kaum verheilte Wunden, die schmerzhaft sind, wo nunmehr Akten vorliegen, und die Phantomschmerzen verursachen, wo vermutete Akten (noch) fehlen.“ / …. Die erschütternd infantilen Ausführungen über die Rolle des Führungsoffiziers, die Cristina Anisescu aus der Fachzeitschrift „Revista Securitatea“ zitiert, legen es nahe: Der sollte u. a. „beim IM die Liebe zum Vaterland fördern, Unnachsichtigkeit den Gesetzesverächtern gegenüber, Hingabe und Leidenschaft für die informative Tätigkeit,/ ….. Der Sammelband Vexierspiegel Securitate: Rumäniendeutsche Autoren im Visier des kommunistischen Geheimdienstes von den Herausgebern Gerhardt Csejka und Stefan Sienerth beschäftigt sich mit dem ehemaligen Geheimdienst „Securitate“ während der kommunistischen Herrschaft in Rumänien. Securitate war von 1948 bis 1990 gleichzeitig Nachrichtendienst und Geheimpolizei in Rumänien, die Mitglieder waren vor allem rumänische Kommunisten. Der Sammelband verfolgt das Ziel, zur Aufarbeitung über die Arbeit der Securitate beizutragen. Der rumänische Geheimdienst überwachte und dranglasierte zahlreiche deutsche Autoren aus Rumänien und sammelte eine Vielzahl an Materialien über die deutschen Kultur- und Literaturschaffenden. Teilweise wurden diese Autoren sowohl von der Securitate als auch durch die Stasi überwacht, wobei die beiden Geheimdienste nicht zusammenarbeiteten. Der Sammelband beinhaltet verschiedene Aufsätze zu diesem Thema und auch Beiträge der internationalen Tagung „Deutsche Literatur in Rumänien im Spiegel und Zerrspiegel der Securitate-Akten“ aus dem Jahr 2009. Bekannte deutsche Autoren, wie beispielsweise Joachim Wittstock, Franz Hodjak, Richard Wagner und Johann Lippet berichten über ihre Erlebnisse unter der Securitate und dem Verhältnis des rumänischen Geheimdienstes zur Stasi…/… Die Akten der Securitate, dem rumänischen Pendant der Stasi, seien nicht frei von strukturellen Analogien zum sozialistischen Realismus, stellt der Essayist und Übersetzer Gerhardt Csejka nicht ohne Ironie bei der Lektüre der Berichte über ihn fest – „vorgeprägte Muster, genormte Meinungen, rücksichtsloses Zurechtbiegen bzw. Glattbügeln aller Widerstände und individueller Nuancen, ein Reduktionismus der gewaltsamen und dümmstmöglichen Art“ (257). Dennoch ist ihre Wahrnehmung durch den repressiven Staat für diejenigen, die als Feinde klassifiziert wurden, für das Verstehen der eigenen Biografie nicht ohne Bedeutung. Dies gilt auch und insbesondere für die deutschsprachigen Schriftsteller Rumäniens, die allein schon durch ihre kulturelle Zugehörigkeit zu einer Minderheit einem Generalverdacht ausgesetzt waren – galten die Deutschen doch per se tendenziell als Faschisten und Nationalisten. Die deutsche Minderheit wurde daher vom „August 1948 bis Ende 1989, teils darüber hinaus, laufend überwacht“ (Eduard Schneider, 268). Im November 2009 fand zu diesem Themenkomplex eine Tagung statt, die das Institut für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas der LMU München gemeinsam mit dem Nationalrat für das Studium der Securitate Archive veranstaltete, Schwerpunkt war die „Deutsche Literatur in Rumänien im Spiegel und Zerrspiegel der Securitate Akten“. Der Beitrag von Cristina Petrescu über die bereits 1975 in Temeswar verbotene literarische „Aktionsgruppe Banat“ lässt allerdings deutlich erahnen, wie klein (oder eher nicht vorhanden) dieser Spielraum tatsächlich gewesen sein muss. Der Schriftsteller Franz Hodjak erzählt in seinem Beitrag ähnlich wie Gerhardt Csejka davon, dass einige Informationen des Geheimdienstes zwar stimmten, meist aber ein Konstrukt unsinniger, abstruser Behauptungen waren – ihn habe aus seiner Securitate Akte „ein Staatsfeind […] ungläubig“ (139) angeblickt.
    Natalie Wohlleben, Dipl.-Politologin, Redakteurin pw-portal.de.).

    • Dar ce- ai spune KURT despre NIKOLAUS BERWANGER, fostul redactor șef de la NEUES BANATER ZIETUNG ? Dar despre șefii de la Consiliul oamenilor muncii de nationalitate germană din Brașov, Timisoara, Bucuresti ? Ori despre ziariștii de la NEUER WEG ? Dar despre zecile de foști activisti de partid rezidenți azi în GERMANIA după 1989 ? Nu s-ar putea spune că nu au fost… Hai, că vreau să închei cu niște versuri pe care le-am găsit subliniate de mine din poezia Schattenreich Dobrudscha scrisă de Rolf Frieder Marmont în 1979 … ”Simți și tu, frate ,/în gură limba făcută căluș/sub pleoapă firul de nisip,/și-n piept junghiul ușor ?” ( vezi antologia de poezie germană ”VÂNT POTRIVIT PÂNĂ LA TARE ”,Kriterion, București, 1980 ). Asta cu toate că PREFERATUL meu rămâne JOHANN LIPETT,urmașul ( lui ) …”Sold.Lippet Jacob Regi. 25 Inft. Comp 8 Mitr. Vaslui. Moldova -care-i scrie tatălui bănățean- D-lui Schaffer Jacob /jud. Timiș Banat / România No.443 Lovrin /Vaslui la 7/VII 1927/ Dragă nănașă și bună/ vaduc la conoștință că io încă /mis sănătos ceeace vă doresc și voo…” etc etc etc .
      /

      • Nikolaus Berwanger a fost șantajat de Florescu, noul reprezentant PCR ceaușist la Timișoara (a cerut omagii de la scriitorii șvabi la adresa titanului de la Scornicești). Berwanger a resignat 1984 în momentul când s-a impus livrarea de produse agricole din grădinile ( de lângă casa locuită: „Dorfchronik”, Johann Lippet, Pop Verlag) private.

        Werner Söllner a fost un colaborator al securiștilor. El s-a oferit ca complice pentru un post la redacție, pentru un apartament la București (a recunoscut în public colaborarea cu securitatea).
        Peter Groß e alt colaborator securist (deconspirat de Herta Müller, a fost pensionat, eliminat din învățământ la Mainz). Colaboratorii securității sunt cunoscuți, vezi documentațile de mai sus.
        Nu am nici o problemă cu un fost „membru de partid” care nu a făcut rău altora (mulți au avut carnet pentru meseria în care au lucrat).

        Mai important mi se pare „epurarea etnică” ca țel de stat, ca practică de guvern 1940- 1989. Nu e o problemă pentru nimeni? Eliminarea cetatenilor evrei,sași, șvabi,etc, peste 1 milion de cetățeni eliminați din economie, cultură, stiință nu dă de gândit nici azi când peste 3-4 milioane au plecat în vest?
        Care limbi literare, câte limbi lit
        erare (culturale) vor fi prezentate ca „patrimoniu literar” la TM2021?

  4. Arc peste timp: Iliescu ne spunea ca revolutionarii s-au impuscat ei intre ei, nu altcineva a tras, iar cercetatorii de la CNSAS ne spun azi ca arestatii de la Pitesti ( „niste c..ati cu ochi nici nu mai conteaza), arestatii de la Pitesti zic, se torturau ei intre ei pentru un blid de mincare.
    Cica si batrinul Homer mai atipea uneori :D

  5. Textul Dlui Florian este prea concis.

    Iata secventa evenimentelor:

    1. In 2017, Dl Demetriade a publicat o analiza a atrictatilor de la Pitesti. Interpretarea istoricului a fost ca detinuti implicati erau legionari si ca Miscarea Legionara (cu orice miscare extremista) era caracterizata prin violenta. Violenta indreptata impotriva tuturor, inclusiv a membrilor Miscarii.

    2. In 28 Octombrie, Dl. Demetriade isi prezinta punctul de vedere intr-un interviu cu William Totok, cunoscut dizident anticomunist and autor respectat (am colaborat cu Dl. Totok in 2010). Opinia Dlui Demetriade este sustinuta, in termeni duri, de Dl Hodor, coleg cu acesta la CNSAS.

    3. Anonimi legionari il ataca verbal, dar promit pumnale si topoare, pe William Totok.

    4 Un demnitar cu evidente simpatii legionare ii ataca pe Dnii Demetriade si Hodor, cercetatri la CNSAS.

    5. Seful CNSAS, in numele institutiei, dar de fapt fara acordul conducerii colective, ii condamna pe cei doi cercetatori.

    Acestea fiind spuse, Dl. Florian are perfecta dreptate: Dl. Totok NU este personajul principal din aceasta galceava/rafuiala.

    Personajul principal este (a fost mereu) Eugen Turcanu, tanar legionar, apoi comunist, care a creat sistemul de tortura de la Pitesti si Gherla. Pe scurt, Turcanu nu avea nevoie nici de Makarenko, nici de Nikolschi ca sa omoare in bataie alti tineri fost legionari.

  6. Nu ma indoiesc ca autorul nu ar sti ca unilateralismul avariaza credibilitatea sau ca un adevar spus pe jumatate este o manipulare sau o minciuna prin omisiune. Cu toate acestea, directorul Institutului “Elie Wiesel”, Alexandru Florian, nu da nicio sansa cititorilor sa afle continuturile interviului si comunicatului la care acesta se refera in articol. Deontologic si metodologic, cerinte obligatorii pentru un cercetator istoric si autor media, cum este si Alexandru Florian, care a studiat Holocaustul din Romania, sper cu echidistanta si nepartinire, ar fi fost indicarea surselor de lectura pentru cei interesati de contextul integral si/sau punerea in balanta a opiniilor celor doua parti, aflate, cred, intr-un conflict ideologic, de “corectitudine” politica. Mai mult, autorul nu pomeneste nici macar o singura data numele presedintelui executiv al IICCMER, Radu Preda. Memorie selectiva sau cu lacune? Autorul omite si ca “Fii lui Avram Iancu” este o organizatie a exilului romanesc. In fine, nu vad nicio legatura cauzala sau comparabila cu cazul jurnalistului francez inchis in Turcia pentru asa-zis terorism. E doar o manevra de transfer disproportionat si nemotivat de emotie. Operand insa cu aceeasi “masura” minimalizatoare din titlu, intreb: Doar pentru un articol se vrea reetatizarea paukerista a memoriei, reintroducand in pluralismul ideilor forta statului, cu rol de indoctrinare?! Iata ce spune Alexandru Florian concluziv, ca un finit coronat opus (redau integral alineatul final din articol, cu segmentare si numerotare doar pentru discutia mea si reflectia generala): 1. “Eu însă știu că astfel de încercări fac parte din falsa competiție memorială pentru a câștiga spațiul public.” N.B.1: De acord, dar a aborda “memoria” de pe pozitie de “competitie” in “spatiul public” spune multe despre gandirea autorului si interventiile sale intruzive in memoria istoriei romanesti. 2. “O realitate inerentă a tranziției înspre mentalitatea civică democrată, plurală și deschisă.” N.B.2: Expertiza in sisteme politice de “tranzitie” este de interes politologic, dar opinia de inapoiere civica pe care o induceti este nepermis insultatoare si culpabilizatoare. In plus, in mod surprinzator, este si contradictorie, deoarece polemica de idei in jurul interviului si comunicatului se incadreaza total in democratia plurala si deschisa. SUA nu l-au exclus din istorie pe criminalul de razboi atomic Harry S. Truman sau pe criminalul de razboi preventiv George W. Bush, dimpotriva, pozeaza cu ei. 3. “Iar instituțiile publice ar trebui să dirijeze acest proces educațional civic.” N.B.3: Aceasta idee etatist-dirijista privind memoria este profund nociva si de trista amintire. Reetatizarea memoriei, prin reatribuirea unui rol ideologic statului si recursul la forta statului in educatie si cultura, care redeschide calea reindoctrinarii, este in stilul cel mai propriu al globalismului comunist din Europa de Est, cu al sau varf dirijist paukerist in Romania (v. Ana Pauker, născută Hana Rabinsohn). Pe de alta parte, si Miscarea Legionara trebuie abordata diferentiat, cum a si fost istoric, cu o etapa nationala (Corneliu Zelea Codreanu) si o etapa globalista (Horia Sima). O intrebare inca fara raspuns politic oficial, desi istoric a fost deja documentat, este cum de succesor al globalismului hitlerist a fost globalismul paukerist?! Si cum de vanatorii de hitleristi nu l-au deranjat pe Horia Sima, care a dat unda verde pogromurilor antievreiesti, ci acesta a trait netulburat pana la adanca batranete (d. 1993), in Spania? In timp ce in Portugalia vecina si-au dus veacul protectorii sai, Carol al II-lea (d. 1953) si Elena Lupescu (d. 1977)?

    • Dl. Radu Preda este un teolog numit director al unui institut de istorie. A fost contestat, pe buna dreptate, de oameni remarcabili, intre care si Dl. William Totok. Numele si competentele sale nu conteaza in nici un fel in aceasta discutie. Conteaza numai faptul ca are o demnitate publica, adica angajeaza statul roman in aceasta polemica.

      • Cred ca hotaratoare in managementul unei institutii publice sunt competentele manageriale. La acestea din urma se adauga, uneori, caracteristici de reprezentativitate (politica, sociala etc.). Nici Dl. Alexandru Florian nu este istoric. E politolog. In ciuda unei astfel de diferentieri profesionale, pe care inteleg ca in cazul D-lui Radu Preda o percepeti, cred excesiv si unilateral, drept un “inconvenient”, Dl. Alexandru Florian este directorul Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania, o institutie guvernamentala, in subordinea Primului-Ministru. Prin urmare, D-nii Preda si Florian sunt in situatii manageriale perfect simetrice. Deci, ceea ce i se “contesta” unuia, trebuie sa i se conteste si celuilalt, in virtutea simetriei de situatii. Parerea mea este ca cei doi sunt pe locurile pe care trebuie, ca management si reprezentativitate. R.P. ar fi fost contestabil daca ar fi fost manager la INSHR (idem, A.F. la INSHR)!

          • Analogia Preda -Florian mistifica adevarul.

            Nici Dl. Florian, nici Dl Totok nu sunt participanti la aceasta polemica.

            Cei care se infrunta sunt, Dnii Demetriade si Hodor (istorici, cercetatori la CNSAS) de o parte, si Dnii. Preda si Buchet (directori la IICCMER si, respectiv, CNSAS) de cealalta parte. .. Dnii Preda si Buchet sunt in functie la propunerea Dnei Viorica Dancila.

            Atacul la persoana (contra Demetriade si Hodor) ne poate face sa uitam faptul ca atat Miscarea Legionara/Garda de Fier, cat si Partdul Comunist Roman au avut multi membri extrem de violenti, gata sa ucida atat adversari traditionali cat si fosti camarazi. Violenta era un mod delua puterea si de a ramane la putere. In 1949, lucrurile se intamplau de fapt la fel atat in interiorul partidului comunist (v. cazurile Patrascanu si Silber, intre multe altele), cat si in celula 4 Spital de la Pitesti. Nu exista nici o diferenta intre comunistul Pantiusa Bodnarenko si legionarul Eugen Turcanu. .

            • Trebuie s-o spunem ca legionarii si comunistii au introdus violenta extrema (asasinatul) in lupta politica din Romania. Legionarii de ieri si de azi se tot apara spunand ca erau persecutati de autoritati, ceea ce este adevarat, dar asasinarea lui Mihai Selescu pe patul de spital nu prea le sustine acest argument.
              La comunisti rafuielile au inceput inainte de arestarea lui Patrascanu, in 1946 Stefan Foris a fost ucis cu ranga de colegii de partid.

  7. O dispută între istorici este binevenită. Cand dispută se face cu participarea unor ong-uri cu finanțare externă și un parti pris evident ma tem ca nu ajungem la adevăr ci la un dialog între surzi.

  8. Mi se pare mult mai important faptul ca la Muzeul fostului lagar Auschwitz-Birkenau (Polonia) NU exista un ghid cunoscator de limba romana,care sa explice de ce NU exista sageata dinspre Bucuresti spre Birkenau fata de celelalte orase din Europa ,de unde au fost transportate victimele holocaustului cu trenuri speciale! Lipsa aceata a dus la interpretarea falsa ,perfida si odioasa a unei ghide ,care s-a exprimat astfel:”probabil ca evreii din Bucuresti au fost exterminati LOCO!”
    Uluitor a fost faptul ca doamna ,nici macar nu a manifestat dorinta de a comunica pe aceasta tema!Cine are responsabilitatea reglementarii acestei situatii complet defavorabila Romaniei?

    ,

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Florian
Alexandru Florian
Profesor univ. stiinte politice, membru al Comisiei "Elie Wiesel", expertiza sisteme politice de tranzitie, locuri ale memoriei, istoria si memoria Holocaustului

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro