joi, iulie 9, 2020

Totul e politică

În celebra piesă Lecția a lui Eugène Ionesco este strecurată o scurtă, aparent insignifiantă replică. “C’est politique”. E politic. De fapt, e vorba despre o replică-cheie. Cu ea marele dramaturg definește însăși esența contemporaneității.
În zilele noastre, fie că suntem în stare de urgență, fie în stare de alertă, toate sunt politică. De la purtatul obligatoriu al măștii, pentru care stafidita avocată a Poporului (a mea, în orice caz, oportunista cu pricina nu e!) pretinde că ar primi noian de sesizări, plângeri și reclamații din partea populației obidite și ofensate (nu știu dacă nu cumva respectiva populație nu se rezumă la dl. Călin Popescu-Tăriceanu și la ce a mai rămas din ALDE), la faptul, sesizat de Ion Cristoiu, că PNL nu prea se afișează cu dl. Nicușor Dan, despre care ne spusese acum vreo trei lunu că ar fi candidatul său bătut în cuie pentru obținerea șefiei Primăriei Capitalei. De la mascarada cu termoscanarea, ai cărei protagoniști au fost dl. Doru și d-na Sorina, mai mult ca sigur odinioară “Tineri în Festivalul Național Cântarea României), la afacerea Sparanghelul, la muncitorii români din Germania soluționată de d-na ministru Violeta Alexandru, la protecția specială de care se bucură iresponsabilul sucevean Gheorghe Flutur, la redeschiderea Teatrelor. A căror apologet și avocat a ajuns să fie dl. Marius Tucă. Un incult sadea, un (a)mestecător de vorbe care a făcut în România post-decembristă o miraculoasă carieră în media, dar care nu știe nici măcar titlul corect al piesei Tache, Ianke și Cadîr ( pe care îl pronunță IaNke, TaNke și Cadîr), însă, cu toate acestea, i se aduc omagii diurne sau nocturne de importanți oameni de teatru români.
În acest context, nu putea să nu fie abordată eterna problemă a pensiilor speciale. Pe care toate partidele mimează că ar vrea să o vadă, în fine, rezolvată, dar care sunt gata să pariez că va rămâne tot nereglată și înaintea alegerilor din anul 2028, ca și înaintea celor din 2032. Că vorba aceea, cu o pensie specială, deși nu din zei coborâtor, orice parlamentar visează să se căpătuiască.
Se vorbește iar zilele acestea despre impozitarea drastică a acestora, o impozitare de care ar urma să scape apeviștii (ca nu cumva să se pună de o rebeliune militară) și polițiștii (ca să nu se supere etern supăratul sindicalist Dumitru Coarnă). Se spune chiar că ar trebuie ori că s-ar putea să se ajungă la un cuantum de impozitare de 90-95%. De ce nu chiar de 120%, ca să fie și mai mare bătaia de joc la adresa naivității ori a bunei credințe a electoratului?
Dacă PNL, partid aflat la guvernare, vrea sa îi excepteze, cum spuneam, de la preconizata impozitare pe militari fiindcă știe că revolta acestora i-ar fi fatală, PSD doboară record după record la capitolul ipocrizie și lansare de petarde. Tocmai el care, profitând de majoritatea de care dispune în Parlamentul României, a lungit ori de câte ori a avut ocazia lista „specialilor”. Fiindcă senatorul Șerban Nicolae veghează încă din vremea în care era pupilul nemuritorul criminal Ion Iliescu.
Numai că nu dl. Marcel Ciolacu este cel care conduce la capitolul soluții irealizabile. Mai pe românește spus la scoaterea pe gură de minciuni care mai de care maigogonate. Ci juristul plagiator Victor Viorel Ponta, șeful unei grămezi tot mai indistincte politic numite Partidul Pro România. Ce i-a trecut prin tărtăcuță personajului cu pricina? Spre a fi evitat reproșul de neconstituționaliate pe care mai mult ca sigur că îl va formula CCR, să se adopte cea mai drastică măsură. Să se impoziteze toate pensiile. Și ale nespecialilor din popor. Și uite așa afacerea e deja moartă. Căci numai la gândul că celor ce au muncit cinstit o viață întreagă și care au o biată pensie calculată pe principiul contributivității li s-ar putea dijmui puținii bani ce le intră lunar pe card, e mai mult ca sigur că organizațiile de pensionari vor sări ca arse. Pe bună dreptate. Problema va fi întoarsă pe toate fețele pe la România tv, postul amicului domnului Ponta, fugarul cu binecuvântare Sebastian Ghiță, și se va ajunge la concluzia că s-a rezolvat. Adică nu se poate!
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Nu e o noutate.
    In comunism se spunea ca faci politica ori esti aliatul partidului ori esti impotriva; e politica si una si alta.
    Chiar si cel ce zice ca e „pentru contra”, tot politica face :D
    Bravadele cu „ii bag in mă-sa pe toti, nu ma intereseaza” dureaza pina ai o neplacere la o institutie cu birocrati, ori la spital, ori… atunci sa te tii la injuraturi si la „nu mai e de trait in Romania corupta”. De a auzit si verisorul de piste Prut, nea prim ministru, de ne facu cei mai corupti din Ioropa si care am gestionat coronavirusul dezastrusos.
    Normal, cind murdaresti, murdaresti, tot ramine ceva.
    Se zice ca „politica e murdara”. Gresit: unii oameni din politica sint murdari.
    Politica e arta compromisului – care nu e ceva murdar, ci e o negociere, ca sa nu fie dictatura – , e arta de a convinge cit mai multi alegatori ca tu esti cel ce va putea face mai binele.
    E drept, cind te vezi cu „sacii in caruta”, mai uiti din promisiunile cu „iubito, iti aduc Luna de pe cer”.

  2. Asadar , totul in jurul nostru este politica , asa- cum bine zis-a Caragiale…- ca sa extrapolam notiunea de politica atit de prezenta si in dramaturgia autorului celebrei -O scrisoare pierduta -Politica de supravietuire a unui stat , de supravituire a unei familii sau al unui neam , politica religioasa , politica de partid , politica ce se revarsa zi de zi asupra noastra , un intreg numit politica . . Cu totii facem fel de fel de politici . Supravietuim cu totii – la limita imposibilului – si ne amagim cu speranta (politica si ea )de mai bine . O multitudine de imagini ,de ziceri , uneori false alteori reale , uneori mincinoase alteori adevarate , ne sunt trecute cu repeziciune prin fata ochilor . Ce situatie politica ingrata avem de vizualizat in aceste zile . O pandemie si ea politic rezolvata , un guvern minoritar , ce nu isi poate pune in aplicare promisiunile , o majoritate parlamentara ce a votat acest guvern ,dar care pune piedici evidente in calea deciziilor guvernamentale , un presedinte din ce in ce mai izolat ,ale carui competente sunt eliminate una cite una , un CCR omniprezent si datator de directii politice de urmat , o institutie numita biserica , ce nu respecta in anumite situatii legile la zi (doar initiative personale ), din ce in ce mai multe fake-uri aparute in mass-media , o incrincenare si ea politica , ce separa cetatenii in societate si care creaza grupuri si iar grupuri , fie ele etnice , economice , politice , culturale , ce se lupta fara menajamente .Totusi , sunt citeva promisiuni electorale ce inainte de alegerile parlamentare vor fi prezentate sub forma de program de guvernare (sau poate cine stie ele vor fi infaptuite inainte de lupta electorala ) si care nu pot fi eliminate . Marirea pensiilor mici in cuantumul deja aprobat prin lege , eliminarea pensiilor speciale (guvernul este obligat sa gaseasca o metoda de rezolvare ), modificarea modului de functionare al CCR , o noua lege a pensiilor bazata pe contributivitate , digitalizarea a mai tuturor institutiilor de conducere statala , o noua interpretare a modului de functionare a invatamintului si sanatatii si aici cu punerea accentului pe digitalizare, fara toate acestea prezentate public si clar exprimate Romania nu poate trece mai departe . In acest context rolul presedintelui este esential .

  3. „Totul e politică”

    Da, tot ceea ce ține de Polis este politică.

    Da, tot ceea ce ține de Polis este politică.

    Nu… nu mă bâlbâi. Și pentru a argumenta acest lucru, mai scriu o dată.

    Da, tot ceea ce ține de Polis este politică.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Frauda în educaţie e viol la adresa copilului

Cu câteva zile în urmă, o studentă mi-a trimis – ca răspuns la examenul de “Etică şi integritate academică” – un text...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)