vineri, martie 29, 2024

Totul e politică

În celebra piesă Lecția a lui Eugène Ionesco este strecurată o scurtă, aparent insignifiantă replică. “C’est politique”. E politic. De fapt, e vorba despre o replică-cheie. Cu ea marele dramaturg definește însăși esența contemporaneității.
În zilele noastre, fie că suntem în stare de urgență, fie în stare de alertă, toate sunt politică. De la purtatul obligatoriu al măștii, pentru care stafidita avocată a Poporului (a mea, în orice caz, oportunista cu pricina nu e!) pretinde că ar primi noian de sesizări, plângeri și reclamații din partea populației obidite și ofensate (nu știu dacă nu cumva respectiva populație nu se rezumă la dl. Călin Popescu-Tăriceanu și la ce a mai rămas din ALDE), la faptul, sesizat de Ion Cristoiu, că PNL nu prea se afișează cu dl. Nicușor Dan, despre care ne spusese acum vreo trei lunu că ar fi candidatul său bătut în cuie pentru obținerea șefiei Primăriei Capitalei. De la mascarada cu termoscanarea, ai cărei protagoniști au fost dl. Doru și d-na Sorina, mai mult ca sigur odinioară “Tineri în Festivalul Național Cântarea României), la afacerea Sparanghelul, la muncitorii români din Germania soluționată de d-na ministru Violeta Alexandru, la protecția specială de care se bucură iresponsabilul sucevean Gheorghe Flutur, la redeschiderea Teatrelor. A căror apologet și avocat a ajuns să fie dl. Marius Tucă. Un incult sadea, un (a)mestecător de vorbe care a făcut în România post-decembristă o miraculoasă carieră în media, dar care nu știe nici măcar titlul corect al piesei Tache, Ianke și Cadîr ( pe care îl pronunță IaNke, TaNke și Cadîr), însă, cu toate acestea, i se aduc omagii diurne sau nocturne de importanți oameni de teatru români.
În acest context, nu putea să nu fie abordată eterna problemă a pensiilor speciale. Pe care toate partidele mimează că ar vrea să o vadă, în fine, rezolvată, dar care sunt gata să pariez că va rămâne tot nereglată și înaintea alegerilor din anul 2028, ca și înaintea celor din 2032. Că vorba aceea, cu o pensie specială, deși nu din zei coborâtor, orice parlamentar visează să se căpătuiască.
Se vorbește iar zilele acestea despre impozitarea drastică a acestora, o impozitare de care ar urma să scape apeviștii (ca nu cumva să se pună de o rebeliune militară) și polițiștii (ca să nu se supere etern supăratul sindicalist Dumitru Coarnă). Se spune chiar că ar trebuie ori că s-ar putea să se ajungă la un cuantum de impozitare de 90-95%. De ce nu chiar de 120%, ca să fie și mai mare bătaia de joc la adresa naivității ori a bunei credințe a electoratului?
Dacă PNL, partid aflat la guvernare, vrea sa îi excepteze, cum spuneam, de la preconizata impozitare pe militari fiindcă știe că revolta acestora i-ar fi fatală, PSD doboară record după record la capitolul ipocrizie și lansare de petarde. Tocmai el care, profitând de majoritatea de care dispune în Parlamentul României, a lungit ori de câte ori a avut ocazia lista „specialilor”. Fiindcă senatorul Șerban Nicolae veghează încă din vremea în care era pupilul nemuritorul criminal Ion Iliescu.
Numai că nu dl. Marcel Ciolacu este cel care conduce la capitolul soluții irealizabile. Mai pe românește spus la scoaterea pe gură de minciuni care mai de care maigogonate. Ci juristul plagiator Victor Viorel Ponta, șeful unei grămezi tot mai indistincte politic numite Partidul Pro România. Ce i-a trecut prin tărtăcuță personajului cu pricina? Spre a fi evitat reproșul de neconstituționaliate pe care mai mult ca sigur că îl va formula CCR, să se adopte cea mai drastică măsură. Să se impoziteze toate pensiile. Și ale nespecialilor din popor. Și uite așa afacerea e deja moartă. Căci numai la gândul că celor ce au muncit cinstit o viață întreagă și care au o biată pensie calculată pe principiul contributivității li s-ar putea dijmui puținii bani ce le intră lunar pe card, e mai mult ca sigur că organizațiile de pensionari vor sări ca arse. Pe bună dreptate. Problema va fi întoarsă pe toate fețele pe la România tv, postul amicului domnului Ponta, fugarul cu binecuvântare Sebastian Ghiță, și se va ajunge la concluzia că s-a rezolvat. Adică nu se poate!
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Nu e o noutate.
    In comunism se spunea ca faci politica ori esti aliatul partidului ori esti impotriva; e politica si una si alta.
    Chiar si cel ce zice ca e „pentru contra”, tot politica face :D
    Bravadele cu „ii bag in mă-sa pe toti, nu ma intereseaza” dureaza pina ai o neplacere la o institutie cu birocrati, ori la spital, ori… atunci sa te tii la injuraturi si la „nu mai e de trait in Romania corupta”. De a auzit si verisorul de piste Prut, nea prim ministru, de ne facu cei mai corupti din Ioropa si care am gestionat coronavirusul dezastrusos.
    Normal, cind murdaresti, murdaresti, tot ramine ceva.
    Se zice ca „politica e murdara”. Gresit: unii oameni din politica sint murdari.
    Politica e arta compromisului – care nu e ceva murdar, ci e o negociere, ca sa nu fie dictatura – , e arta de a convinge cit mai multi alegatori ca tu esti cel ce va putea face mai binele.
    E drept, cind te vezi cu „sacii in caruta”, mai uiti din promisiunile cu „iubito, iti aduc Luna de pe cer”.

  2. Asadar , totul in jurul nostru este politica , asa- cum bine zis-a Caragiale…- ca sa extrapolam notiunea de politica atit de prezenta si in dramaturgia autorului celebrei -O scrisoare pierduta -Politica de supravietuire a unui stat , de supravituire a unei familii sau al unui neam , politica religioasa , politica de partid , politica ce se revarsa zi de zi asupra noastra , un intreg numit politica . . Cu totii facem fel de fel de politici . Supravietuim cu totii – la limita imposibilului – si ne amagim cu speranta (politica si ea )de mai bine . O multitudine de imagini ,de ziceri , uneori false alteori reale , uneori mincinoase alteori adevarate , ne sunt trecute cu repeziciune prin fata ochilor . Ce situatie politica ingrata avem de vizualizat in aceste zile . O pandemie si ea politic rezolvata , un guvern minoritar , ce nu isi poate pune in aplicare promisiunile , o majoritate parlamentara ce a votat acest guvern ,dar care pune piedici evidente in calea deciziilor guvernamentale , un presedinte din ce in ce mai izolat ,ale carui competente sunt eliminate una cite una , un CCR omniprezent si datator de directii politice de urmat , o institutie numita biserica , ce nu respecta in anumite situatii legile la zi (doar initiative personale ), din ce in ce mai multe fake-uri aparute in mass-media , o incrincenare si ea politica , ce separa cetatenii in societate si care creaza grupuri si iar grupuri , fie ele etnice , economice , politice , culturale , ce se lupta fara menajamente .Totusi , sunt citeva promisiuni electorale ce inainte de alegerile parlamentare vor fi prezentate sub forma de program de guvernare (sau poate cine stie ele vor fi infaptuite inainte de lupta electorala ) si care nu pot fi eliminate . Marirea pensiilor mici in cuantumul deja aprobat prin lege , eliminarea pensiilor speciale (guvernul este obligat sa gaseasca o metoda de rezolvare ), modificarea modului de functionare al CCR , o noua lege a pensiilor bazata pe contributivitate , digitalizarea a mai tuturor institutiilor de conducere statala , o noua interpretare a modului de functionare a invatamintului si sanatatii si aici cu punerea accentului pe digitalizare, fara toate acestea prezentate public si clar exprimate Romania nu poate trece mai departe . In acest context rolul presedintelui este esential .

  3. „Totul e politică”

    Da, tot ceea ce ține de Polis este politică.

    Da, tot ceea ce ține de Polis este politică.

    Nu… nu mă bâlbâi. Și pentru a argumenta acest lucru, mai scriu o dată.

    Da, tot ceea ce ține de Polis este politică.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro