… era cenzorul nostru de la Napoca Universitara, inainte de ’89. Omul care m-a luat de-o parte si mi-a propus functia de redactor-sef, dupa plecarea lui Adrian Chirca. Cu o conditie : sa devin membru al Partidului Comunist. Cand l-am refuzat, i s-au umflat venele la tample. Avea el, cred, obiceiul asta – sa-si umfle venele la tample, ca la fel a facut si in tabara studenteasca de la Izvorul Muresului cand am fost “prins” cu un sirag de matanii la gat. Si tot asa a facut si in decembrie ’89 cand m-a intalnit din intamplare in fata Casei de Cultura a Studentilor : « Fumurescule », mi-a suierat, sa nu ne auda trecatorii, « iarasi bagi soparle in gazeta ? » Marturisesc, m-am speriat nitel. In ultimul numar publicasem o cronica de carte (parca la Garcia Marquez) si una de film. In cronica de carte, ce-i drept, se strecurasera de cenzura vreo doua soparle. Soparlite. Soparlitele. Nimic grandios.
Spre rusinea mea, n-am fost dizident. La 22 de ani, gandul de a pierde facultatea de medicina imi dadea fiori. Mergeam la cenaclu cu Teohar Mihadas, Dumnezeu sa-l odihneasca, si-l vizitam cand apucam pe scriitorul Marcel Petrisor. Apucam, cand il lasa Securitatea in pace sau cand nu-l vizita parintele Calciu-Dumitreasa – ceea ce era cam acelasi lucru. Ambii scriitori erau fosti detinuti politici slobozi la gura, povesteam cu ei cate-n luna si-n stele, dar dizident nu ma puteam numi. Doar tanar. Nici rezistenta prin cultura n-am facut. N-am scris ceva de care sa-mi fie rusine, dar nici ceva de care sa ma mandresc. Nu ma ascund dupa degete.
Stateam asadar acolo, in actuala Piata a Pacii, uitandu-ma la venele tovarasului Lumperdean. Pulsau nelinistite. Pentru decembrie, era o zi calda, insorita, iar lumea care trecea pe langa noi parea cumva vesela. N-am zis nimic. Macar atata invatasem : in situatii din astea, nu voluntariezi imformatia. Astepti sa vezi acuzatiile. « Stateai la coada, ai, Fumurescule ? Asa se incepe un articol in Romania Socialista ? La coada ? » Venele erau de-acum ca niste rame si pe mine m-a bufnit rasul : Prin urmare, nu era vorba despre cronica de carte, ci ce de film. « Da’ bine, to’arasu’ Lumperdean, ziceam ca stateam la coada sa intru la film ! Nu e bine cand poporul muncitor merge la cinematograf ? »
S-a fastacit pentru o clipa. Ramele s-au dezumflat, apoi s-au umflat la loc, mai abitir. Erau ca niste serpisori purpurii. « Mai vorbim noi, dupa vacanta », mi-a mai suierat, si dus a fost. Dupa vacanta eu chiar vroiam sa povestim nitel. Tovarasul Lumperdean, mai putin. Daca va mai amintiti, in vacanta a fost Revolutia. L-am revazut pe tovarasul Lumperdean in ianuarie 1990, si, ca un facut, tot in Piata Pacii. El trecea pe langa Croco, eu descarcam cu un alt student un frigider, parca. Ceva greu si fragil, oricum, care nu putea fi pur si simplu trantit pe trotuar. L-am strigat, dar pana sa las eu frigiderul jos, pana sa traversez Piata, tovarasul Lumperean, tusti ! dupa colt, cu o sprinteneala pe care nu i-as fi banuit-o in ruptul capului. S-a facut nevazut, pentru cativa ani.
Mai tarziu aveam sa-l revad la Catedrala, la o slujba a Inalt Prea Sfintitului Anania. Nu era singur, si mi-am dat seama ca are si el, ca tot omul, necazurile lui acasa. L-am lasat in plata Domnului. Si l-as fi lasat si acum, daca n-ar fi iesit din nou la iveala, dupa alegerea noului rector al UBB. Scotand capul, cu un interviu pentru CityNews, am aflat ca l-am cainat pe tovarasul Lumperdean degeaba : e ditamai prof. univ. dr. La Facultatea de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor si se faleste ca el si noul rector al UBB « au fost colegi de armată, de facultate, de grupă, au stat în aceeaşi cameră şi-şi cunoşteau reciproc părinţii ».
Ca lupu’, tovarasul Lumperdean ! Si-a schimbat doar parul (in sensul ca l-a pierdut). In rest, aceleasi naravuri, aceeasi limba de lemn pe care ne-o servea in portii copioase la Napoca Universitara.
Serviti cateva mostre, cu putina lamaie :
Ioan Aurel Pop e « un om normal, cu aplecare spre oameni », « are vocaţie de dascăl şi talent managerial. Recită, cântă frumos şi dansează bine, merge pe jos în proporţie de 80-90%, nu cu maşina, face cumpărături, ca orice om normal, vorbeşte cu oamenii – o foarte mare calitate. Îi place şi câte un pahar de bere, de vin mai ales. »
Si-acum, ca ne-am mai linistit – noul rector e si el om, mai merge la toaleta, la rastimpuri, pentru a pastra contactul cu realitatea, sa vedem mai departe.
« Chiar şi la instrucţia din armată era „foarte serios, meticulos, de o corectitudine ireproşabilă”.
Ioan Lumperdean crede că aceste trăsături i-au fost transmise în bună măsură genetic: „Pleacă de la străbunii lui, cu care se mândreşte, ţărani iobagi din Câmpia Transilvaniei, şi dintr-o familie de preoţi. De aici vine şi numele Pop. Cred că de la cele două ramuri – de ţărani şi de preoţi – a primit genetic două lucruri pe care le-a păstrat şi le-a amplificat de-a lungul timpului: seriozitatea în muncă şi căldura sufletească, pentru că este un om de o deosebită căldură sufletească”.
Va las sa cititi continuarea singuri, aici :
Si-acum cateva concluzii :
– Tovarasul Lumperdean nu folseste dubla masura : ca e Ceausescu sau nour rector al UBB, Ioan Aurel Pop, aplica aceeasi unitate de masura – limba groasa.
– Daca isi imagineaza ca i-a facut un serviciu fostului prieten din armata, tovarasul Lumperdean se inseala amarnic.
– In fine, dar nu in cele din urma, nu pot decat sa nadajduiesc ca, daca tovarasul Lumperdean e prieten cu Ioan Aurel Pop, reciproca nu e valabila.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus cum ne-ajunge istoria din urma asa. Dar n-am incalecat pe nici o capsuna.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Foarte tare. Credeam ca specia asta e pe cale de disparitie dar cand colo ce sa vezi?!
@ Mihnea – Asa credeam si eu. Dar sunt mai reistenti decat gandacii de bucatarie :)
mie mi se par deplasate asemenea pareri.sau cine shtie,poate sa schimbat ro si eu am ramas ancorat in trecut:comunistii reformatzi conduc acolo e parerea mea.vezi noul premier
oare citzi din ro vor aprecia cele scrise!?tovarasul lumperdean e totushi azi prof.univ dr si banuiesc bine pregatit profesional ca majoritatea de acolo.ma refer la ro.
iar prietenia declarata,pina nu i refuzata pe fatza ramine cunoscuta ca pretenie.
limba groasa e o mare calitate
dl Lumperdean mi-a fost profesor prin anul II sau III la Stiinte Economice Cluj, nu stiam toate aceste detalii despre el, foarte interesant…. Oricum, majoritatea prof univ dr sunt folsile comuniste care nu renunta la functie (si la relatii si bani) nici un ruptul capului. Dintre cei tineri nu stiu cati rezista pana sa ajunga la nivelul de prof univ plin si nu pleaca din tara….
… Fumurescule, lasa!
nu te’ai prins care e faza cu noii rectori ai univ. din RO? PDLul isi pune oamenii. peste tot, Cluj (macar aici a fost ceva lupta), Bucuresti (aici a alergat in cursa unul singur care se stia castigator inainte de a se inchide perioada de anuntat candidaturile), Timisoara si celelalte…
cum ne mai zvarcoleam noi in perioada nastase cand incerca psd’ul sa puna mana pe univ. ia uite ca acum fostii mari guralivi chiar aplauda si pun umarul la miscarile PDLului.
@ Mortar – Nici nu prea e adevarat, si nici „la cestiune” nu e.
e offtopic ce am zis, asa e. dar e adevarat. toti noii rectori ai univ. enumerate de mai sus sunt oamenii PDL.
Dezamagitor, si ca stil stil si, mai ales, continut.
Deci da, Lumperdean a fost activist PCR; da, va teroriza, purta tot timpul Makarovu’ cu el si vi-l vantura pe la jugulara; da, era un analfabet cu gradinita neterminata si indraznea sa aiba aspect antropomorf si sa emita sunete cvasiinteligibile (un fel de limbaj!), adica era un subom. Iar acum, in capitalismu’ biruitor, indrazneste sa existe, sa respire oxigenu’ ardelenesc. E vinovat pentru asta, deci trebuie eliminat, aneantizat, atomizat, dezontologizat……\
SUNTEM IN 2012, NU IN 1953, DLE FUMURESCU! NU MAI SUNT INCHISORI POLITICE, MCCARTHY A MURIT, IAR AMERICANII NU AU DEBARCAT AICI CA-N IRAK. Traiti impacat si lasati-i si pe altii sa traiasca. V-a gresit foarte rau, atunci omorati-l, daca asta va face fericit!!!!!
Ave Imperator ! V-am lasa sa muriti in pace si onor daca Dvs. si „apartinatorii” ne-ati lasa sa traim. Dar prin insasi promovarea lui Ioan Aurel Pop NU VRETI asa ceva. Nu sint clujan, nu am nici o treaba cu UBB, ma incearca doar o scirba nesfirsita fata de cartea tovarasului-proaspat-rector-vechi-propagandist-ceausist & „nationalist” ISTORIA, ADEVARUL SI MITURILE. O tin in biblioteca alaturi de cele ale lui Lucian Boia (sic si sac) asteptind sa vad care va disparea mai intai prin demonetizare. Daca astea sint elitele (moderne) produse de Ardeal sa NE fie rusine (noua, ardelenilor).
Va propun un citat din „balcanicul” Bolintineanu care ar trebui sa va zgiltaie eventualele ramasite de patriotism autentic:
„Sunt vorbe amare, dar trebuie a le spune; nu ştim să măgulim. Ranele descoperindu-le, se pot vindeca; ascunzîndu-le, se măresc, gangrenează şi moartea este aproape. Trebuie a se vindeca această rană, sau existenţa unei naţiuni române devine netrebuincioasă în planul aceluia ce a creat popoarele.”
Sau reactivarea si mai microscopicelor atribute ale spiritului stiintific:
În general – ne spun acum cei ce n-au trăit toate astea pe pielea lor, cei ce îi executau pe alţii ori se spălau pe mîini, ori se făceau că plouă – de ce să ne amintim de toate astea ? De ce să zgîndărim vechile răni ? (Rănile LOR !!)
La această întrebare i-a răspuns încă Lev Tolstoi lui Biriukov (Convorbiri cu Tolstoi): ”Cum adică, de ce să vorbim ? Dacă am avut o boală grea, de care m-am tratat, vindecîndu-mă definitiv, voi vorbi întotdeauna cu bucurie despre acest lucru. Într-un singur caz n-am să pomenesc de ea: dacă sunt la fel de bolnav, ba chiar mai rău, şi vreau să mă înşel pe mine însumi. Cînd ne amintim trecutul şi-l privim în faţă, violenţa săvîrşită astăzi se dezvăluie şi ea”. (Soljenitin)
Nu-l mai jigniti pe Valens – macar el a murit pe cimpul de bataie, adica si-a platit greselile.
Daca nu sunteti ardelean si nu aveti nici o treaba cu UBB-ul, de ce vorbiti despre boli grele, citand din acesti monstri sacri si minunati,cand nu stiati cum erai obligat sa lingi curu ilustrului Marga, cum era sa ai grija cine e in jur cand vorbeai despre maria-sa???
Despre toata gasca din Consiliul Academic, a caror obedienta ducea la hepatita!
Domnule Fumurescu, vremea in care o sa vi se limpezeasca tabloul vivant al ultimilor ani se apropie.
Privind atent in jurul meu si la cateva zone ale cetatii, eu am ajuns la o concluzie interesanta: in 1990, din motive evidente in epoca, zeci de mii de „sefi” , bagatori de seama si agenti ai puterii ceausiste au fost lasati pe dinafara, si-au pierdut posturile si influenta de pe o zi pe alta, au fost abandonati prin tara sau prin strainatate…
Nu se putea ca aceleasi figuri ale trecutului recent sa populeze prezentul „revolutionar”. Unii au inceput sa-si valorifice discret relatiile anterioare in tanara economie capitalista. Altii au acumulat resentimente majore. S-au refugiat in „partide istorice” sperand sa revina utilizandu-le, apoi au gasit un prilej oranj de emulatie. Si-au amintit cat de dotati ca zbiri au fost ei in ultmii ani ai lui Ceausescu, cum au organizat ei foamea, frica si frigul… Si au constatat ca au fost bine antrenati sa stapaneasca „viermii”, „ciumpalacii”, ca ei sunt mai degraba de dreapta decat de stanga. Asa cum pe vremuri lipsurile nu erau pentru ei, ca ei aveau magazinele partidului, gospodaria partidului, asa astazi criza nu este pentru ei si nici nu au platit nimic (cum altii au facut oriunde in lume prin impozite crescute pe veniturile mari).
Domnule Fumurescu, eu am cunostinta de 8 asemenea personaje care astazi se considera oameni de dreapta si care sunt importanti in structurile puterii actuale, fie ei insisi, fie prin urmasii lor. Au revenit! Si au tupeul sa umple mintile oamenilor cu ideea ca ei sunt cei care i-au scapat de comunistii lui Ilici. Poate, dar ei sunt ultimii vechili ai lui Ceuasescu. Cui sa multumim pentru aceasta minunata modernizare a statului si politicii romanesti?
Ar fi interesant de studiat dosarul de securitate al tuturor rectorilor actuali. La Oradea, rectorul Antal, proaspat ales, are nume de cod. Restul?
Am vrut de ieri sa scriu un comentariu, dar am zis sa nu fiu primul…
Astazi nu am mai rabdat – bravo natiune – nici un comentariu…
Frumos articol!
Interesant traseu profesional – asa de bine a incercat domnia sa sa disimuleze si ce bine face articolul acesta! Cati mai sunt ca acesta ascunsi bine in vizuina?
Mai tare decat orice lege a lustratiei articolul!
Felicitari!
foarte binevenita povestea despre tov Lumperdean. nu mai aveti si alte povesti asemanatoare? nu ati avut de-a face si cu alti fosti tovarasi de arme ai tovului Lumperdean? despre tovarasii Lechintan, Bolovan, Felezeu & co, tovarasi la fel de vocali, de cu functii si de mîndri de originile lor sanatoase ca tov Lumperdean, nu aveti povesti? iar daca despre actualul rector al UBB (care, tinînd cont de ce a publicat, e unit in cuget si-n simtiri cu astialalti – înca-i mai putem numi „cei multi”) nu stiti povesti, poate, poate se va gasi cineva la fel de independent ca dvs care sa-ndrazneasca a sti…
Îl cunosc pe domnul Lumperdean, fiind mult mai tânăr. Nu știu de ce nu îmi plăcea acest personaj, nu îi place să zică omul lucrurile pe față, se ascunde și e tare așa ca peștele în apă.
Acum am aflat.
Mersi!
p.s. Să știi că la economice e tocmai responsabil cu imaginea :D.
Se pare că știe face cenzură în continuare.
Un lingău și cam atât.
Exista o obiectivitate cumplita in aceste comentarii, ce deriva din insusi meisianismul fostilor medicinisti, curati pana in adancul cugetului lor de altfel, ce scriu inca in zilele noastre!… Ce slujesc prezentul sfidand trecutul:)…
Cu siguranta ii datoram recunostinta autorului, pt ca ne ajuta sa descoperim „dusmanii de clasa „, cei care prin tot ce-au facut au compromis revolutia iliesciana pt ca nu s-au dat la o parte… Pt ca n-au vrut sa se sinucida… Pt ca uite, unii au chiar copii(asa scria cineva mai sus)…
Cu siguranta, prin tot ce-au facut, ascunsi in acesti ultimi 22 ani, acesti „lumperdeni” au pus la cale multe rele , poate chiar criza care a venit!
Dar sigur vom afla totul! … Ii vom afla pe toti pana la alegeri, si-atunci vom scrie din nou despre ei!
Cu siguranta multi sunt in PDL! … Aproape banuiesc asta! :)
@Anca B. – Responsabil cu imaginea? Ridicolul nu ucide!
Din pacate exista foarte multi „lumperdeni”peste tot.Ne conduc si rezultatele se vad.Este plin de ei in toate partidele politice.Mai grav este ca au inceput sa apara si copii lor.
Romanii ar trebui sa stie sa aleaga si sa aprecieze oamenii de valoare,dar cred ca suntem condamnati sa avem parte de multi „lumperdeni „.
Fumurescule, ti-ai facut un talent din a-ti aminti cum era cu soparlele! Ce maestru erai tu la soparle! De fapt erai aproape dizident! …Ce curios eram noi de cum gandeai tu atunci…
Dar daca bucuria pt triumful unui prieten si coleg pt tine inseamna rememorarea comunismului, atunci las-o asa! Mai scrie-ne de frigidere, de discutiile cu bericele, de cum nu-ti placea de Ceausescu!
Poate mai sunt unii care nu mai tin minte revolutia si mai citim curiosi „noutati” din 89!
Ai descoperit apa minerala si ne-o dai ca stire proaspata dupa alegerile de la UBB!
Nu ne scrii si de Marga ceva???
Asta e civica rau…
Ce bine se simt unii cand citesc de tovarasii de altadata.
Sa vedem cine mai ridica o piatra de jos pana deseara!
Mai, ce mi-a mai placut…
De ce v-aţi lăsat de medicină?
(sunteţi o persoană foarte interesantă de citit, dar când vine vorba de a afla nişte informaţii consecvente despre dvoastră, e frustrant să stai să le spicuieşti multiplele postări de pe blog :)
@ Adrian – Nu m-am lasat, am absolvit-o, ba chiar si practicat-o … un an. Pe urma m-am apucat de altele. Nu cred ca are o relevanta deosebita CV-ul. Sau n-ar trebui.
lumperdean?
nu se poate!
asa un nume nu se poate pentru ca sa existe, nici chiar la cluuujj:)
chiar e adevarat?
Apropo, domnul in cauza nu poate fi lustrat sub noua lege?
SI cati ca el, pititi peundeva, fara sa fie posibil sa fie atinsi…
Brrr, sa mai scrieti, sau sa faceti un concurs de eseuri despre trseele unor astfel de personaje in mereu surprinzatoarea RO!