Una dintre numeroasele probleme care afectează societatea românească, inclusiv sistemul juridic, este traficul sexual, mai ales cel care implică fete tinere. Această problemă a fost abordată prin diferite canale și soluții, dar nu a fost niciodată rezolvată, nici în România, dar nici în altă parte a lumii. În unele țării situația este totuși ținută sub control, dar în multe țări, inclusiv România, problemă persistă asta și din cauza unei puternice influențe a mentalității patriarhale.
Această atitudine se ascunde adesea în umbră, fiind îmbrățișată mai mult sau mai puțin voluntar de către oameni dar mai periculos e faptul că se manifestă și în instituții. Sistemul juridic nu va face nicio diferență în acest caz, în ciuda presiunii venite din partea societății civile și a progresului relativ în mentalitatea generală. Corupția, sărăcia și precaritatea se asociază cu structuri politice misogine creând obstacole majore care îngreunează românilor, mai ales fetelor și femeilor marginalizate, să ducă o viață demnă și să se simtă protejați de stat și de lege. Ce se întâmplă dacă legea însăși exprimă amploarea indiferenței și nepăsării sociale față de cei deja marginalizați și abuzați? Ce se întâmplă dacă legea și limbajul sunt împletite într-o manieră care reflectă această stare de fapt? Ce se întâmplă dacă limbajul legii nu arată o grijă reală față de oameni? Sau, mai bine spus, ar trebui ca legea să aibă grijă de modul în care se pot oferi soluții reale? Poate deveni responsabilitatea instituțională o practică privind modul de percepere și de redactare a dreptului?
În mod normal legea trebuie să garanteze și să apere drepturile și autonomia persoanelor, însă cel mai adesea abordarea legală îi consideră pe indivizi, inclusiv cei care au nevoie de protecție, ca fiind ființe separate, ”electroni” liberi izolați de restul. Cu toate acestea, este destul de dificil să presupunem că fiecare individ se rotește doar în jurul său, ca și cum ar fi o planetă ”rebelă” fără un sistem solar. Limba leagă indivizii între ei, dând sens eului prin relațiile cu ceilalți, funcționând ca un bun care ne asigură că nu suntem singuri, că statul – prin instituțiile și sistemele sale – este protector față de noi. Ce s-ar întâmpla dacă limbajul legii nu ar fi capabil să protejeze toți cetățenii, ci, de fapt, ar păstra ordinea artificială care favorizează marginalizarea?
În era #Metoo, este important să evocăm cercetătorii feminiști care au fost atenți să observe mecanismele de gen ale modului în care se transmite limbajul, fie că este scris sau vorbit. Sistemul juridic, la fel ca și alte domenii importante ale vieții publice, este dominat de către bărbați. Acest lucru poate însemna implicit că bărbații sunt cei care stabilesc ce este corect și ce este greșit. Dacă sistemul legal a fost genderificat, așa cum susțin cercetătorii/cercetătoarele feminiști/e, atunci sunt câteva lucruri care trebuie clarificate cu privire la motivul pentru care traficul sexual persistă și distruge sute de vieți.
Putem să începem prin a analiza puțin situația: dacă limbajul legii reglementează sistematic realitățile vieții și dacă legea este scrisă de către bărbați, în consecință, bărbații au responsabilitatea și dreptul de a o modela, de a o defini și de a da interpretări bazate pe ceea ce ei definesc ca fiind excepția. Legea, care ar trebui să fie purtătoare a unei voci universale și să fie reprezentabilă în mod incluziv, ar putea fi de fapt deghizată într-o”voce masculină”. Presupunând că legea echivalează experiențele unei singure părți ca fiind universale, unde sunt însă inițiativele specific, precum cele de combatere a traficului sexual, în special a traficării fetelor tinere? Până în prezent, legislativul compus predominant din bărbați a decis asupra corpului femeilor, cum este cazul, spre exemplu, la dreptul la avort, care este neconstituțional în diferite democrații. Mai contează că același tip de legislativ permite ca trupurile fetelor/femeilor să fie vândute ca simple mărfuri sexuale?
În urmă cu doi ani, printr-un amendament adus articolului 211 din Codul penal, a avut loc o mică modificare a pedepsei, de la trei ani la cinci ani de închisoare, în cazul traficului de copii. Aceasta reprezintă pedeapsa minimă, deoarece pedeapsa maximă rămâne neschimbată, de zece până la cincisprezece ani de închisoare. Din perspectiva pedepsei, traficul de copii este aproape egal cu furtul sau, uneori, chiar o infracțiune mai mică în comparație cu evaziunea fiscală sau falsificarea de documente, chiar dacă aceste pedepse pot fi adăugate la infracțiune. Uneori, însă, este nevoie de depășirea multor impedimente birocratice pentru ca fetele traficate și părinții lor să obțină dreptate – prin asistență juridică gratuită-, luând în considerare lipsa de diligență instituțională și neîncrederea poliției față de victime.
Una dintre principalele probleme este stigmatizarea legată de sexul pe bani, sub toate formele sale. Traficul de persoane în scopuri sexuale este încă considerat prostituție (trebuie accentuat faptul că în limbajul juridic este întâlnit termenul prostituție în loc de muncă sexuală, diferență dintre ele urmează să fie explicată mai jos), iar simplul cuvânt stârnește prejudecăți și rușine. Cu toate că ramura feministă a mișcării sex-positive a avut un impact considerabil în ceea ce privește exprimarea vocii lucrătorilor sexuali fără voce și în ceea ce privește campaniile pentru drepturile acestora, limbajul juridic trebuie încă să își adapteze vocabularul la discursul general.
De fapt, chiar și „Protocolul de la Palermo”, care a fost semnat de 105 țări în 2002, nu consideră traficul de persoane ca fiind diferit de prostituție ci, de fapt, tratează traficul de persoane în scopuri sexuale ca pe un rezultat al „prostituției” permise. Indiferent de modul în care abordăm această problemă, este încă discutabil modul în care prostituția este înțeleasă și tratată de societate și de către instituțiile publice. De obicei, fetele și femeile traficate sunt văzute ca o categorie omogenă, în ciuda contextului care implică sărăcie, migrație, abuz, precaritate, rușine de sine, iar sistemul juridic face foarte puțin pentru a preveni această stare de fapt.
Carole Pateman, în cartea sa „Sexual Contract” (1988), dezvăluie că ceea ce ea numește prostituție (cred că discursul principal încă nu a fost schimbat de către feministele sex-positive) este încorporat într-o mentalitate patriarhală și că există un motiv pentru care „prostituata” este o figură feminină. Ea recunoaște cu siguranță că, după ce vom învăța istoria muncii sexuale, vom înțelege că, de fapt, este o problemă legată de bărbați și de ce faptul că aceștia cer și au nevoie să trateze corpurile femeilor ca instrumente sexuale pentru propriul lor câștig. Pateman asigură că tranzacționarea corpului femeilor se face pentru a oferi bărbaților drepturi și acces la trupurile lor. Din păcate, traficul sexual este cea mai cumplită metodă de manifestare a puterii sistemului patriarchal, prin care bărbații pretind drepturi asupra corpurilor femeilor. Din păcate, această abordare a devenit norma.
Fetele sunt răpite, ademenite, mințite, amenințate și abuzate pentru a fi vândute ca obiecte pe piața sexului, negându-li-se autonomia și individualitatea. Dacă aleg ulterior să rămână în industria sexului, ele sunt mult mai mult supuse oprobiului, chiar dacă alte „alegeri” sunt inexistente. Dar aceasta nu este doar o problemă legată de drepturile omului, așa cum instituțiile publice și ONG-urile sunt atât de înclinate să declare; problema este mult mai complexă.
De fapt, este o problemă structurală, o provocare de gen, care implică nu numai pretenția bărbaților asupra trupurilor femeilor și a sinelui acestora, ci afectează în subconștient fiecare atitudine și percepție față de femei, considerându-le pasive, slabe, sexuale, fragile, vinovate, rușinoase și uneori invizibile. Acesta este motivul pentru care este esențial să adoptăm o abordare din perspectiva gender și să privim în ”profunzimea” legii pentru a identifica implicațiile de gen ale normelor și ipotezelor care stau la baza acestora și să insistăm asupra aplicării unor norme care să nu perpetueze subordonarea femeilor.
În plus, este important să se facă distincția între munca sexuală și traficul sexual. Munca sexuală nu poate fi un concept-umbrelă. Implică o alegere, chiar dacă este făcută în circumstanțe specifice care implică gender poverty (sărăcie pe bază de gen), traume generaționale, discriminare și migrație în cadrul unui sistem care generează violență de gen și relații de putere. Pe de altă parte, traficarea sexuală a copiilor implică constrângere directă, abuz, manipulare și un viitor probabil distrus. Cu toate acestea, ambele sunt reprezentări ale unor guverne corupte și fragile care se bazează pe ierarhia de gen și pe privilegiile masculine. Așadar, în afară de activarea abordării de gen în legislație și de faptul că ne bazăm pe o agendă feministă, ce ar mai fi de făcut ca răspuns imediat la problema traficului sexual?
Poate că este timpul să acordăm mai multă atenție modului în care punen în practică măsurile de rezolvare a acestei probleme și să încercăm o abordare diferită a legii, bazată pe etica grijii. Abordarea etică ne atrage atenția asupra lucrurilor obișnuite, asupra a ceea ce nu putem vedea, deși se află chiar în fața ochilor noștri. Lumea depinde de grija (care, în engleză), chiar dacă este definită de diferențele dintre noi, se bazează totuși pe faptul că trebuie să fim atenți unii față de alții.
Grija față de celălalt a fost marginalizată în colțurile intimității, în casă și, în același timp, a fost exclusă din sfera publică și din domeniul politic și moral, transformând-o într-un impuls și o preocupare strict feminină. Înțelegerea faptului că a avea grijă, ca practică, aparține în aceeași măsură sferei private și publice, înseamnă să înțelegem că vulnerabilitatea, dependența sunt în legătură directă și fac parte din fiecare aspect al vieții umane. Aceasta înseamnă că grija poate fi considerată ca o limbă vorbită și ca un act care are puterea de a se încorpora chiar și în cea mai rigidă categorie de activitate umană, cum ar fi sistemul juridic și legal.
Legea este scrisă pentru a-i proteja pe cei vulnerabili, atunci de ce limbajul său nu acționează în același mod în care este menit să o facă? Sandra Laugier, în articolul său „The Ethics of Care as a Politics of the Ordinary”, spune că, dacă viețile noastre și legea sunt menite să fie etice „nu pot fi surprinse cu câteva cuvinte precum „bine”, „drept”, „datorie”, „echitate”, „justiție” și altele asemenea, ci necesită mai degrabă explorarea modului în care preocupările noastre etice sunt încorporate în limbajul și viața noastră, în grupuri de cuvinte care se extind dincolo de vocabularul etic propriu-zis și susțin conexiuni complexe cu o varietate de instituții și practici”.
Pentru a aplica o astfel de etică la limbajul juridic referitor la traficul de persoane în scopuri sexuale, este necesar să se înțeleagă că oamenii nu numai că au grijă unii de alții, dar nu pot exista în afara relațiilor dintre ei și că ”a avea grijă de celălalt” este o responsabilitate în cadrul acestor relații. Relația dintre o persoană și lege ar trebui să fie una care să ofere atenție, grijă, deoarece legea protejează oamenii nu doar la nivel macro, ci chiar și în orice situație specifică.
Limbajul juridic este obligat să fie obiectiv și să facă abstracție de o situație contextualizată istoric, social și politic, să fie simplu și direct, trebuie să fie responsabil, atent, contextual și, mai presus de toate, trebuie să arate grijă față de om.
Articol aparut pe site-ul Sinopsis
O discutie interesanta adusa in fata nostra de textierul(a) ce ne scrie apasat si care nuanteaza „ grija ” fata de aproapele nostru ca parte a unei obligatii legislative .Trebuie afirmat inca de la inceput cum grija este , in primul rind , datoria fiecarui individ (nu neaparat femeia ) de a se auto proteja si de a-si cunoaste toate dreptruile si obligatiile ce decurg din punerea in valoare a legislatiei .Sexul si practica sexuala este o problema greu de legiferat atita timp cit legea nu poate trece peste decizia personala a fiecarui individ , cel putin asa se intimpla in democratie , la nivel legislativ .Ultimii ani ne-au aratat cum necesitatea existentei „ acceptul confirmat ” este parte a derularii relatiilor sexuale, de tot felul . La nivel de practica curenta si societatile inchise, dictatoriale ,ce la nivel de legislatie condamnau astfel de practici , lucrurile si intelegerile dintre partenerii sexuali existau fara a fi scoase la lumina .Traficul de minori este insa altceva . El este strict defint in legislatie si se stie interventionismul SUA fata de aceasta nefericita situatie . Romania a facut pasi importanti in domeniu .Indemnul , general valabil, se refera la grija atribuita individual .Statul nu se poate transforma in decident absolut pe aceasta tema .Fiecare individ are o alta perspectiva atunci cind ne referim la astfel de relatii .
sigur, barbatii pervertesc justitia:
https://infobraila.ro/2021/06/09/cristina-coarna-judecatoarea-care-care-a-scapat-de-inchisoare-un-violator-revine-iar-in-fruntea-justitiei-brailene/
” În unele țării situația este totuși ținută sub control”
Adica? traficul sexual este organizat de Stat?
Cred ca Romania e ideala ca Acar Paun in toate.
Dacă „una dintre principalele probleme este stigmatizarea legată de sexul pe bani,” discuția ar trebui să fie un pic mai vastă: statul nu poate acorda protecție și asistență femeilor care doresc ele să se prostitueze, simultan cu aplicarea de pedepse draconice unor inși pe care aceleași femei îi plătesc pentru protecție și asistență. Pentru că transformăm polițiștii în proxeneți, iar asta deja se întâmplă și fără implicarea directă a statului.
Exact așa se văd contradicțiile din ideologia feministă: o femeie care crește 4 copii, toți cu același tată, nu este în niciun caz egală cu o femeie care are 4 clienți pe seară și mai întreține și un proxenet care îi asigură protecție și asistență. Statul trebuie să-i acorde protecție și asistență celei cu 4 copii, nu să-i găsească clienți celeilalte.
Traficul de persoane trebuie combătut, în măsura în care el se desfășoară împotriva voinței victimei. Însă când ”victima” se prostituează prin proprie voință și caută ea însăși angajamente mai bune în Vest, nu e treaba statului să-i asigure ei proxeneți în uniformă (sau robă) și plătiți din bani publici.
Dle. Harald, dvs vi se potriveste meseria lui CTP, de om care le stie pe toate si bun la toate. Cred ca CTP e sursa inspirației dvs. Nu cred că-i articol la care să nu aveți cel puțin o duzină de comentarii, indiferent ca va pricepeti sau nu.
@Ducu – crezi greșit. CTP scria la Scînteia pe vremuri (la voi se chema Pravda, nu aveați voie să primiți nici măcar Scînteia în limba română). And guess what? După Revoluția înfăptuită de oamenii Moscovei (Ion Iliescu și Nicolae Militaru) același CTP a decis să-și numească ziarul chiar Pravda! (în românește: Adevărul).
Poți să ghicești și singur ce scop real are un ziar care își spune ”Adevărul”.
În ce mă privește, există un singur lucru la care mă pricep cu-adevărat: la a deosebi adevărul de minciună. Deformație profesională, ce pot să îți spun? 😀
Ha, ha, „discuția ar trebui să fie mai vastă ” înseamnă de fapt să vorbim de un caz foarte rar: prostituția prin chemare. În cele mai multe cazuri, prostitutia de azi e rezultatul constrângerii, practicate prin varii metode, fie escroci sentimentali, fie promisiuni, fie sclavie, violență, limitarea oportunităților șamd. Balzac spunea că nu trebuie judecate femeile care se prostituează, căci nu se știe ce nenorocire a împins-o să facă asta.
@Hantzy – tu nu discuți cu persoane reale, tu vii cu povești din cărți. Nu e deloc ”un caz foarte rar”, cel mai probabil reprezintă chiar situația cea mai frecvent întâlnită. Există și cazuri de constrângere, acelea ar trebui pedepsite într-adevăr, însă în cazul tipic ea practică prostituția în România și își caută ”angajament” în Vest, că obține mai mulți bani, iar clienții sunt mai civilizați.
Există și femei trecute acum la viață casnică, după câte 8 sau 10 ani prin Cipru sau Grecia, care admit cât se poate de sincer că au căutat un tip care să le ducă acolo fiindcă sunt net mai mulți bani decât în RO. Amuzant e când un tip are câte 4-5 ”fete” care produc toate bani pentru el, dar se mai și ceartă între ele fiindcă în câte-o seară el o preferă pe una dintre ele și nu pe alta. Nu le maltratează în niciun fel, nu le forțează la nimic, respectivele știu foarte bine ce fac.
Sigur că există și prostituție forțată, există prostituate amenințate, bătute, omorâte etc. chiar de proxenetul lor. Dar aceea e situația mai rar întâlnită, ca număr de practicante. Cele mai multe vin acasă după 8 sau 10 ani fiindcă au prea multă concurență, ”competition is getting younger” și ”nu mai mergea treaba”. Că ele ar mai fi stat 😀
Nu, nu ai dreptate. Nimfomania este un comportament sexual deviant, excepțional prin definiție. Foarte rar își propune vreo tânără să devină starleta in filme xxx, dar nici atunci nu își propune „să facă trotuarul”. Nici când fetele își descoperă sexualitatea nu își vor propune să devină prostituate, ci tot doctorițe, profesoare sau contabile. Nici măcar secretare foarte bune nu este pe lista opțiunilor. Marea majoritate a prostituatelor recurg (temporar) la acest job, datorită constrângerilor, lipsei oportunităților, vicisitudinilor sau circumstanțelor.
@Hantzy – și nimfomania ai luat-o tot din cărți. Dacă vrei să înțelegi cum e lumea reală, fă o excursie de documentare în România, du-te prin satele catolice de pe valea Siretului, în special pe lângă Bacău și Roman și vezi ce fete găsești pe-acolo.
Concepțiile tale despre lume și viață se vor schimba semnificativ în urma unei astfel de experiențe.
Din nou, fals! În lumea reală, fiecare încearcă să-și amelioreze situația existențială. În orice circumstanțe. Când duduițele înșelate, lipsite de mijloace, care n-au avut norocul Monicăi Columbeanu, ajung în Grecia sau Cipru și depind exclusiv de bunăvoința și toanele proxeneților, nu au prea multe opțiuni. Și încearcă să obțină maximul de confort în situația în care se află.
Un bărbat și-ar îneca amarul cerșind pentru băutură, femeile sunt mai pragmatice. Și mai cinice între ele. Iar tu, in povestea ta, îți închipui o derulare ireala a faptelor, prezentând drept „argument” situația finală. Formal fallacy.
@Hantzy – există o parte pe care tu nu o înțelegi, că n-ai găsit-o în cărți: promiscuitatea de dragul promiscuității. Prin satele acelea, dar și în alte medii sociale din România, chiar dacă n-ar exista banii deloc, promiscuitatea ar continua să se manifeste la cote maxime. Exact ca la delfini sau ca la cimpanzei. Așa e natura, de la mama ei, în timp ce cărțile tale încearcă să configureze realitatea după mintea autorilor lor, exact cum scrie @Albert mai jos.
Mai departe, fetele deștepte se duc în Cipru și Grecia (sau la televiziuni) ca să câștige și bani din asta. Dar dacă banii n-ar exista deloc, ele tot asta ar face, că așa e natura. Dacă vine cineva cu o traistă de mere, bune și alea. Dacă nu, merge și gratis.
În teorie, în jurul vârstei de 16 ani, fetele descoperă că au o anumită valoare pe plan sexual și fiecare valorifică asta cum se pricepe mai bine. Însă în realitate, dacă nu plătește nimeni pentru asta, ”și damelor bonobo le e sete,” exact cum ai scris singur mai jos. Lor le e foarte sete.
E incredibil cum poți să exprimi o idee corectă într-un comentariu, după care să o contrazici în următorul comentariu, doar ca să încerci să demonstrezi că tot tu ai dreptate.
Harald, există prin internet o sumedenie de site-uri cu fallacies. Explicate, exemplificate, numai să vrei să te lămurești. Vezi câte din afirmațiile tale nu poți asociate cu măcar una dintre erorile respective. Dacă ești onest și pui răspunsul corect aici, poate mai stăm la o șuetă. Succese!
@Hantzy – ”Dacă ești onest și pui răspunsul corect aici, poate mai stăm la o șuetă”
Genul ăsta de abordări fac parte din arsenalul feminin. În lipsa modelului masculin, băieții preiau de la mamă discursul și duc mai departe un fel de cruciadă a femeilor. Iar statele socialiste tocmai pe asemenea băieți se bazează, începând de la Ion Iliescu și Gerhard Schröder. Ei rămân toată viața cu nostalgia tatălui absent și pun umărul la edificarea unor state socialiste bazate pe ”grija față de om”.
Statul ține loc de tată, ăsta e mecanismul. Însă la băieții crescuți cu tată, metoda nu merge, ei știu că statul nu e tată.
Harald, ai mai înșirat inepțiile astea și altădată. Nu știu de ce te strădui atât să te convingi singur că n-ai dreptate, căci nu ai să reușești. Pentru asta trebuie o minte descătușată, lipsită de prejudecăți și șabloane. Impostorii sunt cei ce invocă „viața reală”.
Bonus: Damele bonobo nu o fac cu vecinii pentru că le e sete, ci pentru că au nevoie de securitate pentru ele și pentru puii lor. Masculii din grupul rival nu vor mai ataca, știind că își pot pune în pericol progeniturile proprii. Atata tot!
Să rescrii începutul poveștii ca să se potrivească ideologiei căreia ii faci propagandă este specialitatea ta: și cu damele din Subcarpații Moldovei, și cu alea păroase din junglă, și cu dama lui Macron, și cu tații și statele, și cu sforăieli precum „genul ăsta de abordări fac parte din arsenalul …”. Dacă Allbert vrea să te creadă, eu ii apar dreptul ăsta. Tu mulțumește-te cu atât!
@Hantzy – pentru un bărbat este ridicol să folosească în conversație exprimările pe care le folosesc în mod obișnuit femeile pentru a-și demasculiniza partenerul (i.e ”renunți la părerile tale, altfel nu mai vezi nimic de la mine”). Femeile își pot permite să folosească acele exprimări pentru că ele au ceva de oferit, cu care cel puțin pot duce de nas partenerul. Dar băieții care copiază de la mamă respectivele exprimări, pentru că așa au ei impresia că pot câștiga dispute verbale, sunt doar ridicoli. Nimic mai mult.
Nici observator atent nu ești, Harald. Eu nu ți-am cerut să renunți la părerile tale, ci doar să te documentezi si, foarte important, să fii onest in autoapreciere. Așa am scris. Nu era nicio amenințare, cel mult o motivare. Nu pare să fii capabil a sesiza deosebirea, iar eu nu am la infinit dispoziția de a-ți indica greșelile de logică din argumentațiile ilicite folosite de tine. Premiza falsă, conjuncția ilogica, falsa dilemă, omul de paie, generalizarea particularului, citarea aproximativă, precum și apelul la ridicol sau la frică fac parte aproape constant din arsenalul tău argumentativ. Devine plictisitor.
P.S. Eu am câștigat deja toate disputele cu tine, nu am ce să obțin mai mult. Iar ca tu să îți schimbi părerile, am sugerat chiar mai sus că e imposibil. Sunt conștient că există o categorie de oameni convinși că nu mai au ce învăța, întrucât le știu deja pe toate.
@Hantzy – ai încercat să promiți o recompensă: ” (…) poate mai stăm la o șuetă” și ai încercat să faci educație unui adult, exact ce încerci și acum. Dacă ai fi participat în copilărie și adolescență la conversații între bărbați, n-ai fi dobândit deprinderi din asta.
Reducționismul, modelarea excesiva și samplingul in Conversație indica inflexibilitate datorata învățării mecanice, specifică fie copiiilor, fie adulților instruiți insuficient. In niciun caz nu e greșit sa le spui ca greșesc. BTW, Eu nu am încercat să-ți fac educație, te-am îndemnat să o faci tu însuți. Iar recompensa poate fi oferită doar atunci când exista o șansa, cât de mică, de a fi efectivă, de a produce o schimbare. Era deci o eschiva elegantă de a opri o Conversație fără noima.
@Harald
Problema cu Hantzy si cu progreseii in general, e ca pornesc de la o ideologie (sau vorba dvs, carti) pe care cauta sa o impuna realității obiective si nu invers, asa cum e ordinea firească. De aici toate contradicțiile propriilor „sisteme” si masurile aberante care se iau pentru ca realitatea sa se muleze pe ideea cuiva. Asta e cauza dictaturilor, pierderea contactului cu solul.
Problema cu Harald e că el, deși are volan pe dreapta, conduce pe stânga. Când te urci în stânga lui și mergi pe contrasens, ai senzația că ceilalți greșesc. Dar e doar o senzație.
Pe tema conservatori versus progresiști, L.A. are un comentariu excelent:
https://www.contributors.ro/criticile-la-discursul-lui-viktor-orban-ce-este-grav-ce-este-ipocrizie/#comment-516626
Prea multa vorba aiurea; cate cazuri concrete ati anchetat? Degeaba spuneti de teorii generale si carti (supuse criticii), daca nu aveti cazuri concrete pe care sa discutam. Intre timp, prostitutia nu este numai feminina, ci si masculina. Este practicata de barbati, care isi ofera serviciile sexuale pentru bani altor femei (de obicei urate si/sau in virsta) sau altor barbati. Deci, exista egalitatea de gen in zona prostitutiei. Ar trebui sa incetati cu „misoginismul” si alte etichete din vremuri apuse. Ba exista si o prostitutie intelectuala, practicata de intelectuali de ambe sexe. Care scriu numai ce sunt platiti sa scrie. Definitia moderna a prostitutiei ar fi: vinderea trupului sau mintii, celor cu bani! Indiferent de sexul celor ce se prostitueaza sau beneficiaza de prostitutie. Personal, cred ca ar trebui adoptata Legea prostitutiei (pentru toate genurile si obiceiurile sexuale). In rest, lucruriel sunt prea vaste sa le discutam intr-o postare. Daca doriti, putem coresponda. Aveti adresa mea de e-mail. Numai daca vreti.
„Corupția, sărăcia și precaritatea se asociază cu structuri politice misogine creând obstacole majore care îngreunează românilor, mai ales fetelor și femeilor marginalizate,”
Cuvântul sărăcie apare de 3 ori in articolul dvs si, după umila mea părere, este cauza principala a fenomenului analizat, in special pentru fetele din mediul rural. Putem face noi legi, opera arestări, creste pedepsele, înființa noi organisme, curti, ombudsmeni, etc, dar fără eliminarea săracii lucii nu se poate reduce traficul sexual.
China comunista a eliminat saracia.
Traficul sexual este in crestere.
Modal fallacy: deosebiți între necesitate și suficiență!
Eradicarea sărăciei este o condiție necesară pentru reducerea traficului sexual, dar nu și suficientă.
Eradicarea saraciei este o utopie.
Traficul sexual este in crestere in PRC, de pilda, care s-a laudat ca a eradicat saracia, pentru ca acest trafic sexual nu are nici in clin nici in maneca cu saracia. Exista trafic sexual in tari bogate, in clasele „de sus”. Sigur, aparent mai putin violent, dar efectul este acelasi.
A vrea sa eradici saracia este ca si cum ai vrea sa ai toate cracile egale in toata livada, cu acelasi numar de fructe, nici mai mult nici mai putin, ca asa zice doctrina lui x(i). Pampalaul nu judeca decat pe lungimea de unda a creierului atrofiat mostenit de la Mao.
In realitate in PRC saracia infloreste precum mucegaiul in mediu favorabil.
Concomitent cu traficul de fiinte umane, inclusiv de bucati de fiinte umane (pentru transplanturi, consum alimentar, etc).
În primul rând nu discutam despre sărăcia din China. Prin exemplul tău ai dorit să infirmi legătura dintre sărăcie și trafic sexual. N-ai reusit: Legătura există, dar nu e reciprocă sau ambivalenta, adică reducerea traficului sexual nu reduce automat și sărăcia.
În al doilea rând, nu sunteți consecvent:
Afirmațiile „China comunista a eliminat saracia.” și „In realitate in PRC saracia infloreste precum mucegaiul in mediu favorabil.” nu pot fi simultan adevărate.
In al treilea rând, Utopie este și perpetuum mobile. Este atunci inutil să căutăm un motor cu randament mai bun? Este doar soluția perfectă suficient de bună?
Nici eu nu cred în eradicarea sărăciei, dar cred că diminuarea amplorii este posibilă. Și ca urmare se va reduce întrucâtva și traficul sexual.
Afirmațiia „China comunista a eliminat saracia.” trebuia luata ca o ironie, nu sare in ochi ?
Reducerea saraciei nu inseamna si reducerea traficului sexual, in Australia exista o piatra foarte buna cu destinatia Japonia, si Asia de sud-vest. Fete dispar anual din USA, cu duiumul. Turcia este foarte cautatoare de carne frageda europeana, asa cum sunt si tarile Maghrebului. Rusia si tarile fostului bloc comunist sunt si ele furnizoare de materie prima, de multe ori sub acoperirea industriei pornografice si a escort-girls.
Se face o acerba concurenta cu tarile Africii gen Mali, Senegal, Côte d’Ivoire, unde fenomenul traficului de carne vie este adanc inradacinat in traditiile locale. Pur si simplu nimeni nu-si poate permite sa piarda cote parti din segmentul de piata.
In cazul Romaniei, asa-zis tigru economic al Estului (centrului), afacerea de la Caracal a dovedit, in modesta mea opinie, faptul ca autoritatile participa cu toata ardoarea la mentinerea ferma a pozitiei Romaniei in domeniu, aceea de „trusted seller”. Data fiind lipsa de reactie a parintilor, ma intreb daca nu chiar acestia si-au vandut progeniturile, mai mult sau mai putin fortat. Este doar o intrebare.
Trebuia luată ca ironie, deci? Sorry, era prea ermetica.
În China și mai ales India traficul sexual este în creștere din cauza unui dezechilibru demografic creat artificial prin imterventia statului si/sau a unor cutume primitive. Mai mulți bărbați și mai puține femei.
In China exista inca cel putin 500 milioane de saraci. Nu toata lumea lucreaza in Shanghai, Beijing, Guangzhou si Shenzhen.
„Sistemul juridic, la fel ca și alte domenii importante ale vieții publice, este dominat de către bărbați. Acest lucru poate însemna implicit că bărbații sunt cei care stabilesc ce este corect și ce este greșit. Dacă sistemul legal a fost genderificat, așa cum susțin cercetătorii/cercetătoarele feminiști/e, atunci sunt câteva lucruri care trebuie clarificate cu privire la motivul pentru care traficul sexual persistă și distruge sute de vieți.”
Stimata doammna, in Romania proportia avocatilor femei fata de cei barbati este de 60/40 (cercetati si veti vedea ca e adevarat) asa ca dominatia masculina e o poveste de adormit copiii.
Felul in care actioneaza justitia in Romania e un cu totul alt subiect pe care l-as dori elucidat de un avocat sau procuror.
De ce credeți că proporția pe sexe a avocaților din Ro este singurul indicator după care poate fi evaluată dominația masculină (sau feminină) a sistemului juridic?
Legea e rezultatul procesului de legiferare, care în democrații e făcută de reprezentanți ai cetățenilor, sub influența experților și a grupurilor de lobby. „Grija” nu izvorăște spontan din nu știu ce compunere gender, ci trebuie impusă acestor actori, prin presiune publică, forțând și educând empatia prin activism.
Foarte concret, trebuie să ne hotărâm între modelul suedez, de criminalizare a cererii de servicii sexuale, și cel german, de legiferare și legitimizare a „lucrătorilor sexuali”. Trebuie să ne dumirim dacă problema este fie patriarhatul sistemic, care generează cererea de servicii sexuale și mobilul financiar al traficului de ființe, fie încercarea puritană a statului de a apăra moralitatea public suprimând o branșă economică perfect legitimă. Nu merge să o scăldăm pe decizia asta, pentru că deciziile de policy care rezultă sunt perfect contrare.
Judecând după numărul enorm de românce traficate în bordelurile „legale” din occident, decizia mi se pare evidentă, „lucrătorii sexuali” sunt în practică o ficțiune ideologică care descrie real atât de puține persoane, încât răul făcut prin legiferarea prostituției depășește cu mult orice beneficiu.
Justiția in România este dominată de femei, am putea vorbi chiar de instaurarea unei forme post-moderne de matriarhalism cu ajutorul unor structuri socialiste infestate incă din epoca Ceaușescu. Nu numai justiția, ci și administrațiile locale, inclusiv structurile ce se ocupă cu protecția copilului, sunt intrate sub pulpana unor femei puternice cu mentalitate de boieroaice pe tarla. De aici și stricăciunea din limbajul juridic și implicit din jargonul birocratic, unde ‘grija’ -la origine ocrotire a unor drepturi de către stat, in situații menționate expres de lege- a fost deformată și reinterpretată de către femeile sistemului in prezență și îmbrățișare maternală și monitorizare permanentă a cetățeanului infantilizat și obligat să înghită grijile nesolicitate ale maimucilor-birocrate sub formă de zbierete, stropșeli, înțepături, umori, frustrări, scuipați. la ghișeu. Aceste muieri ce au acaparat structurile statului sunt cele ce au reușit in câteva decenii împingerea in disperare și alienare a unor biete fete de maidan, privite cu scârbă de matroane, ostracizate in școli de cutre-diriginte și alte fete bătrâne, și aruncate, cel mai adesea, pe piața sexului de către propriile familii. Grija propriilor mame de a asigura hrana celorlalte odrasle, prin instrumentalizarea sexului fetei celei mai mari și transformarea acesteia in prostituată, adică in sclavă a intereselor familiei (ocrotite de mama-matroană), s-a suprapus pe grija mamelor sus-puse, a celor ce taie și spânzură in sistem, de a salva „onoarea” tribului peste care stăpânesc prin expulzarea ‘destrăbălatelor’ sau cel puțin vârârea lor sub preșul uitării. Aceleași mame și-au castrat fiii mai năbădăioși, care, din instinct patriarhal, ar fi avut tentative de „eliberare” a surorilor din chingile prostituției matriarhaliste, in timp ce pe feții-frumoși și lipsiți de scrupule și-i i-au premiat și i-au desemnat să se ocupe de „afacerile” famigliei, să înșele, să amăgească, să mintă fetișcanele la care matroana a poftit. Îi vedem pe acești emasculați astăzi la vârful politicii, iar pe junii ce racolau și răpeau intr-o veselie, căci nu aveau creier să intuiască consecințele faptelor lor, îi abhorăm ca pe niște borfași ce au devenit, cei mai mulți deja in spatele gratiilor. Clienții captivi ai acestor proxeneți, deși suportă și ei toate costurile fenomenului -spiritual și etic: pângărirea fiicelor, surorilor, mamelor, plus propria degradare morală, dar și material: prețul unui serviciu ce dezumanizează ambele părți, acești bărbați impotenți, in fond o minoritate sexuală incapabilă să obțină dragoste altfel, sunt considerați vinovați de toate relele pricinuite unor fete lovite crunt de grija propriilor mame, a mamelor altora și a mămucilor din sistem. Un regim de teroare misandrică -ce descurajează orice cavalerism activ privit astăzi ca un jenant anacronism- le lipsește de orice apărare pe tinerele fete in fața prădătorilor sexuali și mercantil-sexuali, bărbați și femei deopotrivă. In plus, matriarhalismul a reușit să spargă orice formă de solidaritate feminină, a rupt legăturile dintre fete, le-a impulsionat să se transforme in fiare comerciale ce concurează pentru atenția și banii bărbaților, le-a extirpat orice urmă de compasiune față de cele aflate in nevoie. In loc de alinare, aceste amărâte primesc astăzi cuvinte. Multe cuvinte futile, o frazeologie întreagă, o maculatură infamă ce a ideologizat totul, ce a transformat orice raport uman intr-o ilustrare a unui imaginar război al sexelor (și aici se poate înlocui cu: clase, rase, generații etc) . Totul este acum trecut prin prisma unui conflict planetar ce ar explica pasămite totul.
Multe cuvinte futile, o frazeologie întreagă, o maculatură infamă ce a ideologizat totul, ce a transformat orice raport uman intr-o ilustrare a unui imaginar război al sexelor (și aici se poate înlocui cu: clase, rase, generații etc) . Totul este acum trecut prin prisma unui conflict planetar ce ar explica pasămite totul.
Perfect spus, nici eu nu as fi putut spune mai bine! Dar, citi nu traiesc f bine din analiza acestui razboi de ei inventat? Onguri, metoo, ziaristi, politicieni fara scrupule care exploateaza acest fenomen.
In definitiv prostitutia, cum zicea cineva mai sus, nu numai cea sexuala, ci si cea morala, e cea mai veche meserie din lume. O combatem de mii de ani, tii ce o mai combatem.
P.S Maria Furtwängler, actrita, medic, etc. a divortat de sotul ei, patronul firmei Burda. Sotul ajunsese la 83 de ani, ea e cu 30 de ani mai tinara. Pe cite femei nu le impinge „saracia” sa se ia cu unii mai batrini cu zeci de ani. Si coincidenta, cu totii bogati, nu am auzit ca o tinara sa ia un batrin sarac. Dragostea nu tine cont de virsta!
Macron nu e nici bogat nici mai bătrân decât Brigitte.
Oricum, mi se pare mai degradant pentru cel bogat sau cea bogată să realizeze că nu charisma sau sexualitatea proprie e motivul pentru care are o parteneră sau un partener mult mai tânăr.
Desigur exista si cazurile in care doamnele mai in virsta isi doresc un morcov tinar. Dar, asta nu e prostitutie e doar o nevoie trupeasca :)
Important e că nu a avut nevoie de cont în bancă pentru a și-o ostoi. 😃
@Hantzy – problema lui Macron e la mansardă, în subconștient el o voia pe maică-sa. A avut o relație disfuncțională cu tatăl și de asta a rămas cu complexul lui Oedip nerezolvat.
Macron n-ar mai lua-o pe Brigitte acum, a luat-o atunci când chiar era ca maică-sa. Brigitte are și ea propriile ei dezinhibiții exagerate, a fost cea mai mică dintre copii, așa că a rămas cam needucată, în familie i s-a permis cam orice. O femeie decentă nu se încurcă la 40 de ani cu un puști de 15, e conștientă de complexele lui nerezolvate.
Iar faptul că progresimea aplaudă genul ăsta de relație, în loc de o tăcere jenată, demonstrează din plin disfuncționalitatea respectivei progresimi: nici ei nu au avut relații corecte cu tatăl, așa ajung să-l aplaude pe Macron.
Hai să presupunem că lucrurile ar sta invers: un el de 40 de ani și o ea de 15. Așa-i că te-ai da de ceasul morții pe-aici, să fie închis pentru viol?
Ce complexe rezolvate ar fi trebuit să aibă Macron la 15 ani? Cine ar fi trebuit să i le rezolve? Maică-sa l-a trimis la Paris.
Abia la 30 de s-a căsătorit, ceea ce arată că nu a fost o problemă puberala, deci nu ai dreptate în aprecieri. Ca de fiecare dată, pui de la tine. Scrie și tu ceva SF, măcar nu râde nimeni.
Sigur că pun de la mine, observațiile mele sunt despre oameni reali, din lumea reală. Unele din acele observații se potrivesc surprinzător de bine cu ce scrie în cărți, altele nu se protivesc deloc.
De exemplu, pe baza observațiilor din lumea reală, povestea cu Benalla e cât se poate de credibilă. Exact în astfel de cupluri apare și câte un Benalla.
Domnu inginer, impostorul Freud e mort de mult; teoriile lui ridicole, moarte si aproape uitate si ele. Inclusiv „Complexul lui Oedip”, ventilat in aiureala numita „Interpretarea viselor”, brosurica pe care, as face pariu, nu ati citit-o. Fiti atit de bun si vedeti-va de treaba, nu mai dezgropati mortii altora doar pentru a face pe interesantul cu orice pret si cu orice ocazie.
@Radu Radu – ”impostorul Freud” e o judecată de valoare, iar ”Domnu inginer” i se potrivește lui CTP, nu mie. De la cine a luat Freud ideea, ca să o prezinte ca fiind a lui? Din Grecia antică, poate? 😀
Dacă ai să discuți cu oameni reali, ai să vezi că atracția față de propria mamă există în realitate și se manifestă uneori chiar și în jurul vârstei de 12-15 ani, deși în familiile normale complexul lui Oedip s-a rezolvat la vârste mult mai mici.
Nu pare să se manifeste la toți băieții, cei crescuți fără tată nu par să aibă problema asta, deci e vorba de o rivalitate cu tatăl și nu doar de atracția față de mamă per se.
Chiar și în relațiile normale, cu partenere din aceeași generație: între unii bărbați apare o rivalitate, atunci când împart aceeași parteneră, în timp ce alții n-au nici cea mai mică rivalitate între ei, o împart pur și simplu, uneori chiar în aceeași ”ședință”.
P.S. Cine te-a învățat să ascunzi gunoiul sub covor și să încerci să blochezi discuțiile pe subiecte neconvenabile prin comentarii ad hominem? Nu cred că tatăl.
Frumos text, dat nu uitati ca „femeile sistemului” sunt, la urma urmelor, niste unelte. Lucreaza la ordin, cum s-ar zice.
Daca de maine ordinul ar fi „grija”, uneltele, cel putin o parte dintre ele, si-ar schimba brusc atitudinea, din dorinta de a-si multumi noii stapani.
Atat timp cat stapanii vor si ei sa mearga „macar o seara” in Delta cu niste fete dragute, ca aici https://www.fanatik.ro/destinul-fabulos-al-amicului-proxenet-al-lui-robert-negoita-terra-si-a-luat-licenta-in-management-in-anglia-si-s-a-casatorit-cu-jurista-de-la-mediu-20155112 , uneltele lucreaza in consecinta.
Nu incercati sa dati toata vina pe femei, pentru ca barbatii vor sa mearga la femei.
In fond, un Parlament si niste administratii locale dominate de barbati legifereaza si administreaza tot in tara asta, de la educatie, la sanatate si pana le economie. Nu cred ca acesti domni folosesc prea des in vocabular cuvantul grija, cel putin nu in raport cu copiii si femeile, mai ales cei din medii si etnii defavorizate.
„un Parlament si niste administratii locale dominate de barbati legifereaza si administreaza tot in tara asta”
probabil nu ați aflat incă, dar grosul legislației ce se aplică in România este de extracție europeană, atât pe filiera recentă a Uniunii Europene, cât și pe tradiția copy/paste din dreptul franco-german. Astăzi suntem obligați să aplicăm/implementăm directivele/regulamentele Uniunii, structură care e departe de viziunea autoarei și a dumneavoastră despre „dominație patriarhală”. Asta ca să nu mai vorbim despre faptul că însăși reprezentarea organizării sociale (pe un principiu antagonist) cu care marșează feministele radicale nu e altceva decât o ficțiune. Patriarhalismul acuzat de ele nu există. Și nu, nu eu, nici bărbații de pe forum, nu noi acuzăm femeile de ceva, ci, evident, aceste doamne recente și-au făcut o fixație și o carieră din culpabilizarea bărbatului alb, heterosexual.
„Nu incercati sa dati toata vina pe femei, pentru ca barbatii vor sa mearga la femei.”
dacă a merge la femei este un eufemism pentru dorința sexuală nu văd cum aș putea vorbi de vreo culpă, doar nu sunt biserică, și nici feministă radicală. Libidoul este ceva cât se poate de natural. Plata serviciilor sexuale nu este insă chiar firească, dar asta se întâmplă nu din cauza dominației masculine, ci exact pe dos, din cauza unui ascendent al sexului frumos (așa-zis slab) asupra celui urât, îndeobște flasc și pe deasupra timid și obsedat sexual. In definitiv bărbatul care plătește pentru sex are o poziție inferioară față de femeia ce prestează, este un client captiv, lipsit de drepturi (pe care consumatorii le au in mod legal), expus unor riscuri (medicale, fizice, etc) permanente (și, desigur, aceste riscuri există și pentru femeile din branșă, aici aș vrea să aud feministele cum își manifestă ele grija și cum se gândesc să le atenueze măcar). Amândoi se degradează sub aspect moral, insă bărbatul rămâne păgubit material și senzorial (calitatea sexului stradal/de bordel este execrabilă). Doar mădularul învârtoșat in creier il salvează căci îi susură in timpul coitului că pasămite ar „poseda” femeia din fața lui, când in realitate e pe dos: el este cel posedat și deopotrivă deposedat; el pierde ceva: energie, sevă și bani, in timp ce femeia prestatoare câștigă, cel mai adesea cu un efort minim.
Dar ce viziuni traditional-crestine aveti. Femeia care suge seva si banii barbatului…Am mai auzit asta la ceva fosti colegi de liceu, acum cateva decenii, cu intelectul mic si dogme bine fixate. Si le-am mai intalnit si pe ceva site-uri extremiste de limba engleza.
A propos, ce incercati sa demonstrati cu aceste viziuni arhaice expuse aici? Va dati seama cum aratati, ca profil de barbat, cand expuneti asemenea idei in public?
Uniunea Europeana incearca sa emancipeze femeia romanca cu forta ziceti? Foarte bine, daca barbatul roman are un profil similar cu al dumitale!
Acum, revenid la articol, cuvantul central este grija. Despre asta vorbeste autoarea si este din pacate doar un deziderat intr-o tara ca a noastra. Patriarhatul romanesc aflat la butoane nu are grija decat de el insusi, dupa cum arata societatea noastra.
Grija fata de femei, fata de copii, fata de toti cei vulnerabili, este apanajul persoanelor si societatilor puternice, nu al celor care acapareaza temporar puterea.
Era pe vremuri un banc, cu o femeie bătrână ajutată să traverseze strada, deși ea nu voia 😀
”Grija” statului înseamnă de fapt grija nimănui, înseamnă în schimb controlul discreționar asupra societății. Dacă în UK, Suedia, Olanda și Spania nu s-ar aplica deja ”grija” asta, li s-ar putea vinde românilor tot felul de gogoși. Însă în condițiile date, nu merge.
„Va dati seama cum aratati, ca profil de barbat, cand expuneti asemenea idei in public?”
Cred că destul de bine, chiar apetisant pentru unele femei, din moment ce ați considerat necesar să mă hărțuiți cu obsesiile dumneavoastră la limita erotomaniei (tocmai asta vă tulbură și vă face să vă pierdeți controlul și să atacați persoana, iară nu ideile, chit că le-ați maculat și pe-astea). Credeți că mie îmi pasă de ce crede o oarecare despre „profilul” meu?
”barbatii vor sa mearga la femei”
Exact în asta constă esența problemei. Bărbații vor să meargă la femei, la fel cum bărbații vor să bea apă. Ce-ar fi să ne uităm la cimpanzei (mai ales la bonobo) ca să înțelegem cam cât de des ar trebui ”să bea apă” bărbații, în mod natural?
Exact ăsta e motivul pentru care feminismul a pus mâna pe state ca Suedia. Unde s-a legiferat că e infracțiune dacă bărbații cumpără apă, în schimb nu e infracțiune dacă femeile vând apă. De parcă în realitate și-ar vinde-o una alteia.
Realitatea e mult mai simplă, dar e patologică: feministele luptă împotriva ”nedreptății biologice” de a se fi născut femei. Își demasculinizează bărbații din propria țară, după care admiră masculinitatea autentică la străini, în timp ce pe bărbații lor îi disprețuiesc pe bună dreptate, pentru că s-au lăsat demasculinizați.
Nu e vorba despre a da toată vina pe femei, este vorba despre a da toată vina pe feministe. Femeile autentice știu că sunt dorite de bărbați și le place să aibă succes, ceea ce e perfect natural. Feministele se învârt într-un cerc fără ieșire: n-au cum să aibă succes la bărbați, atât timp cât ele urăsc bărbații.
Și damelor bonobo le e sete. Și și-o potolesc și ele uneori cu vecinii din tribul din smochinul de vizavi. Dacă e legitimă setea masculină și trebuie ocrotita prin lege, nu văd de ce aia feminină ar trebui dezavuata și nu la fel de protejată.
M-am lămurit cum e cu feminismul și activismul după ce am aflat despre doamna Tarana Burke, inițiatoarea mișcării me too. Aici e un link care ne arată unde e problema https://abcnews4.com/news/entertainment/tarana-burke-metoo-founder-working-on-a-book
Nu, esenta problemei expuse aici, la acest articol, este grija.
Grija este un subiect peren, aspirational, usor de inteles si de aplicat, dar care poate fi acoperit usor de popcornul dvs pseudo-intelectual, daca nu il reamintim suficient de des.
Dumneavoastra domnilor experti in orice tema, deviati deliberat de la subiectul articolului, doar de dragul de a va vedea expuse scriiturile sterile. (Sau cu scopul de a umple pagina si a descuraja alte pareri?)
Yeah, yeah, yeah. ”Grija față de om”, asta e sintagma completă. 45 de ani de comunism s-au desfășurat sub lozinca ”grija față de om”.
Iar în prezent tocmai la asta asistăm, se reinstaurează ”grija față de om” în toată Europa de Vest.
„scriiturile sterile”
s-ar putea spune după numărul replicilor dumneavoastră că scriiturile experților sunt de-a dreptul fecunde…
sa nu ne imbatam cu apa race; Parlamentul este dirijat din umbra de serviciile secrete; atit persoanele alese, cat si initiativele legislative ale acestora; stiti, cumva, cate agente secrete sunt in Romania de azi? si cate au functii de decizie? intreb, doar. (nu ma refer la cele oficiale, desi este interesant si acest lucru, ci la la cele „legendate”; cele care lucreaza sub acoperire)
„Aceste muieri ce au acaparat structurile statului sunt cele ce au reușit in câteva decenii împingerea in disperare și alienare a unor biete fete de maidan, privite cu scârbă de matroane, ostracizate in școli de cutre-diriginte și alte fete bătrâne, și aruncate, cel mai adesea, pe piața sexului de către propriile familii.
Grija propriilor mame de a asigura hrana celorlalte odrasle, prin instrumentalizarea sexului fetei celei mai mari și transformarea acesteia in prostituată, adică in sclavă a intereselor familiei (ocrotite de mama-matroană), s-a suprapus pe grija mamelor sus-puse, a celor ce taie și spânzură in sistem, de a salva „onoarea” tribului peste care stăpânesc prin expulzarea ‘destrăbălatelor’ sau cel puțin vârârea lor sub preșul uitării. Aceleași mame și-au castrat fiii mai năbădăioși, care, din instinct patriarhal, ar fi avut tentative de „eliberare” a surorilor din chingile prostituției matriarhaliste, in timp ce pe feții-frumoși și lipsiți de scrupule și-i i-au premiat și i-au desemnat să se ocupe de „afacerile” famigliei, să înșele, să amăgească, să mintă fetișcanele la care matroana a poftit.”
@euNuke: Domnu’ euNuke, eu nu stiu in ce societate matriarhala ati trait sau traiti Dvs, dar socieatea romanesca in care am trait si traiesc eu cu toate neajunsurile ei si departe de a fi perfecta – nu se apropie nici pe departe de enormitatile pe care le enumerati Dvs. mai sus. La fel ca marea majoritate a colegilor si prietenilor din generatia mea am crescut in familii normale cu parinti simpli si iubitori, cu mame cu vocatia sacrificiului pentru copii lor, si cu tati destoinici si muncitori care in tinerea lor din anii 70 au construit mai toate asseturile pe care Romania comunista ni le-a lasat in 1989. E clar ca traiti intr-o lume paralela si ca aveti o perceptie ciudata a realitatii. Mergeti de urgenta la un psiholog pana nu e prea tarziu – aveti probleme mari la mansarda.
„Mergeti de urgenta la un psiholog pana nu e prea tarziu – aveti probleme mari la mansarda.”
Io zic că ar fi cazul să 1)mergeți înapoi la școală și 2)la un psihiatru, nu la un psiholog. De ce? pentru că 1) nu ați înțeles nici măcar despre ce vorbesc (despre fenomenul prostituției și, evident, despre femeile și bărbații implicați, NU despre toate femeile, NU despre toți bărbații), deci e probabil să fiți analfabet funcțional. Și 2) pentru că simțiți nevoia să vă băgați in seamă și să atacați din senin interlocutori cu totul străini despre care nu știți nimic. adică o agresivitate care probabil ascunde niște sechele/complexe mai vechi (dar mai bine stați de vorbă cu un medic).
@euNuke: analfabet functional este cel care atribuie cauzele unui fenomen global si atemporal (in cazul de fata prostitutia, raspandita in toate colturile lumii din cele mai vechi timpuri pana in zilele nostre) unor factori idiosincratici locali din societatea romaneasca (administratia si institutiile si controlate de „boieroaice pe tarla”) cand realiatea de pe teren este ca matriarhatul post-decembrist pe care il infierati cu atat aplomb este cel mult un factor periferic si nu factorul determinant al acestui fenomen.
Eu nu va atac pe Dvs personal ci mai degraba ideile nefondate pe care le vehiculati pe o platforma din spatiul public si comentand pe aici trebuie sa va asumati si riscul de a fi contrat din senin de indivizi ca mine. Si bineinteles vreau sa apar si societea romanesca (in care am crescut si m-am format) de acuzatiile nefondate ale unor indivizi ca Dvs, cu toate ca are inca multe neajunsuri si este departe de a fi perfecta. Imi permit sa va atrag atentia ca generalizand orbeste si aruncand cu noroi la intaplare (asa cum o faceti in postul Dvs original) demonstrati ca nu sunteti mai departe decat acele „boieroaice pe tarla ” sau „muieri ce au acaparat structurile statului” si pe care le atacati atat de virulent.
In legatura cu aluzia Dvs cu mersul inapoi la scoala si sechelele/complexele mai vechi nu pot decat sa zambesc. Nu pot sa iau in serios pe cineva cu nickname-ul „euNuke”, care da semne ca nu prea isi da seama ce scrie.
„Nu pot sa iau in serios”
Păi de ce nu vă vedeți de treabă atunci și întindeți spume de cinșpe minute p-aici? Ia cântați la altă masă, că-s sătul de bufoni cu aere de savanți care pretind că fac glume (cică nu te iau in serios) când atacă la persoană in stil vadimist.
Departe de mine sa contest importanta legislatiei in privinta combaterii traficului de fiinte umane.
In acelasi timp cred ca autoarea nu isi face nici un serviciu cu articolul curent, dand apa la moara lui Harald & Co, si ma vad obligat sa le dau dreptate de data asta.
A incerca prin orice mijloace sa prezinte justitia ca fiind patriarhala sau cu vreo tenta de gen e cam tragere de par.
E adevarat ca in Romania nu avem prea multe femei in Parlament care sa dea o marca aparte legislatiei care priveste drepturile si protectia femeilor. Insa avem multe avocate si judecatoare, poate chiar mai multe decat barbatii.
De ce anume autoarea isi da cu stangul in dreptul este ca in general legile romanesti in domeniul respectiv sunt copiate dupa legi mai prin vestul Europei, unde femeile sunt in general bine reprezentate in parlamentele locale si punctele lor de vedere sunt luate in consideratie.
Nu prea vad pontul articolului, altul decat ca nu sunt destule femei in parlamentul roman ca sa aiba un cuvant de spus serior asupra legislatiei. Altfel, legislatia de care spune autoarea e in general compatibila cu dreptul comunitar. Romania are probleme de coruptie in zona gulerelor albe, nu de legislatie in privinta criminalitatii in sens general, aliniata deja cu dreptul comunitar.
Barbatii se prostitueaza in aceeasi masura ca femeile .
Nu inteleg termenul de ,, munca sexuala ” . Faptul ca unul dintre parteneri ( de regula ) transpira in timpul actului sexual , o fi avind legatura cu ,, munca sexuala ” ?!
Departe de mine gindul sa bagatelizez problema traficului. Dar ma intreb ce aduce in plus legarea ei de patriarhat ca mentalitate (nici pe aceasta nu o apar, doar discut legatura cu traficul).
Dava barbatii care actioneaza partriarhal ar abandona aceasta atitudine, ar disparea traficul, nu? N-ar fi mai bine ca traficul sa fie combatut si diminuat sever acum in prezent prin forta legii si alte actiuni conjugate, iar mentalitatea patriarhala sa dispara si ea separat, cu mijloacele educatiei?
Altfel ma tem ca dispar patriarhii si avem surpriza ca nici lacomia dupa bani din traficare, nici lacomia dupa sex (sa-i zicem si acesteia lacomie) nu vor disparea, si ca atare nici traficul?
si mai terminati cu teza comunista a prostitutiei determinata de saracie; multe/multi o practica din placere; cititi, va rog, „Citadela” lui Saint-Exupery
În mod sigur este o mare placere pentru o tanara de 15-20 ani sa aibă relații sexuale cu niște burtoși +/- nespălați. Un film ilustrator: La Belle du Jour.
@Cinicul – s-ar cuveni să înțelegem cu toții conceptul de ”ficțiune”. Un film artistic nu reprezintă înregistrarea obiectivă a realității, el reprezintă viziunea scenaristului și a regizorului asupra realității prezentate de respectivul film artistic.
Un exemplu concret ar fi ”București Non-Stop”, un film din 2015. Acela e film artistic, nu film documentar, iar Olimpia Melinte interpretează rolul așa cum i s-a spus să-l interpreteze, nu așa cum se petrec lucrurile în viața reală.
Să nu vă imaginați că femeile reale sunt ”imune” la deficiențele pe care le reproșați dvs bărbaților. Și ele au exact aceleași probleme, în lumea reală.
Preopinentul a indicat ca argument o opera de arta. Am adaugat si eu una.
N-am vazut Bucuresti – Non Stop. Il voi cauta. Asfalt Tango este si el aproape de subiect.
Ideea ca o femeie care este traficata sexual (ca despre acesta este vorba aici) o face din plăcere este complet aiurea. Prostituția reala nu este cea cu un sugar daddy și vizite la Hsrrods, ci cea in care o tanara sau mai putin tanara este silita sa aiba relatii sexuale cu 5-10 persoane pe zi. Chiar dacă nu sunt toti burtoși și nespălați nu cred ca este o placere.
@Cinicul – ”o femeie care este traficata sexual (…)”
… reprezintă doar unul dintre modurile în care se desfășoară lucrurile. Uneori, proxeneții și le vând unul altuia, fără să le întrebe și pe ele, asta se încadrează într-adevăr la a fi traficate.
Însă discuția a pornit de la fraza din articol: „una dintre principalele probleme este stigmatizarea legată de sexul pe bani,” care denotă că doar traficarea prostituatelor trebuie combătută, în timp ce prostituția per se este perfect acceptabilă și ar trebui desfășurată cu sprijinul autorităților statului.
În UK, legislația cam în maniera asta este redactată: o femeie se poate prostitua dacă dorește ea, însă nimeni altcineva nu poate câștiga bani din asta și nu se poate ocupa de organizare, deci sunt interzise bordelurile și proxenetismul.
În practică, prostituata are nevoie să fie apărată în primul rând de proprii clienți. Ea însăși își caută un proxenet, astfel încât clienții să știe întotdeauna că respectiva nu e nimănui, cineva are grijă de ea și o poate apăra, dacă ajunge ocazional pe mâna vreunui client psihopat. Asta n-o să găsiți nicăieri în legislație, însă în lumea reală e un fapt cunoscut: psihopații știu și ei de frică, au instinct de autoconservare, indiferent cât de ”imuni” ar fi la traumele pe care le provoacă ei înșiși altora.
Sigur că proxeneții au și ei propriile metode discutabile: uneori le iau prea mulți bani din cât obțin ele, de cele mai multe ori le obligă să se tatueze, ca să le poată găsi dacă fug la alt proxenet fără vreo compensație, le obligă să presteze în situații când ele ar vrea doar banii, fără să mai facă nimic pentru acei bani etc.
Ei, statul nu poate înlocui el însuși proxeneții, asta e problema cu ideea din articol de la care a pornit discuția. Proxeneții sunt absolut necesari, odată ce prostituția există, deci legalizarea prostituției e soluția greșită, pentru că ea legalizează de facto și proxenetismul. Mai mult decât atât, dacă este reprobabilă obținerea de bani de către proxenet, în urma serviciilor sexuale pe care le prestează prostituata, atunci cu-atât mai mult este reprobabil ca statul însuși să obțină bani din asta, cum se întâmplă în landurile germane care au legalizat prostituția.
O mulțime dintre femeile traficate lucrează legal în Germania, în asta constă monstruozitatea abordării progresiste.
dacă este reprobabilă obținerea de bani de către proxenet, în urma serviciilor sexuale pe care le prestează prostituata
Cine a stabilit ca ar fi reprobabila obtinerea de bani? Reprobabil este ca proxenetul sa o oblige pe „angajatoarea” lui sa se prostitueze, pentru a-i lua banii. Daca insa intelegerea se face liber consimtit, fara niciun fel de constrangere din nicio parte, atunci ea poate fi privita ca pe o realtie de munca in care „angajatul” prostituatei presteaza un serviciu pentru care are tot dreptul sa fie retribuit. Sunt cazurile cele mai dese, dupa cum sustii tu.
Daca un matematician isi poate folosi capacitatea de calculator pentru a pune in ordine finantele vreunui concern si e normal sa fie platit pentru asta, daca alti talentati isi folosesc fie forta fizica sau dexteritatea motorica pentru a aduce profit angajatorilor lor si a fi recompensati cu bani de catre acestia, de ce ar fi excluse insusirile sexuale pentru a castiga bani? Aceeasi natura ne-a inzestrat cu de toate. Sau de ce ar trebui ca cei care se prostitueaza sa isi managerieze singuri activitatea? Fiind o meserie prin excelenta liberala, cei ce lucreaza in bransa au dreptul la contract de munca, platesc impozit pe venit, pot contribui la casa de sanatate si de pensii si ca urmare au acelasi drept de a fi aparati de stat si arbitrati in eventualele conflicte de munca exact ca orice alt contribuabil.
Asta e situatia in Germania si e bine asa. E aiuritor sa sustii ca traficul sexual este un fenomen minimal, prostituatele fiind cele care isi cauta proxenetii, dar apoi sa afirmi ca o multime dintre prostituatele traficate lucreaza legal in Germania. Tocmai in Germania, adica acolo unde este interzisa prostitutia prin constrangere (Zwangsprostitution), iar traficul sexual nu are practic nicio sansa.
@Hantzy – îți contrazici din nou propriile comentarii. Acum înțelegerea cu proxenetul e liber consimțită, deci prostituata face asta din proprie voință? Nu mai e o raritate absolută nimfomania? Sau ai primit instrucțiuni noi și te-ai convins că nu ai voie să critici politicile guvernului german privind prostituția și fiscalizarea ei?
Eu comentam afirmațiile tale. Am scris clar: “ Sunt cazurile cele mai dese, dupa cum sustii tu.”
Tu ești cel care se contrazice, fapt pe care l-am subliniat in finalul intervenției: “ E aiuritor sa sustii ca traficul sexual este un fenomen minimal, prostituatele fiind cele care isi cauta proxenetii, dar apoi sa afirmi ca o multime dintre prostituatele traficate lucreaza legal in Germania. ”
Iar ai ratat.
@Hantzy – unde am scris eu că ”traficul sexual este un fenomen minimal”, domnu’ straw man? Ți-ai citat propriul comentariu și îl folosești acum ca argument? De unde ai învățat metoda asta, de la Christopher Steele? 😀
Prostituția legalizată din Germania generează un trafic sexual suplimentar de femei, care n-ar exista, dacă prostituția nu ar fi legalizată. Este o minciună sfruntată din partea guvernului german și din partea organizațiilor feministe, să pretindă că luptă împotriva traficului de femei promovând legalizarea prostituției.
Trafic sexual se face in scopul constrângerii, a obligării unei femei să se prostitueze. „Peștele” ii reține actele, banii, ii lasă cel mult un telefon pentru a o putea apela când dorește, ii trimite clienți, ii face programul cotidian etc etc etc. Când prostituata alege liberă să se prostitueze în Germania nu vorbim de constrângere și trafic de persoane în scop sexual. Ce proxenet si-ar duce „angajatele” exact acolo unde ele nu au nevoie de el? Legalizarea prostitutiei elimină prostituția prin constrângere si, prin urmare, si traficul de persoane. That’s it!
Acum îți (mai) recunoști citatul de mai jos?
Nu e deloc ”un caz foarte rar” (prostituția liber asumată n.m.), cel mai probabil reprezintă chiar situația cea mai frecvent întâlnită. Există și cazuri de constrângere, acelea ar trebui pedepsite într-adevăr, însă în cazul tipic ea practică prostituția în România și își caută ”angajament” în Vest, că obține mai mulți bani, iar clienții sunt mai civilizați.
Adică majoritatea prostituatelor o fac din plăcere, cazurile de constrângere, cu prostituate traficate nu sunt cele tipice, acesta fiind deci un fenomen marginal. Nu asta ai scris mai sus?
Bărbătește ar fi să recunoști că nu ai dreptate și să nu tot încerci cu noi argumente, și alea false. Se pare că n-ai avut un exemplu bun în viață. Nu e vina ta, poate, dar adevărul trebuie spus până la urmă. Gata! E weekend și am altă treabă.
@Hantzy – ”Bărbătește ar fi (…)” e doar o metodă consacrată de manipulare, folosită de femeile care încearcă să-și demasculinizeze bărbații. Repertoriul tău e plin de astfel de formule. Învățate de la femei, că la conversații cu bărbați n-ai avut ocazia să participi în copilărie și adolescență, ți-am mai explicat asta.
Cât privește faptul că ai altă treabă, bunică-mea ar fi spus ”gura păcătosului, adevăr grăiește”. Practic recunoști că te afli aici cu treabă, tocmai când pretinzi că ai avea lucruri mai bune de făcut.
Conceptul de ficțiune pe care-l invoca celălat preopinent e bun in acest caz. Atâta doar ca in trecut și dumnealui a folosit ficțiuni cinematografice in scop argumentativ. Și nu doar o dată. E deci paradoxal cum, cunoscând acest adevăr, Harald alege să îi corecteze pe alții pentru greșeli pe care le săvârșește și el din plin. O fi convenabil. Sau cum, analizând un fenomen ce poate avea cauze dintre cele mai diverse, se decide întotdeauna asupra cauzei cele mai improbabile și refuză sa considere pe oricare alta. O fi și asta convenabil. Poate că așa se relevă o trăsătură de caracter.
Câtă vreme sexul va fi o marfă dorită și vor fi bani pentru a-l cumpăra, oricând se vor găsi oferte și nicio legislație nu are cum să se opună decât formal. V-ați întrebat cine sunt clienții, ce poziții politice și sociale au? Nu de puține ori sunt aceiași care fac și aplică legile pentru că, acum vine partea frumoasă, se întâmplă multora ca tocmai viciul să le impună profesia, de ți-i mai mare dragul să te uiți la ei cum luptă împotriva prostituției în pielea goală!