Tiraspol: o zi înghețată de februarie, cu cer plumburiu și vânt siberian în rafale care te îngheață până la os. În piața centrală trece când și când câte un troleibuz sau o mașină, iar câțiva oameni zgribuliți așteaptă în stație trecerea vreunui maxi-taxi.
La complexul închinat eroilor războiului civil din 1992, purtat cu forțele loiale guvernului de la Chișinău, arde flacăra veșnică, străjuită de un tanc sovietic – simbol al rezistenței nistrene (sub oblăduirea celei de-a XIV-a armate sovietice staționate în zonă) împotriva autorităților Republicii Moldova.
Peste drum se află clădirea Sovietului Suprem – parlamentul regiunii – iar în fața ei impozanta statuie de marmură roșie a lui Lenin. La vreo câteva sute de metri este amplasată statuia ecvestră a generalului rus Suvorov, cuceritorul Tiraspolului în 1792, moment înscris cu litere de aur aici, deoarece reprezintă începutul suveranității Imperiului rus asupra acestor meleaguri.
Iar influența Rusiei este aici colosală, începând cu posterele care-l arată pe liderul separatist nistrean Igor Smirnov dând mâna cu președintele Rusiei, Dmitrii Medvedev, prezența portretelor premierului Vladimir Putin – aparent cel mai popular lider aici – și terminând cu faptul că pe teritoriul regiunii circulă o monedă proprie, numită rubla nistreană. Conducerea politică de aici are chiar în proiect o reformă a constituției “Republicii Moldovenești Nistrene” prin care să se introducă funcția de prim ministru, în scopul alinierii cu instituțiile politice din Rusia.
De altfel, apropierea de Rusia, consfințită și printr-un referendum în 2006 în care aporape 95% din populație se pronunța în favoarea unei asocieri cu Federația Rusă, constituie și unul dintre principalele obstacole în calea reluării negocierilor cu Chișinăul, așa-numitul format “5 + 2”care se desfășoară sub egida Rusiei, Ucrainei, Statelor Unite, Uniunii Europene și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE).
Iar trecerea timpului face tot mai dificilă soluționarea acestui conflict înghețat, după cum mi-a spus Valerian Tulgara, președintele Uniunii Moldovenilor, fost deputat în Sovietul Suprem de la Tiraspol.
“Douăzeci de ani este o perioadă foarte lungă. Chișinăul are toate șansele să se integreze în Europa. Iar dacă cineva dorește să unească Moldova cu Nistrenia (termenul folosit aici în limba “moldovenească” pentru Transnistria – N.R.), asta e o prostie mare. Perspectiva reunirii va genera un șir de probleme pe încă 20 de ani”, spune Valerian Tulgara, care consideră că separarea cât mai grabnică va fi benefică atât pentru Chișinău, cât și pentru Tiraspol.
Liderul Uniunii Moldovenilor nu-și ascunde nostalgia pentru URSS și că ar dori ca autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană (RMN) să se alăture unei uniuni reformate, alături de Rusia, Belarus, Kazahstan și poate Ucraina. El este conștient că nimeni nu a recunoscut RMN, nici măcar Federația Rusă, dar este încrezător într-un viitor nistrean alături de Moscova.
Discursul lui Valerian Tulgara poate fi auzit la mai toți liderii politici și chiar la activiști ai societății civile din Transnistria: consensul este că nu mai există cale de întoarecere într-o Moldovă unitară, poate chiar nici într-o confederație, așa cum propunea Tiraspolul în urmă cu vreo 15 ani.
Rusia sau Europa?
Deputatul Dmitrii Soin, lider al mișcării Prorîv (Realizare) și fost ofițer în serviciile de securitate din Transnistria, este unul dintre puținii opozanți ai regimului de la Tiraspol. Deși mișcarea Prorîv este clar opusă reintegrării regiunii nistrene în Republica Moldova, deputatul Soin, care este președintele Comitetului de Afaceri Externe al Sovietului Suprem de la Tiraspol, are un punct de vedere oaerecum surprinzător.
“În primul rând, trebuie îmbunătățită calitatea societății civile pe ambele maluri ale Nistrului, ceea ce va duce la o ameliorare a politicii în aceste locuri. În al doilea rând, eu pledez pentru un model european ca să poată fi aplicat rezolvării acestui conflict înghețat,” spune deputatul Soin. El nu vede nicio contradicție între principiile europene și dorința populației de aici de a se apropia tot mai mult de Rusia.
“Spre deosebire de alți politicieni de aici, eu urmăresc cu mare atenție ce se vorbește la nivelul președintelui Federației Ruse și a prim-ministrului acestei țări. Chiar ei, prin reformele introduse în Federația Rusă, manifestă o anumită apropiere față de acele valori și standarde europene prin politica pe care o promovează. Să fii cu Rusia nu înseamnă să fii împotriva Uniunii Europene,” adaugă deputatul nistrean, contrazicându-l net pe Valerian Tulgara.
“Politica e un fenomen mereu în dezvoltare, și dacă democrația europeană are câteva sute de ani, atunci modelul rusesc de democrație are câteva zeci de ani. Rusia nu poate să treacă imediat la standardele democrației europene. Important e că mișcarea în acea directie are loc,” explică el diferența de optică din UE față de cea din Rusia cu privire la democrație.
„Noi geopolitic suntem orientați spre Rusia, prin urmare, ca să ne armonizăm, trebuie să facem reforme la fel ca și cele din Rusia (modernizarea și democratizarea instituțiilor noastre), prin urmare vom fi și noi mai aproape de UE. Situația din regiune se va schimba radical în perspectivă apropiată,” conchide Dmitrii Soin, dar nu cred că sunt prea mulți aici care-i împărtășesc optimismul.
În Transnistria este foarte greu să afli ce cred cu adevărat oamenii, pentru că teama de autorități este omni-prezentă. De pildă, vorbind despre condamnarea la termene foarte lungi de închisoare a jurnalistului independent Eduard Vardanean și a vameșului moldovean Ilie Cazacu sub acuzația de dezvăluire de secrete de stat și respectiv spionaj, mi-a fost foarte greu să obțin de la interlocutori o poziție diferită față de aceea oficială.
Am constatat teama de libera exprimare într-un sat moldovenesc din Transnistria, unde am stat de vorbă cu un localnic, care însă a refuzat să fie înregistrat. Mi-a spus că are o soră care locuiește într-o localitate de pe malul drept al Nistrului și că nu înțelege de ce trebuie să existe ostilitate între Tiraspol și Chișinău.
Nu-l încântă nici intenția liderilor nistreni de integrare cu Federația Rusă: “Ce avem noi cu rușii?” îmi spune el, iar această opinie am întâlnit-o și la alți moldoveni din Transnistria, care încă mai sunt, potrivit datelor oficiale, cea mai numeroasă etnie din regiune, circa o treime din totalul populației. Dar nemulțumirile rămân nespuse în public.
“Un lucru este clar: nimeni nu vorbește până la capăt. Rezerva rămâne la ei în gând și nu va fi spusă, probabil, decât după foarte mult timp, numai după ce mințile vor începe să miște în altă direcție sau în alt mod,” este de părere Sașa Cliuicov, jurnalist al agenției de știri IMEDIA de la Chișinău, care m-a însoțit în deplasarea în Transnistria.
M-am întors la Chișinău și am constatat că diferența, cel puțin în discursul oficial, este din ce în ce mai mare între cele două maluri ale Nistrului, devenit un fel de frontier din ce în ce mai trecut între două lumi cu viziuni foarte diferite.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nimic nu e ireversibil, probabil nici macar acest proces numit „imbatranire”..
Cimitirul Istoriei e plin de exemple de statulete, republici si imperii care se credeau acolo „pentru 1.000 de ani”. Transnistria va dispare precum URSS, asta e cert. Va fi integrata, total sau partial, in statele vecine, Romania/R.Moldova sau Ucraina/Rusia. Nu e o organizatie etatica viabila economic sau demografic, e o enclava plina de pensionari, subventionata masiv cu gaze, bani si arme. natalitatea e favorabila etniei romanesti, moldovenii de acolo fac mai multi copii decat rusii/ucrainienii, iar acestia din urma emigreaza masiv spre Rusia si Ucraina, au primit si pasapoarte ale acestor state. Separatismul in general nu e sustinut de UE, nici macar de Rusia, iar Transnistria nu e recunoscuta oficial de nimeni, e doar un pion pe o tabla de joc regionala. La un moment dat, in functie de un raport de forte intre USA/UE/Romania si Rusia/Ucraina se va lua o decizie si regimul Smirnov va dispare, iar Transnistria va fi doar un nume cauta de filatelisti..
Am vrut sa scriu si eu ceva, dar dupa ce am citit comentariul tau nu mai am nimic de zis. Subscriu 1000% :) Foarte bine zis.
Bănuiesc că afirmația cu 1000 de ani se referă la regimul Antonescu care anunțase în 1941 intenția de anexare a regiunii pe timp de un mileniu, după exemplul Reich-ului de 1000 de ani, al aliatului mai mare, făr de care eliberarea teritoriilor ocupate de Stalin în 1940 și ocuparea Transnistriei nu ar fi fost posibilă.
În mod oficial, potrivit recensământului din 2004, 32% dintre cei chestionați s-au declarat „moldoveni”. Iar dacă ați fost vreodată pe acolo, veți remarca faptul că ei se declară „moldoveni” și nu „români”. Ceea ce este de înțeles, dat fiind faptul că în afara perioadei 1941 – 1943 nu au făcut niciodată parte din vreun stat românesc. Ba mai mult, unii dintre ei se declară jigniți dacă li se spune „români”.
Ideea cu separatismul nistrean care nu e sus’inut de Rusia e o bazaconie. Rusia este cea care a instigat acest separatism și nu doar aici, ci și în Georgia (Abhazia și Osetia de sud) și Nagorno Karabah. De altfel, Stalin a avut aceste planuri de dominație asupra părții de est a Moldovei (numită impropriu Basarabia de coloniștii ruși după 1812) atunci când a înființat Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM) pe malul stâng al Nistrului și când la 2 august 1940 a înființat RSSM, atașând această limbă de pământ și detașând județele Hotin (în nord) și Izmail și Cetatea Albă (în sud) și atribuindu-le Ucrainei.
Atunci când treci Nistrul treci într-o cu totul altă lume. E o lume rusească, euro-asiatică, unde Rusia a avut dominație practic neîntreruptă din 1792 până astăzi.
Moldovenii nu numai că sunt din ce în ce mai puțini, dar ei se deznaționalizează încet-încet, trimițându-și copiii la școli rusești și apoi la studii în Rusia sau Ucraina. Între timp, s-a născut o generație tânără, care nu cunoaște altceva decât regimul Smirnov și este din ce în ce mai infectată de virusul naționalismului rusesc, care aici îmbracă forme extreme.
Normal ca Rusia NU sustine separatismul. La fel cum Rusia nu sustine nici unionismul. Ei vor ca buboiul sa ramana.
Rusia nu susține DESCHIS separatismul. Dar dacă nu l-ar susține, n-ar vinde gaze la preț de piață Republicii Moldova și la preț subvenționat Transnistriei, astfel încât datoria Tiraspolului față de Gazprom se ridică actualmente la 2,5 miliarde de dolari (la o populație de 555000).
Pai ca sa puna… gaz pe foc. Daca dispare conflictul din Transnistria (fie prin reunirea Republicii Moldova, fie prin separarea totala) atunci Rusia pierde o parghie importanta de a pune presiune asupra Europei. Focul nu trebuie lasat sa se stinga, dar nici sa arda toata casa.
Din cate tin eu minte, parca anul trecut sau acum doi ani, rusii au intarziat niste donatii absolut necesare pentru ca autoritatile din Transnistria sa poata plati pensiile. Probabil ca sa nu uite cine e seful.
In plus, ce le-ar aduce rusilor independenta Transnistriei? Doar deja ii au la degetul mic. In schimb ar pierde macar oleaca din influenta asupra regiunii: daca nu-i niciun conflict, de ce ar face cineva concesii (asa de mari) Rusiei?
http://www.adevarul.ro/international/europa/Rusia_a_taiat_fondurile_alocate_Transnistriei_pentru_plata_pensiilor_0_303569967.html
„daca nu-i niciun conflict, de ce ar face cineva concesii (asa de mari) Rusiei?”
Conflict militar nu este, iar șansa unei recrudescențe a violențelor din 1992 este minimă, dar pentru Uniunea Europeană existența acestei enclave separatiste este ca un focar de infecție via Moldova și apoi România.
Ai vazut cum se intra in Transnistria? Eu am socrii romani acolo. Sunt batrani de-acuma si incapatanati. Le-am spus de 100 de ori sa se mute in Romania, dar nu vor nici in ruptul capului. Si-au construit casa cu mainile lor si nu o lasa nici daca ar trebui sa vorbeasca toata viata numai ruseste (chestie care se si intampla – cu exceptia discutiilor in familie).
Sa vezi ce greu vor veni in vizita la noi in Romania daca intram in Schengen.
Nici nu vreau sa ma gandesc cum vor merge la spital la Chisinau daca Rep.Moldova intra in UE fara Transnistria.
Șansele de aderare ale Republicii Moldova la Uniunea Europeană sunt, la ora actuală, foarte aproape de zero.
1. Ar fi fost interesant sa ne spuneti numele pietei centrale din Tiraspol; stiu ca exista google, dar daca tot ati fost pana acolo …
2. Oraşul Tiraspol a fost FONDAT, nu cucerit, în anul 1792 de catre generalul rus Alexandr Suvorov. Chiar ati fost pe acolo ?
3. Uniunea Sovietica a incetat sa existe in 1991, deci in 1992 tancurile cu pricina erau ruse nu sovietice. Scuze, cand ziceati ca ati fost la Tiraspol ?
4. Ce-i drept, tancul din piata centrala este sovietic (T-34), dar nu are nici o legatura cu razboiul din 1992; tancul pe care l-ati vazut si care se gaseste intr-adevar in piata centrala (poate are totusi nume piata asta) comemoreaza victoria armatei sovietice in al doilea razboi mondial (motiv pentru care am acceptat faptul ca tancul este sovietic si nu rus). Inteleg, probabil ca ati fost la Tiraspol, dar nu stiti sa cititi literele chirilice …
5. Inteleg ca piata centrala din Tiraspol nu are alt nume, dar „satul moldovenesc din Transnistria”, unde ati „stat de vorbă cu un localnic” trebuie sa fi avut un nume (sau macar o porecla, ceva) … doar ati fost acolo …
6. Ati afirmat ca „moldovenii sunt cea mai numeroasă etnie din regiune”; eu cred ca este vorba despre romani, nu despre moldoveni. Sau daca doriti, atunci si banatenii sunt o etnie, si osenii sunt o etnie si daca o tinem tot asa, atunci si locuitorii din satul Brusturi (care isi spun brustureni) sunt o etnie … Dar Dumneavoastra ati fost acolo si stiti mai bine :-)
7. Nistrul nu este „un fel de frontier” (poate „o frontiera”); in plus, nu este „un fel de”, ci chiar este o frontiera de facto. Doar ati vazut-o, doar ati fost acolo, doar ati prezentat pasaportul la intrare si la iesire … nu-i asa ?!
Cred că e foarte clar că tot complexul monumental de la Tiraspol de vizavi de Sovietul Suprem este dedicat comemorării războiului civil. Armata a XIV-a se numea așa în 1992 și nu a fost reorganizată decât în 1995. La urma urmei, imnul de stat al Rusiei este la ora actuală vechiul imn al URSS, așa că distincția în acest domeniu este academică, ca și faptul că în 1992 era acolo o armată sovietică, chiar dacă statul încetase să existe. Nu s-a schimbat nimic acolo.
Nu cred că românofonii din Transnistria sunt români, cei mai mulți dintre ei se declară „moldoveni” așa cum și cei mai mulți dintre cetățenii Republicii Moldova se declară „moldoveni” și nu români. Conștiința națională nu se exportă pe calea aerului, ca în cazul transnistrenilor, care nu au trăit niciodată într-un stat românesc. Satul respectiv are un nume, dar dacă ați avea un pic de habar de situația de acolo și de etica jurnalistică, ați înțelege că identitatea acelei persoane, care a refuzat să vorbească on the record trebuie protejată. Dacă-mi dați o adresă de email, vă pot explica în particular despre ce e vorba. Într-un stat în care un jurnalist și un vameș sunt condamnați la pedepse care se aplică de regulă pentru infracțiuni de omor deosebit de grav pentru „spionaj”, ar trebui să înțelegeți că nu e loc de glumă.
A pastra discretia cu privire la identitatea unei persoane (care cere acest lucru) este usor de inteles, chiar si in cea mai democrata tara. A pastra insa discretia cu privire la identitatea satului este mai greu de inghitit … doar nu o sa-i execute pe toti ! ma rog …
Domnule care vă ziceți Petronius,
Dumneavoastră aveți impresia că în Transnistria vizita unui jurnalist cu pașaport britanic într-o mașină cu număr de Chișinău trece neobservată? Dacă dădeam numele localității era foarte ușor de identificat persoana. Nu, nu-i execută, dar poți să-ți pierzi slujba mizerabil plătită sau rudele pot avea neplăceri. Dacă doriți detalii suplimentare, scrieți-mi pe adresa [email protected].
Petru Clej,
„Nu cred că românofonii din Transnistria sunt români, cei mai mulți dintre ei se declară “moldoveni” așa cum și cei mai mulți dintre cetățenii Republicii Moldova se declară “moldoveni” și nu români”
Daca va referiti la recensamantul fabricat de tov. Voronin in 2004, atunci veti admite, poate, ca oamenii (tot de frica, poate) s-au declarat cam cum le-au spus comunistii la vremea respectiva ca e … bine.
Fantasmele lui Voronin cu „limba moldoveneasca” si „cotropitorii romani”, probabil or fi pe gustul lui Smirnov si copiate, dar ar trebui, totusi, digerate cu grija.
Știu bine cum s-a desfășurat recensământul din 2004, dar oricare ar fi fost distorsionarea știu sigur că cei care se declară români sunt puternic minoritari. Indiciul indirect, dar extrem de relevant, este rezultatul alegerilor din Republica Moldova din ultimii 20 de ani (inclusiv cvasi referendumul „La sfat cu poporul” – sodaj sociologic din 6 martie 1994) în care partidele unioniste declarate sau favorabile oarecum unirii cu România nu au depășit niciodată 15% din voturi. Dacă putem considera Partidul Liberal un partid unionist (deşi mai degrabă liderul său, Mihai Ghimpu e unionist), atunci scorul maxim a fost 14,68% în scrutinul din 29 iulie 2009, dar subliniez, la ora actuală nu există niciun partid parlamentar declarat unionist.
Desigur că există și persoane care se declară români dar nu sunt unioniști, dar chiar și așa, nu cred că printre românofonii din Republica Moldova cei care se declară români ar fi majoritari.
Mare parte dintre tineri a plecat, multi vor mai pleca, vreo 30% din cetateni sunt ucrainieni, rusi. E complicat, dupa propaganda (si teama) indesata in oameni ani de zile de regimul Voronin, sa vorbesti sau sa te prezinti ca partid unionist in R. Moldova. Dar n-as echivala preferinta manifestata (sau nu) pentru un partid sau altul, cu apartenenta la romanism. Politicienii lor … sunt si ei politicieni, ca si ai nostri.
Dspre romanii din Tiraspol, pe care inteleg ca nu i-ati descoperit:
„„Este o zi foarte însemnată pentru mine, deoarece se cunosc greutăţile prin care a trecut şcoala noastră, dar şi preţul pe care l-am plătit pentru a ne apăra demnitatea şi limba română. Chiar zilele astea, după ce am răsfoit documentele din arhivă, care ne-au mai rămas, m-am simţit pe bună dreptate un om împlinit. Am înţeles că majoritatea foştilor noştri elevi şi-au găsit rostul în viaţă şi au demonstrat că au verticalitate. Astăzi, văzând cum fiecare şi-a îndeplinit tema pentru acasă, constat cu bucurie că munca noastră are continuitate”, ni s-a adresat Ion Iovcev, directorul Liceului „Lucian Blaga”. ”
http://www.timpul.md/articol/ziua-absolventilor-la-liceul-lucian-blaga-din-tiraspol-20249.html
Văd că tot repetați numele lui Voronin și al regimului său: nu a început istoria pe aceste meleaguri cu Voronin și nu se va termina cu el. Repet: nu există niciun temei că în ultimii 20 – 22 de ani cei care se declară români ar fi fost vreun moment majoritari. Și pentru asta există diferite explicații, inclusiv de natură istorică.
Nu era nevoie să-i descopăr pe românii din Tiraspol, foarte puțin la număr. Cu Ioniță Iovcev am făcut un interviu când lucram la BBC, iar școala care se numește acum Lucian Blaga am vizitat-o în 1996. Există cinci astfel de școli cu predare în limba română – cu grafie latină – supuse unor presiuni extrem de puternice de către regimul Smirnov.
Dar dumneavoastră, ca și mulți alții din România sunteți interesat(ă?) doar de chestiunea etno-națională, or, dacă doriți să cunoașteți temeinic realitatea de acolo trebuie să renunțați la modul simplist în care privește presa din România și de fapt imensa majoritate a populației din România ce se petrece la est de Prut și Nistru.
Și încă ceva, dacă tot sunteți pedant, am să vă spun că nu am arătat pașaportul la intarre la Nistru, ci la intrarea în Tighina, la vreo câțiva kilometri de Nistru, pentru că separatiștii controlează acest oraș și împrejurimile, de pe malul estic al râului. După cum la ieșire, am trecut pe la punctul de control Coșnița, aflat și el la vreo câțiva kilometri de Nistru, deoarece aici se află una dintre cele două enclave controlate de guvernul de la Chișinău (a doua fiind în regiunea Cocieri), rezultate în fapt din liniile de armistițiu din iulie 1992.
Asta mi se pare interesant; merita cuprins in corpul articolului. Perceptia generala este ca Nistrul este granita naturala dintre cele doua teritorii.
Multe are merita cuprinse în corpul articolului dar nu doresc să plictisesc lumea cu un articol prea lung. De aceea am făcut și o galerie de imagini. De aceea există aceste rubrica de comentarii.
„Văd că tot repetați numele lui Voronin și al regimului său: nu a început istoria pe aceste meleaguri cu Voronin și nu se va termina cu el.”
Bineinteles, nici la noi cu Ceausescu, dar inca tanjesc multi dupa un stat care sa fie grijuliu cu fiecare dintre noi. Ce doream sa spun este ca va fi nevoie de timp pentru a putea evalua in mod corect cati/daca romani mai sunt acolo. Daca ne dorim asta …
„Dar dumneavoastră, ca și mulți alții din România sunteți interesat(ă?) doar de chestiunea etno-națională”
Ca sa fim mai precisi, ma intereseaza soarta romanilor de pe-acolo. De cea a rusilor cred ca se ingrijesc suficient „trupele pacificatoare rusesti” (l-am citat pe Smirnov).
„să renunțați la modul simplist în care privește presa din România ”
M-am obisnuit sa citesc presa .md cand vreau sa aflu ceva despre … intalnesc acolo o romana impecabila.
„Ce doream sa spun este ca va fi nevoie de timp pentru a putea evalua in mod corect cati/daca romani mai sunt acolo. Daca ne dorim asta …”
Ce înseamnă „evaluare corectă”?
„Ca sa fim mai precisi, ma intereseaza soarta romanilor de pe-acolo. De cea a rusilor cred ca se ingrijesc suficient “trupele pacificatoare rusesti” (l-am citat pe Smirnov).”
Înseamnă că vă interesează doar soarta unei mici minorități.
„M-am obisnuit sa citesc presa .md cand vreau sa aflu ceva despre … intalnesc acolo o romana impecabila.”
Într-adevăr, rara avis la Chișinău. Pe an ce trece, constat că se vorbește tot mai prost românește. Predau un curs de jurnalism unor tineri în vârstă de sub 25 de ani și e jale. Iar dacă te uiți la principalele posturi de TV sau asculți principaelele stații radio îți vine să te dai cu capul de pereți.
„Înseamnă că vă interesează doar soarta unei mici minorități”
Ma intreb acum daca nu cumva ca dvs. a judecat si I. Iliescu in ’91 cand a decis ca Romania sa se retraga din formatul de negocieri pentru Transnistria :(
Va multumesc pentru dialog,
„Ma intreb acum daca nu cumva ca dvs. a judecat si I. Iliescu in ’91 cand a decis ca Romania sa se retraga din formatul de negocieri pentru Transnistria”
Din păcate și dumneavoastră practicați sportul național românesc – vorbitul după ureche. Iliescu nu avea cum să decidă în 1991 retragerea din formatul de negocieri când războiul civil a avut loc în 1992, iar România nu a renunțat, ci a fost eliminată în 1993, ca urmare a semnării acordului de armistițiu Elțîn – Snegur la 21 iulie 1992.
Cât despre comparație, mi se pare deprimant că nu faceți altceva decât să practicați microbismul naționalist, care vă împiedică să priviți complet detașat și să înțelegeți ce se întâmplă acolo.
http://www.stiriazi.ro/ziare/articol/articol/basescu-romania-s-a-retras-din-negocierile-privind-transnistria-din-greseala-guvernului-din/sumar-articol/2027169/
Domnule sau doamnă „bbbb”,
Vă invit să judecați logic: cum putea România să se retragă de la negocierile de soluționare a conflictului nistrean în 1991, dacă războiul civil a izbucnit pe 2 martie 1992?
Dacă nu mă credeți, citiți pag. 176 – 177 din lucrarea lui Constantin Solomon și Artur Gumeniuc
„La început negocierile privind soluţionarea conflictului transnistrean se des-
făşurau în formatul „4” – Rusia, Ucraina, Româniaşi Moldova.
La 21 iulie 1992 a fost semnată Convenţia cu privire la principiile regleme-
ntării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova, cunoscută sub numele „Convenţia Elţin – Snegur”. După semnarea acestui document, în 1993 România a fost exclusă din procesul de negocieri.”
http://www.scribd.com/doc/8934378/Conflict-Transnistrean-Si-Procesul-de-Negociere-in-Format-52
De asemenea, vă recomand această analiză BBC: http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/6909192.stm
Puteți urmări dezbaterea din 15 februarie de la televiziunea publică, la care am participat alături de Oazu Nantoi:
http://www.trm.md/index.php?module=emisiune_int&emisiune_id=72
Imensa majoritate a moldovenilor din r.moldova si imprejurimi s-au considerat intodeuna fie moldoveni9pe buna dreptate) fie basarabeni fie gagauti,insa niciodata romani.
de altfel sunt convins ca dl. petre( cunoscut intre prut si nistru ca petea) ar fi avut dificuktati serioase in efortul de a intelege dialectul local.
grujdaninii mai in etate din rep.moldova sau cei cu afinitati catre studiul istoriei patriei mame isi mai aduc inca si astazi aminte de intelegerea la care s-a ajuns dupa primul razboi mondial intre stuatyl roman si cel moldovean referitoare la statutul independent al moldovei/basarabiei GARANTAT de catre guvernul romaniei circa 1922 si care garantii au fost resoectate in aceiasi masura in care marusika acatrinei din comuna livesti raionul kransnii livada i-a promis maica-si ca se va pastra virgina in tot timpul calatioriei sale in italia la cules de napi pe via apia vicino piaza venezia.
Florian Ducu = Nicholas Waldmann de la Sidney, individ obsedat.
E mult prea informativ postul ,un blog care este de calitate ,ma astept sa mai vad si alte articole de aceiasi frumusete editoriala
Domnule Chris Florian, acest articol face parte din specia editorială numită reportaj. Și nu înțeleg din comentariul dumneavoastră – e bine că e informativ articolul sau nu?