vineri, aprilie 19, 2024

Transporturi: cum reușim să plătim 6% din PIB pe 53 km de autostradă

Cinci miniştri a schimbat regimul Ponta la Transporturi. Dacă îl adăugăm la listă şi pe fostul copilot, interimar pentru o lună şi jumătate, sunt şase. Durata medie de supravieţuire în post: sub şase luni. Cu toată existenţa lor efemeră, să nu-i uităm: sunt imaginea vie a haosului şi a eşecului dezvoltării României în guvernarea Victor Viorel Ponta.

  • Mai-decembrie 2012, USL preia puterea, iar Transporturile ajung pe mâna lui Ovidiu Silaghi, exponentul unei grupări PNL din Satu Mare. Zero rezultate ca ministru, un adevărat perfomer în a fenta DNA-ul. În august 2013, DNA l-a acuzat de trafic de influenţă, fiind suspect că, în perioada în care a fost ministru, ar fi primit o mită de 200.000 de euro de la omul de afaceri Nelu Iordache. De atunci, Silaghi fuge din Parlamentul României în Parlamentul European şi înapoi în Parlamentul României, reuşind să se afle cu un pas înaintea cererilor DNA de începere a urmăririi penale.
  • Decembrie 2012 – iulie 2013: Relu Fenechiu. S-a terminat repede. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a trimis la puşcărie pentru cinci ani. Îl puteţi găsi în Penitenciarul de Maximă Siguranţă de la Iaşi.
  • Iulie-august 2013: Veselul interimat al premierului Ponta. Şi-a luat soţia, copiii şi bonele filipineze şi şi-a petrecut ministeriatul de la Transporturi în Florida, refuzând hotărât să semneze vreun act legat de dubioasa privatizare a CFR Marfă.
  • 26 august 2013 – 5 martie 2014: Ramona Mănescu. Amatorul perfect, adus de la Parlamentul European, fără nici o legătură cu domeniul. Soţul ei, primarul sectorului şase, era un apropiat al lui Crin Antonescu, pe atunci lider maximo al PNL. Ramona Mănescu a avut înţelepciunea să nu semneze privatizarea CFR Marfă. A plecat din minister în momentul în care PNL a fost scos de la guvernare.
  • Martie 2014 – iunie 2014, Victor Ponta îşi instalează prietenul, pe Dan Şova, la Transporturi. Incompetenţa sa este atât de evidentă încât, în prag de prezidenţiale, chiar PSD îl concediază. Printre năstruşniciile lui Şova: abandonarea autostrăzii Piteşti-Sibiu şi lansarea mirobolantului proiect Bucureşti-Alexandria, în curtea atotputernicului Liviu Dragnea. Dan Şova este urmărit penal în dosarul Turceni-Rovinari şi în dosarul Hrebenciuc. În această perioadă a dispărut celebrul contract cu Bechtel, îngropând definitiv speranţa că cineva va plăti penal pentru această uriaşă potlogărie.
  • Iunie 2014: fostul ministru de Interne Ioan Rus, cel căruia instinctele i-au spus când să fugă din „grupul infracţional organizat” care a dirijat lovitura de stat din 2012, este adus să salveze situaţia de la Transporturi. Până acum, în afară de memorabila declaraţie despre „spirala facebook” care ar fi lovit PSD la 16 noiembrie şi ar fi dus la pierderea alegerilor, nu a produs nimic remarcabil.

Am scris acest memento sub impresia de neşters a lui Ioan Rus ţinând o mână adânc înfiptă în buzunar, în timp ce cealaltă mână desena noi şi noi autostrăzi. M-am gândit cât de comic poate să ajungă un politician care, până acum câteva zile, era un simbol al seriozităţii ardeleneşti, admirat pentru contribuţia la ridicarea vizelor (în 2002) şi pentru atitudinea din vara lui 2012. Totuşi, nu doar Rus este de vină pentru dezastrul din Transporturi – apropo, în curând Bulgaria va avea o reţea de autostrăzi mai densă decât România. Am prezentat aceste şase scurte portete, nişte schiţe mai mult sau mai puţin inspirate, pentru a vedea ce poate produce acest regim, că-i spunem al PSD, al USL sau al lui Ponta, este totuna. Un „grup infracţional dezorganizat”, după cum spunea Robert Turcescu. Au fost cu ochii doar pe sumele colosale de la Transporturi, în speranţa să agaţe vreun comision, nimic altceva nu i-a interesat. S-au încurcat în propriile minciuni: vezi fanteziile despre trenul de mare viteză pe care urmau să-l construiască chinezii şi care, în martie 2014, circula de la Bucureşti de la Constanţa, iar şase luni mai târziu îl duseseră la Iaşi. Dacă ne-am fi aflat într-o poveste a fraţilor Grimm sau într-o piesă de teatru absurd, toate această veselă adunare a miniştrilor Transporturilor din regimul Ponta ne-ar fi amuzat. Dar suntem într-o situaţie reală reală, iar oamenii aceştia au lăsat în urma lor miliarde de euro rispiţi, fonduri europene care vor fi pierdute irevocabil şi sute sau mii de ceferişti care şi-au pierdut locul de muncă, cu toate consecinţele dramatice care decurg de aici pentru familiile lor.

În loc de concluzie: autostrada Comarnic-Braşov nu este un caz de incompetenţă. Este un caz grav de corupţie bine planificată. Cum este posibil ca România să plătească aproape 6% din PIB pentru 53 de kilometri de autostradă? Este dublul bugetului Educaţiei, este triplu faţă de alocarea Armatei. Îmi pun speranţa în DNA.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Bulgaria are deja o reţea mai densă de autostrăzi, ţinând cont de dimensiunea şi populaţia ţării. Încă nu are la fel de mulţi kilometri, însă lucrurile se vor schimba până la sfârşitul anului.

  2. E u am auzit de un domn Ioan Rus care a declarat ceva cu adevarat memorabil: de la Socrate si Aristotel, toata lumea plagiaza (omitind sa mentioneze: nu doar dottore prim sinistru :P ).
    Ioan Rus este un Sova cu ceva ştaif :P ardelenesc.
    Dupa ce a dat semnalul fugii din „grupul infracţional organizat”, s-a reintors, normal, la locul faptei.
    Ca acolo ii e locul ;)

  3. Avem o clasa politica de exceptie langa care exista un corp de specialisti in orice domeniu, alipiti politic ca sa prinda un serviciu la stat bine platit si sigur. Nu ne intrece nimeni in competenta!
    De curiozitate, avem vre-un exemplu de gandire economica aplicata in ultimii 20 de ani care sa impuna respect prin rezultate concrete? Nu in mediul privat! Ca de „inteligenti” (parlamentari, ministri, directori de regii etc.) plini de ei dai la tot pasul.
    Citeam de curand o istoriara cu parlamentarii si ministrii suedezi: salariu de 2 ori mai mare decat al unui profesor, beneficiaza de locuinta de serviciu de 19-40mp (garsoniera), cheltuielile pe care le fac in timpul serviciului sunt publice si vizible pentru orice cetatean suedez interesat (vezi scandalul „Toblerone”) etc.. Cand ii vezi pe imbuibatii nostri plini de ifose tinand discursuri (pline de dezacorduri) si povestind de cheltuieli de zeci si sute de milioane de euro pe care ei le gestioneaza cu pricepere, respect pentru banul public si grija pentru cetatean si apoi auzi de tunuri de miliarde! de euro parca iti vine chip de nebunie…

  4. Brasov – Comarnic e debuseul lor de a fura niste bani frumosi, pentru ca vor s-o faca cu bani de la buget, deci necontrolabili.
    De ce vreti sa le stricati afacerea domnule Mioc?

  5. Coloana infinitului şi nepot entzii. Însă aceea e cu finanţare privată, sau NU!? Or vreţi acuma autostrada până la Soare, dacă tot aţi ajuns la LUNA cu bani publici?

  6. Analizind fenomenul incapacitatii Rominiei de a-si crea o infrastructura cit de cit moderna si functionala, se pot identifica 2 planuri de analiza/sinteza.
    Unul e cel descris destul de bine de autorul articolului de mai sus, chiar daca „fotografiaza” doar contraperformantele ultimei guvernari USL/PSD/Ponta…
    Incompetenta isi da mina cu interesele meschine, habarnismul de tip Sova se impleteste perfect cu actele de coruptie, spaga, comision pe orice si smintinire de bani de la buget si blocare /retinere de a chetui transparent fondurule europene (fiindca nu pot fi la fel de usor furate/gestionate la nivel de clientela de partid.
    Al doilea plan de analiza face rar obiectul atentiei publice si a jurnalistilor, fiindca e mai dureros si nici nu „ajuta” in campaniile electorale nici un partid.
    Neconstrutcia de autostrazi din ultimii 25 de ani (sa fim seriosi, ce s-a construit e o frectie la picior de lemn, doar o „a soarelui” sa poata goni miticii mai repede spre Mamaia, restul de cioturi de pin tara fiind inutile in proportie de 99%) isi are originea si isi trage seva din aplicarea unei adevarate politici (nerostite si neoficiale, bineinteles) de mentinere a populatiei Romaniei intr-o stare de subdezvoltare sociala, economica si ca ultim efect politica.
    „Cui prodest? Cui bono?” – interogatia cu is de drept roman aplicata situatiei de fapt a starii infrasturcturii din Romania ne da adevarata dimensiune a dezastrului – si mai ales garantia deprimanta a continuarii acestuia.
    Pai beneficiaza de starea de fapt TOTI actorii politici ce s-au perindat pe scena publica din tara.
    Cum sa isi permita partidele si mafiile ce le sustin sa se dezvolte transporturile? Sa de dezvolte economic anumite zone din cauza ca sunt legate la retelele europene de transport? Cum sa permita luarea de avint din pdv economic a anumitor localitati? Cum sa lase „la liber” accesul pe piata muncii interne si la resursele interne a diversilor investitori, creatori de „fabrici si uzine” ce si-ar putea asigura „lantul logistic” in momentul in care au acces la transporturi rutiere, feroviare si navale la nivel european.
    Cum sa grabeasca sistemele de relatii transpartinice clonate in amalgamul de institutii centralizate din capitala legarea anumitor regiuni istorice ale tarii de occident, de traseele rutiere si de libera circulatie a marfurilor si persoanelor ?
    Tot „establishment-ul” de partide, institutii, servicii secrete infiltrate in afaceri grase cu banii statului, ex -nomenclaturisti si actuali parlamentari, primari, ministrii, directori de regie, de companie nationala, sefi de consilii judetene si alte zeci si sute de lighioane politico-mafiote au de „rezolvat” doar o singura ecutaie > CUM MENTINEM CAPTIVA IN DEPENDENTA ECONOMICA SI POLITICA pe toti cei 20 ? 19?21? de milioane de „romini” (nimeni nu se refera la ei ca cetateni!!! ) si cum facem sa nu se poata dezvolta NIMIC cu adevarat si serios si sustenabil in afara controlului nostru?
    Aceeasi ecuatie interogativa de CUI BONO poate fi aplicata si necheltuirii fondurilor europene – pai sa poata accesa fonduri de capul lor toti „amarastenii”?? sa poata orice primar de comuna asfalta ulita si trage gaz, canalizare si curent cu bani europeni? Pai si atunci voturile oamenilor din comuna/orasul ala cine si cum le mai controleaza?? Cum mai controlam primarul daca nu mai vine caciulit la noi la „centru” dupa ceva fonduri?
    Nu merg asa departe incit sa acuz clasa politica si decidentii de un adevarat „complot” de sabotare a dezvoltarii tarii (cu toate ca zeci si sute de exemple aflate la indemina oricui par a dovedi asta) ci cred ca e mai degraba un mecanism de supravietuire instinctiv a politrucului din orice partid de a analiza primitiv , meschin si oneros realitatea obiectiva , motivele si cauzele existentei lui in parlament, primarie, consiliu local, directie de minsiter si orice alt post sau pozitie in care se poate strecura o jigodie detinatoare de carnet de partid (orice partid).
    In speranta ca m-am facut inteles (si ca mai si apare comentariul pe contributors) as vrea sa vad deschisa o dezbatere de analiza a fenomenului „nefacutului nimic” niu doar prin prisma „Sova e prost si incompetent si corupt, deci de aia nu avem autostrazi” ci prin analizarea fenomenului prin aplicarea interogatiei „Cui prodest” la starea de fapt….si se va vedea foarte clar cine si de ce beneficiaza de faptul ca in 25 de ani o tara ca Romania inca nu are autostrazi. Ca si daca se sapau cu lopata si cu roaba erau deja gata……

  7. Calculul ca fractie din PIB anual este eronat.
    La actualul PIB anual puteti raporta doar cei 2.8bn cat costa in NPV, adica cu banii jos. Cam 1.8% din PIB deci.
    Cei 8bn vehiculati includ costurile de finantare, adica sunt costuri proiectate peste timp (decenii) cu o rata a dobanzii. Deci le puteti raporta eventual la PIB pe 30 de ani si atunci va iese 0.2%.
    Sunt destule prostii reale in actul de guvernare de care ne putem ocupa, n-are rost sa si inventam unele virtuale

    • Ei, Sorin, e echivalentul a 6% din PIB-ul din 2014. Așa, putem să spunem și că PIB-ul va evolua (sper), iar plata efectivă de peste 2 miliarde de euro va fi, probabil, eșalonată pe mai mulți ani. Eu cred că autostrada Comarnic Brașov este o prostie de care merită să ne ocupăm.

      • Da, si 30% din PIBul pe 1986 si 60% din PIBul pe 1938, etc.
        Poti calcula orice raportat la orice.
        Doar ca pe continut, nu e corect.
        Ca si acea celebra chestie care place jurnbalistilor, ca multinationala X „are incasari cat PIB-ul unei tari mici”. Atata doar ca incasarile sunt cifra totala de afaceri, iar PIB este echivalentul profitului.
        Pur si simplu, erori…

        • Domnule Ioniță, persistati în eroare.
          Un calcul matematic nu poate fi eronat decât dacă este greșit dpdv …matematic, nicidecum statistic. Ori calculul domnului Mioc este cât se poate de corect, raportarea sumei se face la PIBul actual și nu la cel din 83, 38 complet irelevante.

          Faptul că unui drum de 53 de km, de weekend, i se alocă această sumă colosală, din banii bugetului, ar trebui să vă dea de gândit, asta în timp ce autostrada Sibiu-Pitești, drum pe care îl cere o întreagă industrie, și CE îl recomandă de ani de zile ba chiar este finanțat în proporție de 85% din bani europeni este sabotat constant de politicienii noștri.

          Astea nu mai sunt erori sau prostii virtuale ci sunt fapte penale reale și cineva va trebui să răspundă. Că dumneavoastră vreți să întoarceți capul este alegerea d-vstra, dar nu minimalizați subiectul.

        • Sorin, „poți calcula orice raportat la orice”, tu o spui. Mie mi-a plăcut chestia asta pentru că îți intră în cap și-ți dă dimensiunea poveștii. Eu cred că imensa majoritate care intră pe contributors știu sau au idee despre schema de finanțare de la Comarnic-Brașov, de faptul că e întinsă pe mai mulți ani.

  8. Despre Ioan Rus totul este spus de propriile cuvinte, la intalnirea de anul trecut cu transportatorii rutieri din mediul privat, sau mai exact patronii si managerii celor mai mari firme transportatoare din Romania. Transportatorii insistau pentru Pitesti-Sibiu pe fonduri europene, la care Ioan Rus sare oparit „Avem si noi prietene banii nostrii!”. Limbaj de „ministru al transporturilor ardelean” si inalt demnitar roman cu experienta profesionist, sau interlop care este iritat ca nu este lasat sa „lucreze” in liniste?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

George Mioc
George Mioc
George Mioc este antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries). Este stabilit in SUA din 1976. Este inginer: CDS, Scranton, Pennsylvania (1985) Associate Degree in Mechanical Drafting & Design Technology.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro