vineri, august 14, 2020

Trăsnăi din presa vremii cu coronavirus

Multe trăsnăi ai ocazia să citești zilele acestea în zisa noastră presă liberă. Liberă de orice urmă de bun simț și de orice inhibiții.
Așa se face că, după ce am aflat că am trăi în plin ceaușism,- vestea ne-a fost dată de unul dintre gazetarii care, prin anii ’80, se lăuda în gura mare cu supraviețuirea lui în postură de nacealnik (acum am aflat și că bătuse palma cu Securitatea) și care a fost șef și s-a îmbogățit și în timpul noului nostru capitalism-, iată că ni se spune acum că situația excepțională prin care trecem, căreia îi suntem martori și victime, relevă că în orice conducător, oricât de democratic ar fi fost el ales, sălășluiește dictatorul. Care se arată în întreaga lui splendoare în aceste zile. Pe cale de consecință, toți conducătorii Statelor și ai Lumii ar fi niște Richard III, niște Caligula multiplicați fără măsură, Hitler, Lenin, Stalin, Mao, Brejnev, Ceaușescu la pachet. Fiindcă numai așa ar putea fi explicată bucuria malefică cu care de la Donald Trump la Angela Merkel, de la Emmanuel Macron la Klaus Iohannis, șefii de State și de guverne au restrâns drepturile și libertățile cetățenești invocând, fals, mincinos, voința, obligația, necesitatea de protejare a populației în timp de pandemie.
Nimeni nu contestă că drepturile omului au suferit în aceste zile de restriște restrângeri majore. Începând cu dreptul la liberă circulație și încheind cu cel de a organiza manifestări cu participare publică. Numai că respectivele restrângeri s-au operat în mod asumat. Public. Fără ocolișuri. Adică s-a spus răspicat că ele, drepturile omului, vor avea de suferit.
Admitea oare vreodată Nicolae Ceaușescu că vreuna dintre măsurile sale restrânge drepturile omului? Nici vorbă! Să ne reamintim că Dictatorul respectiv făcea alergie doar când auzea respectiva sintagmă. Dacă, prin cine știe ce minune, făcea vorbire despre ea, o lua sistematic în derâdere. Spunea că România este țara unde drepturile omului – din care el extrăgea cu penseta doar dreptul la muncă- sunt garantate în România ca nicăieri altundeva în lume.
De aici, pesemne, și munca obligatorie, neplătită, impusă românilor în zilele de duminică, de aici obligația elevilor și studenților de a participa la strânsul recoltei. De a lua locul țărănimii pe care comunismul o decimase. Când nu erau la muncă, românii stăteau în casă. În frig, fără mâncare, fără căldură și lumină. În ultimii ani ai dictaturii aveau dreptul la 2 sau 3 ore de televiziune, răstimp în care se aduceau elogii conducătorului iubit. Și savantei de renume mondial. Românii trebuiau să stea cuminți în case, să nu solicite pașapoarte ( și aceasta se întâmpla pe vremea când nu erau nici boli, nici epidemii, nici catastrofe naturale), să citească documentele programatice ale nu știu cărui congres al PCR și să-l aplaude pe Geniul Carpaților. Cine nu o făcea era ori legionar, ori nebun, ori tributar trecutului, ori năimit și ploconit în fața străinătății, ori agentul Europei Libere.
Ceaușescu a înghițit în 1975, la Helsinki, gălușca și, asemenea altor dictatori comuniști, a acceptat Declarația finală, cu al său așa-numit Coș 3 cu tot. Odată ajuns acasă, a făcut pe mai departe ceea ce a dorit. Dovadă sunt scrisorile, apelurile și mesajele reunite în volumele Scrisori către Radio Europa Liberă, apărute anii trecuți la Polirom.
Nici vorbă nu putea fi despre presă liberă. Cu atât mai mult despre apeluri la vigilență din partea jurnaliștilor. Sigur, de vigilență este nevoie. Democrația nu este ireversibilă. Numai că avem nevoie și de onestitate și de bun simț.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. „Multe trăsnăi ai ocazia să citești zilele acestea în zisa noastră presă liberă. ”

    Cu totul de acord… Dar, cu observația că astfel de trăznăi pot fi întâlnite mereu, nu doar zilele acestea. :-)

    Trecând peste animozitatea pe care autorul articolului o are față de jurnalistul Ion Cristoiu, aș mai îndrăzni o observație.

    Desigur, dl I Cristoiu are puține scrupule și destule păcate, dar calitatea domniei-sale de jurnalist este greu de pus în discuție. Repet, nu la simțămintele morale ale dânsului mă refer.

    Așadar, opinia mea este că dl Cristoiu, atunci când a comparat unele decizii ale autorităților actuale cu cele din perioada comunistă, nu la frigul din case, la care ne supune d-na G Firea s-a referit, nici la întemnițarea d-nei Doina Cornea, ci la ceea ce spune Judecătorul Cristi Danileț.
    https://romania.europalibera.org/a/rom%C3%A2nia-suspend%C4%83-drepturile-omului-urmeaz%C4%83-scenarii-dure-activarea-art-15-din-cedo-/30500019.html

    Desigur, este doar o opinie personală, nu am discutat cu dl Cristoiu despre asta, dar așa se înțelege (măcar în parte) din declarațiile domneii-sale și din faptul că am cotrobăit ieri toată ziua prin Constituția României, dar de sintagma „Ordonanță militară” n-am dat.

    Poate ne spune dl Marcel Vela, altfel civil, în ce lege trebuie să căutăm pentru a afla cum ne-a militarizat domnia-sa peste noapte pe toți. Inclusiv pe domnia-sa…

    Altfel, molime, mari sau mai puțin, vor mai exista, la fel, vor mai exista pretexte pentru a desființa drepturile și libertățile cetățenești fără vreo justificare legală, în mod abuziv.

    Am înțeles-o bine pe cea social-sanitară! Și aceea este discutabilă, în felul ei.

  2. Trebuie facuta o diferenta , o diferentiere clara intre un regim totalitar(cel ceausist ) ce era in integralitate bazat pe inexistenta drepturilor cetatenesti , drepturilor democratice, asa cum le cunostem noi acum si o situatie temporara ,o nefericita pandemie de coronavirus ce ne afecteaza pe toti (virusul nu alege, chiar daca majoritar sunt afectati cei mai in virsta si implicit mai vulnerabili ).Nu putem face nici un fel de comparatie nici macar una in plan legal ,este o situatie limitata , virusul nu va face victime peste tot in lume si nici nu va face victime fara de sfirsit Omenirea a mai trecut prin astfel de situatii , iar marele nostru atu ca specie este adaptabiltatea . Costurile pot fi insemnate , pot muri sute de mii de oameni sau poate chiar mai multi ,dar tot ceea ce se face in jurul nostru nu are decit un singur tel numit : minimizarea pagubelor de natura umana .Pentru o perioda mai scurta de timp ,de doar ,citeva luni ,omenirea poate rezista doar prin asigurarea hranei de zi cu zi si prin masurile medicale luate , sa incercam cu totii sa oprin virusul ca prima necesitate a supravietuirii unui numar cit mai mare de cetateni . Daca pandemia nu poate fi oprita prin masurile ce se iau peste tot in lume ,masuri numite izolare si carantina ,atunci trecem in alta faza a incercarilor umanitatii de a se proteja si vrem nu vrem ne intoarcem la cuvintele tragice dar adevarate : imunizare colectiva , ce nu mai tine cont de daunele umane , ci de un dezastru mult mai mare numit HAOS institutionalizat .Ceea ce inca unii textieri de oriunde din lume incearca sa revitalizeze ca discurs politic si anume implicarea politicului , ca modalitate de punere fata in fata ,unul impotriva altuia este sortita esecului . Cuvintele spuse de catre presedinte prin care este aratata inutilitatea conflictului politic in aceste zile triste pentru natie este fara indoiala o profunda intelegere a nevoii de unitate a natiunii in fata pericolului .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Scrisoare deschisă către Ministerul Educației și Cercetării, în sprijinul cercetătorului Livius Trache

66 de cercetători din toată lumea semnează o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educației și Cercetării și conducerii IFIN-HH în care își manifestă...

Gaslighting și puterea manipulării

But I saw you with my own eyes! Well, who you gonna believe?

Studiul lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor despre Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 ar fi trebuit să-i oprească pe mistificatori. Ei rămân...

Numărul din 24 iulie-28 august al Evenimentului Istoric semnalizează cu litere mari un articol din interior cu titlul: „Operațiunea GRU din decembrie...

De ce să scriem despre lucrurile care dor

În preajma împlinirii unui secol de la semnarea tratatelor de la Trianon (care au sancţionat juridic dezmembrarea regatului maghiar la finele Primului...

Locotenenții Marelui Laser

Preambul În orice mare proiect științific, exista un Spiritus Rector, care împinge frontierele cunoașterii și...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.