joi, martie 28, 2024

Tratatul de la Aachen, „refondarea” Uniunii Europene şi România explozivă

Puncte cheie:

  • Începe, în sfârşit, „refondarea Uniunii Europene”, de care ne tot vorbeşte din 2017 preşedintele Macron? Sunt tot atâtea argumente să spunem că da, câte sunt să spunem că nu se va schimba nimic din ceea ce ştiam deja sau chiar că, dimpotrivă, pentru noi, aici la periferia Occidentului, va fi din ce în ce mai greu;
  • Semnarea Tratatului de la Aachen are mai mult o importanţă simbolică, de reconfirmare şi reasigurare că „motorul funcţionează”, deloc neglijabilă şi aceasta, decât o contribuţie/dezvoltare politică efectivă la ceea ce erau oricum relaţiile franco-germane în ultimii 56 ani, după istorica reconciliere consfinţită prin precedentul tratat bilateral. Din acest motiv, şi cei care laudă Tratatul de la Aachen pentru că e oportun şi constructiv, şi cei care îl critică pentru că nu e suficient de inovator şi de îndrăzneţ au dreptatea lor;
  • Tratatul de la Aachen nu aduce mult peste Tratatul de la Élysée din 22 ianuarie 1963, dar vine exact în momentul în care trebuia să vină, pentru a arăta că Germania şi Franţa sunt hotărâte să ducă înainte Proiectul European şi să acţioneze tot mai mult ca o singură ţară (aproape ca o federaţie franco-germană), în pofida tuturor provocărilor, nu puţine şi nu uşoare, aduse de Brexit, de avansul naţionaliştilor şi radicalilor anti-UE (inclusiv în Germania şi Franţa), de ascensiunea discursului autoritar şi a democraţiilor iliberale în Europa Centrală, de reculul sentimentului pro-european în vecinătăţile Uniunii (Balcanii de Vest, Vecinătatea Estică), de Era Trump şi moda politicii tranzacţionale de tip „America First!”, de nemulţumirile vestelor galbene, de fractura relaţiei transatlantice, de competiţia pentru putere şi creşterea influenţei Rusiei şi Chinei în Europa;
  • Dacă mai adăugăm că semnarea Tratatului se produce în timpul Preşedinţiei Române a Consiliului UE, o preşedinţie controversată încă înainte de a începe, exercitată de un guvern inept şi protector al corupţilor şi infractorilor, de o putere şi o majoritate parlamentară care se îndepărtează în realitate de valorile europene, de Bruxelles şi de nucleul franco-german, pentru a lua calea iliberalismului sfidător al Ungariei şi Poloniei (dar în versiunea lui debilă, coruptă, nu neapărat cea ideologică), avem imaginea unei Uniuni Europene a contradicţiilor şi paradoxurilor, care stă pe un butoi cu pulbere şi în care pe de o parte se construieşte şi pe de altă parte se dărâmă;
  • Cu un ochi râdem şi cu altul plângem. Preşedintele Iohannis vorbeşte, onorabil şi demn, la semnarea Tratatului de la Aachen (în numele ţării care deţine Preşedinţia Consiliului UE) dar ţara stă să explodeze sub presiunea tensiunilor acumulate şi a îngrozitoarei lipse de soluţii politice, sub povara dezacordurilor şi clivajelor de tot felul care ne despart, pe care o societate obosită, nevrozată, epuizată şi lipsită de încredere nu le mai suportă. România explozivă este negativul fotografiei europene de la Aachen. Care din cele două imagini este cea reală, în ce Europă trăim?

*

Nici nu se putea imagina un moment mai încărcat de semnificaţii, de simbolism, de contradicţii şi paradoxuri decât semnarea Tratatului de la Aachen, care sugerează începutul procesului de „refondare” a Uniunii Europene. Un lider experimentat şi moderat, trecut prin multe, aflat spre apusul carierei politice, semnează alături de un lider tânăr şi avântat, care visează să refondeze Uniunea Europeană. Dar cine „girează” această emoţionantă punere în scenă a relansării Proiectului European? Ei bine, Preşedinţia semestrială deţinută de o ţară aflată pe buza prăpastiei, din punct de vedere politic, economic şi moral…

Despre textul de 16 pagini al Tratatului nu se pot spune multe lucruri ieşite din comun, ci trebuie reţinut că este un document cu caracter deopotrivă politic şi tehnic, cu apel la principii nobile dar şi cu multe pasaje neutre, cu o serie de generalităţi (altminteri inevitabile în asemenea ocazii), în fine, un cadru care îşi propune să arate că Franţa şi Germania sunt hotărâte să acţioneze în comun, să îşi integreze şi mai mult intenţiile, resursele şi politicile, să pună bazele unei abordări din ce în ce mai strânse în procesul de integrare europeană. Sunt şi câteva lucruri noi, iar mie mi se pare că introducerea cooperării (integrării) în domeniul militar şi de securitate este unul dintre cuvintele-cheie ale Tratatului, care anunţă că agenda europeană viitoare va conţine pentru multă vreme de acum încolo chestiunea Uniunii Apărării, ceea ce îmi confirmă temeri mai vechi legate de o posibilă detaşare franco-germană de SUA şi de riscul intrării NATO într-un con de umbră, din care nu ştim dacă Alianţa Nord-Atlantică va mai ieşi vreodată în forma în care s-a consacrat în timpul Războiului Rece. Despre Uniunea Apărării, pe care Tratatul de la Aachen pare să o antameze (chiar mai angajant decât o făcuse mecanismul PESCO, prevăzut în Tratatul de la Lisabona) am mai vorbit şi vom mai avea cu siguranţă ocazia să vorbim. Acesta de astăzi este doar un tratat bilateral, dar în jurul căruia se vor aşeza, strat peste strat, principiile după care se va ghida nucleul UE 2.0. O Uniune mai mică dar mai profund integrată, formată din ţări compatibile politic, economic şi cultural. Adică o reoccidentalizare a Uniunii Europene.

În 2017, spuneam într-un articol că statele vest-europene vor ajunge la un moment dat să semneze un nou Tratat, care va pune bazele noii Uniuni Europene, o Uniune din care statele periferice îndărătnice (sau incapabile) şi guvernările „suveraniste” sfidătoare nu vor mai face parte. Iată-l.

Oportunitatea, contextul politic şi mesajul strategic din subtextul Tratatului de la Aachen sunt, cred, mai importante decât „valoarea adăugată” în sine a documentului, care nu este impresionantă. În esenţă, Merkel şi Macron transmit că sunt pregătiţi să lupte. Să păstreze şi să întărească ideea Uniunii Europene, chiar dacă asta va însemna să o transforme din temelii, înfruntând toţi inamicii acesteia (interni şi externi) şi toate provocările care au apărut în ultimul timp.

Prezenţa şi discursul preşedintelui Iohannis la ceremonia de semnare a Tratatului de la Aachen ne onorează. Însă dincolo de festivism, dincolo de faptul că deţinem pentru şase luni preşedinţia Consiliului, ceea ce ne permite să fim reprezentaţi la scrierea istoriei Europei, să privim cu realism situaţia din ţară şi să înţelegem unde am ajuns. Statul de drept o ia înapoi. Infractori condamnaţi definitiv se pregătesc de albire. Parlamentari inculţi, corupţi şi submediocri intelectual arată Uniunii Europene „pumnul” suveranităţii naţionale. Nu mai au ruşine, nu se mai feresc de nimic. Vorbesc explicit de înfruntarea Bruxelles-ului, de sfidarea normelor şi valorilor europene, pentru că au fost „votaţi de români”. Buget pe 2019 nu avem. Calculele nu le ies. Bani nu prea mai sunt. Iau tot ce se poate de la bănci şi companii. Investiţiile străine au început să se oprească. Pieţele sunt în aşteptare. Oamenii de afaceri, sceptici. Angajaţii din sistemul public, derutaţi şi speriaţi. Ordonanţa stă să vină şi să arunce în aer politica şi societatea românească. Nimic nu ne place, în nimeni nu mai avem încredere. „Ăla e aşa, ălălalt e altfel”. Toată lumea urăşte pe toată lumea. Partidele vechi au falimentat moral, sunt instituţii putrede şi lipsite de credibilitate, din care au plecat majoritatea oamenilor care au făcut ceva pe cont propriu în viaţă (o carieră profesională sau o afacere cinstită), iar cele noi au probleme serioase de organizare şi viziune asupra leadershipului, despre care vom vorbi pe larg, cu altă ocazie. Simţim cu toţii că aşa nu se mai poate, dar nici nu avem soluţii.

În ziua în care Germania şi Franţa relansează Proiectul European iar preşedintele nostru vorbeşte la semnarea Tratatului, în onoranta calitate de reprezentant al ţării care deţine Preşedinţia Consiliului UE, vedem cum România se prăbuşeşte iar românii şi-au pierdut speranţa. În ce Europă trăim? În cea de la Aachen sau în cea de la Bucureşti?

Distribuie acest articol

77 COMENTARII

  1. Fasss … doi lideri rasuflati, din care nu doar unul este la sfarsitul carierei ci si cel de-al doilea. Impreuna incearca sa mai castige putina imagine in propriile tari. Insa suma lor este mai mica decat ei luati individual :-) … nous verrons …

    • Cât de răsuflați sunt rămâne de văzut. Nu știu dacă visceralitatea noastră românească are vreo relevanță în aprecierea tratatului de la Aachen.
      Deocamdată tratează niște probleme de principiu care s-ar putea să coaguleze state care pacurg de multe decenii drumul ăsta care, subit, nouă ni se pare că nu ne mai convine.
      De ce nu ne mai convine?!?! God knows. Nu am văzut pe cineva care sa invoce aspecte concrete. Totul se reduce la nivel de impresie fugară formată la „mica ciupeală”.

      Eu propun să nu le dăm lecții de politică/geopolitică unora care chiar au făcut scofală, cel putin de la WW2 incoace. Și nici să nu cântăm prohodul unui act a cărei semnificație rămâne sa fie descoperită. Cool down!

  2. Spargerea Uniunii in doua sau trei sfere era evidenta inca de pe vremea cand Barosso vorbea de Europa cu doua viteze.
    Noua Europa reoccidentalizata va fi de fapt inceputul Statelor Unite ale Europei printr-un mic exercitiu franco-german si posibil Olando-Belgian, Spania si Portugalia si apoi, in timp, dupa alti ani de izolare si saracie, tarile dictatoriale vor adera usor usor la SUE.

    Peste Est cade o noua cortina de fier care va dura minim un deceniu. Intrebarea e cum va fi oficializata aceasta Cortina pentru ca daca nu se inchid granitele, probabil inca niste milioane de oameni cu idei ceva mai progresiste vor migra catre vest.

    Nu mi-e clar ce rol vor avea grupul de tari din sud est, croatia, slovenia, slovacia….

  3. Faptul că politicienii de la București folosesc în propriul interes nemulțumirile cetățenilor generate de integrarea forțată practicată astăzi în UE nu face integrarea forțată cu nimic mai acceptabilă.

    Macron și Merkel vor să revină la vechea UE (Inner Six) și să lase Rusiei controlul asupra Europei de Est, la fel ca în anii ’60. Nu e nimic de laudă în asta, e doar agenda Rusiei, asumată de Paris și Berlin.

    • Sau vor sa puna in aplicare manifestul de la Ventotene si Europa radicala a lui Spinelli, dar nu cea din anii 60, ci cea din visurile Cominternului.

    • Despre ce integrare forțată vorbești măi Haralde, măi?!?
      Ai niște exemple care asa susțină astfel de afirmații?!! Sau e doar anti-europenismul tău cunoscut?!?

      • @JB – tocmai astfel de reacții ad hominem demonstrează că am călcat iat pe mușuroiul de furnici :) Însă trebuie neapărat să-ți spun un secret: astfel de reacții viscerale dovedesc că de fapt muniție reală n-ai. Trăiești cu impresia că poți să faci oamenii din vorbe, cum spun interlopii.

        • Dar rămânând la fondul dezbaterii, ai exemple concrete sau nu?!?
          Bănuiesc că ti-ai întemeiat afirmațiile/convingerile pe situații concrete. Nu doar pe simple impresii. Nu?!?
          Buna credință se măsoară și astfel…..

  4. Cam mult spus:
    „Merkel şi Macron transmit că sunt pregătiţi să lupte. Să păstreze şi să întărească ideea Uniunii Europene, chiar dacă asta va însemna să o transforme din temelii, înfruntând toţi inamicii acesteia (interni şi externi) şi toate provocările care au apărut în ultimul timp.”
    Putem face o paralela:
    – In timp ce presedintele Iohannis tine un discurs onorant, ” vedem cum România se prăbuşeşte iar românii şi-au pierdut speranţa.”
    – In timp ce presedintele Macron semneaza tratatul de la Aachen, in Franta sute de mii de veste galbene demonstreaza de citeva bune saptamini strigind „Macron dictateur”
    Tratate ca cel de la Aachen trebuie semnate intre toate tarile membre UE, nu doar intre „nucleul dur”.
    Acum, ca Brexit-ul e la orizont.

  5. Este un prim pas spre federalizarea Europei şi o propunere pentru ceilalţi. Cine vrea, să fie alături de noi, cine nu vrea, să facă ce-o şti. Vechea Europa a murit şi una nouă se va naşte prin chinurile Germaniei şi Franţei. România? Păi România doarme ca întotdeauna, noi suntem mioritici, deci nu ne pasă ce fac „ăia”.

    • La arte TV invitații doamnei Eleisabeth Quin/Paris au ajuns la concluzia că deosebirile între cele două state sunt și au rămas mari (centralismul francez și federalismul german). S-a ajuns la o formulare comună a jurnaliștilor: „motor” franco- german sau „tandem”. Nu e vorba de o fuziune de state sau de o federație în viitor. E un proiect politic simbolic, reinoit la fiecare schimbare de leaderi. Pentru UE.27, est și vest, tratatul de la Aachen 2019 e un sprijin în campania electorală pentru Parlamentarele UE în Mai 2019. Relația actuală Paris- Berlin (de Gaule-Adenauer 1963 înseamnă reconciliere, sfârșitul conflictelor) diferă de cele din trecut când Hollande și ceilalți presedinți de la Paris căutau sprijin la Roma împotriva vecinilor din est (azi e altfel cu Salvini/Lega). Cancelarii germani se sprijineau mai mult pe relația cu NATO/SUA.
      Important e tratatul actual de la Aachen în momentul când nu se știe ce se întâmplă cu NATO ( scoate D. Trump SUA din NATO?) și articolul 5. O colaborare militară mai pronunțată e semnată la Aachen dar nu înseamnă mare lucru. Protecție nucleară de la Paris (in loc de NATO)? Nu prea are șanse de realizare concretă.
      Cred că e păcat mare că UK părăseste EU. UK are sediu în consiliul de securitate ONU. Brexit slăbește UE din punct de privire al scutului militar (nuclear). Vremuri (prea) interesante în est și vest în timpul Președinției românești UE 2019?

      „Cu un ochi râdem şi cu altul plângem.”

      • Daca te insotesc in ridicolul celor spuse ” ( scoate D. Trump SUA din NATO?)”, trebuie sa te anunt ca NATO nu va mai exista fara SUA.
        Ai auzit formularea “keep the Soviet Union out, the Americans in, and the Germans down.”?

  6. Cred ca se da prea multa importanta unui eveniment care are cam aceeasi semnificatie ca si vizita lui Ceausescu la Teheran in Decembrie 1989. Doi sefi de stat aflati in postura de ciumati pe scena politica intenrationala o pun de o intalnire oficiala ca sa-si faca curaj unul altuia. Cam asa a fost si marele tratat de la Aachen (ales cu schepsis: capitala lui Charlemagne): Doi pigmei politici ispraviti maimutaresc gesturile unor mari oameni politici de odinioara sperand sa ciupeasca cumva si ei ceva din umbrele lui De Gaulle si Adenauer.

    In momentrul asta nu poate fi vorba de nici o „refondare”. UE e zguduita de o criza dupa alta, . Economia merge prost. Se apropie niste alegeri europene unde absenteismul si lehamitea se vor impleti armonios cu avansul „iliberalilor” si „fascistilor”. Integrarea e tot mai contestata, iar aparatul birocratic de la Bruxelles (nu ca n-ar avea destule bube) vinovat de tot ce merge prost de la „vortexul arctic”pana la eclipsa de luna. Merkel se indreapta rapid spre uitare (poate o slujbulita calduta pe la Gazprom, dupa datina) iar Macron nu mai are tupeul sa scoata fata din cazemata in propria sa tara. Cele doua cadavre vii au pus-o de o incercare stangace de a se incuraja reciproc. Jalnic spectacol…

    P.S.: Apropos, ce semnificatia are pana la urma „presedintia semestriala rotativa” a UE?! Nu e vorba ca e a Romaniei sau a planetei Marte, ci asa de curiozitate. Care sunt atributiile si „puterile” unei tari ce detine aceasta „presedintie” afara de gazduirea & organizarea chermezlor la care nu se decide niciodata nimic, dar la care insa se produc insa puzderie de emisii cu efect de sera ca sa se adune al un loc din toate colturile continentului un regiment oameni ce discuta discutii?!

    P.P.S.: Io zoc ca inuurarea lui Dragnea trebuie facuta cu ceva mai mare reitnere. Macar pana se vede cat e ceasul. E foarte probabil ca PSD sa scoata un scor foarte bun la europarlamentare, (pe fontul absenteismului si al neputintei „opozitiei”). Cum partdiele eurpopene „mainstream” o sa se afle intr-o pozitie maronie dupa alegeri, n-ar fi exclus ca mitocanii trimisii de Dragnea la Bruxelles sa ajunga in postura de salvatori ai UE. PSD a votat intotdeauna disciplinat cu progresimea europeana. Atata vreme cat pot fura dupa pofta inimii, ei nu supara pe nimeni si ineleg ca biv-vel-vornivcii bruxellezi trebuie sa-i mai injure ocazional cu juma’ de gura cat sa nu-si piarda fata…

  7. Aveti mare dreptate, ce sa mai spun. Odata cu semnarea Tratatului de la Aachen incepe o noua era in Europa. Se reconfigureaza astfel vechea Uniune Europeana dinainte de aderarea statelor estice. Occidentul incearca sa se protejeze si sa-si protejeze valorile sale facand aliante intre statele vestice. Alta solutie nu exista pentru Europa. Sunt convins ca vor forma si o armata europeana, din moment ce SUA da semne ca abandoneaza NATO, iar Romania va putea opta pentru protectie din partea SUA sau UE. De asemenea, avand in vedere situatia din est si din Romania, sunt convins ca vom fi lasati la periferia UE, nefiind compatibili cu statele vestice. De fapt, niciodata n-am fost compatibili cu vestul, ci doar am mimat ca am fi. Nici nu era posibil dupa atatia ani de comunism si dupa victoria fostilor securisti si comunisti in Revolutia din ’89. Iata ca astazi, aceiasi fosti securistoizi distrug instituiile noastre si statul de drept. Este ca si cum ai intra cu noroi pe pantofi si in zdrente intr-o casa curata luna, unde toti sunt pusi la 4 ace.
    Mai exista o problema, si anume cine garanteaza ca acest tratat de la Aachen va fi respectat in viitor, avand in vedere popularitatea in declin a lui Macron si finalul carierei politice a lui Merkel?
    Sunt foarte curios ce se va intampla la alegerile din Germania si din Franta si sunt curios ce lideri vor veni si ce politici vor adopta. Abia atunci, daca acesti noi lideri vor fi pro-UE, vom putea rasufla usurati.

  8. O reforma serioasa, “nucleara”, care sa rada din temelii intreg fundamentul putred, lugubru si corupt, de sorginte cuman-leninista pe care s-a cladit Romania noastra contemporana nu se va intampla prea curand. Cu totii aratam cu degetul spre Parlamentul populat de nematode corupte si meschine, de guvernanti infra-analfabeti, de functionarasi publici incompetenti si puturosi, dar acestea sunt doar oglinjoara fatidica, stirba si cu gura urat mirositoare a poporului roman. Politicianul e pur si simplu epitomul poporului pe care il reprezinta. Romanul nu intelege ideea de valori, de drepturi, de educatie (de orice fel) pe care ar trebui sa se construiasca o societate sanatoasa. Cei care au inteles asta au plecat, foarte simplu. Cei ramasi, in proportie covarsitoare (poate peste 80%, si vorbesc de cei care nu au avut deloc niciun fel de deschidere spre Occident) tanjesc cu jind si cu bale pe la colturile gurii dupa epocile de aur cand Marele Stat “ne dadea de toate, ne dadea casa, loc de munca, nu se murea de foame ca acum, maica”.
    Sentimentul libertatii se pare ca a cazut prea greu peste crestetul nostru, ca popor, cand era mai simplu sa ni se dea o farama si ne duceam existenta, simplu dar cu siguranta zilei de maine in cutiile noastre de chibrituri.

  9. Probabil ca o sa credem (cei mai multi dintre noi) ca ne aflam in Europa de la Aachen, dar e posibil sau chiar probabil sa traim exclusiv in cea de la Bucuresti. Merita?!? Nu, nu merita deloc. Dar noi meritam „Europa” de la Bucuresti.
    Superiori si plictisiti nu „pierdem” 5 minute ptr.a vota, dar ne aferam cand lucrurile nu merg bine, ne pierdem in discutii incrincenate de un biznatinism aiuritor, injuram: capitalul, capitalismul, Europa….. Amalgamam bizar Europa cu nefericirile noastre din „bătătură” and so on….

    Mici predictii de amator….:
    1. Cat de curand, toate sau parte din tarile fondatoare UE se vor arata dornice de participarea la acest parteneriat/cooperare adincita/strinsa. Ptr.ca e un tratat, explicit, bilateral se afla in afara dreptului UE. Nu impotriva ci in afara. Nu e o cooperare consolidata UE, dar poate deveni.
    2. Vor exista conditii prelabile ptr.alti doritori (depinzand de forma legala UE/non UE 326TFUE si urm.nu suna bine ptr.Ro&co.) : aderarea la Europa securitatii, Euro, UE fiscala, etc, etc.
    3. Disciplina (ec.,soc.&stat de drept), regula majoritatii si lipsa dreptului de veto vor fi regula. Sanctiunile vor exista clar si explicit.

  10. Este boala creșterii rapide, domnule profesor, a-ti uitat? De la 1821 ardem etape, și vestul a trecut prin situatii asemanatoare/identice, numai ca intr-o perioada mai lunga. Oferiți solutii, de lamentații „C-asai in Romania”, suntem satui!

    • Și cam ce relevanță ar avea comportamentul mai bun sau mai rău al unui singur parlamentar european?!? Cu ce descalifică tratalul de la Aachen?!? Este acest comportament o regulă, a way of doing business?? Mă indoiesc.
      Dacă focalizăm, în continuare, pe astfel de aspecte secundare o să reușim ce am reușit și până acum.

  11. Sunt multe aspecte si situatia este destul de complicata in care se afla acum UE. Acum cel mai important aspect aste stoparea ascensiunii fortelor antieuropene care doresc dezintegrarea UE din interioriul ei, forte care dupa alegerile europarlamentare vor face front comun. Aceste forte speculeaza deficitele democratiei, a unei societati libere si deschise. Suntem exact in proverbiala situatie de a ne taia craca pe care stam. Brexitul este cel mai elocvent exemplu de ce se poate intampla daca aceste forte sunt lasate sa influneteze opinia publica prin minciuni si manipulari. Marea Britanie cum bine vedem se afla in fata unui imens morman de probleme pe care nu sunt in stare sa le gestioneze, un brexit fara acord, putand arunca tara mult inapoi. Cei care au provocat acest Brexit, s-au retras fara sa-si asuma nici o raspundere si se poate specula mai departe , in folosul cui au incendiat tara ?
    Europa numai este cea dinainte de 1989, nu mai exista ideologii, exista doar interese economico- financiare care la nevoie se pot impune prin forta militara.
    Politicienii actuali n-au cunoscut ororile a 2 razboaie mondiale asa cum au fost cei care au fondat UE intocmai ca in Europa sa nu se mai intample asemnea catastrofe. Din pacate actuala clasa politica europeana si americana, crescuta in bunastare si libertate este pe cale sa dejoace toate realizarile exceptionale care au avut loc, cel mai important lucru fiind pacea.
    Germania si Franta numai impreuna pot schimba actuala situatie precara a uniunii si este nevoie de renegocierea tratatelor uniunii cu toare probleme pe masa astfel incat sa fie semnate noi acorduri in care sa existe foarte clar si limpede exprimata dorinta statelor care mai doresc sa faca parte din acesta uniune. Trebuie pusa la indoila si rediscutata aparteneta statelor care profita enorm datorita fondurilor europene insa nu sunt dispuse sa respecte valorile comune cautand alte aliante si parteneri.
    Procedura votului unanim trebuie schimbat impetuos inntr-un vot majoritar alfel uniunea ramane blocata de state care joaca dupa alte reguli si comenzi venite din zone care doresc afectarea directa a functionarii uniunii pana la disolutia ei.
    Este nevoie de o politica externa comuna a uniunii actuala situatie fiind extrem de ineficienta.
    Armatele tariilor membre trebuie integrate intr-un standard comun NATO si nu cum este acum, fiecare tara cu particularitatile ei.
    Economic UE poate face oricarei provocari insa numai unita si in urma unor legaturi economice foarte stranse intre statele ei.
    Sper ca acest acord sa fie un inceput nou care se poata asigura in continuare pacea pe continent altfel Europa va fi rupta si reimpartita intre imperii mult mai puternice decat cele din sec- 20.

  12. Stimate dle profesor Naumescu,

    Va apreciez foarte mult pentru analizele pertinente si, din pacate, as zice prea trist de realiste.

    Din pacate acest indemn al dvs la Reflectie adresat la nivel mediatic nu reuseste sa catalizeze acea dezbate intelectuala de nivel, intrucat, e logic, nu prea mai avem oameni care sa imbine concomitent trei calitati fundamentate: viziune – integritate – inteligenta.

    Cu stima,

    C.

  13. „Sunt tot atâtea argumente să spunem că da, câte sunt să spunem că nu se va schimba nimic din ceea ce ştiam deja sau chiar că, dimpotrivă, pentru noi, aici la periferia Occidentului, va fi din ce în ce mai greu”

    Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale!

    „Tratatul de la Aachen nu aduce mult peste Tratatul de la Élysée din 22 ianuarie 1963, dar vine exact în momentul în care trebuia să vină, pentru a arăta că Germania şi Franţa sunt hotărâte să ducă înainte Proiectul European”

    După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Aachen? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului!

  14. Eu urmăresc economia mondială. Minunată Europă Occidentală este practic singura regiune care nu și-a revenit din criza din 2008. Dacă se restrânge la Imperiul Carolingian înseamnă că cedează „Europa de Est” (nu Rusia, cum s-ar înțelege geografic, ci, de fapt, Europa Centrală) Chinei. Care oricum intră adânc în Europa, pe strategii diversa, adaptate încercărilor stângace de apărare.

    „Suveraniștii” din fostele țări socialiste sunt nemulțumiții de evoluția economică, inacceptabilă în raport cu econmia mondială, a regiuniii lor, o evoluție prea lentă, prea puțin profundă. Nemulțumirea se poate exprima prin orice altceva incluisv prin integraționsim european. Totul depinde de Europa Occidentală.

  15. „Attachées à œuvrer en vue d’une convergence sociale et économique ascendante au sein de l’Union européenne, à renforcer la solidarité mutuelle et à favoriser l’amélioration
    constante des conditions de vie et de travail conformément aux principes du socle européen
    des droits sociaux, notamment en accordant une attention particulière à l’autonomisation
    des femmes et à l’égalité des sexes…

    Fermement attachées à un ordre international fondé sur des règles et sur le multilatéralisme, dont les Nations Unies constituent l’élément central… ”

    Cam atât despre… schimbare!

  16. Eu vad lucrurile altfel decat autorul dar sper ca sa nu am dreptate. Mie mi se pare ca tratatul de la Aachen nu e in favoarea UE, ci doar in favoarea celor 2 puteri europene. Ceea ce prefigureaza el incepe sa semene tot mai mult cu fostul imperiu austro-ungar, in care 2 natiuni cu veleitati de mari puteri s-au inteles sa conduca imperiul in care convetuiau o multime de natiuni europene. Orgoliile si trufia unora se ciocneau cu frustrarile si diferentele de tratament ale altora alcatuind un amalgam exploziv, ceea ce a si dus intr-un final la disparitia imperiului. UE va avea aceeasi soarta daca deciziile si viziunile nu sunt armonizate intre toate statele ce formeaza UE. O uniune cu viteze diferite, cu cercuri diferite, cu bisericute, cu separari, cu diferente de tratament nu va fi o uniune coerenta, ci una supusa unor forte distructive. In consecinta recomand mai putine orgolii si ambitii imature si mai mult bun simt, cooperare, modestie si intelepciune.

    • Într-adevăr Austro-Ungaria și colapsul ei ar trebui să fie un avertisment serios pentru nacealnicii UE ce pedalează spre integrarea aia aprofundată pe care nu o dorește nimeni afară de ei. Cine nu învață istorie e condamnat să o repete. Ăștia în mod cert nu știu istorie și nu înțeleg de nicio culoare forța naționalismului ce depășește cu mult nevolnicia lor. Sngura chestie care sunt cu adevărat iscusiți, nevoie mare, e limba de lemn pe stil nou.

      Ca și în cazul Austro-Ungariei a fost timp berechet pentru reformă. În cazul Austro-Unfariei a existat în plus un plan realist și fezabil de reormă – ticluit de Aurel Popovici, din anturajul prințului moștenitor Franz Ferdinand

      https://en.wikipedia.org/wiki/United_States_of_Greater_Austria#/media/File:Greater_austria.png

      Tot ce a trebuit pentru o prăbușire epică a fost imobilismul birocratic (Sună familiar, nu-i așa? De altfel Bruxelles a fost pentru secole un domeniu al Habsburgilor :) ) și un accident al istoriei: Împușcarea reformatorului Franz Ferdinand înainte de a puta ajunge la butoane și urni reormele. UE de azi nu-l are pe Popovici și cu atât mai puțin pe Franz Ferdinand. Are doar o puzderie de Franz Josef-i senili și obtuzi înfipți ca mucegaiul la toate nivele de decizie. Tot ce putem spera (în lipsa uni miracol) e că desompunerea va fi lentă și fără prea mari zdruncinări. Vae victis!

      • Adevarul este ca, daca mergeti prin institutiile UE, puteti vedea faptul ca munca si functionarii sunt precum doua dreapte paralele care tind spre infinit si nu se intersecteaza niciodata, decat eventual in apropierea unei gauri negre. Este un aparat bugetar anchilozat de atata bunastare si ineficient. „Comitetului permanent, al Comitetului şcolar, al Comitetului electoral, al Comiţiului agricol şi al altor comitete şi comiţie… ” vorba lui Caragiale.

    • Ce-i drept, și eu daca as fi in pozitia Franței și / sau Germaniei, nu as mai avea dispoziția sa stau după „fundurile” unor fuduli neputinciosi, atâta timp cât am propriile probleme la mine in casa.
      Sunt aproape 30 de ani -o generație, de la așa-zisele „revoluții” și 10-12 ani de UE pentru fiecare țară est-europeana. S-a dat suficient timp. Angela Merkel poate că mai oferă răbdare, dar „impetuosul” Macron nu are nici un motiv să dialogheze de la egal la egal cu ceilalți „impetuoși”. „Ești cu mine sau nu este deloc”, cam asta pare a fi mesajul.

      • @Stefan – care sunt acele „proprii probleme” și cine le-a creat? Atitudinea pe care o descrieți din partea Franței și Germaniei este exact cea care va face țăndări Uniunea Europeană.

          • Dacă în ultimii 20 de ani ți-ai transferat industria energofagă tocmai în țări cu care ai ”relații toxice”, nu prea ai credibilitate când vorbești de relații toxice. Ungaria ”rusofilă” despre care vorbește cineva mai jos e tocmai acea Ungarie care se laudă că ”a mers întotdeauna împreună cu Germania și a plătit pentru asta”.

            Prin urmare, dacă Ungaria e rusofilă (și probabil este) nu rezultă din asta că și Germania e rusofilă? Toată tevatura actuală asta are de fapt la origine, relațiile mult prea bune dintre Germania și Rusia. Nu e nimic nou, exact la fel era și pe vremea lui Willy Brandt și Helmut Schmidt.

            • @Harald, sa nu uitam ca in tarile normale economia conduce politică și nu invers. De aceea Singapore, Coreea de Sud, Japonia, China, Germania ..
              n tarile „anormale” orgoliile și ecourile conduc politică și politica conduce economia. De aceea Venezuela, Mexic, Ro, Egipt, Coreea de Nord…

            • *egouri
              Sa nu uitam că am fost primiți în UE și NATO din rațiuni economice. Ambalate politic, desigur.

            • Faptul că Nixon a vizitat China lui Mao l-a făcut maoist?!? Relațiile bune cu Ro.il defineau ca Ceaușist?!? Dar Casa de Wndsor a devenit și ea Ceaușistă ptr.ca l-a plimbat cu caleașca pe tov.N.Ceausescu?!?
              Ajutorul militar si economic excepțional al US ptr.URSS, inainte de iunie ’41, au transformat US într-o țară pro comunistă?!? Dar abandonul estului Europei în mâinile lui Stalin?!?
              In logica ta, nu ți se pare că Trump devine/a devenit tov.Trump prin cordialitatea întâlnirii directe cu Kim the third?!?! Nu crezi că astfel întărește convingerile lui Kim de justețe a propriei politici?!?
              Și am astfel de exemple câte vrei.

            • @JB – ce industrie a transferat Nixon în China? Ce industrie a transferat regina în România lui Ceaușescu? Justifici relațiile Germaniei cu Rusia de parcă singurul lucru pe care l-a făcut Merkel a fost să viziteze Rusia. Un pic de stimă de sine nu strică nimănui, deși postăceala și stima de sine se cam exclud reciproc, într-adevăr.

            • Cum adică US nu a transferat industria in China?!? Asta e chiar culmea. Păi de ce strigă, scandalizat, despre rust belt, electoratul lui Trump să Trump însuși?!? Pai de la confecții la oțel, tools, bunuri de folosință îndelungată, etc…… Ai dreptate, Nixon mai puțin, dar Reagan, Bush sr. Clinton en masse.
              Tu faci o vină DE care, in fapt, a „transferat” cel mai puțin. De aceea si-a păstrat o, anumită, întâietate industrială.
              Măi Haralde, evidența/exemplele sunt în fața noastră. Ce naiba?!?! Afirmații fără fundament, zău.
              Când spui ceva corect, fundamentat iți dau dreptate. S-a întâmplat nu o dată.

              A propos de nemulțumiri față de UE și ranchiună față de occident sau, contrar, față de estul UE.
              In Ro. multă lume e convinsă că „buna” industrie a Ro. a fost distrusă de occident ca să aibă la ei acasă o bază economică serioasă si locuri de muncă bune. In occident, acolo, unde am intrebat eu oamenii cred că baza lor industrială și locurile lor de muncă le-au luat, explicit,: RO, HU, POL, CZ, SK, SL…… In Ro. când oamenii aud ce cred occidentalii râd amar, in occident același fenomen. Si unii și alții sunt la fel de convinși. Fă experiența asta in UK și o să te convingi.

            • @JB – meștere, tu ai idee când a fost Nixon președinte? Nu transfera nimeni tehnologie americană în China, pe vremea lui Mao.

              În rest, industria românească era efectiv ”un morman de fiare vechi” în 1989, era într-adevăr nevoie de retehnologizare completă și de noi capacități industriale. Însă colonialismul economic practicat de Germania a nemulțumit pe toată lumea, iar asta pe bună dreptate. Nemții au pierdut într-adevăr locurile de muncă, dar astăzi România nu obține decât plata utilităților și niște salarii pe sfert față de cele din Germania.

            • Ce vorbești, meștere. Păi reduci la tehnologie?!!? Dar ind.usoară?!? Păi aici e vorba doar de high-tech?!?
              Care colonialism?!!? La ce te referi? Vorbește despre colonialism cu gazdele tale, dacă ești chiar in căutare de asemenea subiecte.
              In mintea unora ca tine Germania asta e de vină ptr.orice. Dacă nu investește abroad înseamnă că e egoistă, vrea sa țină totul ptr.ea și la alții nu se gândește. Dacă investește e colonialism.
              Ce ai vrea?!? Să construiască industrii și să le dăruiască din altruism?!? Păi să întrebăm pe oricine dacă așa se procedează in afaceri…..
              Cu ce e mai pregătit, mai productiv muncitorul român decât cel german?!!? Salariile mult mai mici. Asta e toată șmecheria. Altfel ar merita?!? Nu!!
              Dar tine discuția e inutilă. Ești prea pornit.

            • @JB – ți-am mai explicat de vreo 5 ori, investițiile străine sunt OK dacă sunt integrate în economia locală. Ce se produce într-o fabrică trebuie să fie disponibil pentru orice client la poarta fabricii și la prețul de la poarta fabricii, egal dacă acel client e român, turc sau german.

              Ce face Germania e cu totul altceva, în cele mai multe cazuri produsul finit pleacă integral în Germania și se vinde de-acolo, la un preț (orientativ) de 3 ori mai mare decât prețul de la poarta fabricii. Ăsta e colonialism economic și e inacceptabil.

              Dacă Thailanda sau Vietnam îl acceptă, să le fie de bine. China deja nu îl mai acceptă și nici România nu ar trebui să-l accepte. Tot ce se produce în România trebuie vândut din România. Oricărui client, nu doar firmei-mamă.

        • @ stefan – daca tot ce se intampla acum ( tratat, articol, comentariul tau ) s-ar fi intamplat acum un an, te-as fi crezut si as fi fost de acord cu tine, desi, in treacat fie vorba, proverbul cu pomul laudat tot timpul mi-a stat pe limba. Acum as spune ca Macron s-a ales cu o palarie mult prea mare pentru capul lui. Pe „Impetuosul” Macron il asteapta cateva sute de mii de „impetuosi” imbracati in veste galbene sa-si miste fundul in tara pentru rezolvarea unor probleme stringente. Nu de alta, insa in ultima perioada nu prea a mai dat ochii cu ei.

          • @un roman , da, din nefericire am și eu aceeași senzație de prăbușire/răsturnare a valorilor. Începând cu democrata Alexandria Ocasio-Cortez și continuând cu „partidul vestelor galbene”. Oameni care nu au avut vreo meserie și nici nu înțeleg ideea de munca vor fi cei care ne vor conduce. Deja o fac in Ro, vor începe sa o facă și în celelalte tari, Franța, Germania.

      • Pai, daca as fi in pozitia lui Macron, m-as uita intai la mine in tara, as fi ingrijorat de prabusirea sustinerii politicilor interne de catre francezi, de cresterea euroscepticismului printre ei, de cresterea deficitului balantei interne mai ales in urma masurilor populiste luate ca urmare a presiunilor din partea populatiei si mi-as pune serios problema daca pot sa duc mandatul pana la capat mai inainte de a-mi face visuri ambitioase privitor la UE. Franta ar putea deveni noul mare bolnav al UE si nu prea vad ca se iau masuri preventive, ci doar discursuri pline de vorbe mari fara acoperire in fapte. Macron viseaza la o SUE avand in centru cele 2 puteri, Franta militara si Germania economica. Bun si ce facem cu regii, cu cancelarul si cu presedintii? Abolim monarhiile ca asa vrea Macron? Sau lasam si regii si cancelarii si presedintii? Nu explica nimeni aceste lucruri, pentru ca nimeni nu gandeste serios, ci doar viseaza .. vise.

    • MariS,
      Așa cum scris JB ceva mai sus, acordul bilateral de la Aachen nu este împotriva UE, ci în afara ei. Aderarea unor alți membri la el s-ar face deci benevol, iar nu compulsoriu așa cum a fost în cazul imperiului Austro-ungar. Ori tocmai acest fapt exclude posibilitatea unor tensiuni interne, inerente în cazul imperiului.
      Pe de altă parte, a încerca să impui aceeași viteză tuturor participanților la un acord este utopic și generator de tensiuni încă mai mari. Care să fie viteza optimă într-un asemenea caz? Cea a Olandei, care a primit recent peste 250 de cereri de relocare a companiilor din UK, a Bulgariei sau una medie intre cele două? Federațiile care nu impun ritmuri de dezvoltare similare există de sute de ani, fără probleme. Există în occident o teorie că genialitatea constă mai ales în viteza de asimilare a cunoștințelor, mai puțin în volumul total acestora. Din acest motiv copiii mai lenți sunt îndrumați fie spre școli cu mai multe trepte de studiu, fie spre școli cu un volum inițial mai redus de studiu, cunoștințele de specialitate urmând a fi asimilate ulterior, direct în producție. Impresia că un școlar mai lent, așezat intre elevi rapizi, s-ar adapta ritmului acestora, este greșită. Copilul respectiv va rămâne frustrat, nesigur, mereu cu impresia că numai ultimul loc îi este rezervat. În schimb, pus între colegi cu aceeași viteza de asimilare, încrederea în sine crește și nici nu dezvoltă reproșuri la adresa celor momentan mai avansați.
      De ce nu ar funcționa asta și în cazul statelor?! Dimpotrivă, și cred că asta este cea mai importantă etapă. Pentru că rezultă dintr-o realitate obiectivă, neforțată de conspiraționiști. Liderii din Uniunea Europeană nu fac altceva decât să oficializeze această realitate. Eu zic că e bine, dar vom vedea!

      • Hantzy, inteleg foarte bine logica ta: tu zici ca Macron vrea sa transforme UE in SUE plecand de la un nucleu FR-GE, care sa se tot extinda prin aderare benevola pana la maxim posibil, iar cei care nu vor sa paraseasca UE sau sa-si creeze o UE2.0. Dar cum crezi ca vor reactiona statele cu monarhii si chiar germania cu cancelar la o asemenea idee. Dupa cat am citit in declaratiile ofivialilor germani, ei nu agreaza un asemenea superstat, decat probabil daca va fi condus de cancelarul lor. Ii vezi tu pe germani sa accepte un presedinte peste cancelar? Sincer eu nu-i vad si nici pe francezi acceptand un presedinte care nu e al lor. Abia il accepta pe unul de-al lor darmite pe unul strain.

      • Foarte rațional punctul de vedere! Dap, mentalitatea „socialist/comunistă” inca ne bântuie. Avem impresia că toți avem drepturi egale, că ceilalți trebuie sa stea după noi doar pentru că suntem vecinii lor din est samd. Că meritam, chiar daca suntem ultimii din clasa.
        Dar nu, normala este împărțirea după abilități/posibilități, cum bine spuneți. Noi nu avem cum înțelege asta pentru că așa am fost crescuți în școlile tradiționale când toată clasa stătea după „corijent” sa învețe 1+1=2. Regăsim mentalitatea vizibila la politicienii actuali: daca ei nu înțeleg, nu contează ce vor ceilalți! Așa cum clasele erau forțate să se „spliteze” pentru ca cei buni sa isi satisfacă nevoile de cunoaștere, așa și societatea devine „paralela/splitata”. Așa și politică europeană este aproape forțată să o facă.

    • O uniune cu 2 viteze nu este dorinta nici a Germaniei si nici a Frantei, este rezultatul neputintei statelor de ridicare la nivelul cerut de tratatele de aderare. In aceste conditii fiecare tara este libera sa-si aleaga locul in care doreste, fie sa mearga inainte, fie sa „baltesca”.
      Cei care nu sunt de acord pot iesi din uniune dupa modelul britanic, haos total, cu toate consecintele si ma alatur celor spuse de memorix.

  17. Superba ceremonie la Aachen, o palma pe obrazul populistilor de pretutindeni.
    Presedintele Macron are alura marilor personalitati care au remodelat istoria, un adevarat barbat de stat, asa dupa cum poate confirma si Alexandre Benalla.

  18. Dand la o parte ceea ce s-a întâmplat până acum, urgența este ca pana in alegeri ne trebuie lideri politici care in esenta sa fie oameni demni, cu buna credinta fata de tara si nu neaparat specialiști intr-un domeniu, pentru ca un om inteligent si de buna credinta va sti sa isi aleaga specialiștii de care are nevoie si sa ia deciziile cele mai bune pentru țară. Din ceea ce observ eu, oamenii nici nu mai stiu ce vor si ce caută la cei pe care ii vor alege, ori timpul se scurge si nu ne mai permitem sa tot analizăm ceea ce am pățit deja.

    • @Horia – de ce credeți că un om inteligent și de bună credință s-ar fi făcut politician, în România ultimilor 30 de ani? Pur și simplu nu există așa ceva, politicienii sunt practic recrutați din administrația de stat și asta e explicația dezastrului actual. Pentru niște oameni care au trăit toată viața lor din bani publici, nu există alt obiectiv decât a aduna cât mai mulți bani publici. Cât de ”oameni demni” pot fi unii care trăiesc din bani publici?

      Orice om realmente competent în vreun domeniu stă departe de politică. Mai ales în vremurile actuale, când socialiștii tineri vor să-i înlocuiască pe cei bătrâni, dar să păstreze socialismul și să-l ducă ”pe noi culmi de progres și civilizație”.

      • Multumesc pentru întrebare. Pentru ca si eu m-am implicat intr-un anume fel, nu fur, nu mint si in mod cert as face un bine țării chiar si nefacand nimic, doar pentru ca nu ii vreau raul si imi pasa. Si prim ministru daca m-as trezi maine ( precum Abu Hassan) si tot mi-as reprezenta țara mai onorabil decât catastrofa asta care ne-a lovit.. Asa ca mi-aș dori sa vad in fata oameni care in primul rand sa fie demni ( neaparat) si cinstiti. Ca sa ai aceste doua calități, evident trebuie să fii inteligent. Cu astfel de ingrediente te inconjori de oameni cu care faci treabă.
        Cam simplă explicația, intr-un spatiu strâmt, dar sunt sigur că puteti vedea mult mai mult , dincolo de ea. De fapt, problemele grele in general se rezolvă prin solutii simple. Cu cat te contorsionezi mai mult pentru rezolvare, cu atât mai rau complici problema. In fine, cam asa vad eu un început. Sunt sigur că va veni și ziua pe care o așteptăm cu toții si voi fi foarte fericit.

        • Dacă v-ați trezi mâine prim-ministru, v-ați trezi în mijlocul unei cete de hiene și n-aveți niciun fel de muniție ca să le țineți la respect. A fi prim-ministru nu presupune demnitate, presupune a fi pe placul cetei de hiene, așa merg lucrurile. Inclusiv în UK merg la fel, doar că aici hienele au dinții mai albi :)

          • Nu sunt de acord întru totul cu dvs. si am impresia ca exact aici se produce diferența de viziune și implicit de modificare a actualei stări de fapt. Știți precis ca mai intai e mentalul si apoi materializarea ideii. M-am aflat de foarte multe ori în mijlocul unor evenimente unde se puteau schimba lucrurile in mai bine. Recunosc ca am reusit sa aduc mici modificari (In legi) in sensul bun, acolo unde m-am aflat la dialog social si unde ma privea domeniul de activitate, dar inerția negativă era enormă. Aici va dau dreptate. Dar pentru ca stiu ca si singur am reusit, tocmai de aceea spun ca ar trebui să se ridice mai mulți, fără să fie neapărat politicieni. Poate ma repet, dar un munte de sare se mănâncă cu lingurița. Cunosc procedeul, l-am aplicat si funcționează perfect.

            • Unele lucruri serioase trebuie totuși realizate într-un orizont previzibil de timp (30 – 50 de ani, să zicem). O modificare mai măruntă sau mai importantă într-o lege (căreia i se poate da oricum roll-back în guvernarea următoare) e practic nesemnificativă, în raport cu ce-ar avea de făcut România.

              De exemplu, mă preocupă domeniul feroviar și consider că România ar mai avea nevoie de cel puțin vreo 3.000 km de căi ferate, pentru ca sistemul să devină funcțional. Ce se face în prezent e egal cu zero, din perspectiva asta. Se modernizează coridorul IV, dar la final (peste 10-15 ani, probabil) viteza comercială între București și Arad va fi probabil sub cea din 1939. Pentru că numărul de gări a crescut semnificativ în ultimii 80 de ani, dar bypass-uri pentru garniturile de lung parcurs nu s-a gândit nimeni să prevadă la actuala modernizare.

              Rezultatul e că în acești 10-15 ani care urmează, cu toată modernizarea coridorului IV presupus finalizată, degradarea sistemului feroviar va fi încetinit întrucâtva, dar tendința nu se va fi inversat. Iar din cei 3.000 km de linii ferate noi necesare, foarte probabil nu se va fi construit nici măcar prima sută de kilometri. În cât timp se poate aborda cu lingurița muntele ăsta de sare? În 200 de ani?

          • Hienele pot sa fie rand pe rand eliminate.
            cine are cutitul in mana si stie ce are de facut – face si de multe ori chiar tace!

    • Un om inteligent imposibil sa nu stapaneasca un domeniu, pana la o anumita limita, ca nimeni, cred eu, nu le stie chiar pe toate, nici macar in domeniul sau, dar ceva, ceva tot stapaneste…

      Asa ca un om decent si inteligent sigur poate decela cu cine poate sa faca un guvern bun.
      Specialisti sunt, dar multi astepta un maldar de bani – si aici avem o alta problema .
      Functia publica nu aduce intotdeauna, si asa este bine, dupa parerea mea, o suma similara cu una din sectorul privat, dar poate aduce un prestigiu, daca este facuta bine munca in pozitia respectiva.

    • Ideea ca un nespecialist cu buna credinta stie sa aleaga un specialist e wishful thinking. Decidentul trebuie sa inteleaga suficient de bine domeniul 1. ca sa poata sa-si aleaga o echipa buna si 2. sa poata tine situatia sub control, pentru ca raspunderea e a lui. In priactica te trezesti cu tot felul de curati la suflet, genul naiv si silitor, care se lasa influentati de te miri cine si nu inteleg raul pe care il fac. Un fel de anti-vaxxeri ai administratiei si finantelor care vor doar binele.

  19. „UE va avea aceeasi soarta daca deciziile si viziunile nu sunt armonizate intre toate statele ce formeaza UE.”

    Frumos…

    Adanc…

    Cu exemple din istorie, de parca nu s’ar fi schimbat vremurile/contextele/popoarele/economia mondiala samd

    Teoria ca teoria insa practica ne omoara…

    Sa’mi explice si mie cineva cum vede „armonizarea” respectiva intre tarile cu o economie puternica, cu o directie clara de dezvoltare si o coruptie controlata si tarile subdezvoltate si profund corupte sau cu cele care fac jocurile/interesele altor puteri (Rusia/America)

    Cum trebuie sa se armonizeze nucleul franco-german cu republica dragnea, cu Ungaria rusofila, cu Italia tot mai vehementa in gesturi si declaratii, cu Polonia

    Cum sa’i armonizam pe mioritici cu Occidentul, cand valorile Occidentului „nu este” pt ei

    Mioriticii vor sa fure fara „sa face” puscarie, vor slujbe la stat obtinute cu pile/spaga/de la partid, vor salariile dublate in spitale dar spaga sa le ramana, vor pensii speciale

    Singura armonizare posibila ar fi sa se coboare nucleul franco-german la nivelul republicii dragnea, invers nu

    Situatia in UE este problematica si trebuie sa se ia niste decizii

    O varianta ar fi o integrare totala: un singur guvern, institutii, legi, taxe, armata etc

    Asta nu va merge la nivel UE din nenumarate motive

    O alta varianta ar fi renegocierea tratatelor in sensul obligarii membrilor sa respecte strict regulile Uniunii cu sanctiuni severe/excluderea celor care nu le respecta; fara drept de veto sa se apere coruptii pe corupti samd. In conditiile actuale nu cred ca va trece la vot, nu vor vrea sa renegocieze tratatele.

    Si atunci le ramane varianta cu integrarea mai puternica a celor care doresc asta si lasarea „in cealalta viteza” a celor care nu doresc

    Sau mai ramane varianta sa nu se faca nimic si UE sa se dezintegreze in timp cu rezultatele dezastroase de rigoare

    Tratatul asta mi se pare o parghie de siguranta pt cele doua puteri europene ca nu vor sta dupa retarzi ci vor merge impreuna inainte

    Cine vrea sa’i urmeze, bine, cine nu, mearga pe drumul sau (vezi UK) sau in mizerie/saracie/coruptie (vezi republica dragnea)

    Posibil sa se fi saturat sa astepte si vor sa se decupleze de retarzi, corupti si unelte

    Si vor sa faca o uniune mai mica micuta mititica mai hardcore cu Franta-Germania pt inceput plus Olanda, Danemarca, Austria si care dimprejur e mai dezvoltat si are similitudini in economie/cultura/aspiratii/directie si care sunt benevol de acord sa faca o integrare mai puternica, cu o politica externa coerenta, cu o armata comuna

    Iar republica dragnea sa ramana cu sacii de roni la piata ca in Zimbabwe

    https://www.compelo.com/wp-content/uploads/2018/07/Money-zimbabw.jpg

    , macaronarii cu vocalizele io sono italiano vero, ungurasii cu urss’ul lor iubit, polacii cu Trump samd

    Pe scurt, daca nu poti sa faci casa cu cretinii atunci lasi cretinii in pace si’ti vezi de drumul tau

    Si nu mai e timp de asteptat: sunt probleme economice, partide antieuropene, Brexit, relatia transatlantica deteriorata, migratie, terorism samd

    Nu mai merge nici povestea cu tarisoara ta versus restul lumii, acuma sunt blocuri geopolitice/economice versus blocuri, de aia semneaza franco-germanii, nu ca s’ar iubi prea mult, in epoca globalizarii impreuna mai au sanse de supravietuire si dezvoltare, fiecare singur de capul lui nu mai are…

    Daca Uniunea dispare si se va fractura in state vor urma razboaiele in Europa …

    #Dancilopatia

    • „…acuma sunt blocuri geopolitice/economice versus blocuri, de aia semneaza franco-germanii, nu ca s’ar iubi prea mult, in epoca globalizarii impreuna mai au sanse de supravietuire si dezvoltare, fiecare singur de capul lui nu mai are…”

      Din pacate putini pricep asta si nu doar Dragnea si politrucii levantini de pe Dambovita, dar si altii la case mult mai mari, de pe Tamisa, Tibru, Dunare sau chiar Sena.

  20. Imperiul Carolingian a definit in linii mari limitele civilizatiei Europene (cu o adaugire ceva mai tarzie adusa de normanzi cand au trecut peste maneca). Este riscul ca dupa fitele stupide ale polonezilor, ungurilor, romanilor si chiar britanicilor Europa civilizata sa revina la granitele initiale ale Imperiului Carolingian. Ca sa folosim o expresie foarte uzitata azi: less is more.

    • Acea „Europă civilizată” a avut nevoie de două intervenții militare americane majore în secolul 20, tocmai de ”civilzată” ce era. După 3 generații de ocupație militară americană, Trump a fost nevoit să readucă în 2018 în Bavaria tancurile americane retrase de Obama. ”Fițele” românilor și polonezilor sunt de vină pentru asta sau realitățile germane de azi?

      • Europa civilizata a avut nevoie de o singura interventrie americana, cea din 41, si asta numai dupa ce omul galben a facut gafa monumentala de la Pearl Harbour. Nu este nici o garantie ca interventia americana din 41 ar fi existat daca japonezii nu-si pierdeau mintile.

        Cu sau fara interventia US din 1917 Europa ar fi fost la fel de barbara sau civilizata. Un simplu exemplu, in WWI atat britancii cat si nemtii au folosit arme chimice, si amble parti erau gata de razboi inca de la 1905 si doar asteptau un motiv. Daca nemtii castigau razboiul (si ar fi putut s-o faca chiar si cu interventia americana, daca nu izbucneau revoltele comuniste, sa nu uitam ca armistitiul de la 11 iunie s-a incheiat inainte ca o singura divizie aliata sa ajunga in Germania) nu s-ar fi comportat precum caporalul Hitler peste 20 ani.

        • Fără intervenția americană din 1917 este greu de crezut că România ar fi arătat pe hartă așa cum arată astăzi. Intervenția americană a impus crearea statelor naționale și tot ea l-a făcut pe Mackensen să rămână fără obiectul muncii (el a guvernat militar teritoriile românești ocupate, până la finalul războiului).

          • Poate ca si interventia US (in WW1) a jucat un rol in cum arata harta Ro.astazi dar stim sigur ca o datoram Frantei. Fara FR.pretentiile Ro.ar fi fost usor trecute cu vederea. De fapt lui Clemenceau, politicii „cordonului sanitar” si ideii demantelarii imp.Austro-Ungar…..

        • Ca opinie personală, se pare că v-ați cam însușit propaganda germană. Ea pretinde în prezent că americanii trebuiau să stea în banca lor și să nu intervină în Europa.

          • Regret, mai Haralde. Cel mai celebru personaj care a reprosat asta US este Churchill, prietenul copiilor.
            In an interview to the New York Enquirer, Churchill berated, in June 1936, the United States for having joined the Allies in 1917. These had secretly tried to reach a compromise peace which would have saved countless human lives and certainly would have prevented the rise of National Socialism and probably even of Communism in Russia. His interview was read aloud by an “isolationist” before Congress in September 1939.

            • Faptul (real, într-adevăr) că și Churchill a exprimat ideea asta e non-sequitur.

          • Nu, doar relatez strict fapte și nu opinii personale. USA au intrat în WW2 la 2 ani si 3 luni de la începutul războiului. Fara atacul japonez nu se stie daca intrarea în război ar fi existat. Putem doar specula care ar fi fost o istorie alternativa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro