marți, octombrie 19, 2021

Trebuie sa vorbim despre noi si (UE-)China

Acest articol nu e un mini-studiu despre relatiile UE-China, sau despre Romania si China. Opinia de mai jos s-a nascut din dorinta de a analiza cateva mari semnale transmise prin presa nationala si internationala, si, in acest context, a arata de ce stelele se pot alinia in favoarea Romaniei in perioada imediat urmatoare, daca stie sa isi joace cartea cum trebuie. Va invit, ca si context, sa citim impreuna trei articole recente, de pornire. In ordine cronologica: unul cu privire la investitiile chinezesti in Romania („Ambasadorul Chinei la Bucureşti: România este una dintre cele mai importante destinaţii pe harta investiţiilor chineze în Europa Centrală şi de Est„), altul legat de relatia Germania-China („Berlin’s Cozy New Relationship with Beijing”) si, nu in ultimul rand, un articol FT din aceasta dimineata cu privire la succesiunea la putere in China, in octombrie („Beijing’s marathon guessing game nears end”). Aceste trei articole ajuta la intelegerea asteptarilor chineze de la Europa si de la noi, cel putin economic, si ofera o privire asupra evolutiilor de la Beijing.
In primul rand, un comentariu necesar: rar poti vedea in media europeana asa un interviu diplomatic detaliat cu privire la destinatia dorita a unor investitii chineze. Daca in momentul de fata firmele chineze cumpara, pe banda rulanta, in intregime sau partial, companii in lumea intreaga, inclusiv in tarile Occidentale, rar se dau atatea detalii. In general se tintesc, discret, companii cheie in industrii cheie, fiind vizat prioritar domeniul tehnologic sau energetic. Daca este vorba de preluare de concurenti, de cota de piata sau know how tehnologic, discutia ramane deschisa. Daca Romania este curtata la acest nivel trebuie sa se gandeasca bine, atat din perspectiva imediata cat si pe termen mediu si lung, ce isi doreste de la viata si de ce bani straini are nevoie. Intre o lipsa cronica de bani si o singura optiune externa, nu are de ales; in contextul existentei unor surse investitionale multiple (dar aici e nevoie de o ofensiva sustinuta pe pietele internationale), isi permite sa aleaga, strategic, sau, sa opteze, tactic, de dragul echilibrului bugetar al momentului.
In al doilea rand, jocul european extern se schimba: criza a dat unda verde, mai mult ca oricand, pragmatismului. Se joaca puternic pe Bruxelles, dar si, pentru tarile mari, pe relatia intre capitale nationale, fiecare incercand sa se plaseze ca interlocutorul favorit al puterii terte relevante (fie ea SUA, Rusia, China sau alta). Germania e in pole position, ajutata si de perceptia de putere nestavilita in gestionarea crizei zonei euro. Berlinul nu are dificultati in a crea perceptia ca Bruxellesul e mare parte al sau, decizional vorbind, chiar daca lucrurile nu stau mereu asa, majoritatile fiind schimbatoare. Merkel a facut acum o saptamana o vizita model la Beijing, in sensul celor de mai sus: a dat un semnal la nivel inalt de respect si cooperare (a venit cu jumatate din cabinet), a bifat contracte pentru oamenii de afaceri germani din delegatie si a obtinut continuarea sprijinului chinez in criza eurozonei. In schimb, a facut o concesie la capitolul comercial si a tacut la capitolul drepturile omului. Morala e simpla: China nu mai e subiect tabu, e un partener pragmatic in vremuri grele.
Unii vor spune ca e bine, altii ca e rau. Cert e ca, din perspectiva pragmatica, supravietuirea unui bloc economic prin creditare la momentul potrivit e mai importanta, in balanta, fata de iritarea sectoriala a unui partener economic prosper. Se poate sesiza astfel o diferenta considerabila fata de anii 2000: atunci erau probleme mari cu textilele chinezesti blocate prin porturi europene, cu Spania si Italia in avangarda flancului „protectionist”; acum aceleasi tari au deficite foarte mari si sunt tacute. E interesant totodata ca acum diferendele comerciale sunt la alt nivel, mai precis al energiei, prioritar regenerabile. Este dovada faptului ca Beijingul joaca tare in liga industriala acum, nu in cea manufacturiera – „razboiul sutienelor” e de ordinul trecutului.
Simbolic vorbind, vizita lui Merkel marcheaza un semnal european in sensul „hai sa fim prieteni si sa ne ajutam, dincolo de frictiuni”, fapt care pune in dificultate comisarul pentru comert in abordarea viitoare. Totodata, daca se merge pe viziunea pragmatica in materie comerciala, de ce nu s-ar aplica un regim similar la capitolul investitii… E greu de crezut ca tari cu deficite mari sau probleme de lichiditate, vor face nazuri, sau ca Bruxellesul va ridica mari probleme in contextul in care investitii chineze majore intra in paralel in mai multe tari. Suficiente state din Uniune au nevoie de bani si vor lansa privatizari. Romania se va confrunta cu o tentatie similara, chiar daca macro-economic sta mai bine ca alte tari. Important e sa se hotarasca repede ce vrea caci si rabdarea investitionala e limitata intr-un context european in care daca o tara te refuza, mergi in alta care iti deschide larg usile. Tot limitata in timp e poarta prieteniei istorice neconditionate, al treilea punct.
Intr-adevar, in al treilea rand, nu mai putin relevanta e chestiunea prieteniei istorice: ochii care nu se vad, se uita. Generatiile care nu au povestit pana acum impreuna e bine sa aiba o cina de cunoastere reciproca, pe baza prieteniei dintre parinti. Prietenia merita intretinuta, cultivata, rafinata. Istoric, am auzit, mai toti cei interesati de afaceri externe, de mostenirea diplomatica romaneasca raportat la China. De remarcat este si interesul pentru Romania in media chineza, o cautare google fiind utila in acest sens: multitudinea stirilor e impresionanta (putine state europene sunt atat de des mentionate in media chineza, avem „concurenta” doar de la Germania si Marea Britanie). E important ca noua generatie de la Bucuresti sa discute cu omoloaga sa care va veni in octombrie la putere la Beijing (discutie cu cat mai rapida cu atat mai eficienta, caci ulterior se face coada), in baza amintirilor foarte bune din perioada factorilor decizionali care au acum 50+. Potrivit FT, se asteapta ca Xi Jinping si Li Keqiang sa fie urmasii lui Hu Jintao si Wen Jiabao.
Daca Romania apreciaza la justa valoare prietenia istorica cu China, si o consolideaza, inclusiv in contextul transferului de generatii, poate deveni un jucator, daca nu de talia Berlinului, macar mult mai influent decat media; sa nu uitam ca si Beijingul are nevoie periodic de aliati – iar aici conteaza ce negociaza si aliatii, pe langa accesul la piata. Dar, ca in multe alte privinte, Bucurestiul trebuie sa se hotareasca si sa ramana statornic apoi. Beijingul gandeste in termeni de decenii si a intins deja mana prieteniei, prin gesturi discrete, pentru cunoscatori.
PS Pentru cei interesati de semnalele de afaceri, este util de urmarit  „Davosul de vara” , care are loc, surpriza-surpriza, in China, in cateva zile, la mijlocul lui septembrie.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Aveti dreptate 100%.
    Dar, din pacate, sa citim din discursul dlui. Basescu adresat corpului diplomatic roman in 4 septembrie:
    http://www.presidency.ro/pdf/date/13875_ro.pdf

    La pagina 5:
    „As
    vrea si se impune mai mult dinamism din partea noastra în valorificarea singurului Parteneriat
    strategic pe care îl avem în Asia, acela cu Republica Coreea. Avem multe intentii ale
    companiilor din Republica Coreea de a dezvolta afaceri în România. Din pacate, mare parte
    din ele nu se materializeaza datorita birocratiei de la noi de acasa si a lipsei de capacitate a
    institutiilor românesti de a-si asuma responsabilitati. Acest lucru nu vi-l reprosez
    dumneavoastra, ci este o constatare care nu vizeaza actualul guvern, care are doar trei luni,
    patru luni, ci vizeaza toata istoria noastra. De când am semnat cu presedintele coreean
    Parteneriatul strategic, multe firme coreene au batut România în toate directiile, finalizarea
    intentiilor însa a lasat de dorit si din acest punct de vedere este clar ca ambasada noastra de la
    Seul trebuie sa îsi mobilizeze toata capacitatea de a convinge firmele coreene ca merita sa
    investeasca în România, iar dincoace raspunsul va trebui sa fie mult mai eficient din partea
    institutiilor românesti. Parteneriatul cu Japonia, parteneriatul de prietenie cu Japonia
    functioneaza la parametri normali, as spune, România având tot timpul un partener în zona
    Asia Pacifica din guvernul japonez, un guvern care si-a sumat finantarea unor proiecte de
    dezvoltare în România si dupa ce România a devenit membra a Uniunii Europene, devenind,
    teoretic, neeligibila pentru finantari guvernamentale din partea guvernului de la Tokyo si totusi
    guvernul japonez si-a asumat si finantarea proiectului de conectare a metroului bucurestean cu
    Aeroportul Otopeni, proiect care este acum în evaluare si executie. Aici as spune un lucru
    extraordinar despre Japonia, cu tot necazul marelui cutremur care a avut loc anul trecut,
    Japonia nu a facut niciun pas înapoi în a-si mentine intentia de a finanta acest proiect, lucru
    care arata seriozitatea deosebita a acestei tari. În sfârsit, parteneriatul amplu de prietenie si
    cooperare cu Republica Populara Chineza a început sa dea roade, începem sa micsoram
    deficitul balantei de plati între România si China si sprijinul pe care guvernul chinez îl da
    achizitiei de marfuri de pe piata româneasca, în baza celor convenite în discutiile cu
    presedintele chinez si cu premierul chinez, încep sa se materializeze. Important este ca
    oamenii de afaceri din România, companiile din România, sa priveasca mult mai atent si mai
    intens catre piata chineza, ca de altfel si catre piata Federatiei Ruse, o piata care ne este
    deschisa si din punct de vedere politic nu exista restrictii pentru oamenii de afaceri români sa
    exporte în Federatia Rusa sau sa faca investitii în Federatia Rusa.”

    Republica Coreea este invitata sa faca afaceri in Romania. Foarte bine!
    Despre China (oricum vexata la momentul semnarii unui parteneriat strategic cu Coreea, nu cu chinezii) se vorbeste in termeni de „in sfarsit…”, de balanta comerciala si de invitare a romanilor sa privesca spre piata chineza. Nimic important cu adevarat, in afara continuarii unei politici secundare fata de China. Cata risipa si cata prostie !
    Sa fie doar orbire, doar neintelegerea situatiei globale?! Nu prea cred.

  2. foarte interesant articolul dvs.poate sa faceti si o analiza a relatiilor dintre tarile din Europa Centrala si de EST si eventual asupra rolului tarii noastre in zona Balcanilor,pe care inca nu si-l asuma

    • Rolul tarii noastre in Balcani este din pacate inexistent, si asa va ramane atata timp cat vom fi sariti din toate proiectele strategice din zona (southstream, nabucco, portul constanta si cele dunarene).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Radu Magdin
Radu Magdin este consultant de comunicare si afaceri publice, fiind interesat de IT, energie si marile tendinte din Uniunea Europeana. A lucrat la Bruxelles, la Parlamentul European - ca ofiter de presa, pentru reteaua EurActiv - ca manager de comunicare, respectiv pentru Google - ca manager de politici europene. Anterior a activat, in Romania, in presa si diplomatie.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Va ieși sau nu Polonia din Uniunea Europeană? Ultima decizie a Tribunalul Constituțional din Polonia reanimă această dezbatere

,,Nu există o tiranie mai crudă decât cea care se exercită la umbra legilor și cu culorile dreptății” Montesquieu

Criză economică sau nu? Furtuna Perfectă necesară unui ”crash”

Semne de criză economică sunt tot timpul. Într-un sens, crize economice, mai mult sau mai puțin extinse, la nivel de ramură, la...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.