Pentru că de 20 de ani nu mai avem nevoie de vize Schengen, noi românii nu prea ştim de câte feluri sunt şi cum funcţionează sistemul. Ca atare, bună parte din discuţiile şi controversele de la noi legate de suspendarea vizelor pentru cetăţenii ruşi sunt de tip drob de sare, ori chiar lipsite de obiect. Lumea se înverşunează în polemici pur ideologice, dă ochii peste cap şi se luptă cu dileme etico-morale la care soluţia există deja.
După anularea zborurilor din/către Rusia, singurele graniţe terestre pe unde cetăţenii ruşi pot intra direct în spaţiul Schengen sunt cele cu Finlanda şi două ţări baltice. Or, doar în luna iulie au trecut prin Finlanda peste 185.000 cetăţeni ruşi, majoritatea cu vize emise de alte state Schengen decât Finlanda. Cine sunt oamenii ăştia nu se poate şti, nici câţi din ei sunt burghezie urbană confortabilă care merge pe Coasta de Azur, fanatici putinişti ca cei filmaţi că trolau ucraineni pe stradă zilele trecute, ori chiar personal asociat FSB/GRU (cu treabă sau în vacanţă: nu subestimaţi numărul imens de cadre pe care a ajuns să-l aibă aparatul militar şi de securitate al Rusiei).
Pe bună dreptate, balticii şi finlandezii au ridicat problema că nu se poate continua aşa, anume ca teritoriul lor să devină rampa de lansare în călătoriile de loisir & shopping pentru clienţii unui regim care ameninţă ghiduş ba Varşovia cu rachete, ba centralele energo-nucleare din toată Europa. Pentru cele 2.4 milioane vize Schengen “uniforme” emise în 2021 (tipurile A, B, C; vezi discuţia mai jos) principalul client a fost Rusia cu 536.000 bucăţi; Turcia, India, ţările din Maghreb sau China o urmează la distanţă. Mesajul şefei guvernului finlandez e clar în privinţa asta, iar finlandezii, după cum ştim, nu sunt oameni care să se agite cu una, cu două, fără motiv. La fel de clar e ce spune şefa guvernului Estoniei, cealaltă ţară care ia în piept valurile de turişti ruşi în tranzit:
Vizele Schengen cele mai uzuale şi care trebuie suspendate sunt cele tip C, dând dreptul la călătorie fără restricţii în Schengen timp de 90 de zile. Ele sunt cele folosite acum pentru a intra în Finlanda şi statele baltice şi a continua de acolo drumul către Italia, Franţa etc. Agenţiile de turism din Moscova şi St Petersburg s-au reprofilat aproape exclusiv pe această rută de tururi organizate, ocolind astfel problema lipsei de zboruri directe din Rusia; e greu de prins vara asta un zbor din Helsinki sau Riga către destinaţii turistice europene deoarece cererea a crescut brusc.
Dacă dispar vizele uniforme C, vor rămâne în vigoare vizele Schengen de tip D, funcţionând după reguli proprii ale fiecarui stat care le emite, care îşi asumă astfel răspunderea directă pentru cei ce intră pe teritoriul Europei. Ele se acordă pentru activităţi profesionale, educaţie sau cercetare, situaţii de familie, sau chiar pentru turism. Doar că regimul vizelor D poate fi extins/restrâns de fiecare ţară în parte, fără a fi nevoie de o decizie comună la nivel de UE, ca în cazul vizelor C.
În plus faţă de C şi D, există vizele acordate de statele Schengen din motive umanitare celor care sunt supuşi ameninţărilor, persecuţiei etc. Ele se emit în regim de urgenţă, după analiza cazurilor individuale şi, evident, pot rămâne în vigoare pentru cetăţenii ruşi şi după încetarea emiterii de vize turistice tip C. Deci nu se pune problema ca lui Navalnîi, Vladimir Kara-Murza sau altor asemenea, dacă reuşesc să scape din ghearele regimului, să le fie refuzată intrarea în UE.
La fel, pot rămâne în vigoare vizele cu intrare multiplă pe 3-5 ani, dar mai puţine şi mai strict controlate individual, fiindcă aici se poate urmări mai bine cine le deţine şi ce face cu ele. Acestea sunt suficiente (1.7 milioane în 2021, faţă de 2.4 milioane vize tip C) ca să acopere cazurile legitime de persoane care merg la studii, muncă sau afaceri. Evident, n-avem vreo garanţie că un biznesman rus care deţine asemenea viză multi-entry nu-i unul care susţine în secret regimul Putin, dar cel puţin verificările sunt mai stricte pe acest segment.
In definitiv, nu a cerut nimeni un Schengen complet impenetrabil, cum au înţeles istericii neinformaţi, ci doar o reducere masivă, cu un ordin de mărime, a turismului rusesc în Europa, care are loc, supra-realist, în paralel cu un război pe care Kremlinul îl declară zilnic Europei. Dacă se continuă ca acum, paradoxal, nu facem decât să confirmăm cetăţenilor ruşi marele narativ putinist că UE nu-i decât o adunătură de palavragii care dau din gură dar n-au curaj să ia măsuri, ori pot fi cumpăraţi la bucată cu avantaje economice oferite de Rusia: scâncesc proprietarii de mall-uri din Milano ori hoteluri din Grecia şi gata, Comisia e paralizată politic.
Departe de a fi o sancţiune draconică şi inumană, suspendarea pentru cetăţenii ruşi a vizelor tip C gestionate la comun de UE, aşa cum propun finlandezii şi balticii, lasă în loc grămadă de alternative, doar că mai bine controlate pentru fiecare solicitant ori asumate direct de una din ţările Schengen, care poate gestiona astfel permisivitatea şi limitările unilateral, prin decizie naţională, în funcţie de situaţia fluxurilor de persoane. Dealtfel balticii sau Cehia au şi început să introducă restricţii motivate pe acest sistem. La fel, se pot emite în continuare vize tip A sau B, pentru tranzit prin aeroport sau terestru către terţe state, de până la 5 zile, în cazurile individuale unde există justificare.
Incetarea emiterii de vize turistice C pentru cetăţenii ruşi e un aranjament imperfect, cu multe portiţe de scăpare, dar el ar rezolva grosul problemei, iar asta e suficient. Lasă destul loc pentru a sprijini oponenţii lui Putin, ori a ajuta studenţii şi cercetătorii care îşi fac meseria să păstreze contactul cu Occidentul. Dar ar trimite un şoc electric în societatea confortabilă din Moscova şi St Petersburg, care încă nu realizează că se află într-un război devastator deoarece Putin s-a străduit din răsputeri până acum să o protejeze de consecinţe sau chiar de ştiri neplăcute. E vremea ca toţi aceştia să realizeze că accesul în UE nu este un drept natural ci o formă de cooperare între state care implică responsabilităţi reciproce, nu doar de o singură parte.
Ca şi în chestiunea energiei sau a relaţiilor economice în general, UE a funcţionat de ani de zile pe principiul că deschiderea şi cooperarea onestă cu Rusia vor transforma gradual societatea şi regimul politic de acolo într-unul mai democratic şi mai puţin agresiv. Această iluzie, în care mulţi est-europeni n-au prea crezut oricum, s-a risipit anul ăsta pentru toată lumea.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 