Transilvanie, mândră țară,
cu puteri și bogății,
de Carpați împrejmuită,
cu verdeață răsădită,
plai cu aur și cu vii.
Dealurile Transilvaniei se așază de-o parte și de alta a drumului dintre Brașov, Kronstadt în limba germană, și Făgăraș, adică Fogarasch în limba germană, dar destinația noastră este Biserica fortificată din Cincșor, adică Kleinschenk, în limba germană. Sau, mai precis, Kli-Schink în dialectul săsesc. Dealuri mănoase, cu porumbi încă neculeși pe alocuri și vii, sate cu case mândre și biserici cu turle înalte, vite frumoase la păscut și turme de oi care se bucură de soarele unei toamne încă foarte blândă și darnică cu noi.
Cincșorul ne primește cu un soare care râde larg peste câmpuri, munții din zare și acoperișurile caselor și căutăm piața satului, nu foarte greu de găsit, pentru că acolo este biserica evanghelică fortificată în jurul căreia s-a așezat vatra localității.
O căutăm pe Carmen Schuster, cea care a dat o nouă viață moștenirii sașilor din Cincșor, constituind Fundația Contrafort și luptând să finanțeze refacerea ansamblului în special din donații, apoi din fonduri europene, dar și ale statului român; pentru că, altminteri, comunitatea etnicilor germani de aici nu mai numără decât vreo opt suflete și ar fi fost imposibil să susțină acest efort.
Ne cazăm în Casele de Oaspeți ale Cincșorului, într-o odaie generoasă, cu tavanul înalt și dușumele de lemn alb, acoperite cu preșuri țărănești, așa cum țeseau odată și bunicile noastre, cu mobilier din lemn masiv, probabil de secol XIX, pictate discret. Seara ne-o petrecem în biblioteca bisericii și ne întrebăm, la fel ca mulți dintre turiștii care vin în aceste locuri, cum este posibil miracolul prin care aceste spații au primit o nouă viață și ce se va întâmpla când familia Schuster sau ceilalți membri ai comunității sașilor de aici nu vor mai fi?
Transilvanie, țărm de mare,
răsărit din vechi talaz,
astăzi spice-n legănare
odihnesc la sân de zare
între maluri verzi de brazi.
Sașii s-au așezat aici în Transilvania când teritoriul era sub stăpânirea regatul maghiar, adică începând cu secolul XII, pentru că au fost chemați de regii maghiari din două motive: (i) pentru a apăra Transilvania împotriva invaziilor și (ii) pentru a contribui la dezvoltarea sa economică, mai ales în teritoriile precarpatice, de frontieră, din sudul podișului.
Pentru a-i convinge să se așeze aici, regii maghiari le-au oferit o seamă de privilegii inclusiv – ceea ce de fapt este foarte important pentru modul în care etnicii germani s-au raportat mereu la statul care i-a găzduit și căruia urmașii lor i-au aparținut – dreptul să se autoadministreze complet, să-și aleagă atât preoții, cât și juzii. Obligațiile lor erau plata impozitelor și participarea la războaiele de apărare a Transilvaniei.
Timp îndelungat sașii au plătit impozite care au format peste jumătate din veniturile Transilvaniei, ceea ce spune foarte multe despre eficiența economică a acestor comunități, extrem de prețioase pentru coroana maghiară. Se spune despre sași că provin din actualul teritoriu al Luxemburgului, până spre Rin, dată fiind comuniunea lingvistică, dar nu se știe istoricește sigur în ce măsură este întocmai așa.
Pe de altă parte, șvabii bănățeni au venit mai târziu pe teritoriul actual al României, mai precis după al doilea asediu al otomanilor asupra Vienei, din 1685, când trupele habsburgice au intrat în zona Banatului. Banatul (împădurit și mlăștinos) era foarte puțin populat, o zonă unde practicarea agriculturii era anevoioasă. Așa se explică de ce Imperiul Habsburgic a început, în secolul XVII (probabil a cântărit mult și experiența coroanei cu sașii), o colonizare masivă a Banatului, deși nu doar cu germani. De această dată nu s-a mai instituit un sistem special de drepturi sau privilegii.
Un alt lucru important care îi diferențiază pe sași de șvabi este religia. Primii sunt evanghelici luterani, iar șvabii catolici. Spre deosebire de șvabi, sașii au avut o biserică proprie și asta i-a ajutat foarte mult în păstrarea identității. Sașii, la reformă, au trecut la Biserica Evanghelică Luterană și astfel au avut și o biserică proprie. Asta i-a ajutat foarte mult când sistemul medieval de drepturi a fost desființat, pentru că s-au regăsit în biserica proprie. Șvabii bănățeni, la fel ca și cei sătmăreni, fiind catolici și neavând o structură bisericească a propriei comunități, au fost puternic expuși maghiarizării, care în cazul sașilor nu a avut aproape niciun efect.
Transilvanie, vechi ruine
dintr-un ev îndepărtat,
urme mari și milenare
odihnesc sub glia care
rodnicia și-a păstrat.
În special sașii au fost timp de sute de ani o populație care a influențat decisiv istoria Transilvaniei. Colonizați în scopuri economice și militare, sașii au fost de-a lungul timpului o populație privilegiată, spre deosebire, de exemplu, de populația românească majoritară.
Pe teritoriul actual al României, de-a lungul istoriei, comunitățile etnicilor germani au fost formate nu doar de sași și șvabi, ci și de: (i) landleri, creștini protestanți din zona Sibiului; (ii) țipțeri, așezați în Maramureș; (iii) germanii bucovineni, basarabeni etc. La recensământul din anul 1930, populația etnicilor germani număra 745.421 persoane, adică 4,1% din populația totală a Regatului României.
Compromisul dintre Viena și Budapesta, care la 1867 a creat imperiul dual, a avut drept consecință dezlănțuirea naționalismului maghiar în Transilvania, cu trăsătura sa fundamentală: presiunea maghiarizării popoarelor ardelene; la fel ca românii, nici etnicii germani nu au fost scutiți. În 1907, liderii lor îl invită pe istoricul și publicistul britanic Seton-Watson în Transilvania și i se plâng. Tot atunci ei îi sugerează că au decis să se alieze, într-un fel, cu exponenții poporului român ardelean, despre care germanii spuneau că ”sunt și mai asupriți decât noi”.
Transilvanie, leagăn verde
pentru oricare vlăstar,
reunești anotimpurile toate,
națiuni, cununi purtate
pe al patriei altar.
A fost începutul unui proces nu foarte simplu de solidarizare între sași și români. Publicistul englez Seton-Watson a purtat atunci discuții cu Vasile Goldiș și pe Iuliu Maniu, în încercarea de a înțelege efectele politicii Budapestei în Transilvania, iar modul în care el a prezentat ulterior opiniei publice europene ce se întâmpla în estul imperiului Austro-Ungar va influența serios deciziile ulterioare destrămării imperiului.
Chiar dacă germanii din Transilvania trăiau în comunități autonome, liderii lor, intelectualii, întrețineau relații uneori chiar amicale cu liderii românilor; iar unul dintre românii care se va apropia mult de liderii comunității etnicilor germani a fost episcopul Andrei Șaguna. Deschiderea către români i-a determinat pe etnografii germani să studieze cultura populară românească, să alcătuiască culegeri de basme și cântece populare, iar pe comercianții sași să-și intensifice schimburile de mărfuri cu Regatul României.
Nevoia de a dinamiza promițătoarele afaceri cu România i-a îndemnat pe mulți sași să se mute în București, doar că autoritățile maghiare le făceau ulterior tot felul de greutăți legate de formalitățile de vămuire și de autorizarea trecerii graniței. Nu este de mirare că industriașii și comercianții germani care se implicaseră serios în afacerile trans-carpatice au primit foarte bine Marea Unire.
Se spune de obicei că Hotărârea Marii Adunări de la Alba Iulia din 1918, care a adoptat rezoluția de Unire, ar fi fost primită ”cu brațele deschise” de etnicii germani. Este puțin exagerat să credem că a fost așa, dar ce este cert că, spre deosebire de maghiari, etnicii germani au primit cu deschidere Marea Unire, sperând că Regatul României va fi tolerant și le va permite să se întoarcă la autonomia largă pe care au avut-o sute de ani comunitățile pe care le-au creat în Transilvania.
Adunarea Săsească de la Mediaș de la începutul anului 1919, prin reprezentanții săi – A. Schullerus, R. Brandsch, R. Schuller și A. Polony – și-a exprimat ”speranța că va putea să-și păstreze și să-și consolideze identitatea națională în noua patrie, că-și va putea dezvolta liber cultura, că-și va putea folosi nestânjenit limba maternă în viața publică” (1), iar Iuliu Maniu, cel care a negociat din partea românilor le-a dat ”asigurări că drepturile sașilor vor fi apărate și respectate”.
Transilvanie, plai de graiuri
diferite-n fel și ton,
dar în rugăciuni unite,
urcă limbile-mpărțite
spre dumnezeiescul tron.
După Marea Unire, guvernele de la București au dezamăgit așteptările multor cetățeni din minoritatea germană, care au fost puși în situația de a suporta o administrație centralistă fără experiență sau interes în politicile minorităților. Să nu uităm că Iuliu Maniu, principalul negociator al condițiilor cuprinse în Rezoluția unirii Transilvaniei cu țara, a refuzat să participe la ceremonia de încoronare de la Alba Iulia din octombrie 1922, considerând că guvernul nu respectă angajamentele luate în fața popoarelor ardelene.
Acesta este fondul pe care mulți istorici consideră că propaganda partidului nazist al lui Hitler a câștigat adepți în rândurile etnicilor germani din Transilvania. Imediat după al doilea război mondial, comunitatea etnicilor germani a fost ținta deportărilor către lagărele de muncă din fosta Uniune Sovietică, sau a deportărilor decise de guvernul român pentru muncă forțată în Bărăgan.
Statisticile privind deportarea sașilor transilvăneni indică faptul că peste 30 de mii de persoane au fost deportate în Uniunea Sovietică, reprezentând circa 15% din populația germană a Transilvaniei (după datele din 1941). Deportații au fost repartizați în 85 de lagăre. O treime din deportați lucrau în mine, un sfert în construcții, restul în industrie, agricultură și în administrația lagărelor. Foarte puțini au îndeplinit munci conform pregătirii lor.
Primii deportați inapți de muncă au fost repatriați în Transilvania la finele lui 1945. Între 1946-1947 circa 5.100 de sași au fost aduși, cu transporturi speciale pentru bolnavi, la Frankfurt an der Oder, oraș aflat atunci în zona de ocupație sovietică din Germania. Circa 12% dintre deportați au decedat (3.076 de persoane). La eliberare, un sfert dintre deportați au fost trimiși în Germania, numai unul din 7 reîntorcându-se în Transilvania natală.
Circa 40 de mii de șvabi bănățeni și sătmăreni au fost de asemenea deportați. Se pare că, din cei 5 mii de șvabi sătmăreni trimiși la muncă forțată, circa o mie au decedat în perioada 1948-1949.
Transilvanie tolerantă,
adăpost credințelor,
până-n zile-ndepărtate
apără în libertate
ființa cuvintelor.
În perioada 1968-1989, circa 200 de mii de etnici germani au avut posibilitatea de a fugi din Transilvania natală, părăsind o țară administrată de regimul comunist al dictatorului Ceaușescu, pentru o țară capitalistă cu un nivel de trai mai mare – Germania – dar care nu era de fapt patria lor.
Șansa lor pentru o viață mai bună depindea de cum se înțelegeau la bani comuniștii români și capitaliștii din Germania. Într-un articol din publicația Siebenbuergische Zeitung, fostul deputat CDU (creștin-democrat) Heinz Guenther Huesch, care s-a ocupat în perioada 1968-1989 de negocierile de răscumpărare a etnicilor germani din România, a relatat experiența sa de negociator șef din partea Republicii Federale Germane, timp de 25 de ani, cu autoritățile de la București.
Primele negocieri au avut loc între 9-12 februarie 1968, la București, la hotelul Ambasador. Inițial, comuniștii de la București au cerut un avans de 200 de mii de mărci germane, garanție pentru negocieri, și plăți cash. După ce s-au stabilit, treptat, relații de încredere, iar fluxul de migranți a crescut, comuniști de la București au acceptat și cecuri sau operațiuni prin transfer bancar. Se pare că, în perioada 1968 – 1989, s-au plătit circa un miliard de mărci germane pentru răscumpărarea etnicilor germani din România.
În anul 1956, 384.708 persoane, adică 2,2% din populația României, erau etnici germani. În anul 1977 recensământul a numărat 359.109 etnici germani. În anul 1992, populația de etnici germani mai număra 111.301 persoane. La recensământul din 2011 doar 27.019 de persoane s-au mai declarat de limbă germană în România.
Transilvanie, patrie dulce,
țară a părinților,
frumusețe, slavă ție,
fii tăi în armonie
să-i unească doar un dor.(2)
Să nu uităm de unde am plecat cu istoria expusă în acest articol: în Evul Mediu, o populație a etnicilor germani mult inferioară ca număr celorlalte populații, în special românilor și maghiarilor, asigura peste 50% din veniturile statului transilvan medieval.
Orice stat ar fi trebuit să valorizeze o astfel de bogăție de resursă, productivă, disciplinată, de încredere. Imperiul austro-ungar a rupt punțile de încredere cu etnicii germani, încercând să-i maghiarizeze rapid. România Mare a beneficiat de frustrările etnicilor germani, dându-le de înțeles că nu vor perpetua politicile lipsite de toleranță la ungurilor. Dar nu s-a ținut de promisiune.
Mai grav de atât, regimul Ceaușescu, lipsit de viziune și lacom, a vândut pe nimic Germaniei o resursă neprețuită, care nu voia decât să se simtă liberă și acasă în Transilvania natală. În ultimii zece – cincisprezece ani, guvernele de la București nu s-au purtat mai bine nici cu românii. Doar în ultimii doi ani au emigrat circa 700 de mii de români. Institutul Național de Statistică avertizează astăzi că, dacă situația va continua, în anul 2060 România nu va mai avea decât puțin peste 13 milioane de locuitori.
NOTE_______________
1. Din lucrările istoricului brașovean Vasile Ciobanu
2. Imnul sașilor transilvăneni, ale cărui versuri au apărut prima dată pe o carte poștală din anul 1928, deci după Marea Unire. Versurile imnului au fost scrise de Leopold Maximilian Motke, născut la Kiel, în Germania, iar muzica îi aparține compozitorului sas Johann Lukas Hedwig, din Hălchiu. Este considerată singura odă care nu ridică în slăvi un popor, ci frumusețea unui ținut.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Da, au plecat germanii şi evreii dar au rămas maghiarii şi ţiganii. Ar fi trebuit invers….
Declaraţiile de aderare la noul stat Român 1919 la Timişoara pentru şvabi şi în Transilvania din partea saşilor poate fi văzut ca un act constitutiv. Saşii şi svabii au declarat loialitate faţă de România Mare. Limba maternă în scoli până azi e un succes românesc.
Cu totul altfel e când se analizează practica de „românizare” în Bucovina, Banat şi Transilvania, începând 1919-1923 (expropierea pământului ştesc săsesc al bisericii luterane, „reforma agrară” un conflict de interese până azi) . Nu numai limbile administrative vechi au fost înlocuite cu singura limba oficială de stat, acum limba română. O mare parte de personal local vechi administrativ a fost eliminat (directori de scoli, primari, etc) şi a fost înlocuit cu personal nou „regăţean”. Eliminare ca politică de stat e de la început o sursă de conflicte în „provincile istorice”. Tel de stat şi practică de guvern 1940- 1989 a devenit „epurarea etnică/ etnical clearence”. Naţionalismul legionar ortodox a dus la expropierea, deportarea şi elmininarea până la exterminare a evreilor (Iaşi 1941, Cernăuţi, Transnistria, holocaustul autohton românesc cum scrie Hanna Arendt).
………. După ce s-au stabilit, treptat, relații de încredere, iar fluxul de migranți a crescut, comuniști de la București au acceptat și cecuri sau operațiuni prin transfer bancar. Se pare că, în perioada 1968 – 1989, s-au plătit circa un miliard de mărci germane pentru răscumpărarea etnicilor germani din România……La recensământul din 2011 doar 27.019 de persoane s-au mai declarat de limbă germană în România.
…”…..
Naţionalcomunismul ceauşist a practicat vânzarea şi eliminarea cetăţenilor evrei, saşi, şvabi etc din „Naţiunea ceauşistă”.
Există o documentaţie amplă despre secoulul 20 şi „epurarea etnică”:
Leagănul respiraţiei, Herta Müller
Catrafuse, Richard Wagner
Constrângerile memoriei, William Tototk
Patria mea a fost un sâmbure de măr, Herta Müller
Dorfchronik, Johann Lippet, Pop- Verlag
Ce înseamnă până azi eliminarea din economie, cultură (Herta Müller, Premiul Nobel 2009), artă şi ştiinţă (Stefan Hell, Permoiul Nobel 2014) a peste1 milion de cetăţeni în momentul când vedem cum peste 4 milione de locuitori au plecat 1990-2019 din ţară în vest? Nimic ce trebuie discutat aici?
Are cineva impresia că emigrația a milioane de români în aceleași trei decenii e cumva o binecuvântare pentru România? Etnicii germani măcar aveau unde să se ducă, românii au plecat unde au văzut cu ochii.
@Kurt; @Harald
Acesta este motivul pentru care am încheiat articolul cu frazele:
„În ultimii zece – cincisprezece ani, guvernele de la București nu s-au purtat mai bine nici cu românii. Doar în ultimii doi ani au emigrat circa 700 de mii de români. Institutul Național de Statistică avertizează astăzi că, dacă situația va continua, în anul 2060 România nu va mai avea decât puțin peste 13 milioane de locuitori.”
@ Cristian Felea
Un articol foarte bun, felicitări!
La cele scrise în comentariul de mai sus am de făcut, însă, o mică rectificare: „guvernele” României au considerat, de după 1945, că poporul român este cel mai mare dușman al lor, aplicând ceea ce i-a învățat Kremlinul. România este condusă din/după 1945, de pcdr/pmr/pcr/fsn/fdsn/pdsr/psd (cu aliații/anexele sale – upm – uniunea populară maghiară/madosz, pnp, „aripioarele” pro-comuniste ale lui Tătărăscu („liberali”), Alexandrescu („țărăniști”), Voitec („social-democrați”) în anii 1946-1953, udmr,, pnl – usl trăiește!, nu? – pd/pdl/pmp, alde și altele – după 1989! Dacă nu v-am convins, uitați-vă cum sunt făcute legile în România – împotriva cetățeanului de rând, nu în favoarea lui! Când vom avea legi PENTRU CETĂȚENI, nu pentru tot felul de borfași, privilegiați, „pile, cunoștințe, relații”, atunci lucrurile vor începe să se schimbe în bine! Și, poate, pe lângă mulții români plecați prin străini, se vor reîntoarce, măcar în parte și germanii ardeleni și bănățeni!…
Să nu uit(ăm): „guvernele” României i-ar fi făcut pe români să plece și cu mai mult de 15 ani în urmă, unde ar fi văzut cu ochii, dacă se liberaliza regimul de vize mai devreme!…
Iar, după Constantin Kirițescu – „Istoria Războiului pentru Întregirea României” – Kremlinul ar fi vrut să transforme România într-un „rai bolșevic” încă din iarna 1917-1918, când trupe ruse bolșevizate au pus la cale la Socola-Iași, uciderea Familiei Regale a României! Iar faptul că a reușit, după 1944/1945, se datorează, după Nicolae Baciu – „Agonia României” – complicității Occidentului (americani și britanici) cu sovieticii!… Această vânzare a României a avut drept consecință și deportările de sași și șvabi, cetățeni ai României, în URSS, de unde mulți nu s-au mai întors!… S-ar înțelege mai bine de ce au plecat, în perioada comunistă, dacă se citește cartea lui Eginald Schlattner, „Cocoșul decapitat” (sau dacă se vizionează filmul făcut după carte)!…
Refacerea post-decembristă a României s-ar fi produs mai lesne, mai rapid, dacă regimul comunist nu-i vindea pe evrei și pe germani. Doar că, fiind „teleghidați” de la Kremlin, comuniștii atât au „știut” să facă, iar „urmașii” lor, p(r)ost-comuniști (?) n-au fost deloc interesați ca aceștia să se întoarcă după 1989!…
@Cristian Felea
Responsabilitatea faţă de tinerii de azi din ţară nu permite resignare sau cinism. Părinţii ocrotesc copii lor. Noul guvern şi vechiul Preşedinte român KWI trebuie să administreze acum budgetul 2019/2019. Trebuie câştigate alegerile 2020 cu o nouă majoritate în parlament. Urmează patru ani de reconstruire a ţării. Nimic nu e pierdut definitiv. România europeană merită contribuţia fiecăruia aici şi în diasporă.
Timişoara capitala culturală europeană 2021 e un „moment istoric prielnic”, poate deveni un brand românesc european PRO-UE.
Toate bune si frumoase dar nu sunt convins ca asa se va si intampla, alegerile parlamentare vor deveni un fiasco daca romanii nu inteleg importanta lor.
Harald, nimeni nu pleaca de buna voie din locurile natale indiferent ca este sas, roman, turc, sirian sau care neam o fi. Cauzele sunt multiple si binecunoscute, sasii au avut unde sa plece asa cum au avut unde sa plece si germanii din Silezia, Boemia si mai noi din Rusia pt ca au fost obligati sa plece datorita unor razboaie si regimuri dictatoriale pt care vietile lor nu conteau 2 bani. Romanii dupa 1989 au plecat datorita propriilor neputinte, neputinte datorate efectelor perverse a zeci de ani de comunism, a unei clase politice imbecile insa tot votata si sustinuta de romani, romanii au fost „izgoniti” de propriul neam si nu de alti.
Din ce am citit, versurile sunt mult mai vechi, din 1846, conform Wiki, De altfel, Motke a murit in 1894. Iar muzica e compusa in 1848. Probabil ca aparitia lor publica a fost mai tarzie, dar ele au o vechime mult mai mare.
@Călin
Mulțumesc mult pentru completarea informației din articolul meu.
mögst du bis zu fernen Tagen
als ein Hort der Freiheit ragen
Siebenbürgenlied
Siebenbürgen, Land des Segens,
Land der Fülle und der Kraft,
mit dem Gürtel der Karpathen
um das Grüne Kleid der Saaten,
Land voll Gold und Rebensaft.
Siebenbürgen, Meeresboden
einer längst verflossnen Flut:
nun ein Meer von Ährenwogen,
dessen Ufer, waldumzogen,
an der Brust des Himmels ruht!
Siebenbürgen, Land der Trümmer
eine Vorzeit, stark und groß
deren Tausendjähr’ger Spuren
ruhen noch in deiner Fluren
ungeschwächtem Ackerschoß!
Siebenbürgen, grüne Wiege
einer bunten Völkerschaar!
Mit dem Klima aller Zonen
mit dem Kranz der Nationen
um des Vaterlands Altar
Siebenbürgen, grüner Tempel
mit der Berge hohem Chor,
wo der Andacht Huldigungen
steigen in so vielen Zungen
zu dem einen Gott empor!
Siebenbürgen, Land der Duldung,
jedes Glaubens sichrer Hort,
mögst du bis zu fernen Tagen
als ein Hort der Freiheit ragen
und als Wehr dem freien Wort!
Siebenbürgen, süße Heimat,
unser teures Vaterland!
Sei gegrüßt in deiner Schöne
und um alle deine Söhne
schlinge sich der Eintracht Band.
Leopold Maximilian Moltke, 1846
* Küstrin 18.9.1819, † Leibzig 19.1.1894
https://www.sibiweb.de/ge_mu/Siebenbuergenlied.php3
notele muzicii
Maximilian Leopold MOLTKE
(* 18 septembrie 1819, Küstrin; † 19 ianuarie 1894, Leipzig)
Asta vara am facut un tur pe urmele nemtilor, la bisericile fortificate. La una din ele, unde se platea intrare, era o dama mai batrina si una mai tinara care vindeau bilete. Cea mai in virsta avea o privire rea si-i spune celei tinere, pe germana, care se pare ca era fica-sa, sa nu mai povesteasca asa mult ca atunci nu mai cumpara nimeni prospecte. In plus sa nu mai ofere reducere decit pensionarilor romani ca ceilalti, strainii, au multi bani.
Aud, si-i spun pe germana, ca e frumos sa ne povesteasca cite ceva. A facut ochii mari si m-a privit cu dusmanie.
Pacat!
Despre sasii transilvaneni s-au scris multe, atat de reprezentantii acestora cat si de altii care au studiat cu seriozitatea necesara drumul acestui neam in istorie.
Satisfactia maxima dupa atatia ani de nedreptati impotriva lor a fost insa alegerea lui Klaus Johannis, un sas din Sibiu presedintele Romaniei, iar acum nu de mult realegerea sa printr-un vot covarsitor dat de romani, cei ca. 10000 de sasi care mai traiesc in Romania nemaiavand puterea electorala necesara.
Daca la primul mandat Johannis a fost votat majoritar in Transilvania si diaspora, acum el a primit voturi si din restul tarii fapt care arata, o mare parte dintre romani apreciaza calitatile unui etnic german.
Am inceput voit cu sfarsitul istoriei de peste 800 de ani pe care acest neam l-a avut pe meleagurile transilvanene si ulterior romanesti, o istorie care a lasat urme adanci vizibile si din pacate urmele nevizibile s-au diluat si au disparut o data cu plecarea lor.
Cele vizibile sunt Sibiul , Brasovul, Medias, Sighisoara si multe alte orase si orasele mai mici impreuna cu multitudinea satelor in care au trait sasii ardeleni, adunati in jurul bisericilor fortificate, unice in Europa, cu frica de Dumnezeu, cu multe traditii mai ales practice de intrajutorare insa fara a le uita pe cele legate de mersul firesc al vietii.
Sibiul a fost capitala „intelectuala” in care rezida si mai rezideaza episcopul sasilor, orasul cu influente puternice europene din toate epocile, cultura, invatamantul fiind ce il caracteriza.
Brasovul, partea „industriala a imperiul sasesc” la inceput cu multe bresele si mestesugari oganizati strict dupa modelul german din care ulterior s.au putut forma intreprinderi, fabrici cu o productie considerabila pt. vremurile respective.
Aceste doua orase datorita pozitiei geografice generoase la interesctia drumurilor principale dintre Regat, Orient si Occident au putut dezvolta un comert infloritor care a putut pune bazele dezvoltarii ulterioare ale acstora.
Biserica Neagra din Brasov, cel mai mare edificiu gotic din sud-estul Europei este un simbol al acestei comunitati care si astazi atrage mii de turisti din toate colturile tarii si mai nou ale lumii.
Am incercat sa contruiesc o punte intre trecut si astazi si ar fost inca multe de spus, imi cer scuze pt cei nementionati, gandul este la ei.
Ce se va intampla insa cu cele ramase in urma sasilor, orasele, satele in care locul lor a fost luat de romani, unguri, tigani si altii ? si cine va putea pastra acest patrimoniu de o valoare inestimabila pt Romania.
Am vazut multe exemple pozitive in care oameni cu inima si suflet s-au angajat si se angajeaza in continuare in pastrarea acestui patrimoniu sunt insa din pacate si multe exemple unde paragina, distrugerea si indiferenta au pus stapanire pe locurile respective.
Sasii au plecat in Germania, s-au reintors la „vatra”, o vatra in care sau adaptat foarte bine datorita limbii, a valorilor comune cu nemtii din occident cu toate ca, 800 de ani de istorie nu se pot sterge cu buretele, o data cu plecarea.
Sunt multi care acum in pragul varstei a 3 a se reintorc in Ardeal dupa ani de munca si agoniseala, de crestere a copiilor si nu sunt putini care ajunsi in locurile copilariei. a trecutului au lacrimi in ochi, de tristete insa si de bucurie, unii dintre ei fiind hotarati sa petreaca ultimele zile in Ardeal si sa fie ingropati in patria lor din care au plecat, pt ca patria sasilor este si va ramane Ardealul.
Atât evreii cat și nemtii au vrut sa plece ptr ca aveau o patrie Israel, respectiv Germania. Atât evreii care au fost cat au mai rămas dupa ww2 au avut de unde pleca. Din alte parti nu au mai avut aceasta oportunitate ca a avut grija de ei Hitler. Cat despre germanii ei nu au fost alungați cum s-a întâmplat în Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia și Ungaria.
Au avut o patrie ? Israelul si Germania ? confundati termenul de patrie si locul in care iti petreci o parte din viata. Sasii nu au fost alungati precum germanii din alte colturi ale Europei insa regimul comunist a avut grija sa le faca viata un calvar, dorinta de emigrare devenind mai puternica decat cea a ramanerii in locuri fara nici o perspectiva.
Da, fata de romani au avut o sansa, au avut unde sa plece lasand in urma tot, au plecat fara cetatenie, cu toate bunurile confiscate de statul comunist, toata viata lor fiind adunata in niste valize ponosite.
In Germania au fost primiti cu respect si ospitalitate fiecare avand sanse foarte bune sa.si poata reface viata. Cunosc destui care au refuzat dupa plecare sa mai vorbeasca romaneste, au refuzat sa se mai gandeasca la patria lor Ardealul, au negat pana si aparteneta lor si totul datorita amaraciunii, urii fara de sistemul comunist fapt pt care nu sunt condamnabili.
Romanii care n-au avut aceasta sansa ce au facut ? dupa zeci de ani s-au rasculta in sfarsit inpotrica comunistilor si l-au impuscat pe Ceasca, bine au facut, altfel ajungea iar presedintele Romaniei din 1995 incolo. Nici dupa 30 de ani nu-au resusit sa scape de stafia comunismului dar acum au oportunitatea sa plece si ei, nu mai sunt tinuti precum oile in tarc, isi pot recladi vietile altundeva in lume, locuri in care sunt respectati si nu calcati in picioare cum s-a intamplat pana cum. Vom vedea daca vor reusi sa scape definitiv de comunisti, psd-isti st tot neamul de indivizi sfidatori si ignoranti fata de propriul neam.
Exodul germanilor din Cehia si Polonia a fost determinat de masacre si operatiuni de curatire etnica pe scara larga, pe langa care evenimentele din Kosovo sunt simple incidente.
Cum nemtii au pierdut razboiul nu i-a plans nimeni pe cei fugariti din casele lor. Nu stiu care este situatia acestor oameni, dar in mod normal ei ar trebui despagubiti de actualele state democratice Polonia si Cehia pentru ca dreptul de proprietate nu se prescrie.
De Polonia si Cehia ? aceste state inca mai cer daune materile de la nemti.
Nemtii au renuntat la asemenea pretentii, despagubirea celor izgoniti si
au avut grija ca refugiatii sa fie integrati in societatea germana fapt resusit foarte bine.
In schimb nemtii au sustinut caderea comunismului si au investit economic masiv in tarile respective, un raspuns a unei natiuni care a inteles ceva din trecutul ei.
Nici Polonia si nici Cehia nu s-ar fi dezoltat economic atat de bine fara o granita comuna cu Germania, e alta poveste.
Si Ungaria a expulzat germani dupa WW2.
Ungaria cea multi miluita de generosul Adolf cu bucati sin Slovacia, Romania, Iugoslavia ….
dar rai e numa romanii!!
@Cinicul
Toate evenimentele legate de WW2 sunt decise de aliaţi 1945 definitiv, fără posibilitate de renegociere. Cele 12 milioane de refugiaţi germani din est, Polonia, Cehia, Kaliningrad, Ungaria, Yugoslavia etc nu pot fi despăgubiti fără acordul Moscovei (al tuturor aliatilor). Statele sunt de multe ori „monstri reci” cu locuitorii.
RFG nu a fost acceptat în NATO (1955) şi EWG/UE (1956) fără să renunţe definitiv la teritorii în est şi la despăgubiri. Patru ani 1945- 1949 nu a existat un stat german, deci nu a existat o instantă germană în Europa. RFG a recunoscut definitif ganiţa din est (Oder-Neiße cu Polonia, teritoriul Kaliningrad-Königsberg, etc). Ospolitik al cancelarului Willy Brandt/SPD a avut ca ţel reconcielerea cu estul Europei şi „Entspannug/ Wandel duch Handel”, ameliorarea sciuziunii Europei. Tratatul de la Helsinki 1975 semnat de Ceauşescu şi ceilalţi din est a asigurat drepturi cetăţeneşti în est (Pactul de la Varîovia). Drepturile minorităţilor în est au devenit drept european (Ceauşescu s-a decis să vândă cetăţenii evrei, saşi, şvabi etc pentru Dolari, a practicat epurare etnică).
Amasodorul sovietic la Bonn Valentin Falin a spus ”RFG a scăpat ieftin după WW2 din cauza războiului rece” est- vest. De fapt aşa este. RFG a scăpat de armata rusă-sovietică târziu 1994, ruşii au părăsit RDG/DDR. Tratatele ruso- germane după 1945 exclud despăgubiri de orice fel (inclusiv pentru 12 milioane refigiaţi germani din est). Definitif refugiaţii germani din est nu primesc ajutor politic din partea statului nou Bundesrepublik Deutschland când cer ceva din est.
EWG/UE e un concept occidental de pace, libertate şi democraţie. Vestul Europei a profitat de 75 de ani de pace şi a asigurat bunăstare pentru cetăţenii în vest.
Urmează ca UE.27 să asigure prosperitate în est după aderarea 2004/2007: „vergleichbare Lebensverhältnisse in allen Regionen”, deci condiţii de viaţă asemănătoare (nu egale) în est cu cele din vest. Cred că e posibil şi mai important azi decât trecutul înainte de crearea EWG/UE 1956.
Patrimoniul cultural în Transilvania (100 biserici fortificate săseşti se pot prăbuşi), arhitectura, literatura, arta, muzica (concertele de orgă în Biserica Neagră Brasov) etc este o moştenire minunată care poate fi păstrată şi merită să fie cunoscută locuitorilor de azi. Limba maternă în şcoli până azi e un succes românesc.
Aderarea României la NATO & UE asigură graniţele româneşti, libertate, pace şi democraţie. Nu e puţin. Cred că viitorul este o Românie europeană prosperă.
După lupte seculare, după 30 de ani …. scrie I.L. Caragiale
O tara poate renunta la suzeranitatea asupra unui teritoriu, dar nu poate impune unui cetatean sa renunte la dreptul de proprietate asupra casei sale.
Imaginati-va ca un cetatean american de 90 ani originar, din regiunea sudeta sau Breslau, dand in judecata statul ceh sau polonez cerand intr-o instanta din USA sau la CEDO restituirea proprietatilor pierdute in 1945. Nu sunt convins ca intelegerile din 1945-1946 ar avea mare valoare. Asta daca credem cu adevarat in justitie si in democratie.
@Cinicul
„Höhere Gewalt”- putere excrepţională înseamnă că acţiunile de război sunt în afara dreptului civil. Statele nu pot fi făcute răspunzator de persoane civile pentru acţiuni din război. „Völkerrecht”- dreptul internaţional între state e în favoarea statelor (RFG nu va plăti despăgubire grecilor şi polonezilor pe baza tratatelor aliaţilor 1945 si tratatului de la Londra 1952- despăgubiri: cu 50% reduse pentru RFG).
Nici un german nu poate obţine în SUA din partea justiţiei sprijin. Cererile sunt respinse din cauza tratatelor între state 1945. Cei patru invingători, SUA, URSS, UK şi Franţa au decis definitiv (teritoriu şi proprietate personală).
România Mare a expropiat 1923 pamântul obştesc bisericesc săsesc. Reforma agrară 1923 e un jaf „regăţean” în Transilvania. România a expopiat prin „Legea românizare” 1941 toate proprietăţile evreieşti: pământ, case, intreprinderi, bani, hârtii de proprietate. Evrei auf fost scoşi din case şi deportaţi. Pe baze etnice saşii şi şvabii au fost expropiaţi în Martie 1945. Cel mai grav a fost „naţionalizarea” 1947-1949 când toată „burghezia” a fost expropiată şi exterminată. Acum inclusiv românii.
Retrocedarea caselor si proprietăţilor după 1990 în România a fost o farsă, până azi.
Un soldat american în România de azi nu poate fi controlat de politia română, nici măcart la un accident rutier. Românii trebuie să aştepte poliţia militară americană. Accidentul rutier poate fi documentat decât după sosirea poliţiei militare americane. Peste tot pe glob nici un soldat american nu poate fi acuzat de statele de reşedinţă.
@ Kurt
„Peste tot pe glob nici un soldat american nu poate fi acuzat de statele de reşedinţă.”
Cred ca este mai corect sa spunem ca „nici un CETATEAN american nu poate fi acuzat de statele de reşedinţă”. Statele care nu accepta aceasta conditionare nu au relatii diplomatice cu SUA.
Asta o stiu de la un cetatean american (nascut in USA, nu naturalizat) – care platea taxe in acea tara cat si in SUA- cu care am lucrat timp de 3 ani la un proiect, ne-american, intr-o alta tara.
@Cinicul
Semigravid nu prea merge.
Tinerii de azi din ţară sunt liberi, nu sunt „legaţi de glie”. Aderarea la UE 2007 a însemnat libertatea circulaţiei persoanelor (Brexit în UK încearcă să împiedice acest lucru. Regret Bexit. Primarul Londrei e fiul unui şofer din Pakistan, deci din fostul British Empire).
Expropierea, deportarea şi eliminarea cetăţenilor evrei 1941-1944 nu s-a făcut pentru a face ceva pentru stat, e un jaf MARE care se poate face „legal” prin politica de „epurare etnică”. Mentalitatea de jecmănitori …..
In SUA părinţii economisesc o viaţă pentru ca copii să studieze. E o altă lume (un medic în SUA câştigă enorm de mult în comparatie cu UE). Miliardarul M. Bloomberg (54 miliarde $) vrea să candideze ca Preşedinte SUA 2020 la democraţi, să respecte tratatele semnate de SUA, inclusiv Paris/ecologia.
Statul român s-a purtat ca şi celalate state „naţionale” europene în secolul 20 ca un „monstru rece (scrie Peter Scholl Latour, luptător fancez în Vietnam şi jurnalist în lumea arabă) în raport cu locuitorii ţării.
Prin descentralizare E. Macron (Franţa are 12 regiuni administrative) încearcă să restructureze statul pentru a mări competitivitatea economică a ţării (10% BIP pentru pensii. E. Macron nu va ceda presiunii sindicatului comunist CGT).
Cred că descentralizarea e azi o metodă „administrativ-politică” pentru a întroduce prin concurenţă competitivitate în administraţie, deci personalul nou (guvernul PNL e minoritar în parlament înca un an) în posturile cheie ale statului şi în instituţile publice. Semidocţii, tovarăşii „penalii patrioţi” pot fi plasaţi prin reorganizare în posturi unde nu pot să facă în continuare pagube mari. Democraţia nu poate schimba regulile decât în parlament cu o majoritate „politică”. Democraţia nu poate înlocui complet personalul din administraţia publică la fiecare schimbare de guvern. Continuitate în serviciile publice e necesară pentru a face fată ritmului de schimbare tehnologică (AI, industria 4.0, digitalizare, 5G, etc) şi participarea în marile blocuri UE & NATO.
Germania inca datoreaza despagubiri de razboi ptr daunele cauzate in WW2!
Iar acuza „Ceauşescu s-a decis să vândă cetăţenii evrei, saşi, şvabi etc pentru Dolari, a practicat epurare etnică este o acuza si ptr „complici” adica ptr guvernele RFG si Israel care au „stimulat” vanzarea si deci purificarea etnica , atiunci cadn nu au conditionat expres incheierea unor intelegeri de „alocarea” unei cote de emigranti din Romania!
Si nici givernul SUA nu este mai breaz … ca si SUA a intervenit ptr emigrarea evreilor din Romania!
Deci aceste 3 guverne au fots cimva complice la o epurare etnica ??!!!
A da. Am (sau am avut) cunoscuti de oprigine germana sau evreiasca care au emigrat. Nici uniul nu a fost fortat! Saumai precis … cand Ditrich a emigrat in RFG (1988) toti cunoscutii sai l-ma invidiat in mod deschis „baftosule fetnezi iarna!”
Departe de a fi o „purificare” etnica, un comert forata emigratea a fpst un privilegiu „de sange” al evreilor si germanilor ….
Părerile sunt „libere”, fără comentarii.
Când statul român „vinde” cetăţeni pentru Dolari e o afacere internă între statul naţionalcomunist ceauşist şi cetăţeni. „Legea românizare 1941” s-a făcut pentru jaful MARE, pentru expropierea, deportarea şi eliminarea cetăţenilor evrei. Cred că naţionalismul legionar ortodox e o ideologie care are continuitate în naţionalcomunismul ceauşist, continuitate în care „purificare etnică” e ţel de stat şi practică de guvern 1941-1990, indiferent cine e în guvern.
Războiul rece est- vest 1945-1989 între SUA/NATO şi Pactul de la Varşovia a avut la Helsinki 1975 un prim pas de ameliorare. Stim ce a urmat.
Germania nu mai plăteşte azi despăgubiri (excepţie în mod voluntar prin ctitorii private, intreperinderi private) după tratatul din 1952 de la Londra unde „despăgubirile” stabilite 1945 de cei 4 aliaţi au fost reduse până la 50 % (cu acordul Greciei). La fel tratatul celor patru 1990-1994 de la Berlin unde sunt excluse definitiv despăgubiri de stat din parte RFG. Da, RFG a scăpat „ietfin” (dacă nu considerăm teritoriile din est şi 12 milioane de refugiaţi germani după 1945 din est).
Polonia şi Grecia fac după 74 de ani azi în mod public …..
Statele se comportă de multe ori ca „monştri reci” în raport cu locuitorii… exemple în Europa 1912- 1989- 2019 ….
Cand e vorba despre un comert calificat ca imoral ambele parti sunt imorale.
Sau este invinuita partea care ae cel mai mare profit. V si cazul comertului de scalvi din Golful Guineiei . Azi sunt blamati doar albii (englezi, spanioli, americani, portughezi, olandezi ) dar nici un cuvintel despre negrii care vindeau „pièces d’Inde”.
Si .. si sa nu uitam influenta culturala germana inclus asupra legionarilor ortodocsi romani! Sacu caq discursurile lui Adolf erau ascultate de un un public numeros din intreaga Europa. Public negernam dar cunoscator al limbii germane!!!
Insa va multumesc ptr posturile dvoastra. De abia acum, citindu-va , inteleg opiniiile unor scriitori englezi din sec XIX !!!
Tratatele între state nu au nimic cu relatia „stat socialist” şi cetăţeni.
In această epocă dezastruoasă pentru Europa în estul continentului oamenii erau doar „factor de producţie” (deci carne „vie” care se poate vinde în vest).
Epoca interbelică e bine documentată. Saşii şi şvabii au fost în armata română până 1943. După Stalingrad prin „tratat de stat” român- german Antonescu- Führer saşii şi şvabii puteau lupta ca carne de tun în Wehrmacht 1943-1944, deci 2 ani.
Victor Ponta: eu mândru român ortodox, el K.W.I „străinul”- înseamnă „continuitate” în democraţie cu naţionalismele din secolul 20. Familia care a locuit 700 de ani în Transilvania poate fi numită public „străină” în campanie prezidenţială fără …. ca „intelectualii” acum liberi să refuze „politic” astfel de declaraţii din epoca „Cântarea României”.
Politica şi morala sunt două „sporturi” diferite. România are azi cele mai bune condiţii din istoria sa: pace, libertate şi democraţie.
Teorii şi interpretări se găsesc multe. I. Krastev/Bulgaria şi S. Holmes/SUA au publicat cartea „Lumina care s-a stins” în care scriu că „estul” a imitat după 1989 vestul, statele partenere din est în UE & NATO au imitat numai democraţia occidentală.
„Forma fără fond” e deja cunoscută de 100 de ani de la Maiorescu.
Politica nu prea mă pasionează (ma citit din Spiegel cea ce stiu). Tinerii de azi sunt viitorul ţării. Pentru ei încerc să formulez câte ceva. Invăţământul discutat aici mă interesează mai mult decât WW2+ WW1 împreună. Trecutul e trecut şi nimic altceva.
Predarea ştiinţelor naturii, fizica, chimie, biologie din clasa 9 la liceeu în limba engleză poate ajuta la depăşirea „decalajului istoric”.
Am făcut clasa 1-12 în limba maternă, am avut acces la literatura germană clasică. Limba maternă în şcoli 1919- 2019 e un succes românesc.
Multumesc pentru acest dialog civilizat. Nu cunosc detalii si este posibil sa nu fie cazul in discutia de fata dar stiu ca in Transilvania statul roman a facut prin legea din 30 iulie 1921 despagubiri in cazul aplicarii reformei agrare.
Expropierile din 1941 au fost abrogate printr-o lege din 19 decembrie 1944. La cele din 1948 au fost despagubiti doar cetatenii straini.
Referitor la vanzarea evreilor si germanilor. A fost o masura care aplicata global nu-si avea nici o justificare.
Dupa mintea mea astazi cetatenii romani care emigreaza (intre care din pacate ma aflu si eu) si care au urmat cursuri universitare gratuite ar trebui sa platesca statului roman costul acestor studii. Nu cred ca este cinstit ca un stat relativ sarac sa investeasca in educatia de care sa beneficieze alte tari. Cand in multe tari costa o avere ca sa ajungi doctor noi ii pregatim gratis si apoi ii exportam gratis. In multe tari functioneaza un program de imprumut pentru studii care trebuie platit oriunde ai pleca in lume. Sunt studenti americani care au datorii de peste 50,000 cand tremina universitatea. Daca emigreaza nu-i iarta nimeni de aceasta datorie.
@ Cinicul (08/12/2019 la 2:21)
Unor romani le place foarte mult o „tara ca afara” dar sa nu le vorbesti de taxe de la universitati. Iar „elitele” care sunt si profesori la aceste universitati nu scot nici un cuvant despre acestea evident din motive de job security.
In plus, studentii au calatorii gratuite, nelimitate, pe CFR acordate de „ciuma rosie”. Sa vedem care guvern va anula aceasta gratuitate unica in lume.
1 )S-au publicat ,în ultimul timp , câteva articole pe CONTRIBUTORS care vor constitui inevitabil un prilej de ”elaborări ” cu tot mai frecvente tentații și cu tot mai dese târcoale în arealul nostru sud – est european ( sau CARPATO -PONTIC , pentru destul de mulți iscoditori de adevăruri ?) Articolul, aci de față, este un exemplu iiustrativ printre altele. ”Elaborările ”,încă temerar- ponderate, au multe șanse să crească numeric si nu numai. Cred că e bine ce face CONTRIBUTORS , găzduindu-le.
2 ) Sunt bănățean din tată-n fiu și am crescut intr-o comună româno -germană ,cu două școli elementare , una românească , ceealaltă nemțească, cu patru biserici ,una ortodoxă, alta greco catolică, una evanghelică germană . alta catolică germană Vorbesc limba germană, chiar dacă e puternic imprimat in vocabular și pronunție dialectul șvăbesc. Am învățat-o pe nepusă masă de la prietenii și vecinii mei de pe stradă, aproape jumătate nemți .Am cizelat-o prin lectura cărților oferite generos de pastorul evanghelic german și fiul său cel mai mare care-mi era prieten… la cataramă și care locuiau cu toată familia ,pe aceeași stradă. Mama a fost învâțătoare româncă în comuna LENAUHIEM revenită apoi la vatră si a ținut dinadins ca dl pastor să se țină de capul meu cu oferta de cărți… în caractere gotice . Mi s-au părut tare îmbârligate atunci, dar n-am renunțat. Cunosc foarte bine , cred eu , cultura ”populară” șvăbească si , recunosc, nu tot atât de bine pe cea cultă germană . Gigantică și ca proporții și prin …conținut , față de …biata noastră cultură. Azi, comuna mea natală , dacă mai are vreo 100 de șvabi din cei peste 4000 câți au fost. Dar și din aceștia câți mai există , între 60 și 80 de ani sau peste, au familii mixte. Firește , cu multe legături și ramificații în GERMANIA. Din întâmplare sau din fericire cunosc pe muți cei din AKTIONSGRUPPE BANAT.
3 )Regret cu amărăciune imensă faptul că toată această ” lume germanică ” a trebuit să ”dispară ” din strâmtele spații valahe,mai ales ardelenești, în care ,volens-nolens , vremurile au încorsetat-o până la violente și dureroase furtuni existențiale. Angoasele mele, toate , s-au derulat , așa cred, intr-un paralelism anume , constant si dramatic ca într-o oglindă .Dacă acea LUME a însemnat pentru mine o deschidere spre lume ,una și mai mare mi s-a deschis prin ea în față.Poate tocmai de aceea , și mai acapărătoare . O numesc SUA , cu temeiul și termenul cel mai potrivit destinului românesc înglobat și confruntat situațional cu destule riscuri mai vechi sau mai noi .Romănia nu se poate sustrage aceste globalități garante, de altfel și uneia și alteia dintre ”lumile” care mi s-au perindat ochilor de-a lungul si de-a latul vieții.
Timişoara capitala culturală europeană 2021 e o fereastră deschisă spre o lume întreagă. Patrimoniul cultural, patrimoniul literar în patru limbi (româna, germana, sârba, maghiara) e o moştenire minunată a Banatului.
La Sindelfingen în „Haus der Donauschwaben” scriitorul Baltazar Waitz din Timişoara a primit la 3.12.219 premiul literar al Landului Baden Württemberg din mâna ministrului CDU Strobl. Dr Walter Engel a prezentat cărţile autorului. Schubert Chor acompaniat la pian de Julia Wagner a prezentat un repertoriu fascinant.
Aktionsgruppe Banat, acei sciitori tineri şvabi din Timişoara anilor 1970-1987, are azi peste 200 cărţi publicate: Rolf Bossert, Richard Wagner, Johann Lippet, William Totok, Horst Samson, Anton Sterbling, Werner Kremm. Premiul Nobel 2019 pentru Herta Müller nu trebuie uitat. Werner Kremm a prezentat in „Haus der Donauschwaben” la Sindelfingen 10.11.2019: „Wie es weiter ging. Die Banater Schwaben nach 1989” (cum a continuat după 1998. Svabii bănăţeni după 1989).
In Banat sunt scoli cu predare în limba maternă până azi. Am făcut şcoala de la clasa 1 -12 în limba maternă în Banat, un succes românesc.
Traducerile sunt o posibilitate de a face accesibil patrimoniul literar şi cultural locuitorilor Banatului de azi.
3.138.700 de cetățeni români apți de muncă (având vârsta între 15 și 64 de ani) aveau în anul 2018 rezidența în statele membre UE sau membre EFTA (Elveția, Norvegia, Islanda, Liechtenstein), potrivit datelor Eurostat.
Numărul românilor cu rezidența în statele UE/EFTA era mai mare în 2018 cu 206.200 decât în 2017, potrivit Eurostat, cea mai mare creștere de la un an la altul în ceea ce privește migrarea populației în interiorul UE. Pe locurile următoare vin Italia (migrație de 72.500), Bulgaria (46.900) și Grecia (39.100), potrivit FinancialObserver.
Institutul Național de Statistică arăta în luna august că România continuă să fie o ţară de emigrare, doar în 2018 plecând din țară 238.926 de români.
Soldul migraţiei internaţionale în România în anul 2018 a fost negativ, numărul emigranţilor depăşind numărul imigranţilor cu peste 57.000 de persoane.
https://www.comisarul.ro/articol/eurostat-31-milioane-de-romani-cu-varsta-intre-15-_1048161.html
Daca s-ar face raportarile, in procente, la populatia (reala, nu scriptica) tarii respective fata de anul precedent s-ar putea trage o concluzie mai apropiata de realitate privind „trend’-ul plecarii/exodului.
Aceste statistici sunt imperfecte. Exista multi romani care traiesc in diaspora (am intralnit ieri cativa la un zaiafet) care nu au nici buletin si nici pasaport romanesc. Nu stiu unde sunt incadrati.
Probabil ca locuind in tara.
PS
Desi nu sunt plecati decat de max 20 ani, nu voteaza la alegei, nu stiu cine este presedinte in Romania si nici ca le pasa.