marți, iunie 25, 2024

Trei decenii de protecție legală a consumatorilor în România (IV)

În prima parte a acestei contribuții am prezentat contextul istoric, motivațiile, obstacolele, geneza, rolul și importanța primei reglementări din România privind drepturile și protecția consumatorilor Ordonanța Guvernului nr.21/1992, publicată la 21.08.1992.

În a doua parte a acestei contribuții am prezentat 3 concepte esențiale („societate de consum”, „consumerism”, „calitatea produsului”), cele mai importante și utile prevederi ale legislației protecției consumatorilor din România precum și organizațiile noastre dedicate statutar protecției consumatorilor (guvernamentale – OPC și ANPC, neguvernamentale – asociațiile) cu unele publicații ale lor….

În a treia parte a acestei contribuții am prezentat 2 obstacole importante ale societății de consum și consumerismuluiîn România anilor 1990-2022precum și modul în care au fost respectate în România (cu multiple exemple), pe parcursul acestor ultimi 32 de ani,cele 8 drepturi fundamentale ale consumatorilor.

În această a patra (și ultima) parte a acestei contribuții, mi-am propus să prezint o analiză SWOT a situației protecției consumatorilor în România precum și propunerile mele de soluționare fiabilă, eficace și eficientă a numeroaselor provocări/ probleme identificate.

1.CONTEXTUL ECONOMIC-SOCIAL-POLITIC ROMÂNESC

1.1.România are economie de piață funcțională și este membră a Uniunii Europene

     După evenimentele din decembrie 1989, noile forțe politice multipartinice, Legislativul și Executivul României au orientat țara noastră – prin noua legislație – spre democrație și economie de piață liberă, conform voinței alegătorilor și unor modele relevante (validate timp de decenii) în statele dezvoltate democrate din Europa occidentală și centrală.

     “Economia de piață este sistemul social al diviziunii muncii bazat pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție. Este un sistem cooperativ în care fiecare individ se integrează din și în vederea propriului interes. Statul nu intervine în acțiunile ce fac obiectul pieței.” (Economie de piață – Wikipedia)

       În viziunea economistului austriac-american Ludwig von Mises, economia de piață are următoarele caracteristici (Economie de piață – Wikipedia):

1.se sprijină pe proprietatea privată,

   2.suveranitatea consumatorului (esența capitalismului este dată de punerea producției economice la dispoziția consumatorului),

   3.capitalismul, prin sistemul concurenței sociale, își asigură proprii stimuli

   4.așează libertatea la baza edificiului economic și social (individul este în măsură să aleagă felul în care dorește să se integreze în ansamblul societății, libertatea economică include și libertatea de a greși),

   5.face din profit și urmărirea acestuia de către întreprinzător o forță motrice perpetuă,

   6.își asigură dinamica și vitalitatea printr-un permanent proces de selecție.”

        În toamna anului 2004, după implementarea dispozițiilor din numeroase noi Legi și Hotărâri de Guvern (bazate pe Acquis-ul comunitar, transpus treptat integral la noi)prin care au fost introduse multiple modificări structurale, organizaționale și operaționale (unele complexe, dificile și/ sau chiar dureroase), în perspectiva aderării la Uniunea Europeană (eveniment produs la 01.01.2007) – Comisia Europeană a acordat economiei României calificativul economie de piață funcțională. Cele mai importante caracteristici ale unei economii funcționale sunt următoarele (conform Comisiei Europene):

  • cadru de reglementare – stabil și transparent (aliniat Acquis-ului comunitar și standardelor europene)
  • sistem juridic – funcțional
  • drept de proprietate – garantat
  • stabilitate macroeconomică, politici economice – coerente, inflație și arierate – reduse
  • creștere economică – sustenabilă

      –  sector financiar-bancar – dezvoltat

      –  libera concurență – protejată prin cadrul legislativ 

      –  absența barierelor semnificative la intrarea/ ieșirea întreprinderilor pe/ de pe piață

      –  prețurile și comerțul – liberalizate

–  ponderi semnificative pe piață ale întreprinderilor mici și mijlocii (IMM)

1.2.Studiile de preaderare solicitate de Comisia Europeană înainte de 2007 au inclus recomandări importante pentru Guvernul României dar de care acesta a ținut mai mult sau mai puțin cont, uneori chiar deloc

      De exemplu, în Studiul de preaderare nr.6 intitulat „Impactul transpunerii sistemului calităţii din Uniunea europeană în anumite sectoare industriale româneşti” (elaborat în limbile română și engleză, între anii 2003-2004, la cererea beneficiarilor, pentru Institutul European din România, IER și Comisia Europeană, de Nicolae George Drăgulănescu și Lucian Șerban Broche, cu sprijinul consultantului UE francez Bernard Vaucelle, fost Director general al AFNOR – Asociația Franceză pentru Standardizare, 62 pagini, IER, 2004), autorii au formulat următoarele recomandări pentru Guvernul României:

       1.Abordarea la nivel macroeconomic – guvernamental și neguvernamental – a milioanelor de relații furnizori – consumatori stabilite la nivel microeconomic, pe piața liberă funcțională, prin intermediul unei Politici naționale pentru calitate (PNC), incluzând atât furnizorii (producătorii, prestatorii, distribuitorii, importatorii, comercianții, etc. – în cadrul unui Sistem național de management al calității, SNMC) cât și consumatorii (persoane fizice), în cadrul unui Sistem național de protecție a consumatorilor, SNPC, cu definirea unor politici, obiective și strategii sectoriale adecvate, în scopul realizării și comercializării în România de tot mai numeroase și diversificate produse și servicii care să fie tot mai mult adecvate cerințelor/ nevoilor/ așteptărilor consumatorilor (persoane fizice) din România – deci de calitate – conform drepturilor consumatorilor (instituite legal și structural încă din 1992).     

      2.Politicile și obiectivele sectoriale ale unei asemenea Politici naționale pentru calitate, PNC, ar trebui să includă:

      – pentru FURNIZORI : Promovarea competitivităţii (mai ales prin calitate dar și prin prețuri/ tarife, rețeaua/ facilitățile de finanțare, comercializare și asistența post-vânzare, etc.), Dezvoltarea, promovarea și utilizarea Infrastructurii pentru evaluarea conformității, Asigurarea liberei circulații a produselor și serviciilor,Promovarea responsabilităților pentru securitatea produselor, pentru produsele cu defect și pentru neresepctarea drepturilor consumatorilor, Soluționarea transparentă, obiectivă și promptă a litigiilor furnizorilor cu consumatorii, etc.

      – pentru CONSUMATORI : Promovarea și apărarea drepturilor și intereselor economice ale consumatorilor, Testarea comparativă a produselor și a servicilor oferite pe piață, Informarea și educarea eficace/ eficientă a consumatorilor, Supravegherea continuă, obiectivă, transparentă și eficace a piețelor produselor/ serviciilor și a publicității acestora

      3. Definirea clară și corelată a rolurilor și responsabilităților structurilor aparținând Sistemului naţional de management al calităţii, SNMC (incluzând sub-sistemele de Standardizare, Metrologie și Evaluare a conformității) şi Sistemului național de protecţie a consumatorilor, SNPC (incluzând, la nivel național/ central și local, Consilii consultative pentru protecția consumatorilor – menite să asigure corelarea organismelor guvernamentale cu cele neguvernamentale pentru protecția consumatorilor și având ca misiune asigurarea tuturor factorilor economici, tehnici, informaţionali şi educaţionali necesari pentru protejarea vieţii, sănătăţii şi intereselor economice ale consumatorilor).

      4. Pentru corelarea intra-ministerială este necesară constituirea Unității de coordonare a Sistemului naţional de management al calităţii, SNMC, în cadrulfostului Minister al Industriei şi Resurselor (având ca misiune: elaborarea şi promovarea Politicii naţionale pentru calitate, PNC)actualmente în cadrul Ministerului Economiei.

      5. Pentru coordonarea inter-ministerială (la nivelul Guvernului) este necesară constituirea Consiliului Interministerial pentru Infrastructura Calităţii şi Armonizarea Reglementărilor Tehnice, CIICART (pentru furnizori) și a Comitetul Interministerial pentru Supravegherea Pieţei Produselor şi Serviciilor şi Protecţia Consumatorilor, CISPPSPC (pentru consumatori).

     După aproape două decenii de la publicarea acestor recomandări se poate constata că:

      A.Niciuna dintre aceste recomandări nu a fost aplicată de Guvernele României astfel încât țara noastră nu are, nici în anul 2023, o Politică națională pentru calitate și o Politică națională pentru educarea consumatorilor (așa cum au avut și/ sau mai au statele democrate avansate), iar colaborarea inter-ministerială și cooperarea OPC/ANPC cu ONG-urile pentru protecția consumatorilor sunt fie ignorate public, fie ineficace, fie inexistente.

      Fundația română pentru promovarea calității, FRPC, a solicitat – între anii 1992-2010 – fiecărui Premier și Președinte al României stabilirea, aprobarea, promovarea și aplicarea acestor politici naționale, dar – cu o singură și notabilă excepție – aceștia nici nu au binevoit să răspundă, tratând cu suficiență și aroganță solicitarea FRPC!

     Apărută cu mare întârziere – la solicitarea Comisiei Europene, desigur – Strategia pentru competitivitate a României (fără referiri la calitate și protecția consumatorilor!) este de fapt un document publicitar, o colecție de idei, dorințe și cvasi-principii, toate fiind practic inutile/ inaplicabile, întrucât nu au precizate responsabilitățile și resursele necesare și asigurate.

      Mai mult, Premiul Român pentru Calitate J.M.Juran”, PRC-JMJ – proiectat și înființat de mine, între anii 1999-200l cu finanțare europeană, la inițiativa FRPC – a fost blocat în anul 2009 (după ce fundația aferentă acordase, în 8 ani de funcționare, după evaluări și jurizări adecvate, un număr de 32 premii) prin retragerea unor importanți membri fondatori în frunte cu CCIR (ale căror proprii interese deveniseră incompatibile cu cele ale PRC-JMJ) dar și prin refuzurile succesive ale noilor Președinți ai României de-a aproba proiectele de OUG aferente (realizate de FRPC) și a decerna personal premiile celor desemnați câștigători (așa cum se procedează de decenii în statele dezvoltate și cum acceptase și făcuse, timp de 8 ani, primul Președinte al României post-decembriste).

      În plus, în 30 de ani, nicio organizație românească nu a putut obține Premiul European pentru Calitate/ Excelență în Afaceri acordat periodic – din 1992 – de European Foundation for Quality Management, EFQM, deși unele organizații din fostele state socialiste l-au putut obține, chiar repetat…

      B.Principiul suveranității consumatorului în economia de piață – prin care cerințele/ nevoile/ așteptările și reacțiile consumatorilor ar trebui să fie prioritar și permanent în atenția furnizorilor (întrucât profiturile lor depind primordial și esențial de modul de realizare/ soluționare a acestora), astfel încât consumatorii să poată decide CE produs/ serviciu să achiziționeze și în funcție de calitatea maximă, nu doar de prețul/ tariful minimeste nerecunoscut oficial și chiar ocultat în discursurile membrilor Legislativului/ Executivului și abordările massmediei,conform cărora pentru furnizori ar conta doar cifra de afaceri și profitul asociate (indiferent cum au fost obținute!). În consecință, în România, presiunea exercitată de consumatori asupra furnizorilor nu poate atinge cotele existente în alte state cu economie de piață, mai ales dezvoltate.

     Boicotarea acelor furnizori care nu respectă drepturile consumatorilor, deși este o practică uzuală în alte state, la noi nu este cunoscută și răspândită întrucât, până în 2022, identitatea agenților economici sancționați de OPC/ ANPC și alte entități publice nu a fost comunicată public, deși unii consumatori și unele asociații de protecție a consumatorilor au solicitat repetat aceste detalii importante…

    Mai mult, în România – „țara drepturilor și libertăților” – se consideră oficial (de exemplu în răspunsurile unor autorități publice) că nu numai consumatorii dar nici Statul nu ar trebui să influențeze/ cenzureze în vreun fel deciziile manageriale ale furnizorilor (denumiți la noi, generic și istoric, dar confuz, fie societăți comerciale sau regii autonome, fie companii, IMM-uri, firme, agenți/ operatori economici, profesioniști, afaceriști, etc.) chiar dacă nu se respectă drepturile consumatorilor și este necesară intervenția autorităților naționale (mai ales ANPC, ANCOM, ANRE, etc.) și a Justiției. Dar aceste autorități, deși prezintă, uneori, numeroase necorelări sau redundanțe legislativ-reglementare, se sesizează rareori din oficiu, preferând să respingă – în lipsa unor responsabilități/ atribuții legale, din comoditate sau chiar nejustificat – solicitările consumatorilor (atunci când și acolo unde acestea există!)…

1.3. Deși nu mai avem aproape deloc industrie națională (proprietate de stat), ca urmare a privatizărilor, PIB-ul actual al României este mult mai mare decât cel din 1989 și crește mai rapid decât cel al altor state membre ale UE

       Conform Wikipedia (Produs intern brut – Wikipedia)

       “Produsul intern brut (prescurtat PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei, în interiorul unei țări, în decurs de un an. Acesta se poate calcula și la nivelul unei regiuni sau localități.

        PIB-ul este suma cheltuielilor pentru consum ale gospodăriilor private și ale organizațiilor private non-profit, a cheltuielilor brute pentru investiții, a cheltuielilor statului, a investițiilor în scopul depozitării ca și a câștigurilore din export, din care se scad cheltuielile pentru importuri.”

PIB = consum + investiții + exporturi − importuri

PIB = consum privat + consumul sectorului public + investiții + (exporturi − importuri)

      Se definesc:

  • “Consumul privat – este în mod normal cea mai mare componentă a PIB, reprezentând cheltuielile gospodăriilor în economie. Aceste cheltuieli pot fi clasificate în: bunuri durabile, bunuri perisabile și servicii. Exemple: hrană, chirie, bijuterii.
  •  Cheltuielile statului (sau consumul sectorului public) – reprezintă suma tuturor cheltuielilor guvernamentale pentru bunuri finite și servicii. Include salariile angajaților din sectorul public, cumpărarea de armament etc.
  •  Investițiile – includ investiții în fabrici, echipamente, inventar și nu include schimburile de active existente. De exemplu: construcția unei mine, cumpărarea de software, cumpărarea de mașini și echipamente. Cheltuielile gospodăriilor pentru noi locuințe fac parte din investiții.
  •  Exporturile – reprezintă exporturile brute ale unei țări, incluzând bunuri și servicii, destinate consumului într-o altă țară.
  •  Importurile – reprezintă importurile brute. Importul este definit prin vânzarea de produse ale unei țări altei țări.”

       „Notă: În calculul PIB se iau în considerare doar bunurile și serviciile destinate consumului final. Exemplu: un calculator = bun finit, un microprocesor = bun intermediar.”

      De văzut și Produsul intern brut al României – Wikipediaconform căruia PIB al României între anii 1985-1990 a avut valorile menționate în acest tabel (conform Institutului Național de Statistică, INS)

ROMÂNIA / Anul199019891988198719861985
PIB – miliarde ROL858800857845838817
PIB – miliarde USD40,853,660585247,6

   Conform articolului „România, creștere economică de aproape 800% între 2000-2022, cea mai mare din Uniunea Europeană” (autor Claudiu Vuță) publicat de republica.ro (România, creștere economică de aproape 800% între 2000-2022, cea mai mare din Uniunea Europeană (republica.ro), „România a înregistrat cea mai ridicată creștere economică din UE în intervalul 2000-2022. Fotografia arată clar cât de benefică este apartenența României la Uniunea Europeană.”

       „Dacă la nivelul anului 2000 România avea un PIB de cca. 37 miliarde de dolari, în 2021 România înregistra un produs intern brut de peste 284 miliarde dolari. În 2022, PIB-ul țării noastre se va apropia de 300 miliarde dolari. La această performanță economică a contribuit masiv apartenența la Uniunea Europeană.

Mai mult decât atât, creșterea economică a României va avansa și mai mult în anii următori.

      Conform Comisiei Europene, previziunile economice de toamnă pentru România: 1,8% creștere economică în 2023 și 2,2% în 2024. România va sparge pragul de 300 de miliarde de dolari.

      România a înregistrat o creștere economică record, în ultimii 22 de ani, cea mai mare din Uniunea Europeană. Conform Economic Tradings, România, va înregistra o creștere economică susținută și va trece de un PIB de 300 de miliarde de dolari. (…). De remarcat că România se clasează pe primul loc între țările Uniunii Europene România – 788%.”

Evoluția PIB al României între anii 2012-2022 (Sursa: Economic Trading)

      În concluzie, având în vedere componentele formulei de calcul a PIB (și definițiile lor inclusiv salariile angajaților din sectorul public, la o componentă!), se poate explica creșterea de aproximativ 20 de ori a PIB-ului României, în anul 2022 față de anul 1990 (mai ales după 2007, anul aderării la Uniunea Europeană), prin creșterea substanțială a consumului (privat și al statului), a investițiilor și a exporturilor (celor cca 730.000 firme cu capital privat înregistrate în România, până în 2022), cu toată creșterea evidentă și explozivă a importurilor.

      În această analiză – necesară și utilătrebuie avute în vedere și consecințele nefaste ale privatizării, mai ales falimentarea/ dispariția celor cca 7300 „întreprinderi socialiste” ale industriei naționale (aflate până în 1990 integral în proprietatea statului și furnizoare de produse profesionale sau de larg consum, unele de înaltă tehnicitate), șomajul apoi lipsa de personal calificat adecvat, emigrarea temporară/ definitivă a peste 6 milioane de conaționali, exportul materiilor prime ieftine și importul predominant al produselor finite, mai scumpe/ proaste sau mai ieftine/ bune, calitatea (mai bună sau mai slabă) a unor servicii publice și a serviciilor prestate populației de furnizorii de utilități, etc.   

     Conform unor opinii exprimate tot mai frecvent în mass-media și social media, după trei decenii de „construire” a democrației originale și a economiei de piață funcționale în România, sunt tot mai numeroși acei conaționali care consideră că interesul primordial „al Occidentului” față de țara noastră s-ar rezuma la liberul său acces la importanta piață de bunuri și servicii din România (din care lipsesc acum tocmai produsele finite, larg diversificate și performante/ complexe, deci de calitate și ieftine, realizate integral în România), la materiile prime ieftine și la „mâna de lucru” ieftină, dar calificată și performantă – toate fiind ușor obtenabile în/ din România.

1.4.Este democrația românească în pericol, acum în 2023?

      „Sub o aparentă liniște politică, democrația românească este în pericol. Nu pentru că cineva are un plan să o pună pe butuci, ci pentru că la confluența mai multor dinamici interne cu o criză majoră externă (economică sau militară) șubredul nostru regim democratic e în pericol să crape. Separația puterilor în statul român nu mai prea există sau este de fațadă. Parlamentul nu exercită un control democratic asupra guvernului. Președintele nu este o contrapondere la Legislativ și Executiv, ci mai degrabă un garant al actualei coaliții de guvernare. Justiția este parțial controlată ca și o mare parte a televiziunilor. Curtea Constituțională nu este autonomă și independentă, iar serviciile secrete sunt lipsite de control democratic. Județele sunt prea slabe pentru a contrabalansa centrul, iar cetățenii s-au retras din viața civică după imboldul de acum câțiva ani. Societatea civilă este răsfirată, partidele din ce în ce mai deprofesionalizate și opoziția nesemnificativă. Mediul privat nu a reușit să se coaguleze într-o forță care să țină piept politicului, iar universitățile produc multă mediocritate și puțină frondă. (…)

         România este pe traiectoria corectă de consolidare a vieții democratice doar că drumul este lung și anevoios și uneori istoria nu mai are răbdare. Castelul nostru democratic nu a fost asediat cu determinare și nici nu a fost supus unei presiuni masive ca să știm dacă chiar ține. (…) Deocamdată, lucrurile rămân în matcă din inerția vremurilor, nu pentru că am reușit noi să construim un ADN democratic și liberal.

         Suntem puțini care vedem acest pericol. Sentimentul prevalent în zona partidelor de guvernare este că avem lucruri de făcut, avem război la graniță, avem de recuperat economic și nu e timp pentru toate finețurile democratice și pentru toate reglajele fine de care are nevoie un sistem liberal. Până la urmă câți oameni își simt amenințate persoana sau proprietatea în România? E libertate? Este. Întrebarea care rămâne și care mie nu-mi dă pace este dacă această democrație a noastră, încă mai degrabă gestionată decât autentică, nu va intra rapid în regres în fața unei crize economice de proporții sau a unui război care crește în intensitate.”

(EXTRAS din articolul “Sub o aparentă liniște politică, democrația românească este în pericol” semnat de Radu Burnete (Sub o aparentă liniște politică, democrația românească este în pericol (republica.ro).

       „România înregistrează (în 2022) un indice anual al democrației, cu valoarea de 6,45 și ocupă locul 62 în lume și ultimul în Uniunea Europeană în Indicele anual al democrațiilor (situat între 1…10) întocmit de revista britanică The Economist, un clasament anual care ia în calcul cinci criterii şi care ierarhizează 167 de ţări. (…) Pentru întocmirea clasamentului, sunt luate în calcul cinci categorii de criterii: procesele electorale şi pluralismul, funcţionarea guvernului, participarea politică, cultura politică şi libertăţile civile.”

(EXTRAS din articolul „România are o democrație „deficitară” și e pe ultimul loc în UE, potrivit clasamentului anual realizat de The Economist” (România Are O Democrație „deficitară” și E Pe Ultimul Loc în UE, Potrivit Clasamentului Anual Realizat De The Economist | Libertatea)

1.5.Consecințele privatizărilor fostelor întreprinderi socialiste

         „Au venit “sfaturi” de la competitorii noştri euro­peni: ” …faceţi IMM-uri, daţi afară muncitorii din marile uzine; închideţi ma­mu­ţii industriali; produceţi componente, nu pro­duse integrale; faceţi cabluri, radiatoare, sisteme de frânare şi anvelope, nu locomotive şi tractoare”. Parcă intenţionat, nu a existat o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere; guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu exces de zel. Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul pe bază de program, o teorie a conspiraţiei. UE a fost creată pe baza comunităţii economice a Cărbunelui şi Oţelului. Deci România nu putea să intre în grila europeană cu industria ei siderurgică, de 14 milioane tone de oţel. A trebuit “lichidată” pentru admiterea în UE!

Mari greşeli istorice ale politicienilor, jaful naţional

         Privatizarea „de masă”, fără proceduri şi fără reguli de protecţie a acţionarilor minoritari. Certifi­ca­te de acţio­nar au fost cumpărate pe nimic, de cei care ştiau ce va urma. Atunci s-a spus că se priva­ti­zează numai 30% din capitalul societăţilor comerciale, lăsându-se de înţeles că vor mai primi şi restul de 70% în viitor, care viitor nu a mai sosit nici azi, în 2014… S-a anunţat, totodată, că sectoarele strategice nu se vor privatiza. Dar au venit pe urmă FMI, Banca Mondială şi socie­tăţile externe de consultanţă, care au dictat, şi gu­vernele au promovat controlul total, fără luptă şi fără nici un câştig, asupra întregii economii. Practic eco­nomia naţională a fost oferită pe tavă pradă de război, celor care au făcut lobby pen­tru integrarea României în UE.

         A dispărut întreg sectorul industriei de textile, confecţii, tricotaje (filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de pielărie şi încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat); a fost închis sectorul agroalimentar (36 de fabrici de zahăr, fabri­cile de ulei, de preparate din carne, de lapte şi produse lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate etc.); nu mai există majoritatea fabricilor din industria lemnului şi mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi a vop­selelor, a medicamentelor, din sectorul construc­ţiilor de maşini, al exploatărilor miniere de feroase şi nefe­roase, de cărbune etc. S-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi cele de mecanizare a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în general, marea majoritate a institutelor de cercetare-proiectare. Au dispărut industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină, optică, automatizări etc.  Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost pulve­ri­zată. România nu mai are astăzi un pachet naţional de seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante teh­nice, legume etc. A fost distrus, aproape în totali­tate, sistemul de irigaţii, construit prin îndatorarea dureroasă la Banca Mondială, pentru a cărei plată românii au contribuit zeci de ani. Au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de în­diguiri şi desecări, dar şi cele de irigaţii în curs (ca­na­lul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre).

          Întreaga economie naţională a fost pur şi simplu pulverizată şi lăsată fără nici o logică structurală! România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agri­cul­tura, transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează regle­men­tări legale în interes propriu. Românilor le-au rămas întreprinderile mici şi mijlocii – de fapt, microîn­tre­prin­derile (dintre cele aproximativ 500.000 înregis­trate, peste 200.000 nu au nici un angajat!).

          Românii au astăzi libertatea să se ocupe de economia şi afacerile de subzistenţă (avem şi industrie de subzistenţă, nu doar agricultură!) şi de construcţii şi transporturi şi alte servicii de subzistenţă, pretinzând că acţionăm pentru dezvoltare inteligentă, inovativă şi durabilă. Nimic nu este mai durabil decât subzistenţa, aceasta este stra­tegia noastră naţională, după ce am făcut praf marile companii. Brandul României este subzistenţa, atât în interiorul ţării, cât şi pe celelalte pieţe ale muncii, unde lucrează români.

          Nici după 25 de ani, clasa politică – veritabil detaşament al legiunii străine, ter­minatorul României moderne – nu a realizat importanţa unei reglementări prin care salariaţii să-şi investească o parte din salariu în compania proprie. Întreaga economie putea fi salvată prin participarea financiară a salariaţilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite să fie scutite de impozite şi contribuţii.

         Nu a existat un fir roşu care să lege cele 13 guverne ce s-au perindat pe la Palatul Vic­toria, de un proiect minimal, coerent, de dezvol­tare. Zi de zi guvernele şi clasa politică s-au ocupat numai de protejarea aşa-zişilor investitori strategici, prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit. Investitorii nu ar fi trebuit să primească nici un sprijin în România, pentru a-i plăti pe angajaţii români cu salariul minim sau pentru a-i angaja la negru. “Veniţi în România, că vă garantăm sclavia pe bani puţini ca sa va menţineţi competitivitatea!” – acesta a fost, în esenţă, programul de guvernare al ultimilor 25 de ani. De altfel, se poate spune că fiecare program de guvernare anunţat a fost un program de… neguver­nare.
         România poate să dispară din peisajul statelor din Europa, rămânând un simplu indicator geografic.

1989-2017 – un sfert de veac de corupţie şi jaf. Clasa politică este terminatorul României moderne
         Am trăit ca într-un vis un sfert de secol de speranţe neîmplinite. Când s-au dus anii?! Suntem mai săraci şi un pic mai bătrâni. Statul este bolnav, iar economia – câtă a mai rămas – este din nou în recesiune; firmele dau faliment cu miile, investiţiile scad vertiginos, capitalismul autohton are o “reţetă secretă”, originală, dar pierzătoare, la fel ca demo­cra­ţia. România nu este, cum ne-am fi aşteptat, “tigrul economic” al Europei Centrale şi de Est. Cine ne-a pus beţe în roate? Nu căutaţi răspunsuri pe Google. Cauza e aici, la noi, în perfidia cu care ne-au dirijat po­li­ti­cienii români. Niciodată în istorie clasa politică ro­mânească n-a fost mai ruptă de popor şi mai puţin iu­bitoare de ţară.

(EXTRAS din articolul „România poate să dispară din peisajul statelor din Europa, rămânând un simplu indicator geografic” – de prof. dr. Constantin Ciutacu, fost secretar de stat, fost director la Institutul de Economie al Academiei Române – România poate să dispară din peisajul statelor din Europa, rămânând un simplu indicator geografic – gandeste.org)

1.6.Concluzii privind contextul economic-politic-social românesc

      A.S-a constatat demult faptul că un consumator corect/ complet informat și bine educat – deci cu suficient discernământ și intransigent/ vigilent – decide să achiziționeze doar acele produse/ servicii care au simultan calitate maximă și preț/ tarif minim! Altfel spus, produsul/ serviciul care, din punct de vedere al cerințelor unor potențiali cumpărători/ consumatori este fie PREA INADECVAT („PROST”), fie PREA SCUMP, fie ambele, nu ar trebui să se vândă, furnizorul său obținând astfel o pierdere/ pagubă care nu-i va permite să recupereze cheltuielile implicate de realizarea și comercializarea produsului/ serviciului NECONFORM cu cerințele consumatorilor.  

     Astfel, prin frecvența de manifestare și forța atitudinilor și comportamentelor selective cumulate ale miilor/ milioanelor de decizii de achiziționare/ respingere a anumitor produse/ servicii, consumatorii devin, pe ansamblul fiecărei piețe, o forță redutabilă care orientează calitatea și prețul/ tariful produselor/ serviciilor vandabile pe acea piață și obligă “furnizorii” să ofere doar produse/ servicii conforme cu cerințele proprii, deci – pentru ei – cât mai bune și mai ieftine.

      B.Dacă și piețele din România ar beneficia de asemenea atitudini și comportamente proactive ale consumatorilor, nu ar mai exista numeroasele situații – din păcate încă prea frecvente, la noi – în care, pe de o parte, furnizorii oferă pe piață doar ceea ce ei vor, pot și/ sau știu să realizeze (neglijând sau chiar respingând cerințele și reacțiile consumatorilor, chiar atunci când sunt formulate și comunicate !!!) – ceva similar fostei “dictaturi a producătorilor/ prestatorilor” impusă de economia planificată centralizat – iar, pe de altă parte, numeroși consumatori preferă să achiziționeze doar ceea ce găsesc mai ieftin pe piață (din diferite motive – mai ales ignoranță, suficiență, sărăcie, nepăsare, etc.), fiind dezinteresați sau chiar incapabili să evalueze calitatea ofertelor…De remarcat din acest punct de vedere și faptul că evaluarea satisfacției clienților/ cetățenilor/ contribuabililor (ale căror rezultate ar putea influența în mod esențial calitatea produselor și serviciilor oferite) nu se efectuează aproape deloc în zona unor servicii publice (mai ales în administrația centrală și locală, chiar și atunci când unele entități publice, primării, servicii ale acestora și/ sau furnizori de utilități au implementat sisteme de management al calității, conform standardului SR EN ISO 9001: 2015) sau se efectuează foarte superficial/ irelevant (mai ales de către operatorii de comunicații) cu întrebări simpliste prea puțin sau deloc relevante ca, de exemplu, „Cât de mult intenționați să redeveniți clientul nostru?” sau  „Cât de mult intenționați să ne recomandați altora?”.   În unele situații, chiar sesizările/ reclamațiile scrise ale clienților/ consumatorilor sunt tratate superficial, irelevant, neglijent, cronofag, tardiv, birocratic, arogant sau chiar disprețuitor de către personalul structurilor „Relații cu clienții” ai unor furnizori de utilități (personal având, de regulă, o slabă pregătire tehnică și ignorând cerințele comunicării eficace), mai ales atunci când operatorii umani au fost înlocuiți cu roboți telefonici (cu care nu se poate discuta!) iar accesul online la managerii acestor organizații este imposibil pentru public… De multe ori, unele cerințe/ nevoi/ așteptări ale clienților/ consumatorilor sunt chiar respinse apriori de unii furnizori de utilități pentru care contează nu numai încasările/ profiturile lunare/ anuale ci și comoditatea maximă (efortul minim) al angajaților și managerilor lor (de exemplu: unele detalii privind modalitățile de acces la facturi, de plată sau de comunicare scrisă sau verbală, de soluționare a sesizărilor, etc.).

        C.Deși avem în domeniul protecției consumatorilor o legislație relativ stufoasă dar, uneori, dificil de abordat/ aplicat, deși există numeroase structuri (mai ales rețeaua ANPC-OPC și cele peste 130 de asociații pentru protecția consumatorilor) – care își asumă unele inițiative benefice și oportune mai ales în scopul supravegherii pieței și al informării consumatorilor (de exemplu, prin publicarea rezultatelor unor teste comparative de produse uzuale și distribuirea lor, contra cost, celor interesați, de către InfoCons) – credibilitatea, eficacitatea și mai ales eficiența acestei protecții (implicând mai ales colectarea, prelucrarea și utilizarea unui volum imens de date și informații) sunt discutabile, fiind în general reduse, în absența unor politici naționale pentru calitate și de educare a consumatorilor…

       ● Un prim exemplu: nu cunosc vreo asociație de protecție a consumatorilor care, în plus față de difuzarea unor informații/ atenționări publice, să fi acționat în justiție, în numele consumatorilor pe care-i reprezintă oficial, vreun furnizor care nu a respectat legislația aplicabilă (așa cum se întâmplă frecvent în statele dezvoltate). Deși, și la noi, aceste acțiuni sunt scutite de taxele de timbru…. În plus, se pare că jurisprudența protecției consumatorilor este la noi inaccesibilă mass-media, asociațiilor și consumatorilor, pentru a… nu dăuna imaginii și reputației furnizorilor sancționați/ condamnați! Și, evident, a bloca eventualele tentative de boicotare de către consumatori a furnizorilor care nu au respectat legislația protecției consumatorilor…

      Dar consumatorii află, în schimb, exclusiv din mass-media, aproape zilnic, ce probleme au sau au avut cu Justiția, tot mai multe firme (mai ales private), implicate în situațiile post-privatizare, în competițiile pentru acces la finanțările europene și din alte resurse, în achizițiile publice centrale și locale (mai ales în pandemie), în evaziunea fiscală, în multiple contravenții și infracțiuni  (posibile sau confirmate), etc.

       De menționat că, în Franța, există o singură organizație guvernamentală – DGCRF (Direcția generală a consumului și reprimării fraudelor) în cadrul Ministerului Finanțelor – care, utilizând evidenta relație cauze-efect, se ocupă atât de protecția consumatorilor cât și de investigarea și sancționarea fraudelor comise de unii agenți/ operatorii economici, inclusiv în defavoarea consumatorilor, în scopul creșterii eficacității soluționării problemelor consumatorilor prin proceduri administrative și/ sau judiciare adecvate, operative și cu costuri minime…

       ● Al doilea exemplu: având în vedere diversitatea tot mai accentuată a produselor/ serviciilor comercializate în România, este necesară și deosebit de utilă – pentru informarea consumatorilor – publicarea periodică a rezultatelor testelor comparative periodice ale tuturor produselor/ serviciilor oferite pe piață în România, teste realizate în condiții de autoritate și credibilitate adecvate, deci NUMAI în laboratoare acreditate/ recunoscute în România, toate făcând parte din Infrastructura de evaluare a conformității. In plus, având în vedere dificultățile unor consumatori de acces/ citire/ înțelegere a conținutului informațional al etichetelor, instrucțiunilor de instalare/ utilizare/ depanare (prost traduse, editate în multiple limbi, cu termeni tehnici și juridici ignorați, editate cu caractere foarte mici, ilizibile fără lupă, etc.) ale unor produse, mai ales cele de folosință îndelungată.

      ● Al treilea exemplu: eficiența omniprezentei publicități comerciale de primă parte (efectuată mai ales prin posturile TV) este în România printre cele mai ridicate din Europa – în principal datorită … credulității telespectatorilor din țara noastră precum și datorită utilizării intense a tehnicilor de manipulare, mai ales prin difuzarea repetată frecvent și insistente a acelorași mesaje – deși unele mesaje publicitare sunt evident nerealiste, infantile, de prost gust sau chiar evident înșelătoare și deci puțin/ deloc credibile. De menționat că, în conformitate cu legislația aplicabilă, nici CNA și nici vreo asociație de protecție a consumatorilor nu evaluează realitatea/ calitatea publicității comerciale difuzate la noi (întrucât, desigur, ea generează cifre de afaceri considerabile și nimeni nu dorește reducerea acestora și soluționarea eventualelor situații conflictuale generate de publicitate) spre deosebire de ceea ce se întâmplă în alte state, inclusiv cele foste socialiste…

      În aceste circumstanțe, consider că efectele aplicării legislației privind protecția consumatorilor în România sunt încă, din păcate, prea puțin evident pozitive, uneori chiar prea puțin credibile/ convingătoare întrucât implică cooperarea prea multor factori responsabili (uneori incompatibili!), o abordare cvasi-exclusiv pasiv-represivă-corectivă de către ANPC (în detrimentul celei preventive și active), o birocrație tot mai stufoasă și ineficientă – toate acestea generând astfel consumuri iraționale de timp, bani și nervi pentru consumatori, pe lângă irosirea unor importante fonduri bugetare.

       De fapt, chiar unii reprezentanți ai Comisiei Europene au precizat public în mod repetat că o protecție eficace a consumatorilor ar fi un …. lux pe care și-l pot permite doar statele dezvoltate din vestul Europei, în care nivelul de trai și puterea de cumpărare ale populației sunt la un nivel net superior celor din statele est si central-europene !!!…Aceste declarații înseamnă, de fapt, o recunoaștere a numeroaselor diferențe existente – în defavoarea României și a consumatorilor ei – între protecția consumatorilor din țara noastră și protecția consumatorilor din statele occidentale dezvoltate (existând deci și aici un „dublu standard”). Existența acestor numeroase și prejudiciabile diferențe de conținut, funcționalitate, operativitate, eficacitate, eficiență, etc ar trebui să fie o situație inacceptabilă pentru Guvernul român, ANPC și ONG-urile implicate.

       În opinia mea, o soluție cu impact benefic pe termen lung constă în implementarea unor politici naționale coerente pentru calitate și de educație a populației în calitate de consumatori – care să vizeze nu numai transmiterea unor informații – în scopul transformării lor în cunoștințe – ci și inducerea unor atitudini și comportamente preventive și responsabile pentru generarea și îmbunătățirea continuă a calității de către furnizorii de produse și servicii, pe piața românească, prin considerarea prioritară și consecventă a cerințelor și reacțiilor clienților/ consumatorilor.…

       Simplificarea reglementărilor și a procedurilor aplicabile (inclusiv în Justiție), reducerea birocrației aferente și organizarea de teste comparative credibile, la scară națională, pentru toate produsele și serviciile oferite pe piață – sunt măsuri implicite și complementare absolut necesare și prioritare, de natură să contribuie la o mai puternică și clară orientare spre consumator a acțiunilor efectuate pentru respectarea drepturilor sale.

       În plus, în Ordonanța nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, capitolul IV intitulat „Informarea și educarea consumatorilor” nu mai include (după 25 de ani!!) nicio prevedere privind educarea consumatorilor, toate art.18-26 din acest capitol referindu-se exclusiv la informare!! Specialiștii cunosc prea bine faptul că educarea înseamnă cu mult mai mult decât informarea!

      Altfel, vom continua să dezvoltăm și să promovăm conceptul irațional și incorect politic – dar original-mioritic!! – „protejarea producătorilor/ prestatorilor” (față de consumatori!), bazat pe simularea/ mimarea protejării unor drepturi ale consumatorilor…

2.ANALIZA SWOT A PROCESULUI DE IMPLEMENTARE A SISTEMULUI NAȚIONAL DE PROTECȚIE A CONSUMATORILOR ÎN ROMÂNIA, ÎNTRE ANII 1992-2022

2.1. Ce este și ce scop și utilitate are analiza SWOT?

    Analiza SWOT (acronim incluzând S = Strengths/ Puncte tariW = Weaknesses / Puncte slabeO = Opportunies/ Oportunități  – T = Threats/ Amenințări) este un instrument utilizat în domeniul managementului strategic, la nivel microeconomic sau macroeconomic.

    În cadrul unei analize SWOT, se au în vedere următoarele considerente:

    – Punctele tari (S) și punctele slabe (W) sunt concepte „statice”, referitoare la trecut și prezent, descriptibile prin rezultatele/ parametrii/ caracteristicile domeniului/ zonei investigate, într-un anumit interval de timp. Ele reprezintă deci ceea ce existăîn interiorul domeniului/ zonei investigate, la efectuarea analizei SWOT. În cadrul microeconomic (al unei organizații), punctele tari (S) reprezintă, de exemplu, anumite resurse sau capacități interne care oferă posibilitatea îmbunătățirii competitivității/ eficienței organizației. Punctele slabe (W) sunt, de exemplu, anumite deficiențe ale organizației investigate care pot genera sau dezvolta vulnerabilitatea acesteia (în anumite circumstanțe).

    – Oportunitățile(O) șiamenințările (T) sunt concepte „dinamice” având în vedere viitorul și se referă la alternativele decizionale posibile oferite spre selecție decidenților implicați. Ele reprezintă deci ceea ce ar putea fi după efectuarea analizei SWOT.    

       În cadrul microeconomic (al unei organizații), o oportunitate O (o ocazie favorabilă) apare, de exemplu, atunci când evoluția mediului extern domeniului/ zonei investigate poate genera un anumit avantaj/ atu oferind posibilități semnificative de îmbunătățire a performanțelor obținute. O amenințare T (un pericol potențial) reprezintă, de exemplu, orice situație defavorabilă provenind din mediul extern domeniului/ zonei investigate și care poate genera anumite prejudicii organizației investigate (de exemplu: scăderea veniturilor / profiturilor acesteia).

Tabelul 1 – Matricea unei analize SWOT

Analiza SWOT a procesului de implementare în România aSistemului național de protecție a consumatorilor are trei scopuri principale:

   – identificarea factorilor determinanți interni și externi (S) ai succesului implementării,

– identificarea obstacolelor, oportunităților și amenințărilor (W, O și T) ce există deja sau ar putea exista, în viitor, în cadrul sistemului

– stabilirea strategiilor posibile de acțiune, ținând cont atât de factorii determinanți cât și de obstacolele, oportunitățile, amenințările și provocările/ dificultățile specifice existente

2.2.Analiza SWOT a procesului de implementare a Sistemului național de protecție a consumatorilor în România

        Având în vedere datele, informațiile, rezultatele, citatele și considerentele mai sus prezentate, am determinat conținutul elementelor aferente coloanelor/ liniilor/ rubricilor S,W,O,T și le-am inclus în tabelele aferente, în ordinea descrescătoare a importanței/ impactului lor.

2.2.1. Tabelul 1 – MATRICEA SWOT

SWOTS (Strengths) – Puncte tariW (Weaknesses) – Puncte slabe
O (Opportunities) – OportunitățiT (Threats) – Amenințări
S (Strengths) – Puncte tari
S1 – Existența cadrului legislativ-reglementar privind drepturile consumatorilor și protecția lor legală S2 – Existența și funcționarea organizațiilor dedicate integral și exclusiv protecției consumatorilor – la nivel guvernamental (ANPC – Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor) și neguvernamental (asociații – INFO CONS, APC, etc.) S3 – Existența și funcționarea altor structuri/ organizații din administrația publică centrală și locală cu atribuții/ responsabilități dedicate supravegherii pieței și protecției consumatorilor S4 – Cooperarea cu structurile specializate ale Uniunii Europene și ale Comisiei Europene în domeniul legislației protecției consumatorilor, certificării, acreditării și supravegherii pieței S5 Modul de organizare a rețelei naționale a ANPC (incluzând 8 Comisariate regionale și 41 Comisariate județene – fiecare comisariat fiind accesibil prin telefon, fax și adrese email în formate standardizate – incluzând în total cca 900 angajați)
W (Weaknesses) – Puncte slabe
W1 – Absența testărilor comparative periodice ale produselor comercializate pe piețele României, realizate în mod credibil, sistematic și transparent în România, pentru toate tipurile/ brandurile de produse de larg consum – alimentare și nealimentare (cosmetice, electrice, electronice, informatice, etc.) W2 – Absența politicii/ strategiei naționale de educare a consumatorilor (conform obiectivelor, principiilor, modelelor de bună practică, tehnicilor, metodelor și instrumentelor existente pe plan european)și a dispozițiilor legale privind educația consumatorilor W3 – Absența atribuțiilor/ responsabilităților în domeniul protecției consumatorilor pentru Avocatul poporului (Ombudsman) W4 – Absența colaborării sistematice, corelate, eficiente și reciproc avantajoase a ANPC și a altor organizații guvernamentale cu atribuții în domeniul protecției consumatorilor cu zecile de asociații (și alte ONG-uri) declarate ca fiind dedicate protecției consumatorilor (PC). W5 – Absența colaborării sistematice a ANPC și a asociațiilor de PC cu organismele acreditate de testare/ încercare, de inspecție și de certificare (de produse, servicii, sisteme de management, personal, etc.) și cu organismul național de acreditare RENAR W6 – Cvasi-exclusivitatea publicității comerciale de primă parte (realizată și comandată de furnizori – producători, prestatori, distribuitori, importatori, etc.) deși aceștia sunt cei mai puțini credibili agenți de publicitate ai conținutului publicității, întrucât se află în conflict de interese. W7 Incitarea la consum – cvasi-permanentă, insistentă și uneori agresivă, pe toate canalele mass-media și în social media – pe criteriile cvasi-exclusive ale prețului/ tarifului, ale unor facilități de plată și ale unor trucuri publicitare (uneori iluzorii), toate fiind bazate pe argumente emoțional-speculative și manipulare informațională (în loc de criterii raționale, logice, tehnice, bazate pe caracteristicile calitative ale produselor/ serviciilor, și evaluate/  certificate credibil de organisme acreditate de terță parte). W8 – Credulitatea tot mai multor consumatori (insuficient/ deloc informați și educați) față de  publicitatea comercială difuzată prin mass-media și social-media (deși aceasta, fiind „de primă parte”, are credibilitate minimă, având în vedere conflictele de interese în care se află comanditarii ei). Acesteia i se adaugă dificultățile de acces/ citire/ înțelegere de către consumatori a conținutului informațional al etichetelor, instrucțiunilor de instalare/ utilizare/ depanare (prost traduse, în multiple limbi, cu termeni tehnici și juridici ignorați, editate cu caractere foarte mici, etc.) ale unor produse W9 – Imposibilitatea practică a consumatorilor români (puțin/ deloc informați și educați, dar dezinformați de publicitatea comerciala “de primă parte”) de-a compara ofertele de produse/ servicii similare și de-a selecționa produsul/ serviciul de achiziționat în funcție exclusiv de calitatea sa maximă și de prețul/ tariful său minim,în absența datelor și informațiilor relevante și inteligibile ale acestora, provenite din surse credibile (de terță parte) și actualizate periodic. W10 – Imposibilitatea practică a consumatorilor români de-a orienta caracteristicile produselor și serviciilor oferite pe piețele României spre cerințele, nevoile și așteptările lor, în condițiile în care tot mai mulți agenți economici simulează interesul pentru drepturile/ cerințele/ reacțiile consumatorilor,autoritățile publice nu au atribuția legală a cenzurării deciziilor manageriale ale acestora, iar eventualele acțiuni în justiție – posibile doar exclusiv pentru nerespectarea drepturilor legale – sunt birocratice, cronofage și/ sau cu rezultate imprevizibile (deși acțiunile inițiate de asociațiile pentru PC sunt scutite de taxe de timbru). W11 – Imposibilitatea practică a consumatorilor românide-a cunoaște prompt și sigur identitatea și faptele agenților/ operatorilor economici care au fost sancționați legal de ANPC, pentru contravenții (prin proceduri administrative)sau de Justiție, pentru infracțiuni (prin proceduri judiciare), în scop educativ și de eventuală boicotare. W12Rezistența și reticența la schimbare (mai ales orientarea spre cetățean/ consumator) în unele organizații prestatoare de servicii publice (administrație, educație, îngrijirea sănătății)
O (Opportunities) – Oportunități
O1 – Continuarea, aprofundarea, diversificarea și dezvoltarea cooperării cu structurile specializate ale Comisiei Europene inclusiv prin exemplele/ modelele de bune practici – în domeniul legislației protecției consumatorilor, certificării, acreditării și supravegherii pieței. O2 – Inițierea și dezvoltarea cooperării cuorganizațiile guvernamentale și neguvernamentale de protecție a consumatorilor din spațiul european (mai ales din fostele state socialiste) și din unele state dezvoltate extra-europene. O3 Realizarea testărilor comparative periodice ale produselor comercializate pe piețele României (în mod sistematic și transparent, pentru toate tipurile/ brandurile de produse de larg consum – alimentare și nealimentare, cosmetice, electrice, electronice, informatice, etc.) și pentru unele servicii, cu publicarea periodică a rezultatelor testărilor și a recomandărilor specialiștilor (inclusiv ca publicitate ”de terță parte” – singura având maximă credibilitate). O4 – Implementarea și certificarea sistemelor de management standardizate internațional (pentru calitate, mediu, sănătate și securitate ocupaționale, securitatea informației, resonsabilitate socială, anti-mită, etc.) atât în organizațiile furnizorilor de produse/ servicii cât și în organizațiile guvernamentale și neguvernamentale pentru protecția consumatorilor. O5 Acreditarea unor structuri din Centrul LAREX (subordonat ANPC) ca laboratoare de testare, organisme de certificare, organisme de inspecție, în cadrul Infrastructurii de evaluare a conformității(toate fiind acreditate și cu recunoaștere internațională) O6 – Avantajele transformării digitale/ digitalizării administrației publice centrale/ locale
T (Threats) – Amenințări
T1 Protejarea producătorilor/ prestatorilor (față de consumatori!), prin simularea/ mimarea protejării unor drepturi ale consumatorilor, nesesizarea din oficiu în situații frecvente/ grave de interes comun, nesancționarea unor situații de nerespectare a legislației aferente drepturilor consumatorilor de către unii operatori economici, necomunicarea identității acestora după stabilirea vinovăției lor, etc. T2 – Menținerea „dublului standard” în domeniul protecției consumatorilor prin menținerea sau accentuarea deosebirilor existente între România și statele dezvoltate membre ale UE T3 – Continuarea orientării predominant pasiv-corective cu ignorarea/ neglijarea orientării activ-preventive în promovarea și apărarea drepturilor consumatorilor  inclusiv și mai ales cu contribuția mass-mediei interesate doar de evenimente senzaționale/ scandaloase T4 Continuarea cvasi-exclusivității informării consumatorilor prin publicitate comercială „de primă parte” (formulată și plătită de furnizori – situați în conflict de interese, deci cu credibilitate minimă) și prin etichete sau instrucțiuni de instalare/ utilizare parțial/ integral ilizibile, neinteligibile, inaccesibile, prost traduse, etc.. T5 – Ineficacitatea/ ineficiența/ absența supravegherii pieței de publicitate comercială prin mass-media și social-mediasituație care facilitează apariția și dezvoltarea comerțului liber de produse și servicii contrafăcute/ înșelătoare/ interzise/ insuficient testate/ necorespunzătoare din punct de vedere al funcționalității/ securității/ calității. T6 – Politicile și strategiile unor agenți/ operatori economici („profesioniști”, „afaceriști”) prin care aceștia își asumă libertatea de-a ignora sau de-a nu respecta legislația și reglementările aplicabile (doarpentru a-și maximiza câștigurile și profiturile pe orice căi, inclusiv ilegale sau ilegitime), în disprețul evident al intereselor economice și al drepturilor consumatorilor. T7 – Unele mituri culturale, mentalități, prejudecăți și practici contraproductive larg răspândite la unii agenți/ operatori economici, entități publice și/ sau consumatori (“las’că merge și așa”, “contează doar efectul și nu mă interesează cauzele”, “una spun și alta fac”, modelele „Dorel”/„meșterul Manole”/ „să moară capra vecinului”, etc.) și simulacrele demagogice din unele servicii publice (de exemplu: asigurarea calității educației, etc)

        Ca urmare a rezultatelor unei analize SWOT, procesul decizional include următoarele acțiuni esențiale (v. si Matricea TOWS):

– construiește pe Punctele tari (S),

– reduce/ elimină Punctele slabe (W),

– exploatează Oportunitățile (O),

– reduce / îndepărtează/ elimină Amenințările (T).

2.2.2. – Tabelul 2 – MATRICEA TOWS

     Dacă va exista voința politică necesară, ANPC va putea decide și aplica/ realiza un PLAN DE ACTIUNI propriu incluzând acțiunile aferente SO, ST, WO, WT, asigurând resursele necesare și evaluând eficacitatea și eficiența acestora.

2.2.3. EXEMPLU:  PLAN DE ACȚIUNI pentru dezvoltarea eficacității/ eficienței activității și îmbunătățirea credibilității și a imaginii publice ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC)

I. ACȚIUNI PE TERMEN SCURT (max.6 luni)

 AcțiuneResponsabil + ParteneriTermen
1Analiza SWOT a activității ANPC + Plan de măsuriANPC – Directori  + Comisari șefi 
2Analiza modului de soluționare a sesizărilor/ plângerilor/ petițiilor primite de la consumatori + Plan de măsuri + Publicarea rezultatelor.ANPC – Directori  + Comisari șefi 
3Elaborarea și publicarea statisticilor naționale privind obiectul sesizărilor primite de la consumatori și operatorii economici cu cele mai frecvente sesizări.ANPC –  Directori  + Comisari șefi 
4Reprezentarea consumatorilor în Comitetul Tehnic al Consumatorilor (COCON)  al Asociației de Standardizare din România (ASRO).ANPC + ASRO 
5Reprezentarea consumatorilor în Consiliile directoare și Consiliile consultative ale ANRE, ANCOM, ANSVSA, altor autorități/ entități publice, etc.ANPC + ANRE, ANCOM, ANSVSA, etc. 
6Elaborarea unui sistem reglementat de recunoaștere/ agreere a asociațiilor pentru protecția consumatorilor + Stabilirea de acorduri de parteneriat cu Asociațiile recunoscute + Charta serviciilor pentru consumatori.ANPC + Asociații PC 
7Studierea organizării și funcționării organismelor guvernamentale de protecție a consumatorilor din Franța (DGCRF – Min.Finanțelor), Germania, SUA + INITIATIVĂ LEGISLATIVĂ.ANPC 
8Studierea organizării și funcționării organismelor neguvernamentale de protecție a consumatorilor din Franța (Institut de la Consommation), Germania (Stiftung Warentest), SUA (Consumer Report) + INIȚIATIVĂ LEGISLATIVĂ.ANPC + Asociații PC 
9Asigurarea prezenței zilnice în mass-media a contribuțiilor unor reprezentanți ai ANPC/ Asociațiilor + conferințe de presă săptămânale + instruirea jurnaliștilor acreditați de ANPC.ANPC 
10Instituirea ECHIPELOR DE VOLUNTARI PC în București și fiecare județ (pe baza Legii voluntariatului) – cu misiunea de-a informa operativ ANPC și consumatorii cu privire la problemele consumatorilor și la modalitățile de soluționare a lor.ANPC 
11Realizarea și implementarea pe website-ul ANPC a unui chestionar de evaluare a satisfacției consumatorilor față de ANPC și fiecare Comisariat regional și județean.ANPC 
12Publicarea periodică a Cărții Albe a ANPC – sintetizând rezultatele activității instituției de la înființare până la data publicării.ANPC 
13Organizarea periodică – cu implicarea susținută a mass mediei – a Zilei drepturilor consumatorilor (15 martie) și a Zilei porților deschise ale ANPC.ANPC 
14Îmbunătățirea substanțială a prezenței ANPC pe Facebook  (cu eliminarea publicității comerciale și personale – inclusiv în Tribuna consumatorilor – condusă de ANPC).ANPC 
15Îmbunătățirea substanțială a website-ului ANPC în sensul introducerii unor date și informații necesare actualizabile periodic – de exemplu: statistici naționale – privind sesizări primite și rezolvate, cu menționarea operatorului economic implicat, amenzi stabilite și încasate, etc. –  clauze abuzive identificate, acțiuni în justiție intentate și deciziile instanțelor, prezentarea și coordonatele membrilor rețelei guvernamentale și neguvernamentale de protecție a consumatorilor, răspunsuri la întrebări frecvente primite de la consumatori, date și fapte privind protecția consumatorilor în alte state europene, SUA, etc.)ANPC 

B.ACȚIUNI PE TERMEN MEDIU (max. 12 luni)

 AcțiuneResponsabil + ParteneriTermen
1Elaborarea proiectului de modificare a textului OG 21/1992 (Cap.IV – Informare si educare nu mai are, după 26 ani, nicio prevedere privind educarea! + dublarea procedurilor judiciare costisitoare cu proceduri administrative + altele….).ANPC 
2INIȚIATIVĂ LEGISLATIVĂ – Elaborarea unui sistem reglementat de testare comparativă a principalelor poduse și servicii oferite de operatorii economici pe piețele din România, cu publicarea periodică a rezultatelor testărilor.ASRO, RENAR 
3INIȚIATIVĂ LEGISLATIVĂ – Elaborarea și promovarea unei strategii/ politici naționale de educare a consumatorilor.ANPC 
4INIȚIATIVĂ LEGISLATIVĂ – Elaborarea unui proiect de modificare a legislației aferente publicității prin mass-media (în sensul legii braziliene a protecției consumatorilor).ANPC, CNA 
5Inființarea și operaționalizarea Institutului Național al Consumului (conform model francez).ANPC/OPC, APC 
6INIȚIATIVĂ LEGISLATIVĂ – Definirea și evaluarea periodică a Indexului Național de satisfacție a consumatorului din România – cu publicarea periodică a rezultatelor, comparativ cu alte state europene.ANPC 
7Instituirea unor premii pentru calitatea produselor și serviciilor realizate în România + înființarea unor spații comerciale oferind exclusiv produse Made in Romania.ANPC+Min.Econ. 
8Recunoașterea publică a meritelor specialiștilor din România care acționează în sistemul de protecție a consumatorilor și în Infrastructura calității (incluzând Infrastructura pentru evaluarea conformității).ANPC+RENAR 
9Elaborarea unui Manual de identitate vizuală pentru ANPC și rețeaua sa de Comisariate regionale și județeneANPC+ Comisariate 
10INIȚIATIVĂ GUVERNAMENTALĂ ȘI PARLAMENTARĂ vizând simplificarea administrativă și reducerea birocrației legislativ-reglementare, fiscale și financiar-contabile în serviciile publice – administrația publică centrală și locală, educația publică, asistența medicală publică.ANPC + Guvern + Parlament 
11INITIATIVA GUVERNAMENTALA – vizând modificarea și completarea dispozițiilor HGR 1723/ 2004privind aprobarea Programului de măsuri pentru combaterea birocrației în activitatea de relații cu publicul.ANPC + Guvern 
12INIȚIATIVĂ GUVERNAMENTALĂ ȘI PARLAMENTARĂ vizând creșterea competitivității prin calitate a operatorilor economici din România – politică/ strategie națională, Premiul Român pentru Calitate <J.M.Juran>, Premiul EFQM pentru Excelență în afaceri, etc.ANPC + Guvern + Parlament 

C.ACȚIUNI PE TERMEN LUNG (max.24 luni)

 AcțiuneResponsabili + ParteneriTermen
1Implementarea în ANPC + auditarea și certificarea unui sistem de management al calității (standarde SR EN ISO 9000 și SR EN ISO 9001)ANPC+ Comisariate 
2Implementarea în ANPC + auditarea și certificarea unui sistem de management al securității informației (standard SR EN ISO 27001)ANPC+ Comisariate 
3Implementarea în ANPC + auditarea și certificarea unui sistem de management al responsabilității sociale (standarde familia SR EN ISO 26000)ANPC+ Comisariate 
4Implementarea în ANPC + auditarea și certificarea unui sistem anti-mită (standarde familia SR EN ISO 37000)ANPC+ Comisariate 
5Implementarea standardelor CAF – Common Assessment Framework în cadrul ANPCANPC+ Comisariate 

2.2.4. OBSERVAȚII ȘI PROPUNERI referitoare la proiectul de HOTĂRÂRE pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, cu modificările și completările ulterioare  (02.2023)

OBSERVAȚII

Noul proiect de HGR pentru modificarea HGR nr.700/2012 prevede în esență unele modificări structurale și funcționale fără să se argumenteze în termeni manageriali, în Nota de fundamentare, necesitatea și oportunitatea acestora, inclusiv prin indicatori cantitativi și calitativi de performanță (realizată și previzionată) ai A.N.P.C. și ai rețelei sale de C.R.P.C. și C.J.P.C.

De menționat ca aspecte pozitive:

1.Sunt recunoscute, indirect, necesitatea reducerii birocrației, a simplificării procedurilor, a creșterii eficienței ANPC („din perspectiva costurilor şi a timpului de reacţie”) a „gradului de integritate în prestarea serviciilor”, a coordonării, a implicării și a responsabilizării.

2.Numărul maxim de posturi aprobat (982 – exclusiv demnitarii) a fost menținut, întrucât fusese deja crescut substanțial, de la 668 la 943 (prin HGR 353/2017) și de la 943 la 982 (prin HGR 532/2019) – ceea ce, conform Raportului de audit al CCR din 2019, însemna deja de peste 3 ori numărul de posturi din Ministerul Sănătății. Ar fi fost totuși relevant și util să se specifice ponderile posturilor de funcționari publici (numiți) și de personal contractant (angajat), în totalul celor 982 posturi aprobate.

3.Modificările aduse atribuțiilor definite la art.3, literele (u), (x), (y), (dd) și introducerea noii atribuții la art.3 litera (mm) sunt oportune și necesare  

PROPUNERI

A. Intrucât atribuțiile menționate la art.3 literele (o), (p), (q), (r), (s) nu au fost îndeplinite în toți anii care au urmat primei lor publicări și republicărilor ulterioare, se impunea ca ANPC să recunoască/ analizeze cauzele acestei situații și să solicite prin HGR fie crearea condițiilor reglementare, materiale și financiare necesare, fie eliminarea totală/ parțială a acestor atribuții, fie ambele. Menținerea lor fără echivalent în fapte/ acțiuni este considerată (AUTO) PUBLICITATE INȘELĂTOARE întrucât, departe de-a o spori, reduce considerabil credibilitatea ANPC.

„o) efectuează, prin prelevări de probe din produsele alimentare și nealimentare, analize si încercări în laboratoare acreditate conform legii sau în laboratoare proprii ori agreate;

p) efectuează sau finanțează studii, teste comparative și cercetări în domeniu cu privire la calitatea produselor și serviciilor destinate consumatorilor, pe care le aduce la cunoștința publicului;

q) stabilește relații de colaborare cu institute de cercetare, laboratoare de testare sau expertizare și organisme de inspecție sau certificare, inclusiv din străinătate, pentru realizarea de studii, cercetări și teste comparative;

r) desfășoară activități de informare, consiliere și educare a consumatorilor persoane fizice cu privire la produsele și serviciile destinate acestora; editează publicatii de specialitate în domeniul protecției consumatorilor

s) sprijină asociațiile de consumatori în vederea atingerii obiectivelor prevăzute de lege;”

(HGR nr.700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor)

B. DE INTRODUS:

I.La art.3 litera aa) va avea următorul conținut

„aa) monitorizează și investighează – inclusiv pe baza sesizărilor primite de la consumatori și asociațiile lor – legalitatea, veridicitatea și relevanța publicității de primă parte (comandată/ plătită de furnizorii aflați în conflict de interese) pentru produsele și serviciile lor destinate consumatorilor, intervenind pentru a corecta, contracara sau bloca în mass-media și social media difuzarea mesajelor publicitare comerciale ilegale, ireale, înșelătoare/ mincinoase, agresive, insistente, etc. Autoritatea va colabora cu CNA și alte autorități în scopul promovării publicității de terță parte (cu credibilitate maximă, întrucât are conținutul elaborat, comandat și plătit doar de organismele de testare, inspecție, certificare, etc. acreditate, deci recunoscute internațional, incluse în Infrastructura de evaluare a conformității).

Pentru NOTA DE FUNDAMENTARE:

În absența acestei responsabilități legale, credibilitatea protecției consumatorilor este în scădere continuă întrucât, de mulți ani, prin publicitate liberă în mass-media și social media se comercializează în România multe produse de import ilegale (de exemplu jammere – dispozitive de bruiere a comunicațiilor electronice), înșelătoare (care nu realizează funcțiile menționate în publicitate – de exemplu alungarea insectelor/ dăunătorilor, economisirea energiei electrice, etc.) sau facilitând fraudarea evaluărilor absolvenților/ studenților/ elevilor (zeci de gadgeturi electronice sau informatice, teze de doctorat, dizertații de masterat și lucrări de licență/ diplomă, realizate de unii afaceriști, la comandă, contra cost, unele, neaoșe, fiind „garantate antiplagiat”, conform publicității!!). În plus, toate generează venituri și profituri nefiscalizate furnizorilor lor.

II.La art.3 se adaugă următoarele puncte noi (nn, oo, pp, qq, rr)

litera nn) – colaborează – inclusiv pentru testările comparative și pentru credibilitatea laboratoarelor Direcției Laboratoare Larex din structura Autorității – cu entitățile acreditate în cadrul Infrastructurii de evaluare a conformității (laboratoare de încercare/ testare, organisme de inspecție, organisme de certificare voluntară sau obligatorie a produselor, serviciilor, sistemelor de management și persoanelor), toate având recunoaștere internațională și credibilitate maximă …

Pentru NOTA DE FUNDAMENTARE:

România dispune, de peste două decenii, de cca 800 laboratoare de incercare/ testare a diferitelor categorii și tipuri de produse, precum și de organisme de inspecție sau certificare, toate fiind acreditate de asociația RENAR (www.renar.ro) și toate având recunoaștere internațională și credibilitate maximă (atât pentru operatorii economici cât și pentru consumatorii informați și educați din România) întrucât sunt organizate și funcționează conform unor standarde internaționale prestabilite si transparente… Asociaţia RENAR este recunoscută oficial ca organism naţional de acreditare unic, in temeiul OG nr.23/ 2009 şi în baza prevederilor Regulamentului (CE) nr.765/2008, funcționând în coordonarea Ministerului Economiei, conform:

-Ordonanța Guvernului nr. 23/ 2009 – privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a conformităţii

Legea nr.245/2002 – pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.38/1998 privind acreditarea și infrastructura pentru evaluarea conformității;

Legea nr.608/2001 – privind evaluarea conformității produselor

Exemple de bună practică din alte state europene TESTĂRI COMPARATIVE DE PRODUSE ȘI SERVICII REALIZATE DE ASOCIAȚII DE CONSUMATORI

–     FUNDAȚIA/ STIFTUNG WARENTEST (inființată în 1964, Germania)

https://en.wikipedia.org/wiki/Stiftung_Warentest

  • 60 MILLIONS CONSOMMATEURS/ INSTITUT NATIONAL DE LA CONSOMMATION  (Franța)

https://www.60millions-mag.com/tests-comparatifs,

https://www.inc-conso.fr/tags/60-millions-de-consommateurs

  • QUE CHOISIR (Franța, Belgia)

https://en.wikipedia.org/wiki/UFC-Que_Choisir

litera oo) – colaborează cu asociațiile de consumatori doritoare, recunoscute și înregistrate la Autoritate, prin Consiliile consultative pentru protecţia consumatorilor (stabilite, conform art.44 din OG 21/1992, la nivel central şi local – judeţ, oraş, comună), stabilind – în funcție de necesitățile identificate și resursele de finanțare disponibile – planuri de acțiune integrată, corelată și coerentă, în domeniile informării, educării și consilierii consumatorilor persoane fizice dar și pentru soluționarea administrativă/ judiciară operativă a problemelor cu care se confruntă consumatorii. În acest scop, Autoritatea publică periodic – în scop informativ, fără detalii, nu publicitar – identitatea asociațiilor cu care colaborează și acțiunile realizate cu participarea fiecăreia,

litera pp) – colaborează cu Consiliul concurenței și Avocatul poporuluiîn scopul soluționării administrative/ judiciare legale, operative și cu costuri minime a numeroaselor probleme cu care se confruntă consumatorii ale căror interese și drepturi nu sunt respectate de unii operatori economici.

Pentru NOTA DE FUNDAMENTARE:

In cadrul Ministerului Economiei din Franța funcționează de câteva decenii – pentru supravegherea integrată a pieței – structura guvernamentală denumită DIRECTION GENERALE DE LA CONCURRENCE, DE LA CONSOMMATION ET DE LA REPRESSION DES FRAUDES, DGCCRF (https://www.economie.gouv.fr/dgccrf/contacter-dgccrf,

https://www.economie.gouv.fr/dgccrf/La-DGCCRF/Missions)

DGCCRF nu intervine direct in litigiile dintre consumatori si operatorii economici dar realizează ample inspecții/ controale/ anchete/ investigații implicând operatorii economici pentru a verifica dacă aceștia respectă legislația protecției consumatorilor si a concurentei… Activitatea de supraveghere integrată a pieței de către DGCCRF aduce la bugetul de  stat al Franței sume consistente provenind din amenzile acordate agenților economici – deci calea administrativă de soluționare a problemelor consumatorilor. Calea judiciară în litigiile consumatorilor cu operatorii economici este inițiată în Franța cu predilecție la solicitarea asociațiilor de consumatori

În perspectivă este de dorit unificarea si corelarea responsabilitatilor, structurilor, procedurilor, etc. ANPC și Consiliului Concurenței (CC) dedicate supravegherii pieței – in scopul obținerii sinergiilor necesare, reducerii paralelismelor, birocrației si costurlor aferente, precum si al creșterii eficienței și credibilității activităților lor specifice… De remarcat că ANPC și CCR au ca „obiect al muncii” activitatea agenților/ operatorilor economici (profesioniști) – iar posibilele lor contravenții si infractiuni sunt uneori corelate in domeniul concurentei si protectiei consumatorilor.

litera qq – colaborează cu Ministerul Educației în scopul introducerii în legislația învațamântului preuniversitar a obligativității introducerii în curriculumul școlar a informării și educării elevilor în calitatea lor de consumatori cu privire la drepturile consumatorilor, acțiunile preventive și corective posibile, atitudinile și comportamentele proactive și preventive de adoptat.

litera rr  – publică periodic – doar în scop informativ-educativ, fără alte detalii – identitatea operatorilor economici sancționați de Autoritate sau care fac obiectul unor sentințe judiciare rămase definitive, precum și faptele determinante săvârșite de aceștia.

Să sperăm că Guvernul României și ANPC vor avea în vedere datele, informațiile, ideile, observațiile și propunerile incluse în acest amplu studiu efectuat de mine, cu cele mai constructive intenții, în calitate de inițiator al protecției consumatorilor în România, la împlinirea a trei decenii de la apariția cadrului legislativ-reglementar al acesteia…

                                                            S F Â R Ș I T

===============================================================

Prof.univ.dr.dr.ing.Nicolae George DRAGULANESCU

Ex-Ministru Secretar de Stat, Președinte al Comisiei Naționale pentru Standarde, Metrologie și Calitate, CNSMC (1990-1992)

Ex-Consilier al Președintelui ANPC (01-03.2019)

Auditor pentru calitate, 

Asesor EFQM, 

Evaluator PRC JMJ

Secretar general – FUNDATIA ROMANA PENTRU PROMOVAREA CALITATII

Director executiv – FUNDATIA „PREMIUL JURAN” (PRC-JMJ)

Presedinte de onoare al Federatiei Asociatiilor de Consumatori din Romania (FACR)

Fondator si administrator al grupului Facebook STAN PATZITUL – GRUP PENTRU AUTO-PROTECTIA CONSUMATORILOR

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. @dl. Dragulanescu: un articol f.bun, detaliat cu o puternica tenta de economie politica (sau si politica economica) si, care, in proportie de – as zice – 80-90% % din clasa politica de pe la noi, nu poate fi inteles, chiar daca Parlamentul si Guvernul „gem” de doctori, de parca institutiile astea ar fi niste policlinici

    Mi-as permite doar o observatie care, poate sintetizeaza toata viata noastra din ultimii 30 de ani, in calitate de „consumatori de democratie-produse-servicii” care trebuie protejati, pornind de la simpla formula de mai jos, care ne este „argumentata” – ca ce progrese am facut -cu obstinatie de aceiasi 80-90% dintre politicieni:

    PIB = consum privat + consumul sectorului public + investiții + (exporturi − importuri)

    Cum PIB-ul a crescut enorm (vai, ce bine e si ne si laudam cu asta), desi, se stie, de aceia care mai stiu, ca PIB-ul singular, nu este cel mai relevant indicator), deci, a crescut prin:
    1. cresterea consumului (din care, acela din sectorul public e mai mare decit acela privat- pentru simplul motiv ca numeric, la stat sunt mai multi ca la privat, iar salariile la privat sunt mai mici ca cei de la stat…nu mai vorbim de pensii)
    2. scaderea (ca podere) a investitiilor
    3. cresterile de mai sus au fost atit de puternice incit au reusit sa anihileze o balanta deja deficitara a (exporturi-importuri), in care importurile au crescut atit de mult incit sa acopere cererea de consum crescinda Asta este si consecinta ca am/au distrus cam tot ce era de distrus din capacitatile de productie, bune rele, astea erau, ca sa putem satisface „libertatea de a consuma” orice din import

    De ce se intimpla asta ? Pentru ca:
    – clasa politica se gindeste pe termenul a 1 max. 2 mandate, in care „sa ramina la butoane”, deci, ca sa fie realesi, maresc consumul „consumatorilor” de democratie, (le dau cite o galeata rosie la alegeri) INDATOREAZA statul (cui ii pasa de viitorul mai indepartat de 1-2 mandate ?)
    – vom ajunge la un nivel al datoriei in care va deveni nesustenabila, si atunci, politicienii nostri, spre binele nostru, vor vinde si ce a mai ramas: ceva resurse, pamint, aurul din BNR si…populatia care va mai ramine, la un pret de nimic, caci, vor ramine numai batrinii si bolnavii (ce se petrece prin unele sate si orase astazi, la nivel micro-regional, se va generaliza)
    – niste indicatori sintetici ai dezastrului la care am ajuns:
    – nu putem asigura (Romania !!!) hrana populatiei care a mai ramas !!! (deficit enorm IMP/EXP aici)
    – nu putem asigura (in Romania !!!), energia populatiei (caldura si electrcitate) fara import
    – nu putem asigura nivelul de educatie necesar vremurilor actuale

    Ma opresc aici, intrucit, ce e mai rau: nu se intrevede ceva care sa contrazica mersul rau al lucrurilor
    Degeaba sunt economisti care demult avertizeaza asupra deficientelor structurale ale economiei romanesti, cresterea datoriei (publice si private), deficitelor, etc., etc….este de neinteles cum de atit de multe probleme se acumuleaza avind atit de multi doctori in conducerea tarii

    …si DA ! dl Dragulanescu, trebuie sa recunoastem fatis (s-a si vazut) ca Romania a fost, este si va ramine intr-o competitie in interiorul UE, IN ORICE CONDITII, CHIAR DACA FACEM PARTE DIN „FAMILIA UE”…frate, frate da brinza e pe bani !
    Ati sintetizat f. bine : Comunitatea Europeana a inceput de la carbune si otel ! iar…
    – Romania nu putea sa vina ea cu 14 mill. t otel/an in UE
    – Romania nu putea ea sa vina cu 11 rafinarii si 2 combinate petrochimice in UE (Romania, tara cu o experienta in gaze si petrol uriasa, cu resurse, a ajuns sa nu aiba 1 singura companie nationala in petrol/rafinarii…nu exista cev similar, nu numai in UE ci si lume)
    – Romania nu putea sa vina ea cu potentialul de a hrani 100 mill europeni din potentialul agricol
    – Romania nu putea ea sa vina cu productia de neferoase (aluminiu) si oteluri speciale (Tirgoviste)
    ….si multe, multe altele…
    Toate trebuiau PRIVATIZATE SI EFICIENTIZATE PINA NU MAI RAMINEA NIMIC

    • Va rog sa faceti urmatoarea corectura:
      In loc de „„gem” de doctori” sa fie „marmelada bucati de ora 10 de la doctori” :))
      De la Oprea incoace nu se opreste nimic.

  2. o informatie de ultima ora, relevanta pentru subiectul discutiei:
    – azi 5 Martie, s-a publicat-anuntat in media/TV ca Romania importa carne de porc de aprox 1 miliard EUR/an, iar fermierii romani nu-si pot vinde productia (atunci cind nu e ba pesta porcina, ba gripa aviara) din cauza „necompetitivitatii”. Asta este pentru cresterea PIB-ului

    @dl. Dragunalescu – intrebare:
    – de ce, in virtutea „protectiei consumatorului”, statul roman nu a rputea institui bariere vamale invizibile (asa cum fac multe alte state), prin instituriea unor standarde de calitate mai ridicate (discriminarea pozitiva) conform produselor romanesti ???…de exempluȘ
    – rosiile- sa aibe o anumita compozitie (specifica RO)
    -carnea de porc (ex. Mangalita), dar, si multe altele, care dpdv al compozitiei chimice sunt specifice !
    Similar, in multe alte domenii se poate face acest lucru (PESTE STADARDELE UE !…IN SENS POZITIV !)
    pentru cresterea/protectia producatorilor locali si limitarea importurilor

  3. @dl.DragulanescuȘ
    – la fel si in energie- RO, daca (si poate !) sa realizeze o decarbonare avansata (care ne costa !), si vom fi self-sufficient, de ce, daca, sa zicem, avem 100 gCO2/KWh si importam din Ungaria sau Bulgaria energie cu 200 gCO2/KWh, acea energie sa fie cu discountul echivalent emisiilor aditionale ?!?

  4. /../ stimate domnule Drăgulănescu! De 30 de ani mă simt otrăvit, furat, înșelat, păcălit și de statul pe care îl reprezinți și de comercianții pe care îi aperi. E o minune că mai sunt în viață; probabil că m-am învățat să mă apăr singur și fără voi, cei de la așa zisa protecție a consumatorilor – sinecură politică în orice regim. Nu cumpăr, nu consum, nu-i cred, nu pun botul la reclamă!

  5. Multumesc domnule Dragostin pentru interesul manifestat fata de toate cele 4 parti ale studiului meu, pentru completari, comentarii, aprecieri, intrebari. M-as bucura sa mai apara aici si alte comentarii la fel de pertinente, interesante si oportune… La 15 martie 2023 ar trebui celebrata a 33-a editie romaneasca a ZILEI DREPTURILOR CONSUMATORULUI (eveniment initiat si celebrat de mine in 1990, apoi celebrat si in 1991) si voi oferi in dar ANPC si asociatiilor de protectia consumatorilor un volum electronic incluzand toate cele 4 parti ale studiului meu.
    Cateva raspunsuri la intrebarile dvs:
    1.Pe piata comuna europeana, statele membre asigura, dupa cum desigur stiti, libera circulatie a produselor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor. In consecinta nu se pot institui la granitele Romaniei (PCTF) anumite bariere virtuale (vamale, tarifare, etc.). In plus, din 1992, la PCTF camioanele cu marfa din import nici nu mai sunt controlate 100% in ceea ce priveste continutul incarcaturii, daca insotitorul prezinta certificate emise de organisme recunoscute din Piata comuna (laboratoare de testare, organisme de inspectie sau de certificare, toate acreditate de un organism national unic recunoscut de organismele de acreditare unice din celelalte state membre)…In Romania exista, de peste doua decenii, RENAR si INFRASTRUCTURA DE EVALUARE A CONFORMITATII (www.renar.ro) incluzand multe sute de asemenea organisme „de terta parte” cu credibilitate maxima pe piata…. Piata libera ar putea si ar trebui sa selectioneze in functie de optiunile clientilor/ consumatorilor/ cumparatorilor (calitate MAXIMA si pret MINIM) ce produse se vand si ce produse nu se vand astfel incat importatorii lor vor mai aduce primele si vor renunta la ultimele (caci le creeaza pagube ce pot fi importante). Din pacate, la noi asa ceva nu prea poate functiona..
    2.In principiu, doar SECURITATEA produselor oferite pe piata face obiectul protectiei consumatorilor iar CALITATEA lor (ca grad de adecvare a caracteristicilor produsului la nevoile si asteptarile clientului) este considerata ca fiind doar o preocupare personala a fiecarui consumator care percepe in mod diferit (de altii) acest grad de adecvare, in functie de propriile lui interese economice, nevoi si asteptari… Sigur, este responsabilitatea producatorului sa realizeze produsul sau in conformitate cu cerintele consumatorilor (reprezentand nevoile si asteptarile COMUNE ale acestora, prezentate IN SCRIS). Dar, in realitate, unii producatori, sfidand consumatorii si cerintele lor, realizeaza si pun pe piata doar ceea ce vor/ pot/ stiu ei sa produca in conditiile in care lucreaza (fara costisitoare investitii), dar sperand sa fie eficienti/ rentabili si chiar competitivi (legea efortului minim / comoditatii maxime poate actiona si in acest caz)..
    3.Asa cum am prezentat si in aceasta ultima parte, consumatorii romani nu pot sa se comporte la fel ca cei din statele dezvoltate, selectionand spre achizitionare doar produsele/ serviciile cu calitate MAXIMA si pret/ tarif MINIM, intrucat, pe de o parte, veniturile si puterea de cumparare SCAZUTE ale marii majoritati a populatiei o determina sa adopte exclusiv criteriul pret/ tarif MINIM iar pe de alta parte, informarea insuficienta (uneori falsificata prin publicitatea de prima parte) ca si educatia consumatorista inexistenta in Romania (am explicat de ce in studiul meu) fac ca, la noi, criteriul calitate MAXIMA sa fie omis (constient sau inconstient), imposibil de determinat corect sau considerat irelevant. O solutie practica ar fi fost ca produsele romanesti considerate ca avand caracteristici „superioare” celor din import sa fie produse in cantitati suficiente si la preturi competitive dar si sa fie oferite in magazine dedicate sau in zone/ etalaje de supermarket separate de produsele de import, pentru a putea fi gasite/ identificate mai usor. Experientele nefericite realizate de multi ani in pietele din orase si in unicul magazin din Bucuresti al retelei Unirea (imposibil de multiplicat, se pare) au demonstrat ca produsele alimentare, legumele si fructele oferite de producatorii nostri actuali NU pot sa se situeze, cu unele exceptii, la nivelul produselor similare din import, din mai toate punctele de vedere – diversitate, calitate, preturi, securitate, si mai ales cantitatile cerute de piata, colectarea/ depozitarea/ transportarea, certificarea si continuitatea livrarilor contractate…In democratia si economia de piata dambovitene nu mai sunt interzise imbogatirea si specula (ca in trecut) iar solutiile ilegitime sau chiar ilegale de-a pune pe piata („a marketa” in limbaj actual caci nici marketing-ul nu mai este ceea ce era acum 50 de ani – cand a fost acceptat si la noi) produse generatoare de venituri, situatiile de cointeresare materiala (prin „parandarat”, mita, ciubuc, bacsis, coruptie, etc.) a unor decidenti, raman neidentificate, contestate sau nesanctionate de Jusitie, inclusiv pana la prescriere!! Viata este mult mai complexa astazi decat in economia planificata centralizat dar este dreptul si responsabilitatea fiecarui consumator sa se gandeasca mult mai mult si mai bine inainte de-a se decide CE sa cumpere si DE UNDE, cu ce PRET, dar si cu ce RISCURI…Altfel spus, sa aiba suficiente informatii si discernamantul necesar, sa fie onest, lucid si vigilent, ca sa poata preveni eventualele probleme ulterioare, inclusiv propria paguba!

    • @Dl.Dragulanescu: multumesc pentru raspuns si clarificari.
      Ceea doream sa subiniez, este doar un exemplu de „bariere invizibile” create de un stat, super civilizat, super-economie de piata si super protector al consumatorului si calitatii produselor achizitionate- Japonia.
      Doar 2 exemple din lungul sir al „barierelor invizibile” si efectul pozitiv asupra economiei Japoniei:
      1. Industria auto: ca un producator strain sa intre pe piata Japoniei, trebuie sa demonstreze (printre altele) ca la accidentul maxim credibil (ciocnire frontala cu 60 km/h), nivelul de siguranta al soferului este la un anumit nivel, mult mai ridicat decit in UE si SUA (adica este strivit mult mai putin). Evident ca nici SUA si nici UE nu-si schimba liniile d efabricatie pentru citeva zeci d emii (ipotetice) exporturi in Japonia. Din acest motiv, pe autostrazile lor, nu vezi deci 1 /100 (eventual !!) masini de import, si alea, gen Lamborghini, Maseratti si alte comenzi „speciale”
      2. Pasta de tomate (Ketchup)Ș nu poricine poate exporta produsul pe piata japonezaȘ iportatorii sunt fortati sa aduc anumai pasta de tomate, cu un continut d emucegai de nu stiu cit ppm (cu alte cuvinte, nu au acces decit anumiti producatori italieni si ceva spanioli, cu fabrici, si rosii, dedicate lor !)
      Sirul de exemple poate continua !
      Consecinta: standardele japoneze (SUVERANE ! pentru protectia consumatorului japonez) sunt mai ridicate si, in consecinta, si-au creat o industrie competitiva, pentru ca trebuie inlocuit importul cu productia locala…de ce sunt mai competitivi ?…simplu, pentru ca standardele lor sunt mai ridicate decit ale SUA si UE si, fabricind pentru ei, pot oricind exporta cam orice si oriunde

      Personal, nu cred ca daca un stat UE vrea sa foloseasca standarde de calitate pentru consumatorul propriu, mai ridicate decit ale UE, nu se poate !?…nici nu cred ca este posibil asa ceva, sa interzica legal !…e ca si cum ar zice ca nu pot sa fabric masini mai putin poluante, sa, carnea mea de mangalita, cu colesterol lipsa, nu e buna !…sau, chiar rosiile mele, care au alt continut de nutrienti (datorita soiului , solului, soarelui de un anumit unghi si intensitate si calitatii apei) , nu pot deveni exclusive pe piata interna, iar cele din Olanda, efectiv sa fie interzise la import datgorita „neconformitatii”

      • Japonia este bine cunoscuta pentru modul in care a dorit/ putut/ stiut sa „renasca din cenusa” (dupa cele 2 bombe nucleare primite de la americani in Hiroshima si Nagasaki in 1945) intre anii 1950-1975. Aceasta renastere a fost posibila, in primul rand, datorita unor consultanti americani (J.M.Juran, nascut in Braila, 1904, si E.Demming) care au instruit pe parcursul mai multor ani managerii si angajatii din intreprinderile private in domeniul Managementul calitatii si, in al doilea rand, datorita eforturilor, ambitiei, abnegatiei si talentului specifice japonezilor. In 1975, Japonia a fost recunoscuta global ca fiind „lider mondial al calitatii” (desi pana la razboiul mondial, nu reusise sa realizeze produse industriale remarcabile, iar efortul de razboi deteriorase grav industria japoneza, tara fiind si lipsita de materii prime importante) ceea ce insemna ca devenisera capabili sa realizeze produse de calitate cel putin comparabila cu cea a produselor similare americane (pe atunci cele mai performante pe plan mondial) dar la preturi net inferioare, ceea ce a generat vanzari substantiale… Exemplele dvs sunt pertinente dar pot sa se refere fie la standardele nationale (JS), fie la standardele de firma fie la cerintele din caietele de sarcini sau din unele contracte (in functie de domeniul si durata de aplicare). Este foarte bine ca japonezii au impus furnizorilor cerintele (nevoile, asteptarile) clientului, asa se procedeaza si in alte state (inclusiv in domeniul achizitiilor publice si inclusiv in Romania). Produsele alimentare – care ne intereseaza in primul rand in calitate de consumatori – nu fac obiectul standardelor obligatorii europene (sau, uneori, nationale – asa cum era la noi STAS, inainte de 1992) dar pot face obiectul unor standarde de firma. Cele realizate neindustrial nu sunt standardizate (cu unele exceptii)…Dar anumite ingrediente ale acestora (mai ales celebrele aditive E-uri) sunt standardizate international si testate riguros si transparent, periodic…De asemenea, unele produse alimentare nationale pot fi testate, certificate si inregistrate international (pentru a fi protejate dar si promovate) – cum sunt magiunul, carnatzii, salamul de Sibiu, tzuica, etc. Faptul ca un standard ar fi superior/ inferior altuia este irelevant la toate nivelurile (national, european, international) daca nu exista caracteristici masurabile obiectiv. In cazul produselor alimentare, de exemplu, proprietatile organoleptice ale acestora sunt evaluate subiectiv de consumatori sau grupuri de consumatori, pe criterii variabile (gust, miros, culoare, aspect, etc.)… In terminologia de specialitate se vorbeste de produs cu standard multiplu (dublu, triplu, cvadruplu, etc.) atunci cand acesta prezinta – sub acelasi brand sau aceeasi denumire, la acelasi producator – caracteristici, compozitii si/ sau preturi diferite – de regula in functie de caracteristicile pietei careia ii este destinat (inclusiv ca putere de cumparare)…Din ratiuni politicianiste, unele asemenea situatii sunt exploatate mediatic pentru a demonstra grija guvernantilor pentru guvernati/ cetateni/ consumatori, pretinzandu-se (democratic!) aplicarea unui standard unic… Uneori si sub influenta unui complex de inferioritate/ superioritate! Dar producatorii – interesati numai de venituri si profituri – doresc doar ca produsele lor sa sa vanda cat mai repede si in cantitati cat mai mari! Deci nu le pasa de pretentiile politicianiste ci doar de vanzarile realizate…. Consider ca este normal si chiar etic sa pretinzi unor producatori/ distribuitori externi sa furnizeze produse conforme cu cerintele consumatorilor interni (la un pret cat mai mic, evident!), ba chiar sa le si refuzi intrarea in tara… Dar, practic, decizia finala revine exclusiv furnizorilor externi, in functie de propriile lor cerinte de rentabilitate si profitabilitate… In aceste situatii, doar refuzul consumatorilor de-a achizitiona produsele inadecvate calitativ i-ar putea determina pe furnizori sa respecte cerintele clientilor lor…Solutia radicala consta insa in dezvoltarea substantiala a capabilitatii producatorilor interni (acum privati) de-a furniza pe piata interna produse conforme cu cerintele clientilor acesteia…Sunt numeroase probleme aparute dupa privatizarea haotica – inclusiv disparitia industriei de stat alimentare in intregime. cele private aparute fiind foarte departe de necesitati…In lipsa de capital, know-how, manageri, lideri, etc.. Si sub actiunea legii efortului minim…

      • UK are standarde mai ridicate decat UE., dar UE inca vrea sa impuna abuziv standardele si legile UE in Irlanda de Nord.
        In final ceea ce UE face este sa submineze constant UK cu dorinta nu voalata de a dezmembra UK.

  6. Cand au fost gripele aviare si ale bovinelor, in UK preturile de la magazinele kosher s-au dublat sau triplat.
    Pentru ca serviciile veternare biblice de kashrut TESTATE timp de 5700 de ani erau si sunt mai credibile decat facaturile lumii moderne.
    Dar nici aici nu se putea ca UE sa nu isi bage nasul si sa nu impuna sacrificarea prin adausul de stroboscoape pentru sperierea animalelor. Daca asa au vazut ei la discoteca pentru distractie, asta au recomandat si pus in lege in UE.

  7. Va mai lipseste un element, distinse domn, pe care nu il abordati:prezenta securistilor in protectia consumatorilor (ca si in banci, fisc, concurenta neloiala, asigurari, ani, … etc.)

    • 0752868980 ing Vasile Cazan președinte AADIC-APCONS Iași președinte Confederației Consumatorilor ales de membri de a îi reprezenta în ANRE și NUMIT de Primul Ministru în Consiliul Consultativ pentru Protecția Consumatorilor în energie din 2019

      Asa este . Ai dreptate. Organizațiile de consumatori din România au afundat din 1993 1995. Exista o obligație ale OPC-urile locale sa facă în fiecare județ. Numai ca după ce am apărut NOI instanta ne-a refuzat Abia o colega de a mea de la Curtea de Apel am primit acordul. După ce pe bani europeni am organizat Confederația Consumatorilor. Atunci am SPERIAT pe cei din STATUL Paralel și a înființat anpcppsr sub conducerea ilustrului diplomat bine vorbitor cu o buna prestanta data de EI a pătruns la nivel de mass media și PROMOVAT. Acum se confunda cu InfoCons și este egalul lui Sorin. Ca sa fie mai vizibil a încercat și reușit sa încropească o federație FAC . Ca noi mâncăm tradițional insecte prelucrate de la Decebal trebuie să mulțumim lui InfoCons Sorin Mierla care a fost NOMINALIZAT de Horia Miron Constantinescu -alt „sprijinitor” al consumatorilor de insecte și pe linie superioara min secretar de stat Nedelcea ce îl coordonează și Min Economiei peste ANPC -SPATARU. Important este ca v-ati ascuns sub o „masca” dar amănunte vi le pot prezenta lăsând numărul de contact 0752868980. Încă un lucru persoana care a prezentat materialul EXCELENT a fost amăgit sa primească „ONOAREA” de a îl prezenta ca fiind președinte al acestui FAC. Dar presupun ca și cel ce conduce FAC va aduce elemente în sprijinul celor AFIRMATE. D- nul PROFESOR este Himalaia consumatorismului în România și chiar din LUME. SUNT curios cum îl va prezenta președintele FAC? pe acest TATA al consumatoristilor în TOATE domeniile. Oricum cred ca va RENUNTA la acea ONOARE ESTE O MARE GREASEALA CA A CAZUT IN CURSA INTINSA FIN DE EI

      • „Horia Constantinescu, presedinte ANPC, a criticat joi la Guvern poziția BNR față de un proiect legislativ vizând creșterea incluziunii financiare, în care Banca centrală afirmă că dorește preluarea atribuțiilor ANPC privind protecția consumatorilor de produse si servicii bancare.

        Într-o adresă trimisă Senatului în legătură cu poziția față de un proiect legislativ vizând creșterea incluziunii financiare, BNR afirmă că DORESTE PRELUAREA atribuțiilor ANPC privind protecția consumatorilor de produse si servicii bancare, a scris miercuri Conso.ro.

        Proiectul legislativ pentru care Senatul a cerut opinia BNR si ANPC viza trecerea la BNR a competentelor ANPC privind aplicarea si respectarea prevederilor Legii 258, LIMITAREA incasarilor in NUMERAR de catre INSTITUTIILE PUBLICE din ianuarie 2026 si IMPULSIONAREA folosirii mijloacelor moderne de plata.”
        https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-26131202-seful-anpc-ataca-dorinta-bnr-lua-din-atributii-arata-deranjam-probabil-anumite-interese.htm

        • Are dreptate presedintele ANPC sa reactioneze astfel!!! BNR are misiunea esentiala a reglementarii si supravegherii functionarii bancilor ce opereaza in Romania. In consecinta, ea nu-si poate asuma si protectia consumatorului de servicii bancare, intrucat ar intra in conflict de interese, o asemenea sarcina revenind doar unui organism neutru, in care interesele partilor interesate sa fie egal reprezentate. Chiar daca ar infiinta in cadrul BNR o noua structura (directie generala) dedicata exclusiv PC… Un exemplu elocvent: De peste un deceniu avem in Bucuresti (independent de ANPC), CSALB – Centrul de solutionare alternativa a litigiilor bancare, ai carui angajati reprezinta exclusiv bancile, fiind platiti de acestea…In consecinta, deciziile CSALB nu sunt obiective, nici credibile, interesele economice ale consumatorilor fiind neglijate sau ignorate, dupa cum am constatat personal… In plus, acum peste 20 de ani, predand un curs de „Managementul calitatii produselor si serviciilor bancare” viitorilor functionari bancari, am promovat ideea necesitatii satisfacerii cerintelor clientilor bancilor ca „generator al calitatii” si in banci (interesate de fapt, dupa cum putem aprecia cu totii, doar de maximizarea propriilor venituri si profituri)….Studentii au fost indrumati sa viziteze bancile Bucurestiului, sa identifice neconformitatile/ problemele generand INSATISFACTIA clientilor si sa le comunice public, inclusiv BNR… O studenta a avut ideea definirii si introducerii INDICATORULUI DE LACOMIE AL BANCII 😊 – ca raport intre dobanzile la credite si dobanzile la depozite – pentru a constata, comparativ, ca in Romania acest indicator are o valoare mult superioara celor ale bancilor din Europa de vest. Concluzia, evidenta, a fost transmisa guvernatorului BNR…. In consecinta, cursul meu a fost scos din curriculum!! Mai mult, inainte de privatizarea sa (decisa de Guvern), o banca cu capital romanesc a avut grija sa se pregateasca serios implementand un sistem de management al calitatii (conform celebrelor standarde internationale ISO 9000) si chiar primind un „Premiu roman pentru calitate J.M.Juran”… Dar noii co-proprietari (straini) au desconsiderat aceste realizari afirmand ca le ajung propriile politici interne (fata de clienti si fata de proprii angajati)… In consecinta dispretul lor fata de nevoile si asteptarile clientilor este uneori evident, intrucat preocuparea lor prioritara (aparent unica) este maximizarea castigurilor si profiturilor, nicidecum satisfactia clientilor (asta inseamna CALITATE!) pe care noii co-proprietari nici nu o mai evalueaza…

          • „BNR are misiunea esentiala a reglementarii si supravegherii functionarii bancilor ce opereaza in Romania.”
            +
            „Dar noii co-proprietari (straini) au desconsiderat aceste realizari(ad mea-implementare sistem gestionare cf ISO de catre o banca din Romania in curs de privatizare) afirmand ca le ajung propriile politici interne (fata de clienti si fata de proprii angajati)”
            +
            „…satisfactia clientilor (asta inseamna CALITATE!) pe care noii co-proprietari nici nu o mai evalueaza…”

            Multumesc pentru raspuns/dialog.

            Cum de nu se impaca afirmatiile citate mai sus?
            Adica, din ce scrieti reiese ca BNR nu (e?) era aliniata la ISO 9k (14k/18k?) si nici NU (cere?) cerea obligatoriu acest lucru bancilor de pe teritoriul Romaniei.
            Care ISO 9k, din ce stiu, CERE OBLIGATORIU SI (anglofon) „Customer Satisfaction Survey/Report”.

            De acord cu partea terta/”neutra” ca reprezentant al intereselor consumatorilor/clientilor.
            Dvs. definiti calitatea (doar) ca „…satisfactia clientilor…”. Inteleg ca nu v-ati propus aici sa dati o definitie exhaustiva, dar ar fi de luat in considerare si contributia (re)asiguratorilor (de produse fizice si servicii) in ce priveste o definitie a calitatii.
            Poate ca dl/dna client sa ceara un „palton gaurit in spate” pen’ca-i mai ieftin, dar asta nu inseamna ca (re)asiguratorul ii va permite producatorului sa puna pe piata asa ceva in timp ce isi ofera serviciile de asigurare catre producator. (in conditiile in care nu exista un „pe sub masa” intre producator si asigurator).

            • 1.Din pacate, nici BNR si nici bancile din Romania nu au implementat un sistem de management al calitatii conform ISO 9000 care le-ar fi orientat spre cerintele clientilor prin evaluarile anuale necesare ale satisfactiei acestora. In aceeasi situatie se afla universitatile, spitalele, unele servicii ale administratiei publice centrale si locale (inclusiv ministerele, primariile, prefecturile, etc.)… Sunt auditor ISO 9000 de 25 de ani si constat cu durere tot mai frecvent atitudini si comportamente de mimare/ simulare sau chiar de respingere a sistemelor de management ale calitatii (mai ales ale certificarii acestora) cu explicatii sui-generis demonstrand ignoranta/ suficienta/ aroganta….Unele primarii si servicii ale administratiei publice au implementat totusi sisteme de management ale calitatii (unele certificate de filiale locale ale unor prestigiosi REGISTRAR din strainatate) dar auditorii acestora, putin sau deloc exigenti, au acceptat sa nu se evalueze (sau doar sa nu se publice) rezultatele anchetelor de satisfactie a clientilor, desi cetatenii/ contribuabilii constata personal si tot mai frecvent NON-CALITATEA acestor servicii. Daca cineva doreste sa reclame situatia la organismul de certificare (sau la cel de acreditare a acestuia in caz de insatisfactie) poate constata fie ca … identitatea organismului de certificare este intentionat ascunsa, fie ca organismul de certificare/ acreditare nici nu raspunde (probabil pentru ca nu a reactionat in vreun fel)…
              2.Conform editiei 2015 a ISO 9000 nicio procedura nu mai este obligatorie – inclusiv evaluarea satisfactiei clientilor,,,,A fost o idee contraproductiva desi in numele democratiei…Sper ca noua editie sa repare greseala…
              4.Conceptul CALITATE are ..130 definitii! In Romania sunt mai cunoscute cele mentionate de mine: „conformitate cu un referential” (aplicata mai ales in sectorul public) si „satisfactia clientului” (aplicata mai ales in sectorul privat). Tranzitia celor din sectorul public catre definitia din sectorul privat are obstacole serioase intrucat, in invatamant de exemplu, profesorii refuza de decenii sa accepte ca ar avea clienti (de fapt elevi, studenti, angajatori, etc.) iar in administratia publica mai sunt birocrati (denumiti oficial „functionari publici” – public servants) care gandesc si aplica principiul socialist „orice cetatean este un potential infractor si rostul nostru este sa aparam legea de tentativele sale”. Ce ar fi trebuit facut si ce mai putem face pentru a iesi din aceste cercuri/ cicluri vicioase?
              5.Nu avem in Romania „(re)asigurator de produse si servicii” dar avem protectia consumatorilor, ANPC si alte autoritati care, supraveghind/ monitorizand piata de produse si servicii, asigura respectarea drepturilor consumatorilor (asa cum am descris in cele 4 parti ale studiului meu)

  8. SFATUL CONSUMATORULUI RAȚIONAL (nr.2)
    Relațiile comerciant – consumator ar trebui să fie exclusiv echitabile și reciproc avantajoase, deci de încredere
    de Nicolae DRĂGULĂNESCU

    Acceptând să trăim, începând din anul 1990, în “lumea intereselor” – existente și manifestate ca atare nu numai în România ci și, mai ales, în afara ei – era normal ca, de atunci, să se modifice o mare parte din legislația României, prin inițiativele și eforturile noilor noștri „aleși ai poporului”, pentru a lua în considerare noile realități.
    S-a constatat atunci că ceea ce, până atunci – în absența proprietății economice private și a competiției pe piața internă – funcționa în economia românească conform unui vechi model sovietic – cu proprietate integrală a statului și planificare centralizată (cu „abordare planificată și pasiv-represivă a calității” cu standarde de stat (STAS) obligatorii, cu control de stat al calității și cu „poliția calității”, care sancționa persoanele considerate vinovate pentru non-calitate) – nu mai putea continua să funcționeze în noile condiții politice. economice și sociale în prezența predominantă a proprietății economice private și a competiției pe piața internă.
    1.SATISFACEREA PROPRIILOR INTERESE LEGITIME NECESITĂ RESPECT ȘI ÎNCREDERE RECIPROCĂ INTRE PARTENERII DE AFACERI DIN RELAȚIA COMERCIANȚI-CONSUMATORI
    Din păcate, suntem obligați să constatăm, după 30 de ani de transformări economice și sociale, prin noua legislație, că unele mentalități, atitudini și comportamente specifice vechilor circumstanțe s-au menținut și datorită existenței unor deficiențe legislative și/ sau ineficienței dialogurilor sociale și ale unor organisme de inspecție/audit, pe plan central/ local.
    Așa cum comercianții/ furnizorii (având ca parteneri de afaceri consumatorii) au acum interesul legitim, legal și primordial de-a vinde cât mai mult și mai repede (pentru a-și maximiza veniturile, profiturile și segmentele de piață) și consumatorii (având ca parteneri de afaceri comercianții) au acum interesul esențial, legitim și legal de-a obține pe piețe produse și servicii sigure, de calitate maximă și la preț/ tarif minim (de identificat cât mai lesne și rapid pe piețele locală și europeană, având tot mai mulți competitori activi și dinamici).
    Aceste interese legitime și legale ar trebui și ar putea să fie respectate reciproc în beneficiul unei relații durabile comerciant-consumator, întrucât reprezintă de fapt strategia de afaceri optimă „win-win” / câștig-câștig, singura rezistentă în timp (spre deosebire de strategiile alternative „win-loose” / câștig-pierd și „loose-loose” / pierd-pierd care, implicând perdanți, nu se pot manifesta durabil atunci când există suficienți parteneri de afaceri cu mentalitate de câștigător)…
    Dar, atunci când și acolo unde, se mai manifestă mentalități/ atitudini/ comportamente contra-productive, chiar nocive (uneori, aparent de câștigător dar, de fapt, de perdant) ale unor manageri/ angajați din organizațiile agenților economici sau chiar ale unor unități administrativ – teritoriale (UAT-uri) ilustrabile prin zicalele/ dictoanele noastre neaoșe, aparent nemuritoare : „las’că merge și așa”, „una gândesc, alta spun și fac cu totul altceva – este dreptul meu”, „dacă nu curge pică”, „scoală-te tu ca să stau eu”, „dacă vrei să trăiești bine în România trebuie sî trăiești ascuns”, „clientul nostru – fraierul nostru”, „nu ne interesează cerințele și reacțiile consumatorilor/ cetățenilor căci noi știm mai bine ce le trebuie lor”, „orice cetățean este un potențial infractor și rolul administrației publice este să apere legea în fața tentativelor acestuia”, „timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”, „cine fură azi un ou mâine va fura un bou”, „dă-i-nainte cu tupeu ca să vezi că nu e greu”, etc. cetățenii/ consumatorii care ajung să efectueze tranzacții administrative/ comerciale cu organizațiile având asemenea manageri/ angajați riscă nu numai să fie prejudiciați financiar (devenind perdanți) ci și să piardă ulterior și timp, alți bani și nervi cu numeroasele proceduri administrative și judiciare aplicabile, de multe ori și fără garanția unei reușite…
    Dacă, în ceea ce privește administrația publică centrală/ locală, de regulă, cetățenii și contribuabilii nu au de ales (fiind, în mod legal, „clienți captivi” administrativ sau teritorial), în ceea ce privește comercializarea diferitelor produse și servicii (inclusiv furnizarea unor utilități curente, de exemplu energia, și comunicațiile electronice) clienții/ consumatorii din România au în prezent la dispoziție o gamă tot mai largă de oferte comerciale având astfel DE UNDE ALEGE. Acesta este un drept colateral, neoficializat ca atare în vechile economii de piață (fiind inutil acolo!!!!), dar refuzat pe parcursul a trei decenii, în România socialistă, deci fiind foarte important și în prezent.
    In noile circumstanțe, este necesar și util ca orice consumator să dorească, să poată și să știe nu numai să-și definească (înainte de-a decide CE și DE LA CE FURNIZOR să achiziționeze un anumit produs/ serviciu) caracteristicile produsului/ serviciului dorit ci și să evalueze critic, exigent și cu discernământ (prin prisma propriilor sale interese cerințe, nevoi, așteptări) caracteristicile diferitelor oferte promovate de comercianți (și identificate pe piață) cât și interesele și credibilitatea acestora (producător, distribuitor, importator, dealer, etc.).
    O simplă comparare a prețurilor/ tarifelor disponibile pe piață cu cele ce ar putea fi achitate de consumator nu înseamnă că s-a identificat oferta cu preț/ tarif minim pe piață ! In plus, o asemenea abordare simplistă înseamnă că se evită/ neglijează complet evaluarea/ identificarea ofertelor cu calitate maximă pe piață. În consecință, asemenea atitudini și comportamente – nocive, chiar iresponsabile, pentru consumator – trebuie să fie evitate!
    Evaluarea (prealabilă deciziei de achiziție) a comercianților identificați/ disponibili și evitarea (prin cunoașterea și, eventual, boicotarea lor) a celor cu atitudini/ comportamente nocive, ilegitime, ilegale, etc. – mai ales repetate – este recomandabilă tuturor consumatorilor care nu vor să devină perdanți și care doresc să câștige din relația lor exclusiv cu comercianții în care au încredere…
    Ideea nocivă conform căreia orice tranzacție comercială ar fi un „joc cu sumă nulă” (astfel încât atunci când un partener câștigă, celălalt ar trebui automat să piardă) nu este o regulă general valabilă în relația comerciant-consumator.
    2.ÎNCREDEREA CONSUMATORULUI ÎN COMERCIANT – FACTOR DETERMINANT ESENȚIAL AL VENITURILOR ȘI PROFITURILOR ACESTUIA
    Prin promovarea drepturilor legale ale consumatorilor se recunoaște, printre altele, faptul că, pentru a se putea decide să achiziționeze un anumit produs/ serviciu de la un anumit comerciant, un consumator suficient de informat și educat are nevoie, în prealabil, de suficiente date și informații credibile pe care să-și poată construi un anumit nivel de ÎNCREDERE absolut necesară pentru adoptarea deciziei de achiziție.
    Dar atunci când un consumator a avut deja o experiență pozitivă cu un anumit comerciant, de regulă acesta va reveni în calitate de consumator la acel comerciant (devenindu-i astfel loial) și, de multe ori, chiar îi va aduce noi clienți/ consumatori prin recomandarea comerciantului respectiv acestora. Încrederea astfel generată – prin predictibilitatea comportamentului în sens dorit al comerciantului – este de natură să contribuie la realizarea interesului major al comerciantului…Și invers, atunci când comportamentul unui comerciant este predictibil în sens nedorit, consumatorul nu va decide să achiziționeze ceva de la el – nu numai o singură dată ci și în mod repetat – boicotând astfel comerciantul vinovat care, în consecință, nu-și va realiza vânzările și profiturile planificate.
    Dar, din păcate, mult prea frecvent, consumatorii noștri – spre diferență de cei din alte state – nu vor sau nu pot să țină cont de acest important detaliu, fie pentru că nu sunt interesați, fie pentru că acest comportament este imposibil de determinat (altfel decât prin propria experiență, uneori prea riscantă!), fie pentru că unele „review”-uri (publicate, chipurile, de consumatori la comercianți, după achiziția unui produs) sau „advertoriale” (publicate în social media fiind plătite de comercianți sau realizate de troli) includ date și informații exclusiv pozitive, chiar laudative, fără aspecte negative/ critice, deci „cosmetizate”, cu scop evident manipulator, fiind deci puțin sau deloc credibile.
    3.GENERAREA/ CONSOLIDAREA ÎNCREDERII CLIENȚILOR ÎN COMERCIANȚI ÎNCEPE CU RESPECTAREA TUTUROR PROMISIUNILOR COMUNICATE PUBLIC DE ACEȘTIA (MAI ALES PRIN PUBLICITATE „DE PRIMĂ PARTE” (PLĂTITĂ DE EI) – DIN PĂCATE CVASI-EXCLUSIVĂ ÎN ROMÂNIA)
    Legea nr. 202/2013 (pentru modificarea şi completarea Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă) are drept scop (art.1) doar „protecţia comercianţilor împotriva publicităţii înşelătoare şi a consecinţelor defavorabile ale acesteia, precum şi stabilirea condiţiilor în care publicitatea comparativă este permisă”.
    Conform art.2 „Comunicaţiilor audiovizuale comerciale difuzate în cadrul serviciilor de programe audiovizuale le sunt aplicabile prevederile prezentei legi, ale Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi normele de reglementare emise în aplicarea acesteia.”
    Legea nr. 202/2013 stabilește că publicitatea înşelătoare este interzisă iar publicitatea comparativă (care ”identifică în mod explicit sau implicit un concurent ori bunuri sau servicii oferite de acesta”) este legal permisă doar cu respectarea „cumulativă” a 8 cerințe (art.6) !!! Această prevedere – deosebit de dificil de satisfăcut practic – este, cu siguranță, un hatâr făcut consumatorilor pentru a permite difuzarea rezultatelor testărilor comparative de produse (încă inexistente în România, din păcate, deși au fost introduse încă din 1991 în proiectul viitoarei OG 21/1992 privind protecția consumatorilor, pe cale de-a fi înlocuită cu Legea 647/2022 – privind protecția drepturilor consumatorilor!).
    In final, legea nr.202/2013 precizează (art.7) că eventualele reclamații/ sesizări ale comercianților și organizațiilor acestora trebuie adresate doar MFP, Ministerului Finanțelor Publice și CNA, Consiliului Național al Audiovizualului, iar cele ale consumatorilor – la ANPC, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.
    Din păcate, în practică, nu numai că mult prea frecventele și deficitarele spoturi publicitare comerciale, difuzate de regulă PRIORITAR (în regim de Breaking News dar și la ore prestabilite) prin mai toate canalele noastre TV, sunt – aproape în exclusivitate – plătite de comercianți (aflați, evident, în conflict de interese) având astfel (doar pentru cunoscători!) credibilitate minimă/ nulă, dar au uneori și un conținut agresiv, agasant (prin repetare prea frecventă), pentru telespectatorii nevoiți să afle repetat insistent toate găselnițele publicitare și cât de numeroși sunt comercianții care doar au … mare nevoie de banii lor, oferind în schimb ceea ce, de regulă, ei nu au nevoie! In plus, uneori, aceste spoturi publicitare audio-vizuale prezintă și date/ informații false/ irelevante/ inutile, neinteresând CNA dar realizate probabil doar pentru a justifica durata plătită creatorilor spotului …
    Aceste mesaje publicitare enervante pot fi, desigur, evitate utilizând telecomanda TV care permite selecția, în CATV digital, a altor peste 200 posturi TV mult mai agreabile, cu documentare, filme, muzică, etc. interesante și realmente utile…
    În mediul virtual (social media) mesajele publicitare sunt însă cu mult mai numeroase și enervante (prin blocarea sau întreruperea comunicării conținutului audio-vizual urmărit, de real interes), prin mesaje repetitive mizerabil traduse, agramate, cu erori ortografice flagrante sau ilogice, chiar înșelătoare/ mincinoase sau pentru produse ce nu sunt ceea ce indică mesajul publicitar sau ar fi trebuit să fie interzise (de exemplu: lucrări de licență/ masterat/ doctorat la comandă, gadget-uri electronice/ informatice permițând/ facilitând fraudarea examenelor, etc.)
    Dacă de mesajele publicitare audiovizuale, se ocupă de bine de rău, CNA (dar numai pentru criteriile impuse de legislație și monitorizate de ei, nicidecum cele menționate mai sus!), în cadrul ANPC și al asociațiilor pentru protecția consumatorilor de mesajele publicitare audiovizuale și online nu se ocupă nimeni, având în vedere faimosul și frecvent invocatul drept la libera exprimare!
    Iată mai jos (în traducere) mesajul unui comerciant din Franța pentru clienții săi. Așa ceva este considerat în România de azi ca fiind inedit, inexistent și, pentru unii, chiar șocant, demonstrând astfel un aspect al diferențelor culturale existente! Deși a existat cândva și la noi sloganul „Clientul nostru – stăpânul nostru” – devenit, din păcate, azi, pentru unii „Clientul nostru – fraierul nostru” (în condițiile tristei bipolarizări a societății românești în „șmecheri și fraieri”, cu perspectiva de-a deveni „bogați și săraci” !!!!).
    Promisiunile din acest mesaj francez au fost și sunt chiar respectate (am constatat personal, inclusiv prin cartea de onoare și albumul cu poze incluzând identitățile și imaginile clienților remarcabili !!) ceea ce a fost și este de natură să genereze încrederea clientului, urmată de fidelizarea/ loializarea lui. Astfel, dorința legitimă a comerciantului de a-și maximiza veniturile și profiturile, poate fi mai ușor și mai repede satisfăcută…
    CE ESTE CLIENTUL PENTRU NOI
    “Clientul este persoana cea mai importantă din firma noastră, indiferent dacă el se manifestă personal, în scris sau electronic.
    Clientul nostru nu depinde de noi ci noi depindem de el.
    Clientul nu ne deranjează și nu ne întrerupe activitățile întrucât el este însuși scopul acestora.
    Noi nu-i facem o favoare clientului servindu-l așa cum dorește întrucât el este cel care ne face nouă o favoare oferindu-ne oportunitatea de-a acționa astfel.
    Clientul este persoana care ne face cunoscute dorințele, nevoile și așteptările sale.
    Meseria noastră constă în satisfacerea tuturor acestora în mod optim, atât pentru client cât și pentru noi.”
    4.LOIALITATEA ȘI LOIALIZAREA CLIENȚILOR – O CALE SIGURĂ SPRE CREȘTEREA PROFITABILITĂȚII FIRMEI
    Prin LOIALITATEA CLIENTULUI se înțeleg intenția (ATITUDINEA) și acțiunea (COMPORTAMENTUL) clientului de-a selecționa/ realege un anumit comerciant/ furnizor (brand)/ produs/ serviciu, în mod repetat, ignorând sau respingând eventualele alternative disponibile. Clienții loiali tind să cumpere mai frecvent, în cantități mai mari, cheltuie mai mult, unii chiar doresc și acționează pentru a deveni “ambasadori”/ promotori ai brand-ului/ furnizorului selecționat de ei prima dată.

    Sfaturi pentru comercianții dornici să-și fidelizeze clienții
    “1.Adoptați politici orientate spre client !
    2.Oferiți servicii excepţionale de prima dată și de fiecare dată !
    3.Nu vă justificați prin tehnologii ! Loializarea se face între oameni.
    4.Comunicați în permanenţă cu clienţii! Realizați și actualizați continuu o bază cu date și informaţii relevante despre aceştia.
    5.Oferiți clienţilor atenţia cuvenită pentru a se simţi unici !
    6.Investiți în educarea clienţilor, oferindu-le la timp informaţii corecte, relevante și de valoare
    7.Instruiţi-vă şi motivați-vă angajaţii cu consecvenţă!
    8.Investiți în loializarea angajaţilor dvs.!
    9.Oferiți-le clienţilor dvs. un motiv în plus să revină – de exemplu prin crearea unor programe de fidelizare !
    10.Construiți-vă o reputaţie bazată pe încredere, respectarea promisiunilor şi produse fiabile !
    11.Stabiliți și respectați proceduri transparente standardizate de relaţionare cu clienţii, dar fiți flexibili atunci când situaţia vă impune!
    12.Oferiți oportunități clienţilor să vă cunoască (ca brand, angajaţi, etc.)!”

  9. SFATUL CONSUMATORULUI RAȚIONAL (nr.1)
    Dreptul moral de-a opune un NU (argumentat și hotărât) incitărilor la consum
    de Nicolae DRĂGULĂNESCU

    Apariția Ordonanței Guvernului (OG) nr.21/1992 privind protecția consumatorilor (publicată în Monitorul Oficial din 21.08.1992) a marcat o premieră absolută și un moment istoric deosebit de important pentru cei cca 23 milioane de consumatori din România (existenți în 1992) întrucât interesele economice și drepturile acestora au fost astfel afirmate, cunoscute și recunoscute la noi, pe planurile legislativ, instituțional și practic, promovarea și apărarea acestora fiind ulterior extinse, prin noi reglementări și noi organizații, în cele trei decenii care au trecut de atunci.
    Conform Art.3 din OG nr.21/1992
    „Principalele drepturi ale consumatorilor sunt:
    a) de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime; …
    b) de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori; …
    c) de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate; …
    d) de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege; …
    e) de a se organiza în asociaţii de consumatori, în scopul apărării intereselor lor.”.

    Reorientarea politică a României, după anul 1989, spre multipartidism, democrație, privatizare, capitalism și economie de piață liberă, renunțându-se treptat la „construirea socialismului”, la economia planificată centralizat, la abordarea pasiv-represivă a calității dar și la fosta industrie socialistă proprietate de stat – prin legislație elaborată, avizată și aprobată de „aleșii poporului” – a determinat și la noi apariția și dezvoltarea „societății de consum” și a „consumerismului”, existente de peste două secole în statele industriale (mai ales coloniale) ale lumii… Ambele concepte au mai multe semnificații, mai mult sau mai puțin cunoscute, dar neconsensualizate și parțial antagonice/ contestabile…
    „Societatea de consum” a apărut, în acele state, simultan cu „clasa de mijloc” a lor – o „categorie socială care considera că tot mai multe produse oferite pe piețe (de exemplu cele impuse de modă sau produsele de lux) pot și trebuie să fie achiziționate pentru alte rațiuni decât necesitatea/ utilitatea lor imediată la cumpărători”. Un cercetător occidental considera critic pe la sfârșitul secolului al XIX-lea că „activitățile și obiceiurile de consum ale membrilor acestei noi clase sociale a oamenilor care dispun de foarte mult timp liber sunt ostentative, discreționare și risipitoare. Acestea sunt motivate în principal de nevoia de a afișa un anumit statut social, nu de funcționalitatea sau utilitatea achizițiilor”. Alți critici susțin că „societatea de consum” – incitând continuu consumatorii să achiționeze noi și noi produse, în cantități tot mai mari, indiferent de necesitatea/ utilitatea și chiar calitatea acestora – ar fi fost și ar fi rămas o necesitate politico-economică în scopul apariției și/ sau al menținerii/ dezvoltării competiției tipic capitaliste pentru noi piețe, noi consumatori, pentru segmente de piață cât mai importante și, mai ales, pentru noi, rapide și cât mai mari câștiguri și profituri, etc.
    „Consumerismul” – apărut, în statele industriale, în paralel cu „societatea de consum” – a fost considerat inițial a fi o ordine social-economică ce promovează și încurajează achiziționarea de bunuri și servicii în cantități din ce în ce mai mari, indiferent de necesitatea / utilitatea sau chiar calitatea acestora. Alte semnificații ale conceptului „consumerism” (apărute în ultimii 50 de ani) sunt următoarele:
    – „acumulare egoistă, fără rost și uneori nocivă de produse inutile/ nenecesare (în opoziție cu stilul de viață sănătos și traiul simplu promovate de “anti-consumerism”)”
    – „forță acționând pe piețele libere care distruge individualitatea și afectează societatea, corelându-se cu globalizarea și fiind contestată tot mai insistent de mișcarea mondială anti-globalizare”
    – „ideologie conform căreia consumatorii trebuie să fie/ devină decidenți bine informați și educați (în prealabil), în cadrul pieței”
    – „ansamblul studiilor și practicilor având ca scop generarea încrederii consumatorilor în produsele oferite spre achiziționare, prin oferirea de date și informații relevante, fiabile și suficiente” (de ex. buletinele/ rapoartele de testare / inspectare/ certificare a produselor oferite pe piețe) – deci prin publicitate de terță parte (și nu exclusiv prin publicitate de primă parte așa cum se practică în România!)
    – „ideologie conform căreia piața însăși este cea care asigură justiția socială prin practici economice echitabile, inclusiv faptul că producătorii sunt obligați să fabrice produse de calitate, prin legislația, politicile și strategiile din domeniul protecției consumatorului”
    – „domeniu de reflexie, decizie și acțiune privind studierea, reglementarea și/ sau interacțiunea consumatorilor cu piețele”

    Contrar unor aparențe, conceptele „societate de consum” și „consumerism” nu au doar conotații exclusiv negative (conform mass-media și unor opinii larg răspândite nu numai în România) acolo unde și atunci când consumatorii sunt decidenți bine informați și educați, în prealabil, în cadrul pieței. Fiind informați și educați de decenii, în mod continuu, eficient și adecvat (pertinent, obiectiv/ credibil, prompt, util, eficace, exhaustiv, etc.), consumatorii din statele industriale și-au dezvoltat discernământul critic și au adoptat – în mod predominant – un comportament rațional, determinat exclusiv de interesele lor economice prin stabilirea prealabilă a propriilor cerințe, nevoi și așteptări urmată de căutarea, compararea, identificarea și selecționarea spre achiziție doar a produselor/ serviciilor care au simultan CALITATE maximă (fiind deci cât mai adecvate la propriile cerințe, nevoi și așteptări) și PREȚ/ TARIF minim.

    Dar, din păcate, după trei decenii de protecție legală a consumatorilor în România, consumatorii noștri tot NU VOR/ POT/ ȘTIU, în general să evalueze CALITATEA ofertelor de produse/ servicii pe piață (ca grad de adecvare a caracteristicilor acestora la propiriile nevoi și așteptări) și cu atât mai mult să identifice calitatea lor MAXIMĂ. Uneori, consumatorii noștri nu vor/ pot/ știu nici măcar să-și identifice/ stabilească propriile nevoi (la timpul prezent) și așteptări (la timpul viitor) față de produsul/ serviciul pe care ar dori să-l achiziționeze. Deci, pentru aceștia, unicul criteriu de selecție și decizie este reprezentat de PREȚ (pentru produse) sau de TARIF (pentru servicii), ambele trebuind să fie MINIME, având în vedere puterea de cumpărare redusă a marii majorități a consumatorilor… Există și unii consumatori înstăriți pentru care, cel puțin aparent, nu contează nici calitatea și nici prețul/ tariful, …
    Cauzele acestei situații au fost explicate pe larg în studiul meu intitulat TREI DECENII DE PROTECȚIE LEGALĂ A CONSUMATORILOR IN ROMÂNIA (publicat pe platformele electronice http://www.contributors.ro, http://www.academia.edu, http://www.researchgate.org). Ele se referă în principal și în primul rând, la difuzarea cvasi-exclusivă prin mass-media și social-media a publicității de primă parte (provenind de la furnizori – producători, prestatori, distribuitori, importatori, etc. – toți aflați în conflict de interese deci puțin sau deloc credibili), publicitatea de terță parte (provenind de la laboratoarele de testare și organismele de inspecție sau control – toate acreditate, în cadrul Infrastructurii de evaluare a conformității existente în România de peste 25 de ani) – și informațiile provenind din alte surse decât furnizorii (toate fiind, în general, inadecvate cantitativ) dar și la absența totală a educației consumatorilor (deși există dreptul la educație introdus în OG 21/1992, deci de 31 de ani!)…

    Vechea zicală românească „Reclama este sufletul comerțului” – neglijată sau discreditată în economia planificată centralizat, simultan cu întregul sector comercial al României socialiste – a dobândit, în actuala „societate de consum” din România, valențe noi și chiar inedite, tot mai multe reclame (mesaje publicitare comerciale) fiind, din păcate, prea puțin informative și utile dar fiind, în schimb, enervante sau chiar nocive (de regulă, mai ales, prin irelevanță, inoportunitate, ininteligibilitate, prețiozitate, debilitate/ stupizenie, intensitate, insistență, redundanță, chiar agresivitate, etc.). Chiar dacă, în conformitate cu Legea nr. 202/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă (având ca scop protecţia comercianţilor – nu și a consumatorilor! – împotriva publicităţii înşelătoare şi a consecinţelor defavorabile ale acesteia, precum şi stabilirea condiţiilor în care publicitatea comparativă este permisă), publicitatea înșelătoare/ mincinoasă este interzisă iar publicitatea comparativă este legală doar dacă respectă anumite cerințe…

    Toate aceste calificative realiste, dar critice, atribuite publicității noastre comerciale (irelevanță, inoportunitate, ininteligibilitate, prețiozitate, infantilism, stupizenie, insistență, redundanță, chiar agresivitate, etc.) se datorează în primul rând difuzării mult prea frecvente/ insistente/ repetate, prin mass-media (inclusiv prin întreruperea inadvertentă și frecventă a unor emisiuni în curs) a mesajelor publicitare comerciale – mai ales de către televiziunile „de știri” – fără ca CNA, Consiliul Național al Audiovizualului, să intervină în scopul protejării consumatorilor, cu toate numeroasele sesizări primite de la telespectatori, întrucât legislația aferentă nu are în vedere și protecţia consumatorilor cu cerințele și criteriile lor privind calitatea! De exemplu, mulți consumatori consideră că publicitatea pentru medicamente, suplimente alimentare, băuturi alcoolice, țigări, jocuri de noroc, produse înșelătoare/ nocive, etc. nici nu ar trebui să existe, nu numai în masmedia ci și pe web…

    Alt motiv pentru care această publicitate comercială este enervantă și nocivă constă în faptul că toate aceste mesaje transmit de fapt (exclusiv pe banii furnizorilor – producătorilor, prestatorilor, distribuitorilor – aflați deci în evident conflict de interese!) un același mesaj penibil: „avem mare nevoie de banii voștri, cât mai mulți și mai repede!!”. În consecință, mesajele publicitare comerciale difuzate pe canalele massmedia și social-media sunt întotdeauna integral și exclusiv pozitive, (super)laudative, uneori chiar exagerate la adresa produselor/ serviciilor la care se referă, a caracteristicilor și a furnizorilor lor…
    În plus, mai toate instrumentele publicitare importate la noi după 1989 și incluse în mesajele și procedurile publicitare actuale („Black Friday”, „carduri de fidelitate”, “premii”, „cadouri”, „concursuri”, „lichidare de stocuri”, „reduceri de prețuri”, „preț 9,99 lei”, „stocuri limitate”, „pauza de publicitate”, etc.) sunt doar instrumente de manipulare a destinatarilor acestora – clienții mass-media și social media dar și internauții – în scopul incitării lor la consum, deci la achiziționarea produselor/ serviciilor ce fac obiectul publicității, indiferent de necesitatea, utilitatea, calitatea, fiabilitatea, eficacitatea, eficiența lor, etc. Toate acestea sunt incluse acum în conceptul „marketing înșelător”, practicat la noi pe scară tot mai largă, deși tot mai multe persoane lucide și oneste, devenite consumatori, își cultivă discernământul critic necesar pentru a face față acestei publicități, conștienți fiind de nocivitatea sa…

    Cunoscătorii știu că, de fapt, promotorii publicității comerciale în România ca și agenții media implicați în practicarea acestui „marketing înșelător” (termen derivat din „market-in” – adică punerea pe piață a unui produs/ serviciu, mai ales prin manipularea potențialilor cumpărători – deci total diferit de vechiul concept „marketing”, interzis la noi până prin anii 70, însemnând cercetarea sistematică a unei piețe în scopul determinării cerințelor, necesităților, obiceiurilor de consum, puterii de cumpărare reale, etc. ale consumatorilor potențiali, etc.) formează împreună, de peste două decenii, un tot mai amplu și trainic CERC VICIOS în cadrul căruia aceștia profită din plin de credulitatea/ naivitatea unor consumatori care sunt insuficient/ deloc informați și educați, au discernământ critic insuficient/ nul și care, de multe ori, chiar nu știu ce nevoi și așteptări au, fie nu sunt interesați de calitatea achiziției preconizate întrucât, pentru ei, contează doar prețul/ tariful minim!
    Comanditarii-plătitori și executanții-plătiți ai publicității comerciale în România ar putea fi foarte satisfăcuți și public de EFICIENȚA (= raportul dintre valoarea creșterii vânzărilor produsului inclus în mesajul publicitar și valoarea costului de realizare și difuzare a acestuia) publicității comerciale în România!! De fapt, ei profită de credulitatea prea multor consumatori, insuficient/ deloc informați și educați în calitate de consumatori dar interesați doar de prețuri care, la primirea mesajelor publicitare, nu pun la îndoială veracitatea și veridicitatea conținutului acestora și se grăbesc să achiziționeze produsul implicat, uneori chiar indiferent de necesitatea, utilitatea, calitatea, fiabilitatea acestuia!
    O definiție umoristică dar realistă, exprimând un criteriu actual de evaluare a succesului comercial de către unii manageri ai furnizorilor ne informează că, pentru aceștia, „cel mai bun vânzător este acela care reușește să …vândă congelatoare eschimoșilor!” Deci acela care este un … bun manipulator!!…De fapt caracteristica primordială a unui vânzător este EMPATIA – capacitatea acestuia de-a cunoaște/ anticipa nevoile și așteptările unui potențial client și de-a prezenta oferta sa comerciala plecând de la acestea, în scopul vânzării cu succes a produsului dar și al satisfacerii și fidelizării consumatorului cumpărător.

    Ar trebui să știm că, în statele dezvoltate, mesajele publicitare comerciale nu sunt exclusiv „de primă parte” (ca la noi) – deci comandate/ plătite de furnizorii (producătorii, prestatorii, distribuitorii) produselor/ serviciilor ce constituie obiectul publicității – ci sunt majoritar „de terță parte” fiind realizate de organisme neutre (angajate de organizațiile guvernamentale și neguvernamentale de protecție a consumatorilor, pentru a proteja în mod eficace și eficient toți consumatorii publicând doar informații obiective, veridice, relevante, precise, credibile)… Aceste organisme neutre pot fi laboratoare de testare, organisme de inspecție sau de certificare – toate fiind acreditate – existând și la noi, de peste 2 decenii, în cadrul Infrastructurii pentru evaluarea conformității! Evitarea acestora (din diferite motive) și, în plus, absența testărilor comparative autorizate (cu publicarea periodică a rezultatelor aferente) au redus considerabil credibilitatea și eficiența protecției consumatorilor din Romania.
    Sfatul consumatorului rațional adresat celorlalți consumatori din România este deci de-a refuza selecționarea spre achiziție a produselor și serviciilor care fie nu pot fi cunoscute/ testate în prealabil (datorită absenței accesului la produs și la datele/ informațiile credibile aferente sau a ignorării semnificațiilor corecte ale acestora sau a dezinteresului pentru acestea), fie doar fac obiectul publicității comerciale „de primă parte”, fie doar sunt cele mai ieftine găsite ocazional pe piață, etc. fără să țină cont în mod prioritar și decisiv de necesitatea, utilitatea, eficacitatea, eficiența, calitatea (ca adecvare la propriile nevoi și așteptări) produsului/ serviciului vizat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Nicolae George Dragulanescu
Nicolae George Dragulanescu
- Profesor universitar, Universitatea Politehnică din Bucureşti (Facultatea de Electronicã, Telecomunicaţii si Tehnologia Informaţiei, Departamentul de Electronică Aplicată şi Ingineria Informaţiei), www.upb.ro - Auditor/ Consultant/ Trainer şi Secretar general - Fundaţia Română pentru Promovarea Calităţii, www.frpc.ro - Director executiv - Fundaţia „Premiul Român pentru Calitate ”, www.fundatia-juran.ro - Doctor-inginer în Electronică (IPB/ UPB, România, 1991) - Masterat în Managementul calităţii (Ecole Supèrieure de Commerce de Paris, Franţa, 1994) - Doctor în Litere şi Ştiinţe (Université Paris-X, Nanterre, Franţa, 1998) - Fulbright Scholar (University of Pittsburgh, School of Library and Information Science, SUA, 2000-2001) - Visiting Professor (Ecole Nationale Superieure d’Electronique et de ses Applications, ENSEA, din Cergy-Pontoise/ Franţa, Institut National des Telecommunications, INT, din Evry/ Franţa, Universté de Nantes, Franţa, Université Paris VI/ Paris, Franţa, Chung-Ang University, Seul, Coreea de Sud) – din 1995 până în prezent - Autor al peste 350 lucrãri (inclusiv cca. 50 cãrţi şi manuale). Lista lor completă este afişată pe website-ul personal www.ndragulanescu.ro - Medalia EFQM “In Recognition of Your Contribution to Total Quality Management in Europe” (acordată în anul 1994, de EFQM, European Foundation for Quality Management, Bruxelles) - Menţionat anual (din 1998) în “Who’s Who in the World”, USA („Certificăm prin prezenta că dl. Drăgulănescu Nicolae-George este înregistrat de , ediţia…. Aceste înregistrări sunt rezervate acelor persoane care au demonstrat realizări remarcabile în domeniile lor de preocupări şi care, astfel, au contribuit în mod semnificativ la progresul societăţii contemporane”). Domenii de expertiză: Ştiinţa şi tehnologia informaţiei, Electronică, Sisteme de management, Managementul calităţii, Securitatea informaţiei, Protecţia consumatorilor, Standardizare, Metrologie

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro