luni, octombrie 25, 2021

TREI ÎNTREBĂRI. “Aveți încredere că o să răzbim!” vs ”Nu ne vom mai întoarce niciodată la ce-a fost”

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

Fiindcă pe mine mă preocupă mai degraba evenimentele interioare ale vieții omului, o să răspund că evenimentul cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și opinia publică în 2020 este pozitivitatea. Și am în minte acea pozitivitate care nu poate fi separată de chestiunea încrederii și a discernămîntului. În Jargonul autenticității, unde Adorno critică “cultul pozitivității” și protestează împotriva “doctrinelor despre înalt”, este citat – cu ciudă- Jaspers care observă că “a fi în lume înseamnă a trăi hrănindu-te din ceva pozitiv, o pozitivitate pe care nu o poți obține decît pe calea devoțiunii. Doar omul care ia calea devoțiunii este cu adevărat ferit să se revolte împotriva lui însuși căzînd pradă disperării.”
Această atitudine a pozitivității – care se naște din relația cu ceva bun (cu sens) și îl ferește pe om de disperare și confuzie – a lipsit cu desăvîrșire din discursul public al anului pandemiei COVID-19, fiindcă lipsește flagrant din existențele noastre personale. Cînd ai parte de relații bune, ai parte de relația cu sensul / inteligibilul. Experiența aceasta, adînc internalizată, te face încrezător și re-zo-na-bil. Pozitivitatea e o chestiune de credință și nu poate fi cîștigată decît în relațiile bune, unde înveți – pe propria piele – ce înseamnă adeverirea reciprocă, coerența între purtări și explicații. Credința (încrederea) e isteață foc și nu poate fi fabricată artificial. În absența acestor experiențe pozitive, se instalează atitudinile și comportamentele nerezonabile, absurde, aberante. Cînd vin momente grele, nu ai “cu ce” gestiona greul. Și atunci greul se preface în dezastru, disperare sau control autoritar, apocaliptic. S-a văzut din plin acest deficit de resurse. Atitudinea media / profesioniști / instituții în raport cu pandemia a fost una încrucișată cu accente autoritar-punitive, apocaliptice, profund negative:

“Haideți, domnilor, va trebui să vă obișnuiți cu aceste restricții, să ne organizăm viața în funcție de ele fiindcă nu ne vom mai întoarce niciodată la ce-a fost, viața și sănătatea sunt cele mai importante. Cei care nu vor vaccina, vor pierde definitiv multe dintre drepturi și libertăți, deoarece în joc este sănătatea publică, pînă la urmă vor trebui să se vaccineze.”

Tot anul 2020, din martie încoace, a fost vorba despre “pierderi definitive”, “cifre de coșmar”, “agonie pe luni de zile”, “izolare totală”, “e de ajuns un singur voluntar pozitiv să infecteze un cartier întreg”, “e suficient ca un singur credincios să fie infectat cu coronavirus pentru ca toți să fie infectați”, “și nu doar dvs, ci toată familia dvs”, “riscuri însutite”, “mai avem cîteva zile să pregătim tot acest efort logistic uriaș de război”, “oamenii vor muri acasă”, “oamenii vor muri în ambulanțe”, “oamenii vor muri în drum spre cel mai apropiat“, “fără cuvinte.”

Pe de altă parte, citești că 99% dintre cei decedați sufereau de comorbidități sau că rata de infectare din școli (cele britanice, de pildă) este de 1,24 -1, 29 % și oglindește rata de infectare din populația generală. Deci în ce sens vine apocalipsa? Te gîndești că rezonabil ar fi să protejezi populația vulnerabilă, în vreme ce îi încurajezi pe ceilalți să își continue viața într-un mod cît mai firesc.

În demersul acesta de educare a conștiinței civice antipandemie a cetățeanului și de influențare a atitudinilor lui sociale, am întîlnit tot soiul de abordări inedite: specialiștii în sănătate publică ne-au explicat cum Moș Crăciun, stînd la o cafea cu un elf (!) a fost expus la COVID-19 și “a pupat milioane de copii în timp ce era infecțios și asimptomatic”, amenințări egobombastice, la granița cu sadismul, formulate de medici în demersul lor de a promova practici benefice de sănătate colectivă: “Am să îți spun de ce o să te vaccinezi!”, lăsîndu-ți impresia că dacă înlocuiești “vaccin” cu “sex” asiști la amenințările unui proxenet care își șantajează victima să se prostitueze. Dincolo, la conștiincioși scrupuloși, iei cunoștință de virtuțiile dezinfectării compulsive (“baia cu spirt”), “dezinfectarea” după “orice” atingere din afara casei, evitarea cu orice preț a celorlalți și “obligativitatea” conștientizării “fiecărui gest” pe care îl facem. Ce Dumnezeu e sminteala asta, îți spui. Toată această incoerență este înregistrată de judecata omului, iar rezistența lui la incoerență se cristalizează sub forma neîncrederii și nesiguranței. Omul nu mai crede în ce spui și nu poate coopera cu tine. Relația cu pozitivitatea este distrusă.

Trăim în interiorul unei tulburări de anxietate / paranoia generalizate și o confundăm cu spiritul civic. Ce vedem în jur nu e dezastrul, ci o lipsă structurală de resurse personale. Pandemia aceasta este pandemia vulnerabilității noastre structurale.

2. Care este cea mai interesanta idee a anului 2020?

Nu prea pot să răspund la această întrebare fiindcă eu citesc cărți despre limitele rațiunii scrise pe la 1787 sau cărți despre isterie scrise pe la 1907. Pe de altă parte, astea sunt vremuri în care recitești cu plăcere studiile simple și grăitoare despre conformism ale lui Asch sau studiile despre obediență ale lui Milgram. Dacă omul poate fi influențat să se conformeze grupului cînd trebuie să discearnă dimensiunea unei simple liniuțe, ne putem gîndi cît de complicată devine chestiunea discernămîntului atunci cînd trebuie să își facă o idee despre o entitate complicată cum e pandemia.

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveti pentru viitorul Românei si cea mai mare speranta? 

Mă tem că România va fi tot mai clivată. Un votant USR nu poate concepe un votant AUR, cu alte cuvinte, nu îl poate cuprinde cu mintea, pentru el celălalt votant rămîne o entitate străină, incomprehensibilă. Cetățeanul angajat la multinațională nu îl poate cuprinde cu mintea pe cetățeanul care se îmbracă în suman, stă laolaltă cu alți semeni, vorbește de patriotism și “oastea țării” și crede în Dumnezeu. Cetățeanul care crede în gay marriage nu îl poate cuprinde cu mintea pe cetățeanul care nu crede în gay marriage. “Nu (îl) înțeleg”, par să spună. Ce nu poate fi înțeles în interiorul meu, este expulzat și atacat în afara mea. Celălaltul, care suferă și încasează această proiecție, devine dușmanul meu de moarte. Ori eu, ori el. Nesiguranța, agresivitatea sau supunerea devin evenimentele interioare predominante.

Cînd te uiți la substanța eteroclită a partidelor / liderilor de partide nu poți să nu te gîndești la varianta unei organizări de tip borderline a structurii psihice naționale: avem nivelul psihic primitiv, cu paranoia, străinii care vor rinichii fetițelor noastre (Sorina), gîndire magică, vrăji, ghiavoli, hore, dușmanii patriei, teroare, visceralitate, toate amestecate pînă la granița cu psihoza, avem un nivel mai elaborat de funcționare psihologică, aici impulsurile primitive au căpătat o formă funcțională, lumească chiar: avem pungașii, șefii, rețelele organizate de hoție, o lume aproape pragmatică, ancorată în realitate, cu trafic de influență, cu apartenență partinică, cu ierarhii stricte care, spre deosebire de primul stadiu de organizare, nu înfricoșează, ci indignează. Avem apoi o zonă mai elaborată (reformatoare) de emoționalitate, una care gîndește în concepte, care abstractizează răul, care face trecerea de la ghiavoli la corupție dar care rămîne încă în zona de reacție instabilă, avem zona și mai elaborată, zona socratică a intelectului, a abstractiunilor înalte, a latinei, a retoricii și oratoricii, a promovării rațiunii, gîndirii critice, și mai avem și o para-zonă histrionică, a butaforiei, a farsei… pe ansamblu, o identitate profund clivată, cu părți componente neintegrate într-un tot unitar, funcțional. Fără o poziție personală – fixată prin relații sigure de atașament – omul își pune speranța în tot soiul de proiecte sau lideri, dar într-un mod nerezonabil. Îngrijorarea vine cu această observația că – în cazul românului – distanța dintre speranță și ură feroce – pare să fie foarte mică. Speranța noastră românească e una foarte labilă.

Ce sper eu? Sper să renunțăm la măști cît mai curînd. Sper să se redeschidă școliile, granițele, restaurantele, piețele. Sper să revină la locul ei viața și relația noastră cu viața, cu toată incertitudinea, microbii și apropierea (căldura) pe care le presupune. Sper fie să funcționeze vaccinul, fie să se stingă, în mod natural, această exasperantă și incoerentă pandemie.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Mass media romaneasca nu este „croita” in in sensul raspandirii pozitivismului in randurile sociatatii, din contra cu toate efectele care produc polarizare astfel incat unul sa nu poata fi inteles de altul.
    AUR este rezultatul si cu cat acordeam atentie mai multa acestei grupari politice decat merita va deveni si mai greu sa scapam de ea, de mentalitatile si ideile pe care incearca sa le propage in randul societatii.
    Partidele sunt cum sunt, cu oameni mai valorosi si cu oameni mai putin valorosi, alta optiune nu avem decat sa participam la selectia lor prin vot, s-a vazut foarte bine la ultimul scrutin cat de dramatica este situatia.

  2. Din păcate probabil vom purta masca (mai sigur FFP2 al medicilor cu 100 %) tot anul 2021. Vaccinul durează mai mult de un an. Nu numai bătrânii peste 80 de ani și grupurile de risc sunt în pericol. Personalul medical suprasolicitat doi ani 2020 + 2021 lucrează permanent în stații de izolare în contact cu virusul sarscov2. Personalul medical se întoarce acasă la familie și la copii. Un fleac?

    • De ce nu au au fost primii vaciinati cei intre 40 – 60 ani ? cei mai productivi si cu experienta ? si care sa fie rostul vaccinarii unuia care a trecut de 80 ani si cu multe alte probleme de sanatate ?

      • Care e rostul vaccinării celor peste 80 ani? Mi se pare evident: evitarea îmbolnăvirii acestora și a tratamentelor intensive. Sacrificarea pragmatică pe care o propuneți, probabil pe motiv că tot se duc primii, nu implică și părăsirea lor pe vreun pat de campanie în vreun cort de fast-food. Luați-o, dacă vreți altfel, imunizarea octogenarilor este asemănătoare periei sau oglinzii aruncate de Făt-Frumos în calea urmăritorilor, tocmai pentru a-și putea vedea nestingherit de treabă, adică de „fișa postului “.
        Spre deosebire de cei care văd în alegerile făcute de autorități dovezi clare ale ignoranței sau a lipsei de competență a acestora, eu cred că experții și specialiștii s-au descurcat admirabil în acest an special. E greu să se facă previziuni despre evenimente și fenomene care pot fi studiate mai ales empiric și mai puțin analitic, dar măsurile luate în conformitate cu propunerile specialiștilor au arătat că erau cele optime în condițiile date.

  3. Ce inseamna a crede sau a nu crede ? Ca sa fiu- in ton cu muzica -nu acestia sunt termenii ce ne prezinta o stare de fapt . Totul se rezuma la puterea data de intelegere , la dorinta de acceptare a noului , dorinta de a cunoste , nicidecum la crede sau a nu crede in ceva anume . A crede nu este sinonim cu adevarul , a intelege , intelegere bazata pe cunostere , este singura modalitate palpabila ,la nivel spiritual, de a afla adevarul . O data cu Pandemia omenirea trece prin faza incipienta , numita negare . Este mai usor sa negi existenta asociata cu efectele virusului , decit sa accepti si sa te informezi ce inseamna , cum functioneaza si ce efecte are acest virus numit covid 19 . Pe masura trecerii timpului cu totii vom intelege ce se intimpla . Vaccinul este singura solutie, solutie dovedita in timp de eradicarea ,prin vaccinare, a altor forme de boala cu caracteristici epidemice . Este – loc sub soare -si pentru cei care au capacitatea de a intelege si pentru cei la care aceasta capacitate este redusa .Atit de putini oameni au facut atit de mult pentru omenire . Este foarte posibil ,ca pentru acesta faza incipienta , ce tine de acceptarea vaccinarii sa existe si forme de conditionare mascata , dar revenirea la normalitate(aceea pe care o constientizam la un moment dat ). nu exista . Totul este in continua miscare , omul este un animal extrem de adaptabil si fara sa ne dam seama vom accepta o alta modalitate de viata si de convietuire pe TERRA. Doar sa ne uitam cu 31 de ani in urma si sa comparam modul de viata din acele vremuri cu ceea ce ne ofera azi umanitatea . Pandemii au mai fost si vor mai fi , dar mintea , intelegerea raportata la existenta omului pe planeta , a celor care nu au cunoscut , la modul existential , trecutul , este cu totul alta . Si nu in ultimul rind se ne aducem aminte de cuvintele poetului :Totuna e! Şi rând pe rând. Ne ducem toţi!

  4. Am vrut în urmă cu ceva timp (recent) să încerc să vă contactez, apoi m-am rușinat. Din zone mai puțin mediatizate vin vești și predicții tulburi (nu intru în detalii). Anul ce vine pare că va fi mult, mult mai cumplit. De fapt, și următorul, și cel de după. Știam că sunteți credincioasă. Rugați-vă, rugați-vă mai mult. Păstrați-vă credința. Și nădejdea. Și dragostea. Urarea mea pentru anul ce vine și anii ce vin.

  5. Prima parte, cu media si stirile care sunt panicate, stirile nu mai sunt stiri si raspandirea panicii are de a face cu banii (via rating) si atat. Chiar (mai) credeti ca exista ziaristi? Sunt numai angajati care scriu si patroni care numara bani sau avantaje (politice sau de alta natura). Stirile negative fac rating si de aia sunt mai toate panicarde. Se mai amesteca, din cand in cand, date care aparent aduc speranta tocmai ca viitoarele texte „teribile” sa poata fi citite (altfel, daca totul e negativ, apare o saturatie, obisnuinta, oamenii refuza sa mai citeasca). E un business si atat, se numeste „presa” pentru ca oamenii s-au obisnuit cu termenul asa cum China se mai numeste si acum comunista.

  6. „a trăi hrănindu-te din ceva pozitiv, o pozitivitate pe care nu o poți obține decît pe calea devoțiunii.”
    Iar pentru devotiune ai nevoie de o atitudine sacrificiala in fata suferintei, atidudine de neinteles pentru modernismul occidental. Secularismul este incapabil sa furnizeze asa ceva: o cale a fericirii prin suferinta. Omul recent ii repugna suferinta, nu stie ce sa faca cu ea.

    Rod Dreher & Jonathan Pageau
    https://www.youtube.com/watch?v=8zkfRa5NMFQ&t=29m52s

    Aldous Huxley, Brave New World:
    ‘But I don’t want comfort. I want God, I want poetry, I want real danger, I want freedom, I want goodness. I want sin.’
    ‘In fact,’ said Mustapha Mond, ‘you’re claiming the right to be unhappy.’
    ‘All right, then,’ said the Savage defiantly, ‘I’m claiming the right to be unhappy.’
    ‘Not to mention the right to grow old and ugly and impotent; the right to have syphilis and cancer; the right to have too little to eat; the right to be lousy; the right to live in constant apprehension of what may happen to-morrow; the right to catch typhoid; the right to be tortured by unspeakable pains of every kind.’
    There was a long silence.
    ‘I claim them all,’ said the Savage at last.
    ‘What you need,’ the Savage went on, ‘is something with tears for a change. Nothing costs enough here.’

  7. Buna ziua,
    Imi puteti spune, va rog, care sunt studiile la care faceti referire, cele despre conformism ale lui Asch si cele despre obedienta ale lui Milgram?
    Va multumesc!

  8. 65% dintre subiecti au mers „pina la capat” in exprimentul lui Milgram. As spune ca e mai degraba o lectura infricosatoare….

  9. „Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică?”

    Dacă cineva trece cu vederea un lucru, are toate motivele din lume sa procedeze astfel.

Dă-i un răspuns lui AT Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Andrada Ilisan
Psiholog clinician. Licențiată în psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai (cu lucrarea "Mama Borderline și copilul dezorganizat. O investigație din perspectiva teoriei atașamentului") și master în Psihologie Clinică ("Rolul figurii semnificative de atașament ca factor etiologic și de menținere a simptomatologiei borderline"). În prezent, urmează un program de formare ca psihoterapeut în Analiză existențială și Logoterapie, SAEL România. În 2021 a publicat cartea “Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică”. Urmeza și un program de formare ca psihoterapeut în Analiză existențială și Logoterapie, SAEL România.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.