marți, martie 19, 2024

TREI ÎNTREBĂRI. Evenimentul anului 2020 este pentru mine un om-eveniment. Și poartă numele lui Cătălin Denciu

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 
În ce privește România, evenimentul anului 2020 este pentru mine un om-eveniment. Și poartă numele lui Cătălin Denciu, medicul din Piatra Neamț care a intrat literalmente în foc pentru semenii lui. Cred că s-a trecut prea repede peste semnificația acestui fapt: în România anului 2020, există încă oameni dispuși să intre în foc pentru semenii lor. Într-un context planetar în care empatia este resursa cea mai prețioasă și cea mai rară (virusul nu ne distruge doar corpurile: distruge și rețelele noastre de empatie), există în România astfel de rezerve infinite de empatie. Pe astfel de oameni se va construi România. Astfel de oameni o fac încă posibilă. (Alegerea Maiei Sandu ca președintă în Republica Moldova are, deopotrivă pentru Moldova și pentru România, exact aceeași semnificație: tot de un om care intră în foc pentru semenii lui e vorba. Tot despre construirea unei comunități prin activarea unor rețele de empatie.)

Tot pentru România, evenimentul cultural cel mai ignorat al anului a fost centenarul Paul Celan. Doar câteva eforturi private l-au marcat: cartea admirabilă a lui Andrei Corbea, nu vrea / cicatrice. Studii despre Paul Celan la 100 de ani de la nașterea poetului, expoziția și colocviul Celan organizate de Gabriel Horațiu Decuble – și cam atât. Or, acest enorm poet (considerat de George Steiner chiar cel mai important poet european de după Al Doilea Război Mondial) ar putea fi, dacă statul român ar înțelege asta mai bine, un formidabil ambasador cultural al României. 2020 ar fi trebuit declarat Anul Paul Celan – cu atât mai mult cu cât poezia lui vorbește despre rezistența umanului în fața tragediei, despre empatie ca soluție unică la distrugere. Ich bin du wenn ich ich bin, spune într-un poem Celan – „eu sunt tu atunci când eu sunt eu”. Suntem noi înșine atunci când suntem ceilalți – și invers. E un vers-emblemă al empatiei, care putea să dea atâta speranță și atâta consolare în acest an atât de bolnav. 

Pe plan internațional, cred că evenimentul cel mai subestimat a fost lansarea sistemului de sateliți Starlink al lui Elon Musk. Dacă va reuși ce își propune, adică să furnizeze Internet de mare viteză în absolut toate regiunile globului, va realiza în sfârșit vechea profeție a lui Marshall McLuhan a „norului informațional” uniform din jurul planetei – care va transforma cu adevărat Pământul într-un sat. Și va fi, abia atunci, un game changer – economic, social, politic. 

2. Care este cea mai interesanta idee a anului 2020?
În ce privește cultura literară din România, cel mai interesant lucru cred că ar putea fi acest Muzeu Digital al Romanului Românesc pe care tinerii cercetători Ștefan Baghiu și Vlad Pojoga au început să-l construiască: împreună cu studenți și profesori de la universitățile din Sibiu și din Cluj, au scanat toate romanele românești dintre 1845 și 1932, au pus pdf-urile online – și, pe lângă asta, au extras din ele metadate care permit realizarea de hărți privind locurile în care se petrece acțiunea romanelor, cronologii referitoare la epocile istorice ale acțiunii, statistici despre profesiile personajelor ș.a.m.d. Au rezultat deja date și studii care arată că romanul românesc era deja preponderent urban încă din secolul al XIX-lea (în pofida impresiei predominant contrare a criticii literare), că el e tot mai interesat de prezent pe măsură ce se maturizează, că e tot mai incluziv pe măsură ce intră în secolul al XX-lea etc. E, cred, cea mai temeinică adaptare românească a ceea ce se numește digital humanities – și care sincronizează studiile literare românești cu cele occidentale. 


3. Care e cea mai mare temere pe care o aveti pentru viitorul Românei si cea mai mare speranta? 
Grație apartanenței la Uniunea Europeană și la NATO, România e – cum a spus un istoric occidental – în cea mai bună poziție a ei din ultimii 500 de ani. Prin urmare, întrucât sunt sigur că peste un an sau doi vom fi de asemenea parte din UE & NATO, nu am temeri excesive. A, sigur, se poate întâmpla – politic vorbind – ca AUR să își acutizeze retorica neolegionară, dar cred că asta îl va izola definitiv în Parlament – și nu va putea să își transforme ideologia în politică de guvernare. Mai realistă mi se pare temerea medicală – e posibil ca mutația recentă a virusului să complice și mai mult pandemia. Speranța mea e, așadar, tot medicală: sper ca vaccinul să funcționeze – iar conspiraționismul să nu ne întunece prea mult inimile & mințile. (Speranța mea cea mai mare, de fapt, e inima umană.)

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. V-ati pus vreo clipa problema ca poate unii dintre noi nu mai dorim să ne întoarcem la ce a fost inainte de pandemie si ca, noul mediu ne este prielnic? Am realizat, de exemplu, ce viata mizerabilă aveam inainte, cat de mult m-a uzat rutina zilnică, cum cheltuiam ca un tâmpit pe bunuri efemere, cum ma enervam cu toti prostii si cum ajunseseră unii si altii sa-mi faca programul. Acum, eu decid toate aceste lucruri si ma simt mult mai liber. Desigur, imi lipsesc doar călătoriile si plimbările fara nenorocita de masca si n-as vrea ca in viitor sa fiu refuzat de vreo companie aeriană pentru ca n-am vaccinul facut. N-as suporta sa vad cum lumea cade intr-o dictatura sanitară absurdă, deoarece de aici si pana la o dictatura reală n-ar mai fi decat un pas.

    • Super de acord, Mike! Mda, pandelemia asta, ocazie de reflectie ptr unii; ocazie de isterie si balacareala ptr altii. Eu ies si/sau iesit mai zen dupa asta [dupa on infectare nasoala in martie-aprilie, stat in carantina 4 saptamani]. Exact ce spuneti: un reset binevenit. Evident, bizonii nu pot, frate, nu pot, sa faca reset. Bine, chetia cu dictatura e IMHO putn trasa de par. Va invit pe o sectie COVID la nevasta in spital, e cool, vedeti cum moare bizonul sufocat, ala care a calatorit ca asa vroia el/ea. E chiar cool sa vezi cum se ineaca in sputa lui, in timp ce medicii extenuati il tot intorc de pe o parte pe alta, morti de oboseala.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Vancu
Radu Vancu
Radu Vancu (n. 1978, Sibiu), poet, prozator, eseist și traducător. Profesor dr. habil. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Redactor-șef al revistei "Transilvania". Fost președinte al PEN România (2019-2023). Redactor al revistei „Poesis internațional”. Membru al Grupului pentru Dialog Social. A publicat peste 20 de cărți, în toate genurile literare, pentru care a obținut câteva dintre cele mai importante premii naționale. A tradus din Ezra Pound ("Opera poetică", volumele I și II, Humanitas; ediție îngrijită de H.-R. Patapievici), din William Butler Yeats (tot pentru editura Humanitas) și din John Berryman ("Cântece vis", Casa de editură Max Blecher, 2013). A editat, singur sau în colaborare cu Mircea Ivănescu, Marius Chivu și Claudiu Komartin, antologii literare pe diverse teme. A îngrijit ediții din opera lui Alexandru Macedonski, Emil Brumaru și Alexandru Mușina. Ultima carte publicată este "Kaddish" (Casa de editură Max Blecher, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro