joi, octombrie 21, 2021

TREI ÎNTREBĂRI. Evenimentul anului 2020 este pentru mine un om-eveniment. Și poartă numele lui Cătălin Denciu

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 
În ce privește România, evenimentul anului 2020 este pentru mine un om-eveniment. Și poartă numele lui Cătălin Denciu, medicul din Piatra Neamț care a intrat literalmente în foc pentru semenii lui. Cred că s-a trecut prea repede peste semnificația acestui fapt: în România anului 2020, există încă oameni dispuși să intre în foc pentru semenii lor. Într-un context planetar în care empatia este resursa cea mai prețioasă și cea mai rară (virusul nu ne distruge doar corpurile: distruge și rețelele noastre de empatie), există în România astfel de rezerve infinite de empatie. Pe astfel de oameni se va construi România. Astfel de oameni o fac încă posibilă. (Alegerea Maiei Sandu ca președintă în Republica Moldova are, deopotrivă pentru Moldova și pentru România, exact aceeași semnificație: tot de un om care intră în foc pentru semenii lui e vorba. Tot despre construirea unei comunități prin activarea unor rețele de empatie.)

Tot pentru România, evenimentul cultural cel mai ignorat al anului a fost centenarul Paul Celan. Doar câteva eforturi private l-au marcat: cartea admirabilă a lui Andrei Corbea, nu vrea / cicatrice. Studii despre Paul Celan la 100 de ani de la nașterea poetului, expoziția și colocviul Celan organizate de Gabriel Horațiu Decuble – și cam atât. Or, acest enorm poet (considerat de George Steiner chiar cel mai important poet european de după Al Doilea Război Mondial) ar putea fi, dacă statul român ar înțelege asta mai bine, un formidabil ambasador cultural al României. 2020 ar fi trebuit declarat Anul Paul Celan – cu atât mai mult cu cât poezia lui vorbește despre rezistența umanului în fața tragediei, despre empatie ca soluție unică la distrugere. Ich bin du wenn ich ich bin, spune într-un poem Celan – „eu sunt tu atunci când eu sunt eu”. Suntem noi înșine atunci când suntem ceilalți – și invers. E un vers-emblemă al empatiei, care putea să dea atâta speranță și atâta consolare în acest an atât de bolnav. 

Pe plan internațional, cred că evenimentul cel mai subestimat a fost lansarea sistemului de sateliți Starlink al lui Elon Musk. Dacă va reuși ce își propune, adică să furnizeze Internet de mare viteză în absolut toate regiunile globului, va realiza în sfârșit vechea profeție a lui Marshall McLuhan a „norului informațional” uniform din jurul planetei – care va transforma cu adevărat Pământul într-un sat. Și va fi, abia atunci, un game changer – economic, social, politic. 

2. Care este cea mai interesanta idee a anului 2020?
În ce privește cultura literară din România, cel mai interesant lucru cred că ar putea fi acest Muzeu Digital al Romanului Românesc pe care tinerii cercetători Ștefan Baghiu și Vlad Pojoga au început să-l construiască: împreună cu studenți și profesori de la universitățile din Sibiu și din Cluj, au scanat toate romanele românești dintre 1845 și 1932, au pus pdf-urile online – și, pe lângă asta, au extras din ele metadate care permit realizarea de hărți privind locurile în care se petrece acțiunea romanelor, cronologii referitoare la epocile istorice ale acțiunii, statistici despre profesiile personajelor ș.a.m.d. Au rezultat deja date și studii care arată că romanul românesc era deja preponderent urban încă din secolul al XIX-lea (în pofida impresiei predominant contrare a criticii literare), că el e tot mai interesat de prezent pe măsură ce se maturizează, că e tot mai incluziv pe măsură ce intră în secolul al XX-lea etc. E, cred, cea mai temeinică adaptare românească a ceea ce se numește digital humanities – și care sincronizează studiile literare românești cu cele occidentale. 


3. Care e cea mai mare temere pe care o aveti pentru viitorul Românei si cea mai mare speranta? 
Grație apartanenței la Uniunea Europeană și la NATO, România e – cum a spus un istoric occidental – în cea mai bună poziție a ei din ultimii 500 de ani. Prin urmare, întrucât sunt sigur că peste un an sau doi vom fi de asemenea parte din UE & NATO, nu am temeri excesive. A, sigur, se poate întâmpla – politic vorbind – ca AUR să își acutizeze retorica neolegionară, dar cred că asta îl va izola definitiv în Parlament – și nu va putea să își transforme ideologia în politică de guvernare. Mai realistă mi se pare temerea medicală – e posibil ca mutația recentă a virusului să complice și mai mult pandemia. Speranța mea e, așadar, tot medicală: sper ca vaccinul să funcționeze – iar conspiraționismul să nu ne întunece prea mult inimile & mințile. (Speranța mea cea mai mare, de fapt, e inima umană.)

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. V-ati pus vreo clipa problema ca poate unii dintre noi nu mai dorim să ne întoarcem la ce a fost inainte de pandemie si ca, noul mediu ne este prielnic? Am realizat, de exemplu, ce viata mizerabilă aveam inainte, cat de mult m-a uzat rutina zilnică, cum cheltuiam ca un tâmpit pe bunuri efemere, cum ma enervam cu toti prostii si cum ajunseseră unii si altii sa-mi faca programul. Acum, eu decid toate aceste lucruri si ma simt mult mai liber. Desigur, imi lipsesc doar călătoriile si plimbările fara nenorocita de masca si n-as vrea ca in viitor sa fiu refuzat de vreo companie aeriană pentru ca n-am vaccinul facut. N-as suporta sa vad cum lumea cade intr-o dictatura sanitară absurdă, deoarece de aici si pana la o dictatura reală n-ar mai fi decat un pas.

    • Super de acord, Mike! Mda, pandelemia asta, ocazie de reflectie ptr unii; ocazie de isterie si balacareala ptr altii. Eu ies si/sau iesit mai zen dupa asta [dupa on infectare nasoala in martie-aprilie, stat in carantina 4 saptamani]. Exact ce spuneti: un reset binevenit. Evident, bizonii nu pot, frate, nu pot, sa faca reset. Bine, chetia cu dictatura e IMHO putn trasa de par. Va invit pe o sectie COVID la nevasta in spital, e cool, vedeti cum moare bizonul sufocat, ala care a calatorit ca asa vroia el/ea. E chiar cool sa vezi cum se ineaca in sputa lui, in timp ce medicii extenuati il tot intorc de pe o parte pe alta, morti de oboseala.

Dă-i un răspuns lui Mihai Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Radu Vancu
Radu Vancu (n. 1978, Sibiu), poet, prozator, eseist și traducător. Conferențiar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Președinte al PEN România. Membru al Grupului pentru Dialog Social. Redactor-șef al revistei "Transilvania". Redactor al revistei „Poesis internațional”. A publicat douăzeci de cărți, în toate genurile literare, pentru care a obținut câteva dintre cele mai importante premii naționale. A tradus din Ezra Pound ("Opera poetică", volumele I și II, Humanitas; ediție îngrijită de H.-R. Patapievici), din William Butler Yeats (tot pentru editura Humanitas) și din John Berryman ("Cântece vis", Casa de editură Max Blecher, 2013). Împreună cu Claudiu Komartin, a editat antologiile Cele mai frumoase poeme ale anului (Tracus Arte, 2011, 2012, 2013). Ultima carte publicată este "Psalmi" (Casa de editură Max Blecher, 2019).

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzice să mai gândească pentru a nu-i ofensa pe...

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Criză economică sau nu? Furtuna Perfectă necesară unui ”crash”

Semne de criză economică sunt tot timpul. Într-un sens, crize economice, mai mult sau mai puțin extinse, la nivel de ramură, la...

Să amânăm o vreme arderea pe rug a Angelei Gheorghiu!

Am cumpărat cartea O viață pentru artă în care marea soprană Angela Gheorghiu își spune povestea, fiind stimulată de întrebările bine țintite...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.