luni, octombrie 25, 2021

TREI ÎNTREBĂRI. ”Precizarile” personale ale domnului Dorneanu

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică?
Pe cât pot spune eu, e unul care stă în fața noastră, deși sunt convins că nu e trecut cu vederea, și l-a remarcat destulă lume înaintea mea. Acum câțiva ani, nu pot fi așa de mulți, citeam o știre despre justiția din Finlanda(?) considerând într-o decizie că accesul la internet reprezintă un drept fundamental, fiind echivalentul unui bun de bază, la fel ca apa curentă sau electricitatea. Era un fel de „știre trăsnită”. 


Nu mai e deloc o știre trăsnită. 

Pandemia ne-a restrâns sever contactul fizic și ne-a făcut dependenți de cel virtual. Lumea învață, colaborează, muncește, poveștește, citește, se uită la filme, ascultă muzică, interacționează cu autoritățile, face cumpărături – pe internet. Pot specula că în acest an această dependență s-a extins extraordinar, inclusiv în România, și a devenit și mai profundă. E un proces care va continua. 

Nu e doar o veste bună, asta. Din contră. Există și multe pericole, mi-ar lua mult prea mult spațiu doar să le enumăr. Legat de asta, poate n-ar trebui să trecem cu vederea faptul că România va găzdui Centrul European pentru Securitate Cibernetică. O instituție și o responsabilitate majoră.


2. Care este cea mai interesantă descoperire din domeniul dvs. de preocupări a anului 2020?

Am citit recent o opinie concurentă la o decizie a Curții Constituționale, nr 847/2020, în care un judecător, dna Simina Tănăsescu, scrie cu subiect și predicat, negru pe alb, că într-o anumită privință cel puțin jurisprudența Curții este variabilă, fluctuantă. Că instituția acționează în bună măsură discreționar, că deciziile ei au devenit impredictibile. Opinia asta a provocat o reacție bizară și deplasată a dlui judecător Dorneanu, care a inclus în decizie(!) un set de „Precizări” personale, cu statut legal și efect incert, în care președintele Curții încalcă obligația legală a păstrării secretului deliberărilor ca să o acuze pe dna Tănăsescu, dacă înțeleg bine, că i-a indus cumva în eroare. Mai e mai bine de un an până la încheierea mandatului dlui Dorneanu, sunt foarte curios ce se va întâmpla în continuare în instituția pe care o conduce. Că predictibilă, cu siguranță, nu e.


3. Care e cea mai mare temere (întemeiată) pe care o aveți pentru viitorul Românei (într-un orizont de timp de un an sau doi) și cea mai mare speranță?

Pe termen scurt, mă tem ca partidele de la guvernare să nu considere că avansul lor electoral se poate face doar pe seama partenerilor și nu împreună cu ei, fie și într-o foarte normală și legitimă competiție. Mi-e teamă ca angajamentele publice și acordurile politice să nu fie iarăși tratate mai ieftin decât hârtia pe care sunt scrise, în aplauzele unei peluze mediatice dominate de tribalism partizan. 

E ironic pe undeva. De regulă când o coaliție (sau potențială coaliție) s-a dizolvat în dispute, sabotaje și blocaje interne, reacția electorală a fost una de sancțiune, nu doar serioasă, ci și generalizată. Pot presupune că partidele sunt amnezice sau încă întrețin iluzia că poate de data asta și pentru ele în particular va fi altfel.

Sper să mă înșel, desigur. Sper ca de data asta, având semnat un acord pentru o guvernare de patru ani, să avem o guernare de patru ani, având niște principii scrise să fie și respectate, și având un program de guvernare asumat de coaliție, să-l vedem pus în practică. Și nu doar ambițiile personale și orbirea sus-pomenită poate compromite guvernarea. Ca orice guvern cu mandat reformist, o să fie confruntat frontal cu inerția din ministere, într-unele cel puțin aceasta fiind un adversar redutabil. Speranța mea este ca noul guvern să-i facă față cu succes, sau măcar să nu i se alăture.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. la punctul 2, nu cumva ar trebui ca domnul Dorneanu sa dea inapoi banii pe care-i primește in plus pentru păstrarea secretului?

    • Ar trebui să dea înapoi mult mai mulți bani! Și nu numai el! Dar cum în România nu a avut loc o revoluție – în sensul istoric al termenului – , ci o schimbare de gardă – in sensul propriu al sintagmei -, în care morții și răniții de dinainte și de după 22 decembrie 1989 sunt „produsul” aceluiași grup de comuniști. Dintre care unii au întinat, iar alții nu înaltele valori comuniste, între care teroarea (cu teroriștii aferenți – activiștii de toate tipurile: de partid = PCR, de UTC, de sindicat, din armată, din miliție, din justiție etc., etc. – și securiștii de toate obediențele) era miezul doctrinei marxist-leninist-staliniste. Cu corolarul ei românesc: legionar-naționalismul. Revenind la oaia noastră, împricinatul D. este produsul tipic al comunism-nationalismului romanesc!

    • ASTIA sunt ADEVARATII NOMENCLATURISTI,care ii depasesc pe cei de pe vremea ODIOSULUI DECEDAT,si a NIMICULUI de la Rahova,care le-a dat legi ca sa nu poata fi invinovatiti never.
      Doar,prin vot,ceea ce inca nu intelege lumea,din cauza politicienilor,care devin o lehamite cand sunt la putere.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.