duminică, aprilie 18, 2021

TREI ÎNTREBĂRI. ”Precizarile” personale ale domnului Dorneanu

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică?
Pe cât pot spune eu, e unul care stă în fața noastră, deși sunt convins că nu e trecut cu vederea, și l-a remarcat destulă lume înaintea mea. Acum câțiva ani, nu pot fi așa de mulți, citeam o știre despre justiția din Finlanda(?) considerând într-o decizie că accesul la internet reprezintă un drept fundamental, fiind echivalentul unui bun de bază, la fel ca apa curentă sau electricitatea. Era un fel de „știre trăsnită”. 


Nu mai e deloc o știre trăsnită. 

Pandemia ne-a restrâns sever contactul fizic și ne-a făcut dependenți de cel virtual. Lumea învață, colaborează, muncește, poveștește, citește, se uită la filme, ascultă muzică, interacționează cu autoritățile, face cumpărături – pe internet. Pot specula că în acest an această dependență s-a extins extraordinar, inclusiv în România, și a devenit și mai profundă. E un proces care va continua. 

Nu e doar o veste bună, asta. Din contră. Există și multe pericole, mi-ar lua mult prea mult spațiu doar să le enumăr. Legat de asta, poate n-ar trebui să trecem cu vederea faptul că România va găzdui Centrul European pentru Securitate Cibernetică. O instituție și o responsabilitate majoră.


2. Care este cea mai interesantă descoperire din domeniul dvs. de preocupări a anului 2020?

Am citit recent o opinie concurentă la o decizie a Curții Constituționale, nr 847/2020, în care un judecător, dna Simina Tănăsescu, scrie cu subiect și predicat, negru pe alb, că într-o anumită privință cel puțin jurisprudența Curții este variabilă, fluctuantă. Că instituția acționează în bună măsură discreționar, că deciziile ei au devenit impredictibile. Opinia asta a provocat o reacție bizară și deplasată a dlui judecător Dorneanu, care a inclus în decizie(!) un set de „Precizări” personale, cu statut legal și efect incert, în care președintele Curții încalcă obligația legală a păstrării secretului deliberărilor ca să o acuze pe dna Tănăsescu, dacă înțeleg bine, că i-a indus cumva în eroare. Mai e mai bine de un an până la încheierea mandatului dlui Dorneanu, sunt foarte curios ce se va întâmpla în continuare în instituția pe care o conduce. Că predictibilă, cu siguranță, nu e.


3. Care e cea mai mare temere (întemeiată) pe care o aveți pentru viitorul Românei (într-un orizont de timp de un an sau doi) și cea mai mare speranță?

Pe termen scurt, mă tem ca partidele de la guvernare să nu considere că avansul lor electoral se poate face doar pe seama partenerilor și nu împreună cu ei, fie și într-o foarte normală și legitimă competiție. Mi-e teamă ca angajamentele publice și acordurile politice să nu fie iarăși tratate mai ieftin decât hârtia pe care sunt scrise, în aplauzele unei peluze mediatice dominate de tribalism partizan. 

E ironic pe undeva. De regulă când o coaliție (sau potențială coaliție) s-a dizolvat în dispute, sabotaje și blocaje interne, reacția electorală a fost una de sancțiune, nu doar serioasă, ci și generalizată. Pot presupune că partidele sunt amnezice sau încă întrețin iluzia că poate de data asta și pentru ele în particular va fi altfel.

Sper să mă înșel, desigur. Sper ca de data asta, având semnat un acord pentru o guvernare de patru ani, să avem o guernare de patru ani, având niște principii scrise să fie și respectate, și având un program de guvernare asumat de coaliție, să-l vedem pus în practică. Și nu doar ambițiile personale și orbirea sus-pomenită poate compromite guvernarea. Ca orice guvern cu mandat reformist, o să fie confruntat frontal cu inerția din ministere, într-unele cel puțin aceasta fiind un adversar redutabil. Speranța mea este ca noul guvern să-i facă față cu succes, sau măcar să nu i se alăture.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. la punctul 2, nu cumva ar trebui ca domnul Dorneanu sa dea inapoi banii pe care-i primește in plus pentru păstrarea secretului?

    • Ar trebui să dea înapoi mult mai mulți bani! Și nu numai el! Dar cum în România nu a avut loc o revoluție – în sensul istoric al termenului – , ci o schimbare de gardă – in sensul propriu al sintagmei -, în care morții și răniții de dinainte și de după 22 decembrie 1989 sunt „produsul” aceluiași grup de comuniști. Dintre care unii au întinat, iar alții nu înaltele valori comuniste, între care teroarea (cu teroriștii aferenți – activiștii de toate tipurile: de partid = PCR, de UTC, de sindicat, din armată, din miliție, din justiție etc., etc. – și securiștii de toate obediențele) era miezul doctrinei marxist-leninist-staliniste. Cu corolarul ei românesc: legionar-naționalismul. Revenind la oaia noastră, împricinatul D. este produsul tipic al comunism-nationalismului romanesc!

    • ASTIA sunt ADEVARATII NOMENCLATURISTI,care ii depasesc pe cei de pe vremea ODIOSULUI DECEDAT,si a NIMICULUI de la Rahova,care le-a dat legi ca sa nu poata fi invinovatiti never.
      Doar,prin vot,ceea ce inca nu intelege lumea,din cauza politicienilor,care devin o lehamite cand sunt la putere.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Miron Damian
Miron Damianhttp://www.docspoint.ro/
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Fostul deţinut politic Petre Pandrea îi scrie premierului Ion Gheorghe Maurer (august 1965)

Primul gând care ne-a trecut prin minte, după ce am descoperit şi citit scrisoarea inedită de mai jos, a fost despre „sindromul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro