vineri, iunie 2, 2023

TREI ÎNTREBĂRI. ”Precizarile” personale ale domnului Dorneanu

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică?
Pe cât pot spune eu, e unul care stă în fața noastră, deși sunt convins că nu e trecut cu vederea, și l-a remarcat destulă lume înaintea mea. Acum câțiva ani, nu pot fi așa de mulți, citeam o știre despre justiția din Finlanda(?) considerând într-o decizie că accesul la internet reprezintă un drept fundamental, fiind echivalentul unui bun de bază, la fel ca apa curentă sau electricitatea. Era un fel de „știre trăsnită”. 


Nu mai e deloc o știre trăsnită. 

Pandemia ne-a restrâns sever contactul fizic și ne-a făcut dependenți de cel virtual. Lumea învață, colaborează, muncește, poveștește, citește, se uită la filme, ascultă muzică, interacționează cu autoritățile, face cumpărături – pe internet. Pot specula că în acest an această dependență s-a extins extraordinar, inclusiv în România, și a devenit și mai profundă. E un proces care va continua. 

Nu e doar o veste bună, asta. Din contră. Există și multe pericole, mi-ar lua mult prea mult spațiu doar să le enumăr. Legat de asta, poate n-ar trebui să trecem cu vederea faptul că România va găzdui Centrul European pentru Securitate Cibernetică. O instituție și o responsabilitate majoră.


2. Care este cea mai interesantă descoperire din domeniul dvs. de preocupări a anului 2020?

Am citit recent o opinie concurentă la o decizie a Curții Constituționale, nr 847/2020, în care un judecător, dna Simina Tănăsescu, scrie cu subiect și predicat, negru pe alb, că într-o anumită privință cel puțin jurisprudența Curții este variabilă, fluctuantă. Că instituția acționează în bună măsură discreționar, că deciziile ei au devenit impredictibile. Opinia asta a provocat o reacție bizară și deplasată a dlui judecător Dorneanu, care a inclus în decizie(!) un set de „Precizări” personale, cu statut legal și efect incert, în care președintele Curții încalcă obligația legală a păstrării secretului deliberărilor ca să o acuze pe dna Tănăsescu, dacă înțeleg bine, că i-a indus cumva în eroare. Mai e mai bine de un an până la încheierea mandatului dlui Dorneanu, sunt foarte curios ce se va întâmpla în continuare în instituția pe care o conduce. Că predictibilă, cu siguranță, nu e.


3. Care e cea mai mare temere (întemeiată) pe care o aveți pentru viitorul Românei (într-un orizont de timp de un an sau doi) și cea mai mare speranță?

Pe termen scurt, mă tem ca partidele de la guvernare să nu considere că avansul lor electoral se poate face doar pe seama partenerilor și nu împreună cu ei, fie și într-o foarte normală și legitimă competiție. Mi-e teamă ca angajamentele publice și acordurile politice să nu fie iarăși tratate mai ieftin decât hârtia pe care sunt scrise, în aplauzele unei peluze mediatice dominate de tribalism partizan. 

E ironic pe undeva. De regulă când o coaliție (sau potențială coaliție) s-a dizolvat în dispute, sabotaje și blocaje interne, reacția electorală a fost una de sancțiune, nu doar serioasă, ci și generalizată. Pot presupune că partidele sunt amnezice sau încă întrețin iluzia că poate de data asta și pentru ele în particular va fi altfel.

Sper să mă înșel, desigur. Sper ca de data asta, având semnat un acord pentru o guvernare de patru ani, să avem o guernare de patru ani, având niște principii scrise să fie și respectate, și având un program de guvernare asumat de coaliție, să-l vedem pus în practică. Și nu doar ambițiile personale și orbirea sus-pomenită poate compromite guvernarea. Ca orice guvern cu mandat reformist, o să fie confruntat frontal cu inerția din ministere, într-unele cel puțin aceasta fiind un adversar redutabil. Speranța mea este ca noul guvern să-i facă față cu succes, sau măcar să nu i se alăture.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. la punctul 2, nu cumva ar trebui ca domnul Dorneanu sa dea inapoi banii pe care-i primește in plus pentru păstrarea secretului?

    • Ar trebui să dea înapoi mult mai mulți bani! Și nu numai el! Dar cum în România nu a avut loc o revoluție – în sensul istoric al termenului – , ci o schimbare de gardă – in sensul propriu al sintagmei -, în care morții și răniții de dinainte și de după 22 decembrie 1989 sunt „produsul” aceluiași grup de comuniști. Dintre care unii au întinat, iar alții nu înaltele valori comuniste, între care teroarea (cu teroriștii aferenți – activiștii de toate tipurile: de partid = PCR, de UTC, de sindicat, din armată, din miliție, din justiție etc., etc. – și securiștii de toate obediențele) era miezul doctrinei marxist-leninist-staliniste. Cu corolarul ei românesc: legionar-naționalismul. Revenind la oaia noastră, împricinatul D. este produsul tipic al comunism-nationalismului romanesc!

    • ASTIA sunt ADEVARATII NOMENCLATURISTI,care ii depasesc pe cei de pe vremea ODIOSULUI DECEDAT,si a NIMICULUI de la Rahova,care le-a dat legi ca sa nu poata fi invinovatiti never.
      Doar,prin vot,ceea ce inca nu intelege lumea,din cauza politicienilor,care devin o lehamite cand sunt la putere.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro