1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică?
Nu aș numi un singur eveniment, ci mai degrabă m-aș referi la spațiul geografic cel mai trecut cu vederea în România. Sigur, dintre cele cu impact potențial ridicat asupra Bucureștiului. Și, culmea, este probabil zona Mării Negre și vecinătatea estică, una în care evenimentele se succed rapid, parcă nu au răbdare, iar în era aceasta de fast-communication este și foarte greu să fie urmărite și analizate cum ar trebui. Iar în general noi ne uităm puțin spre vecinătatea noastră și o înțelegem și mai puțin, fiind de multe ori prinși cu ce se întâmplă mai degrabă în vest. Unde și acolo au fost câteva evenimente care ne-au ținut captivi mult timp.
Revenind totuși la zona estică, avem tendința să ne uităm doar la Republica Moldova și acolo mai degrabă superficial, unde a fost învestită Maia Sandu, prima președintă a țării, o situație poate un pic amuzantă față de guvernul aproape în întregime masculin (și cu ceva nume controversate) învestit la București. Măcar dacă la Chișinău ne-am uita atent, dar nu e cazul nici măcar aici. Ignorăm de multe ori Ucraina, cel mai mare vecin al nostru, Georgia, Bulgaria sau Turcia. Au fost alegeri în Georgia și Ucraina, sunt proteste în Bulgaria de câteva luni bune, similare cu protestele noastre din anii de guvernare PSD, a fost din păcate încă un război în Nagorno-Karabakh, dar au fost totuși foarte ușor trecute cu vederea la noi.
Și, complementar, dinspre Est, nouă ne vin și foarte multe dezinformări și campanii de știri false, care împletesc de obicei conspirații cu mesaje anti-europene, ceea ce ar trebui să ne facă totuși mai atenți la ce se întâmplă fix în vecinătatea noastră. Iar în perioada aceasta, cu pandemia de COVID-19, au fost tare multe campanii în țările estice, care nu au aproape deloc anticorpi împotrivă dezinformării, și multe ajung și la noi pe filiera asta. Iar impactul e vizibil cu ochiul liber.
2. Care este cea mai interesanta idee a anului 2020?
Eu mă bucur că după începutul acesta greu de an, când prin martie-aprilie, se clama că nu mai există solidaritate europeană (idei propagate fix pe canalele de știri false și propagandă de care scriam mai sus) și poate era chiar o competiție între țările europene să facă rost de echipamente medicale, am ajuns la final de 2020 cu o încredere revenită în UE și cu marile instrumente de luptă împotriva pandemiei de COVID-19 venite chiar via UE: achizițiile centralizate de vaccin, negociate de Comisia Europeană, cu o campanie care va începe concomitent la nivel european și care ne dă speranțe pentru 2021, dar și instrumentele de revenire post pandemie, în special Planul Național de Redresare și Reziliență și desigur acordul pe noul cadru financiar multianual, pachetul acesta de aproape 80 miliarde EURO pentru România.
Și pe tot parcursul anului, de fapt, au fost inițiative de ajutor între țările europene sau coordonate la nivel european ce ar umple câteva sute de pagini bune doar pentru a le numi. Și România a și oferit ajutor substanțial, în special Republicii Moldova, ceea ce nu e puțin în situația complicată în care ne aflăm și noi. Așa că, pe final de 2020, ne putem bucura de plin de solidaritatea europeană.
3. Care e cea mai mare temere pe care o aveti pentru viitorul Românei si cea mai mare speranta?
Cred că pe fondul învestirii noului guvern, temerea cea mare este de a avea din nou un guvern și o majoritate parlamentară care eșuează în a livra reforme. Iar așteptările sunt mari, mai ales odată cu cooptarea USR+ la guvernare, dar poate sunt și un pic necalibrate. Avem așteptări foarte mari, criticăm aproape orice acțiune dinspre noua majoritate (și, sigur, poate prea multe pe bună dreptate), dar am avut o prezență la urne de nici 32%. E greu să aștepți reforme și lideri providențiali când noi nu facem nici cel mai mic efort posibil – acela de a vota o dată la 4 ani în niște alegeri. Și am avut recent exemplul diasporei moldovenești, cea care a dat tonul câștigării alegerilor de către Maia Sandu, unde oamenii au parcurs sute de kilometri, au mai și așteptat 10-12 ore la secțiile de vot, aceia care au și reușit să voteze, iar situația în Moldova e mult mai puțin roză decât la noi.
Deci aceeași temere și aceeași așteptare și depind cum va performa noul guvern în 2021. Parcă guverne eșuate am tot avut, din păcate, ar fi bine să mai avem și unele decente.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Este evident . de ce nu ne putem exprima , foarte hotarit , pe tot ceea ce se intimpla in ESTUL nostru , nici despre ceea ce se intimpla in Republica Moldova, nici despre Ucraina nici macar despre Belarus .Recent Maia Sandu a readus limba romana ca si modalitate de exprimare a tot ceea ce tine de activitatea aparatului prezidential , Romania s-a exprimat in clar fata de cele ce se intimplain Belarus si a fost parte a tuturor deciziilor Uniunii Europene raportate la Ucraina . Mai mult de atit (la vedere ) nu putem face . Daca ne referim la un eventual esec al guvernarii ,ce are o componenta formata din PNL-USRPLUS- si UDMR , doar o retragere a unuia dintre parteneri se poate solda ca un esec guvernamental .Cel putin trei ani de acum inainte PNL si USRPLUS nu se pot razboi , iar UDMR se poate sa obtina ceea ce isi doreste in masura in care decizia de la Bruxelles atasata notiunii de -minoritar – va produce efectele scontate .Guvernul actual este – condamnat- sa performeze . Nu ar avea nici o scuza tinind cont de uriasele sume de bani ce vin de la UE. Vor incepe in forta – ca tot romanul , dar , mereu este un dar , in ultimul an de guvernare vor incepe atacurile, in momentul declansarii campaniilor electorale, ce vor avea o dubla miza si numim : alegerea noului presedinte si a noului parlament in 2024. Pin atunci multe se vor fi schimbat in tara .
De fapt, ce reforme se asteapta de la acest guvern?
Partidele politice ajunse la guvernare nu au pomenit nimic despre vreo reforma. Doar de schimbari „pe ici pe colo”. Dar nu in partile esentiale.
In timpul campaniei doar AUR a avut o voce, ceilalti si-au bagat in buzunar banii de campanie primiti de la buget. E singura explicatie pentru tacerea lor lugubra. Asa ca „reforma” lor consta in schimbarea datei de depunere a declaratiilor fiscale. Poate vor schimba si denumirea catorva ministere, cam atat.
Cum sa iti fie inselate asteptarile pe care nu le ai?!
1.Asa cum scrie Dedalus, ,,Cum sa-ti fie inselate asteptarile pe care nu le ai”?Ce reforme au propus partidele de la guvernare?Pina la urma ce anume sa se reformeze intr-o tara DEZINDUSTRIALIZATA incit Romania sa devina prospera, aceasta fiind o imposibilitate practica fara reindustrializare?A vorbit cineva despre industrializare, despre modul in care vom sustine datoria externa, balanta externa de plati, cresterea salariilor si pensiilor incit sa iesim din starea de nesupravietuire fizica a o treime din populatie?
2.Un proiect de tara care sa creieze asteptari este irealizabil fara o viziune asupra viitorului economic, fara o ideologie a dezvoltarii si a schitei unei noi stiinte a dezvoltarii economice-industriale rapide, pe modelul ,,tigrilor asiatici”!Citava cirpeli legislative in zona ,,zdrentuita” a justitiei de ,,proiectul Dragnea”, ceva promisiuni neonorabile financiar privind stagnarea taxelor si impozitelor si o discutabila revenire economica pe baza celor 30 de miliarde de Euro nerambursabile, deoarece restul de 50 se acorda drept credite rambursabile.
3.,,REFORMA” economica-financiara AFERENTA unui PROIECT de TARA inseamna : a.Asumarea unei cresteri economice-industriale de minim 5 la suta pe an pentru accederea la moneda Euro (asa cum arata BNR), investitii industriale straine de 25 – 30 de miliarde de Euro anual pentru uzine si intreprinderi care sa asigure 200-250 de mii de noi locuri de munca anual, realizari fezabile numai in conditiile aducerii competitivitatii economice nationale catre indicele 20-25 al tarilor dezvoltate.
b.Componenta institutionala a unui proiect de tara este competitivitatea economica/functionalitatea institutionala nationala catre indicele 24-25, ca a tarilor dezvoltate, de la indicele catastrofal actual 74.Odata cu esecul ,,Programului national de Competitivitate 2015-2020 (constatata de INACO), nu pot exista nici un fel de asteptari de la noul guvern, deoarece ACESTA nici nu si-a propus in programul economic un flux major de investitii industriale straine.
Nimeni din acest guvern nu stie cum sa imbunatateasca competitivitatea, nici macar INACO, care este practic institutia creata in acest scop, prin transformarea CONACO in institut!
Institutiile nationale trebuie sa devina functionale si performante, dar nu exista nici un model/aquis de schimbare pozitiva a acestora, afara de reducerea numarului de bugetari si inlocuirea garniturii PSD cu cei ai Aliantei!In domeniul institutional s-a produs o uriasa schimbare de viziune, la noi nesesizata privind dezvoltarea!Inceputa prin cursul ,,Economia Institutionala” al prof. Cosmin Marinescu, este acum adusa la nivel de instrument fundamental al schimbarii economice pozitive a Romaniei, in urma constuctiei unui instrumentar de stimulare si constringere (democratica) a institutiilor nationale, pentru a genera dezvoltare!
Aprofundarea cercetarii acestui domeniu a condus la intelegerea necesitatii constructiei unor institutii noi, generatoare de dezvoltare (ca in Asia emergenta), intelegind limitele institutiilor actuale preluate de la UE, ce apartin unui model bugetar depasit de modelul nou pro-activ asiatic.Tarile emergente isi autoimpun un ritm maximal de dezvoltare economica-industriala, in raport de potentialul economic national si capacitatea de a atrage si utiliza national resursele straine de capital, forta de munca, inventuie-inovatie, realizari tehnologice, etc.
4. O tara care nu-si propune si asuma politic o crestere economica-industriala maximala in raport cu potentialul intern si posibilitatile externe nu poate astepta de la intelighentia economica o viziune, o ideologie sau o schita teoretica drept noua stiinta a dezvoltarii ca baza a unui proiect de tara!
Dupa integrarea in UE era de asteptat o asumarea majora a dezvoltarii economice, un efort politic de iesire din starea de natione esuata.
De la P.N.Liberal aceasta asteptare era mai mult decit legitima, dar nimic de acest gen nu se anunta in guvernarea prezenta, ceeace face din temerea autorului, un lucru sigur…
prof. Caliman I. Eugen
constructor proiect de tara.