luni, iunie 17, 2024

Trei muzee prestigioase deturnate de la munca si misiunea lor

Institutii românești de talia Muzeului Țăranului Român și a Muzeului Satului au nevoie de susținerea inspirată a statului, iar Romania are nevoie de cultură. Prin comasarea celor doua muzee, ambele vor fi de fapt distruse cu bună știință. Fiecare dintre ele are un profil specific pe care se cuvine să-l respectăm și ajutăm să crească, iar nu să-l nimicim, ignorând chemarea lor și trecând cu tăvălugul peste munca și căutările mai multor generații. Muzeul Satului studiază și expune etnografic obiecte complexe — de la case de locuit din diferitele regiuni ale țării, cu împrejmuirile, anexele și interioarele sau uneltele lor caracteristice, la peisajul de sat, cu ulițe, meșteșugari și biserică. Muzeul Țăranului Român, clar delimitat prin nume, ridică problema omului, cu viziunea lui despre lume, cu valorile și conceptele lui, îndemnând la dialogul viu între civilizația țărănească din care provenim și modernitatea, pe care o dorim luminată și încălzită de trecut, în care ne aflăm. Fiecare dintre ele a acumulat în timp un material urias pe care urmează să-l gestioneze și să-l aducă ani de-a rândul în fața vizitatorilor, fie ei din România sau din străinătate. Fiecare continuă să dezvolte proiecte inovatoare și are, prin forța lucrurilor o concepție muzeistică proprie. Și, mai cu seamă, fiecare merită toată atenția din partea guvernului, sau a ministerelor de resort, în fapt nu o merită, ci o impune prin vizibilitatea și calitățile de excepție pe care le-a dovedit. Ambele muzee se bucură de o largă recunoaștere în Uniunea Europeană și de premii de prestigiu, ambele sunt locuri de pelerinaj cultural nu numai pentru români, ci și pentru cei care, în alte țări, caută drumul spre o armonizare a vieților noastre, prinse inevitabil în tensiunea trecut–prezent–aspirații de viitor. Ambele ilustrează capacitățile de creație și sinteză ale poporului român și constituie surse de inspirație de care să ne folosim cu bucurie.

A caza o instituție care are nevoie de spațiu în locul ocupat de un muzeu de marcă precum Muzeul Antipa, care si-a restructurat de curând spațiul potrivit cu cerințele proprii de expunere, a muta apoi două alte muzee de prim ordin într-o rocadă întunecată, pe cât de bizară, este un act grav, de agresiune culturală. Nu cred că el cadrează nici cu guvernul nici cu variile ministere implicate. Și sunt sigură că, la reflecție, se va reveni asupra unei măsuri în care decizii pripite, neinformate sau indiferente la ce ar fi să respectăm bucuroși, au creat nu numai printre muzeografii și specialiștii noștri în științe sociale și, pe plan larg, în variile domenii ale culturii românești și europene, ci și în rîndurile largi ale celor care iubesc și respectă trecutul nostru, reflectând activ la ce-i datorăm și prin ce îl continuăm, un sentiment de nesiguranță și apăsare.

Muzee de talia celor trei pe care din câteva trăsături de condei cineva care nu le înțelege e gata să le devieze de la rostul lor adânc, definit cu trudă, în ani, de mulți iubitori ai culturii, nu se refac ușor. Și nici nu avem multe.

Vara trecută, la Paris, erau expuse fotografii ale unor aranjamente ale Muzeului Țăranului Român. Nu era pentru prima oară și nu era singurul loc de expunere în Franța a muncii muzeului. Alții pot vorbi de alte experiențe. A mea a fost specială în măsura în care am vizitat Muzeul Țăranului Român la Paris, grație inițiativei unui francez, într-o zi obișnuită de vară, fără aniversări sau prilejuri speciale. Am ridicat capul și m-am simțit parte activă și recunoscută a Europei. Datorez bucuria acestei clipe colegilor mei de la M.Ț.R. Obligația de a asigura continuitatea bună a muncii lor ne revine fiecăruia și nu poate fi eludată de organismele menite să ne reprezinte cultural.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Am citit cu interes articolul Dvs., marturisesc cu o curiozitate aparte pentru consideratiile Dvs. despre MTR.
    Iertati-ma, dar ce anume face MTR, si care ar putea fi in pericol? ( sigur ca nu subscriu ideii de a conclomera institutii culturale cu scop distinct, dar acesta este un moment bun pentru a vorbi despre fiecare dintre cele trei muzee). Ce anume face MTR acum, si care ar putea fi intrerupt/distrus/ degradat de varii decizii administrative aberante?
    Parerea mea este poate, nepermis de transanta, dar o voi exprima chiar asa, pentru a sublinia contrastul dintre valoarea activitatii culturale a Muzeului Satului si a Muzeului Antipa, pe de o parte si, pe de alta parte, a MTR: parerea mea este ca MTR nu face mai nimic.
    Am cautat asiduu contactul cu aceasta institutie, am mers, constiincios, la expozitii, targuri si proiectii de film. Nu am gasit nimic. In afara de targurile alimentare obscen de frecvente si de scumpe, de carciuma plina mereu, de clubul cu DJ la moda, de targurile de sarbatoare cu produse bio si ii create de modiste in voga, de rarele expozitii foto ce n-au nimic in comun cu Taralul Roman, NIMIC. NADA. RIEN que des paroles. VID.
    Imi pare rau sa sustin asa ceva, dar acolo nu e nimic de distrus. Cladirea aceea superba este nefolosita. Sustinand oprirea comasarii, eu as argumenta mai degraba cu un plan de management cultural, cu promovarea cuiva care sa miste cultural spatiul acela, nu cu vorbulite mestesugite -a caror generalitate pudica o apreciez-, dar care nu cred ca sunt argumente suficiente pro causa.
    Eu am convingerea ca tocmai aceasta lipsa de performanta manageriala a creat pretextul comasarii – um muzeu din apropiere, care face si desface, care aduna cozi interminabile la intrare n-are loc sa faca ce are forta si vointa sa faca, iar MTR se lafaie intr-o cladire de patrimoniu pe care o mazgaleste, din cand in cand, cu miros de carnati cu varza…

    Eu un comentariu, poate, prea lung, o sa va rog sa nu va supere deloc – mai ales ca este posibil sa nu am eu suficiente informatii despre MTR..

    • Mo ai greșit intrarea. Intrarea in Muzeul propriu-zis este prin fata. Daca ai intrat totuși in Muzeu si…NIMIC, înseamnă ca pur si simplu ai ceva origini genetice germanice si nu poți rezona cu ce încearcă cei de la MTR sa realizeze.Si o fac excelent.

    • Ca e lung comentariul, n-ar fi nimic. Dar el este mult prea personal pentru a fi anonim. Intai si intai, ca sa propui un plan de management, institutia trebuie sa continue sa existe.
      In al doilea rand la cate institutii performante si bine conduse, incepand cu ICR, a distrus aceasta guvernare, ce va face sa credeti ca pe asta o distruge fiindca e ea ineficienta, si nu fiindca e el, guvernul incompetent si analfabet?
      Il al treilea rand, are dreptate Ana, intrarea e prin fata. Desi, galele de film, din spate, dezbaterile si lansarile de carte si libraria si toate cele, sunt si ele, daca treceti de carciuma.
      Este vorba de o institutie ridicata la excelenta de Horia Bernea si Irina Nicolau, cu toti colaboratorii lor, si alti oameni care ca si ei, si-au lasat acolo viata.
      Si trebuie sa mai stiti un lucru , MO, cand nu stii un lucru, nu esti deloc , dar absolut deloc sa-ti spui parerea.

  2. E trist ce spuneţi ”Mo”. Locuiesc în provincie şi nu cunosc activităţile MŢR-ului decât din ştiri care-mi parvin din când în când. E trist pentru că tind să cred că ceea ce spuneţi e adevărat, dacă stau să mă gândesc la felul în care sunt prezentate tradiţille româneşti aici şi aiurea.. Ducând în derizoriu ciclul de lucrări ”Hrana” a celui care a moşit această instituţie, Horia Bernea ( e doar o exemplificare cu valoare simbolică) nu facem altceva decât să hrănim ambiţiile troglodiţilor ajunşi la putere. Manele, ”Etno” şi ”şouri” de televiziune îşi procură ei din destul. Apoi activităţile inadecvate sunt o altă tară, chiar dacă luate separat or fi având valoarea lor. Iată, vorba unui grec apropiat zilelor noatre, ”De ce se golesc repede drumurile şi pieţele/ Şi se întorc toţi pe la casele lor, îngânduraţi/ Fiindcă s-a inoptat şi n-au venit Barbarii” (Cei care trebuiau să vină să legifereze in locul nostru). ”Aceşti oameni erau, totuşi, o soluţie.”

    8

  3. Well … muzeele cu pricina au in comun … ambitiile directorilor !

    Fiecare muzeu are directorii sai, posturi de contabili, posturi administrative, posturi de cercetatori, posturi de muzeografi, fel de fel de posturi … Schemele de personal sunt destul de generoase in comparatie cu orele de activitate, cu rezultatele palpabile ale activitatii muzeale.

    Odata cu comasarea, posturile de directori, din trei devin unul, posturile de contabil sef, din trei devin unul, s.a.m.d. Deci dispar posturile de sefi – sinecuri grase, stipendiate din plin cu turism pe banii statului aka „relatii internationale”, „misiuni de promovare a etosului romanesc”, etc.

    In plus munca devine mai intensa – aproape de nivelul normat in fisele de post – lucru … vai … greu de suportat de muzeografii plin de … nevoi personale, ghici cand … tocmai in timpul programului….

    Salariile muzeografilor nu sunt mari, insa nici de munca nu prea este … norme de lehuza … iar directorii au spor de conducere, spor de cercetare, spor de ecran de calculator, spor de doctorat, spor de … plus dreptui de autor (well … numai cei care publica ceva …).

    Evident ca orice schimbare ii afecteaza mai ales pe sefi – ale caror beneficii si privilegii vor disparea odata cu comasarea institutiilor. De aici rezulta litaniile plangacioase ale aplaudacilor gen Patapievici, scheunate indelung in mass media.

    Iar scheunatorii care sunt pericol sa isi piarda privilegiile si beneficiile linguselilor lor, uita in fapt ca directorul care va ramane din cei trei existenti – este cel mai probabil unul dintre cei trei – deci probabil nu este idiot congenital sau atat de maleducat incat sa distruga institutia rezultata din comasare. Daca a fost in stare sa conduca cu „superbie nemarginita” unul dintre muzee – asigurand vizibilitate nationala, esentiala cultura poporului roman si turistilor straini, etc. – eu cred ca va reusi sa gestioneze corect si de trei ori mai multe resurse (oarecum similare dpv materiale si uman).

    Well … in gudureala acestor puturosi profitori se vede lipsa lor de profesionalism si jigodismul profund care ii indeamna la fapte lipsite de ratiune.

    „Patria si Dreptul Meu !”
    .

  4. Mitica Palarierul.
    O infirmiera ieri, in spital, se rastea la o bolnava despre care aflase ca are fiul chirurg ortoped, de ce nu o opereaza el, de bila, si a venit acolo sa-i strice ei linistea.
    Mi-ati amintit de ea azi, cu propunerea dvs. ca un director sa conduca activitatea a trei muzee atat de diferite. Trista nu este aceasta idee, cat ceea ce se afla in spatele ei. O siguranta de sine care nu va lasa sa vedeti ca a nu-ti iubi, chiar fara a le cunoaste si intelege institutiile de cultura, a nu riposta cand ele sunt desfiintate, inseamna sa-ti condamni natia la primitivism si la la o intunecime agresiva si troglodita, care perpetueaza si ignoranta, si agresivitatea, si proasta guvernare si viata de mizerie pe care o duc romanii in comparatie cu natiile civilizate. Nu directorii de muzee sunt cauza raului, ci guvernantii care nu au nicio competenta sa guverneze, neilustrandu-se profesional prin nimic, inainte de a ajunge unde sunt si de a face prapadul pe care dvs. nu-l sesizati, fiindca nu iubiti cultura si nu va iubiti natia. Mi-am adus aminte de mamele unor ilustri oameni mari ai romanilor, care au tras cu dintii pentru ca odraslele lor sa invete carte, stiind ca asta inseamna lumina. Este teribil deci ce spuneti si e teribil si ca nu va dati seama ce spuneti.

  5. Doamnelor și domnilor,
    Mulțumesc, înainte de orice, doamnei Golopenția, pentru sprijinul său necondiționat.
    În ceea ce privește cîteva dintre opiniile exprimate aici, drept comentarii, îmi pare rău că cei care îmi critică activitatea managerială nu o fac spunîndu-și în clar numele. Chiar și așa, dacă persoanele Mo sau Mitică Pălărierul au intrat doar în tîrguri, nu am decît să regret. Sălile noastre de expoziții temporare au fost pline, și în acest an. Și, în afară de expoziții temporare și de tîrguri, ca oricare muzeu care se respectă, am avut o mulțime de alte evenimente culturale, apreciate de majoritatea vizitatorilor noștri. Sigur, nu putem să mulțumim chiar pe toată lumea!
    Mulțumesc doamnei Doina Jela, pentru binecunoscuta-i obiectivitate!

    • Stimate domn,
      Ma bucur ca tonul raspunsului Dvs. se indeparteaza putin de flacarile emotionale ale respondentilor anteriori, care par a nu fi citit suficient de atent nici detaliile nici nuantele pe care mi le-am asumat scriind primul comentariu.
      Dezbaterea m-a onorat, se pare ca opinia mea – destul de transanta, a incitat la discutie, ceea ce nu poate decat sa maa bucure.
      Revin in scris pentru a va ruga sa observati ca anonimatul pseudonimului sub care mi-am permis aprecierile semnate Mo nu ascunde in nici un caz desconsiderare sau impoliteturi si am tinut sa va asigur de acest lucru net, comentand din nou. Daca veti vrea, va invit sa imi scrieti pe adresa de mail inregistrata pe contributors.ro, voi fi incantata sa detaliez opinia mea. Pana atunci, nu imi vreau numele pe internet si basta. Nu caut stima Dnei Jela, pe cuvant.
      Mi-am retinut sageti verbale impotriva rautatilor scrise nonsalant de Dna Jela si de Dna Ana, am preferat sa nu le raspund.
      Reiau aici un fragment ignorat din comentariul meu: “Am cautat asiduu contactul cu aceasta institutie, am mers, constiincios, la expozitii, targuri si proiectii de film.”
      Poate e util sa-l recitim, Poate, inainte de a judeca pe cineva care foloseste un pseudonim, ar fi util sa ne amintim ca nu toti preopinentii vreunei Jela si-au interupt studiile in clasa a opta si ca nu numai amabile doamne Ana stiu ce este acela un muzeu..
      Urate raspunsuri si inutil rele. Avem ceva de spus despre un muzeu sau despre recenta idée a comasarii? Allez-y, dar argumentat, rational, fara isterii repezite. Eu va invit sa incepem un efort in acest sens:
      Putem sustine public o dezbatere de calitate? (caci numai asa ceva v-ar putea folosi in demersul cultural de a va opune vreunei decizii administrative oarecare..) Putem aduce argument clare – expozitia x, demersul y, evenimemtul z? Ce inseamna “sufletul taranului roman”, ce eveniment MTR trimite la o reprezentare de valoare a acestuia? Ce e valoros la MTR, cine organizeaza targurile cu carnati, de ce? Ce expo de foto e valoroasa, fara a fi un demers deja definit -Fotograful Anului? La ce ne invita saitul web, in afara de ateliere pentru copii? Hai… Lansez.

      Cu stima,
      Mo

  6. Foarte interesanta dezbaterea! Este evident ca aici sunt interese nemartusisite. Faptul ca apar argumente realmente culturale, din spatiul cultural vreau sa spun, este remarcabil. Asta inseamna ca Romania nu este „sat fara caini”.Cum se va termina disputa? Nu stim, dar factorul RAU va avea mari probleme. Acum se va vedea daca Muzeul Taranului Roman
    este un cal troian al unui occidentalism otravit, exista si asa ceva, si n-ar fi prima data in istoria moderna a Romaniei, pe care evolitiile jignitoare ale ICR cu Patavievici la varf le-au
    exprimat brutal. Europa medievala a fost dominata de castelani. Romania n-a avut castele. Taranii au fost echivalentul elitelor europene. Ei, spritul lor vreau sa spun, nu pot face obiectul unor translatii si inginerii cultirale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sanda Golopentia
Sanda Golopentia
Din 1980 s-a stabilit in SUA unde predă cursuri de italiană la Cornell University (Ithaca, New York) și cursuri de semiotică şi literatură la Vanderbilt University (Nashville, Tennessee). Este profesor la Universitatea Brown (Providence, Rhode Island) din 1981 şi până în prezent (predând cursuri de pragmatică literară, teatru francez, roman francez contemporan, cultură franceză a secolului XX, istoria limbii franceze). Între volumele publicate se numără: Mitul pagubei (1986); Les voies de la pragmatique (1988); Voir les didascalies (în colaborare, 1994); Cartea plecării (1995); America America (1996); Desire Machines. A Romanian Love Charms Database (1998); Vămile grave (1999); Intermemoria — Studii de pragmatică şi antropologie (2001); Chemarea mâinilor negative (2002); Learn To Sing, My Mother Said. Songs of the Women of Breb/ Hori de femei din Breb (2004); Limba descântecelor româneşti (2007); Emigranţii (2008); Hacia una nueva Definición de las Didascalías (în colaborare, 2009). Dintre volumele editate, menţionăm: Current Trends in Romanian Linguistics (cu Al. Rosetti, 1978); Les propos spectacle. Études de pragmatique théâtrale (1996); volumele lui Anton Golopenția, Opere complete I-II (2000), Ultima carte (2001), Românii de la est de Bug I–II (2006), respectiv Rapsodia epistolară I (2004); precum şi volumele Descântatul în Cornova–Basarabia (2003) şi Sporul vieţii (2007) ale Ştefaniei Cristescu-Golopenţia.”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro