Se făcea că o coaliţie a câtorva universităţi prestigioase din Europa înaintaseră un raport Comisiei Europene prin care recomandau uniformizarea sistemelor de măsuri şi greutăţi din diferitele ţări. În visul meu, ţările Uniunii foloseau în continuare unităţile de măsură tradiţionale, picioare, yarzi, barili sau livre.
Imediat Comisia a îmbrăţişat ideea, având în vedere să impună un nou sistem de măsură în cel mai scurt timp, bazat pe un încă nedefinit etalon numit provizoriu „metru”.
Ideea universitarilor era ca prin folosirea strictă a acestui sistem să se elimine necesitatea conversiilor în sistemele de măsură ale diverselor ţări membre, lucru care, se arăta în raport, provoca întârzieri în livrarea de mărfuri, tot felul de erori de calcul, ba chiar diferenţe destul de semnificative în calcularea impozitelor, datorită rotunjirilor inerente.
Se mai arăta în raport chiar cazul a două eşecuri inginereşti, un pod prăbuşit în România şi necesitarea reconstruirii unei clădiri de birouri în Italia, datorată interpretării eronate de către constructorul local a planurilor furnizate de proiectantul german, care confundaseră „piciorul” german cu foot-ul englez. Anchete erau în derulare pentru a se stabili dacă era vorba doar de o eroare de interpretare (planurile fiind în limba engleză) sau de o infracţiune, toate dimensiunile fiind reduse cu circa 15 %
Negocierile erau avansate, se ajunsese deja la definirea unor legături între diversele măsuri în aşa fel încât să se elimine cât mai multe constante de conversie; totuşi de la o vreme începuseră să treneze în momentul alegerii etalonului propriu-zis. Prima propunere, cea de a fixa o unitate comuna pentru picior/feet a fost repede abandonată, deoarece majoritatea ţărilor foloseau această unitate, dar cu o valoare diferită, iar fiecare negociator încerca să impună ca etalon măsura din ţara sa de origine; o propunere bizară, acea de a face o medie între toate aceste valori păruse că se va impune la un moment dat, însă s-a conchis că adoptarea unei asemenea măsuri ar produce prea multă confuzie.
În timp ce negocierile avansau cu greu ( la un moment dat Marea Britanie ameninţase cu ieşirea din Uniune dacă i se va impune schimbarea sistemului dar în final obţinuse ca o concesie dreptul de a folosi ambele sisteme în paralel) la Bucureşti dezbaterile erau în toi. Două organizaţii tradiţionaliste, gruparea „Ocaua lui Cuza” şi partidul „Trei stânjeni” organizau mitinguri în favoarea păstrării unităţilor de măsură tradiţionale. Partidul la putere declarase că va adopta noile unităţi, dar acest lucru nu reuşise să provoace un val prea mare de entuziasm, datorită sprijinului popular redus de care se bucura.
O mişcare a profesorilor de şcoală generală se arătase indignată de această propunere şi deplângea impactul pe care îl va avea asupra învăţământului. „Memorarea tabelelor de conversie”, se arăta în comunicatul acestora, nu este doar un bun exerciţiu de autodisciplină, ci şi o ocazie de a înţelege mai bine aspectele lumii fizice şi a relaţiilor dintre ele. „Bunăoară, eliminarea constantei volumetrice va face ca elevii să nu mai sesizeze diferenţa subtilă între noţiunile de volum şi capacitate” . În replică, organizaţiile de elevi răspund că „studierea fizicii nu ar trebui să se limiteze la memorarea unor tabele”. Disputa publică căpătase unele accente dure, mediate însă cu succes deocamdată de ministerul învăţământului, care declarase că nu va opera nici o modificare în programă până la adoptarea hotărârii în Parlamentul European.
Un sprijin neaşteptat primise mişcarea pentru trecerea la sistemul metric din partea Bisericii Ortodoxe, care într-un gest simbolic anunţase că toate schiţele Catedralei în construcţie vor fi convertite în sistemul nou îndată ce acesta va fi definit. Adversarii construcţiei-gigant comentau că decizia era legată de dorinţa nu tocmai … ortodoxă a Bisericii de a-şi apropia categoria întreprinzătorilor mari şi mijlocii, cei mai fervenţi susţinători ai iniţiativei, datorită relaţiilor economice pe care le aveau cu restul Europei, pe care le sperau simplificate prin aceste măsuri.
Totuşi, anunţul provocase o mică schismă între călugări, până la urmă o parte din aceştia trecând la biserica pe rit vechi.
Cum visul meu tindea să se transforme într-un coşmar, m-am trezit şi m-am mai liniştit puţin. Toate deciziile bune fuseseră, din fericire, luate deja.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Interesant, revelator, actual …
Ce idioti!
Superba si reconfortanta postare stimate domnule Mihai Maci, chapeau !
Ne va ramane multa vreme in memoria afectiva „minunata” „vivisectie” in psihologia „fanariotismului” romanesc, de care se face „vinovat” regizorul Radu Jude, cu a sa „oglinda” din filmul „Aferim”,din vremurile in care partidul „Trei stanjeni” pastra nealterata fiinta si simtirea „rhhomaneasca”, asa cum numai tovarasii Dan Puric, Tudor Gheorghe ori Grigore Lese stiu sa o mentina „dreapta” ,adica „verticala”, „neatarnata” …
Repet, despre fiinta romaneasca pura, nealterata vorbim, sa fim bine intelesi !
Intr-un fel acest articol continua „decojirea” psihologiei „poporului” roman, de care se fac „vinovati” „inculpatii” Horia Roman Patapievici ,Lucian Boia ori Bogdan Murgescu, cu a sa memorabila carte „Romania si Europa, Acumularea decalajelor economice intre 1500-2010 !
Intr-un fel s-a mai „inviorat” atmosfera pe platforma contributors, in sfarsit ceva „aer proaspat” si placut, nu de alta dar unii dintre noi, „pacatosii” ,nu „prea” citim, nu invatam „neam” , nu dorim sa revenim pe „calea cea dreapta” si respingem bigotismele ortodoxiei ori diversele incercari, tot mai repetate , de „impacare” a Stiintelor cu religiile de pretutindeni ori cu incercarile repetate de „intrare pe usa din dos” a Inteligent Design-ului in lumea atat de hulita a stiintelor si tehnologiilor bazate pe onestitate si ratiune.
Ca sa n-o lungesc prea mult antepenultimul si penultimul alineat vor fi puse la „stalpul infamiei” de catre binecunoscutii bigoti…
Asta e din ciclul „Good evening Budapest :). Domnul Maci scrie bine, dar ati incurcat Mihaii
Aveti mielul pus deoparte, stimate domnule Mihai Badici ! :)
Mea culpa, recte cartonas galben !
Domnule Badici – este o plăcere să întâlnești un IT-ist cu atât de mult umor. Iar conotațiile referitoare la unele probleme actuale – triste dar reale.
Mult succes în continuare și cele mai bune urări
Da’ stiati ca, dupa buna experienta obtinuta prin folosirea in parallel a celor dua sisteme de masura, in UK se va adopta circulatia autovehiculelor pe partea dreata a drumurilor?
Va fi o perioada de tranzit, primele doua saptamani numai pentru camioane.