Resurse greu regenerabile de românism, aflate în mai toate zonele mapamondului, rezonează magnetic la începutul iernii, de 1 decembrie, în acordurile răgușite ale imnului național cântat în surdină din interiorul ființei. În țară, alte două Românii:cea vie, care introspectiv privește spre trecut cu mândrie sfioasă și spre viitor cu speranță moderată și România cea împietrită, care aparent nu poate fi tulburată sub niciun chip din activitățile cotidiene repetitive, fatidic, prea ocupată pentru a simți sau trăi autentic. Cele două Românii din România nu vor putea fi vreodată cuantificate numeric sau puse la detectorul de patriotism, însă inevitabil, în timp, una dintre ele o va asimila pe cealaltă, uniformizând trăiri și valori și standardizând percepții.
La 153 de ani de la declararea Independenței și la 101 ani de la Marea Unire, găsim o națiune în care un sfert dintre membrii săi trăiesc în alte state ale lumii. Riscul de a rămane țara dar de a pleca poporul este iminent! Curând, în puține generații, vom fi mai mulți români în exteriorul granițelor iar locul celor plecați va fi luat de alte populații care își vor găsi aici un cămin, un rost și o țară.
Cauzele acestui exod masiv, de dimensiuni biblice, își au rădăcina în anii de comunism din perioada postbelică și în cei 30 de ani de zbateri postdecembriste. Așa o pierdere masivă de populație (peste pierderile suferite în războaiele mondiale) este o dramă națională pe care o vom percepe la adevărata sa grozăvie, în anii în care vom deveni „sfertoromâni”(un sfert din câți eram). Miza nu este stabilirea unei date ideale pentru a ne celebra devenirea: 10 mai, 23 august, 1 decembrie, 22 decembrie sau orice alt moment. Nu festivismul ieftin la care asistăm continuu, în care patriotismul se simulează în mod odios de către unii oficiali este soluția. Din fericire în casa fiecărui român există valori morale distincte și irepetabile, demult apuse în alte părți de lume, care ne călăuzesc cu precizie suprareală către viitor. Umanitatea, în cele mai pure forme a fost mereu prezentă în conștiințele oamenilor de pe aceste meleaguri. Nu cuvintele frumoase salvează națiuni ci oamenii dedicați, păstrători mândri ai crezurilor, credințelor, valorilor și tradiției locale, perpetuate fidel din generație în generație.
Rezonanța cu aceste valori își are propriile limite. Ziua națională, cu toată încărcătura și semnificațiile sale, este ignorată de o parte importantă dintre noi. Acel model egoist de zi binecuvântat nelucratoare, este doar despre ei, nu și despre noi. Niciodată să nu cădem însă în tentația de a ne eticheta în români buni și români răi. Riscul la care ne putem expune este cel de extincție națională!
Pornind de la premisa că începând cu anul 1918 putem vorbi despre România în lumina zilei naționale pe care o celebram an de an, ne putem întreba dacă în perioada anilor 1866-1947 când sărbătoream în data de 10 mai ziua națională, exista aceeași Românie? Oare românii de acum o sută de ani erau mai mult sau mai puțin români? Când spun România de acum 100 de ani, ma gândesc instantaneu la bunul gust vestimentar, autenticitatea nedisimulată ascunsă în lucrurile mici, stilul arhitectural remarcabil, simplitatea umană în formă pură, la credința nealterată și la sentimentul de apartenență la o națiune aparte. Toate acestea și multe altele sunt impregnate în adn-ul nostru național de ieri și de azi.
Lustragii, potcovarii, șelarii,ciocănitorii în geam,vânatorii de șobolani, lampagii, vânzătorii de gheața ai României altor vremuri au simțit la fel de românește ca marii cărturari ai timpurilor lor, cei fără de care statul român nu ar fi luat ființă. Ei nu mai sunt, noi suntem aici. Și mai avem trei sferturi din glas. Decimarea, fie ea si demografică, ne pare un ideal aproape utopic, în condițiile în care conotațiile generale negative ale cuvântului generează pentru noi valențe pozitive.
La mulți ani România, oricât,oricând și oriunde te-ai afla!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cam pesimist.
Poporul român de AZI nu mai este cel din istorie sau din literatură. TREI revoluţii au trecut peste el:
-revoluţia comunistă de după anii 1945-1948
-revoluţia „capitalistă” şi democratică de după ’89
-revoluţia globală a informaţiei de după anii 2000.
Aşa că o întrebare de felul CINE MAI SUNTEM AZI CA POPOR este cel puţin tulburătoare.
După cei 30 de ani apocaliptici, se pare că poporul român îşi revine, dar pe altă matrice IDENTITARĂ, civilizaţională şi culturală.
Un alt popor ROMÂN este pe cale să apară din creuzetul istoriei. Dar pentru a rezista în continuare ca popor şi ca stat ne trebuie nişte obiective naţionale asumate şi ELITE de TOATE felurile care să asigure dăinuirea într-un VIITOR din ce în ce mai imprevizibil.
La mulţi ani România întru dăinuirea în Viitor!
Vorbind in general, de zilele nationale se sarbatoreste de regula victoria asupra cuiva, a unui inamic care a fost infrant, omorat, alungat. Cei in cauza ce sarbatoresc ? pierderea unor teritorii, infrangerea intr-un razboi ?
Cele mai fastuoase sarbatori sunt la francezi, americani si rusi, de restul natiunilor nu se vorbeste aproape deloc.
Zilele nationale ale acestor natiuni sarbatoresc momente importante din istoria lor, americanii independenta coloniilor de regatul britanic, francezii caderea Bastiliei o data cu schimbarea oranduirii , rusii, independenta rusilor de Uniunea Sovietica cu schimbarea orinduirii nationale.
In acest context, n-ar fi fost mai oportun ca Romania sa aleaga ziua de 9 mai 1877 zi nationala ?
Ziua in care tara a devenit independenta de turci ? totodata cu schimbarea orandurii.
Am fi fost in rand cu altii, nu la nivelul si fastul manifestarilor , in opinia mea, in mersul firesc al evenimenetelor istorice.
Pentru rusi sarbatorirea revolutiei din octombrie si victoria asupra nazistilor se sarbatoreste cu evenimente fastuoase, mai mult pt. „intimiderea adversarului”in cel mai curat stil comunist, ziua nationala ramane alta.
Pt americani este „Independence Day” ziua de nastere a Statelor Unite ale Americii, zi in care natiunea americana intradevar sarbatoreste ceva important, este sarbatoarea natiunii si nu a politicienilor fapt pt care americanii sunt atat de mandri si pe buna dreptate.
Franceazii prin revolutia pornita o data cu caderea Bastiliei au dat startul la revolutia in intrega Europa, revolutie prin care s-au schimbat oranduri si sisteme sociale.
Politicienii comunisti romani au hotarat ca ziua nationala a Romaniei sa fie 1 Decembrie 1918, in opiniea mea, propaganda in stil comunist si mai putin realitate istorica.
Nu contest cu absolut nimic Unirea Ardealului cu restul tarii, este un eveniment extrem de important din istoria tarii insa in opinia mea si nu numai, alegerea zilei de 9. Mai. 1877 ar fi fost mult mai oportuna.
Cata dreptate aveti! Felicitari!
Un text ce din dorinta de a prezenta o anume forma de romanism , trece peste ideea generoasa de natie romana si fara sa isi dea seama desparte natia in doua .A fi roman nu inseamna a fi locuitor permanent al cetatii ,a fi roman nu inseamna neaparat nici o anumita tinuta vestimentara , nici o anumita dorinta de pastrare a unei anumite credinte , nici posibile pastrari de traditii locale . Toate acestea nu inseamna a fi roman .A fi roman ,este ceva deasupra acestor presupuse necesitati umane ,ce se pot modifica de-a lungul existentei unei natii . A fi roman este insasi sufletul fiecaruia dintre noi si nevoia de aparteneta la romanism, este insasi viata noastra , indiferent unde ne aflam pe acest glob pamintesc . A fi roman este o dorinta personala , ce apartine sau nu , fiecaruia dintre noi . Asadar , cred ca textul face confuzie intre romanism ca stare de spirit ,ca forta interioara ce ne uneste si o presupusa nevoie de obiceiuri (cine stabileste asta ) ce vezi doamne trebuiesc musai atasate notiunii de roman .(cite oare din aceste obiceiuri nu au fost inlocuite dea lungul timpului ) .Eu sunt roman pentru ca imi asum asta si pentru ca sufletul meu este lipit cumva de aceasta notiune .DAR VOI?
Ar trebui probabil sa folosim aceasta zi pentru a reflecta asupra motivelor de a fi mandri ca suntem romani. Desi, e posibil sa fie cam neplacut…
La Mulți Ani România!!!
Decimarea demografică este un ideal?
Dac-ați avea timp să căutați în documentele unor organisme internaționale, ați vedea că imediat după 1990 s-a prognozat grozăvia depopulării României. În anul 2100 vor fi cca 7 milioane de români aici. Sau locuitori, nu neapărat români. Și cu toate acestea, niciun guvern n-a luat și nu ia în serios problema depopulării. Pentru că la condițiile naturale destul de bune se asociază o lipsă de viziune și patriotism crunte din partea așa-zișilor politicieni. Plus o incapacitate de a dezvolta economia izvorâtă din mediocritatea lor care stă deasupra României ca un vortex polar etern. Plus un dezinteres crunt din partea oficialilor UE. Avem ghinionul de a fi pe linia de fractură dintre marile imperii și avem ghinionul de a fi mai apropiați cultural de Eurasia rusă în timp ce gura (numai ea!) vorbește occidentalism, iar buzunarul americanism.
La mai mulți ani decât merităm!
Si DA si NU.
Sunt de acord cu autorul:
„Nu cuvintele frumoase salvează națiuni ci oamenii dedicați, păstrători mândri ai crezurilor, credințelor, valorilor și tradiției locale, perpetuate fidel din generație în generație.”
Nu sunt de acord cu autorul:
„Cauzele acestui exod masiv, de dimensiuni biblice, își au rădăcina în anii de comunism din perioada postbelică și în cei 30 de ani de zbateri postdecembriste. Așa o pierdere masivă de populație (peste pierderile suferite în războaiele mondiale) este o dramă națională pe care o vom percepe la adevărata sa grozăvie, în anii în care vom deveni “sfertoromâni”(un sfert din câți eram).”
Sa fim cinstiti si sa privim cu claritate ceea ce s-a intamplat si de ce au plecat romanii din tara. NU comunismul este cauza plecarilor masive ci neputinta oamenilor de a isi castiga cu adevarat libertatea. Libertatea se cere, si a fost ceruta, si atunci cand este cucerita se lupta pentru pastrarea ei zi de zi, ceas de ceas, secunda cu secunda. Nu vine nici UE si nici NATO sa iti dea libertatea zilnica de care are nevoie fiecare. Se intelege ca libertatea – drepturile – vine la pachet cu responsabilitatea – obligatiile.
Cati inteleg cu adevarat ce inseamna sa fii liber?
Poate doar 1/4 care au plecat – ei au vrut cu adevarat sa fie liberi, au depus eforturi de a pleca, unii si-au riscat viata si au renuntat la ceea ce au agonisit o viata pentru a incepe altceva, altundeva, cu mult curaj si multa munca.
Si ce este de facut?
– o mai buna reprezentare a diasporei in Parlament – 3/4+1/4=1= unitate – se cheama intregire si are un sens mai larg decat cel indicat in text;
– sarbatorirea Zilei Nationale a Romaniei in fiecare zi – nu doar intr-o anume zi din an – intr-un mod simplu cum ar fi: comportament firesc si munca onesta pe care fiecare o poarte onora ca si persoana, dorinta de a ne creste copiii in spiritul valorilor umaniste care exista pe ici pe colo, dar lipsesc aproape cu desavarsire in societate, educarea vecinilor adulti in acelasi sens, greu dar se poate. Evident ca vomm fi ocupati 24/7 dar asta este daca vrem sa ajungem sa ne fie mai bine.
– inlaturarea falsului si a falsitatii din viata fiecaruia – se poate!
– privirea atenta a realitatii- ne place sau nu ne place situatiunea din teren, nu are importanta pentru ca alta nu este – iar ochii si mintea indreptate catre viitor – oare se poate?
LA MULTI ANI cu bucurii si impliniri pentru fiecare!
Plecarea din ţară 1990-2019 a patru milioane de locuitori nu se mai poate nega. Pleacă tinerii, pleacă familii cu copii. Se întorc „căpșunarii”, sezonierii.
….”… Cauzele acestui exod masiv, de dimensiuni biblice, își au rădăcina în anii de comunism din perioada postbelică și în cei 30 de ani de zbateri postdecembriste. Așa o pierdere masivă de populație (peste pierderile suferite în războaiele mondiale) este o dramă națională …”…..
„Eu mândru român ortodox, el K.W.I străinul… Victor Ponta”. O tendinţă „politică” românească tradiţională autohtonă?
Eliminarea cetăţenilor evrei,sași, șvabi prin curăţire etnică/etnical clearence” 1940-1990 e un fleac? Peste un milion de cetăţeni au fost exterminaţi 1941-1944 sau vânduţi în naţionalcomunismul autohton specific. Un milion eliminaţi din economie, cultură, știinţă. O tradiţie românească autohtonă specifică?
Telul de stat și practica de guvern „purificare etnică” au schimbat ţara 1940-1990. Plecarea definitivă a locuitorilor nu neliniștete pe cei din guvern și parlament, ieri și azi?
Datoria de stat „intrinsecă” se adaugă la datoria de stat explicită (în curând 100 miliarde Euro). E datoria statului de a plăti în viitor pensiile. Un număr tot mai mic de contribuali plătește pensiile pentru un număr tot mai mare de pensionari în viitor. Tinerii văd această tendinţă azi și mâine și … pleacă?
Inca o Cassandra la lungul sir de lamentari ca sunt din ce in ce mai putini prosti care sa sustina: 1. patronatul zgarcit si lepros; 2. statul asta agabaritic si toata trantorimea lui bugetara, infecta.
O sa dau doua exemple de tari in care nu exista in discursul public lamentarea asta stupida pentru cei cei au ales sa plece:
1. Irlanda – estimarea e ca vreo 70 de milioane de oameni din lume au radacini irlandeze. Irlanda are 4.6 milioane de locuitori (recensamant 2016). Oamenii astia si azi pleaca din tara (de regula in alte tari Commonwealth), caci au zone total moarte economic.
2. Italia.
Incetati cu lamentarile astea si bazati-va pe aia ramasi acasa, chiar daca procentul de lepre si trantori e tot mai mare in randul lor. Pentru ca lumea care a dorit corectitudine in viata si nu descurcareala a plecat. Si e dreptul lor sa plece!
E aiurea sa traim mereu in starea asta de deplangere a ceva/cuiva. E total neconstructiva.
Cauzele acestui exod masiv, de dimensiuni biblice, sunt aceleasi care au provocat exodul irladsez (mersai Andrei !) in sec XIX : incapacitatea economiei de a sustine un „excedent” de populatie!
Pretinsa „reforma” a anilor 90 a avoit acest rezultat …