joi, martie 28, 2024

Tristul eşec al României în UE

Sunt cetăţean american şi susţin, în România, un partid cu o orientare euro-realistă, apropiată conservatorilor britanici, deci privesc către Bruxelles cu un scepticism bine temperat. Americanii şi britanicii au avut întotdeauna o anume mefienţă faţă de aparatul birocratic uriş şi ineficient al Uniunii Europene, faţă de tendinţa de supra-reglementare şi faţă de risipa din zona fondurilor de coeziune. Despre extravagantele plimbări ale Parlamentului European între Bruxelles şi Strasbourg, care-i costă pe contribuabilii europeni zeci de milioane de euro anual, nici nu mai vorbesc.

Cu toate acestea, cred că, pentru România, aderarea la UE a fost o şansă uriaşă. Pe care a ratat-o. Chiar dacă ţara noastră primeşte de la Bruxelles mult mai mulţi bani decât cotizează – în pofida jalnicei rate de absorbţie – sunt tentat să spun că România este pe cale să piardă de pe urma faptului că se află în interiorul UE. Nu sugerez că trebuie să părăsim acest club, ci vreau să arăt că clasa politică a ratat toate oportunităţile, ba chiar a tras concluzia că poate să-şi facă de cap, în absenţa unor presiuni eficiente ale Bruxelles-ului.

Ştirile bune: în 2013, România a plătit către UE 1,53 miliarde euro şi a primit de la Bruxelles peste 5,5 miliarde. Bilanţ pozitiv de 4,02 miliarde euro. A fost cel mai bun an, în 2012 am avut un plus de numai două miliarde, iar în 2011 de 1,32 miliarde de euro. În total, din 2007 până în februarie 2014, România a ieşit pe un plus de circa 13 miliarde de euro, în relaţia cu UE.

Pare enorm, dar, în realitate, este puţin. Ceea ce m-a şocat cel mai mult şi practic m-a determinat să scriu acest comentariu este evoluţia evaziunii fiscale, după ce am aderat la Uniunea Europeană: 2006 – 7,99% din PIB, 2007 – 11,2%, 2008 – 11%, 2009 – 13%, 2010 – 15%, 2011 – 15,15%, 2012 – 16,3%, iar 2013 – 16,2%. Sunt datele Consiliului Fiscal, care arată că imediat ce politicienii români s-au văzut primiţi în acest club select au început să-şi facă de cap. Evaziunea a explodat şi pe fondul crizei, dar, repet, cred că principalul motiv este dispariţia presiunilor de la Bruxelles. Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) pe Justiţie, în absenţa unor sancţiuni financiare, este ineficient. Pur şi simplu politicienilor de tip Ponta nu le mai pasă, dovada fiind faptul că toate cererile adresate de DNA către Parlamentul dominat de PSD au fost respinse. Toate! Demnitarii români beneficiază de imunitate totală în faţa Justiţiei, o situaţie fără precedent în UE. O vreme, a părut că blocarea aderării la Schengen îi va determina pe liderii români să se conformeze cerinţelor Comisiei Europene. Nu s-a reuşit nici cu această formă de presiune, maşina de propagandă a PSD îngropând subiectul Schengen.

Despre eşecul absorbţiei fondurilor de coeziune nu mai scriu, s-au spus destule. Oricum, în materie de subvenţii primite de la Bruxelles, am sentimentul că singura zonă unde lucrurile merg bine este cea a plăţilor directe la hectar. Practic, aceasta este o formă de asistenţă socială pentru şomerii care s-au mutat de la oraş la ţară şi practică o agricultură de subzistenţă. Efectul cred că este cât se poate de prost: nu există o încercare de diversificare a producţiei agricole, de ridicare a calităţii şi de adaptare la cerinţele pieţei. Din păcate, presimt un dezastru asemănător când vom începe să cheltuim fondurile primite de la UE pentru intervalul 2014-2020. Guvernul vrea să aloce vreo 500 de milioane de euro doar pentru pomeni: zahăr, ulei şi alimente pentru „categoriile defavorizate”. Nu programe pentru eradicarea sărăciei, nu măsuri pentru reducerea abandonului şcolar. UE se transformă într-un fel de baron local, mai mare şi mai gras.

La şapte ani de la adererea la UE, cel mai important avantaj pare a fi dreptul cetăţenilor români de a munci în spaţiul european. Rezultatul: peste 3,5 milioane au plecat din ţară. România se depopulează, forţa activă de muncă se reduce şi, după opinia mea, acest fenomen, această supapă, face să nu existe o forţă reformistă care să-i preseze pe politicieni să schimbe ceva. Nu am pretenţia că mă pricep la jocurile bizantine de la Bruxelles, dar cred că un preşedinte inteligent ar regândi complet politicile europene ale României.

Distribuie acest articol

41 COMENTARII

  1. Dupa parerea mea, toata analiza prezentata este eronata si corupta de un mod de gandire ideologizat (de tip conservator „britanic”, dupa cum ne asigura autorul).

    Dl. Mioc uita ca principala problema a tarii a fost si este incapacitatea administrativa, insa prin aderarea la UE tocmai la acest capitol trebuie sa ne asteptam la imbunatatiri radicale (ca si la – si tocmai prin – crearea masei critice de cetateni avand o mentalitate a respectarii legii). Insa evident ca toate acestea nu se pot intampla pe termen scurt, astfel incat a vorbi deja de un esec in relatia cu UE este cu totul eronat.

    Faptul ca gradul de absorbtie a fondurilor europene a crescut (chiar daca nu intr-un ritm ametitor) se datoreaza tocmai atacarii acestei probleme structurale a administratiei si legalitatii. Faptul ca a crescut evaziunea fiscala (desi nu intr-un mod fulminant, plus ca nu stiu cat din acele cifre reprezinta o crestere propriu-zisa sau mai degraba o constientizare, o aducere la lumina a unei evaziuni pana atunci ascunse) indica si un aspect pozitiv: au existat destule afaceri din care sa se poata face acea evaziune.

    Una peste alta, am citit o analiza submediocra, urmata de o concluzie cu totul pripita.

    • As mai adauga ca a nu intelege ca aderarea la UE este pentru Romania in primul rand un proiect national civilizational, iar transferurile de fonduri si alte facilitati directe sunt mijloace, nu scopuri in acest proiect, inseamna a nu vedea padurea din cauza copacilor. Nu-mi dau seama cat din aceasta deficienta de perceptie se datoreaza unei neintelegeri peronale a autorului insusi, sau perversei ideologii conservatoare („britanice” sau nu, are mai putina importanta), al carei ultim scop (recunoscut/ asumat sau nu) pare a fi distrugerea proiectului european post-belic, faramitarea si izolationismul provincial.

      • OVIDIU ne spune:

        Romani bucurati-va in tara voastra se fura, inseamna ca tara are bani chiar daca voi nu aveti ce minca ! In intelepciunea sa desigur Ovidiu are anumite afinitati.

        • Iar GEORGE n-are absolut nimic de comentat la subiect, da-n schimb se descurca binisor cu atacurile la persoana.

  2. Foarte buna observatia: „Rezultatul: peste 3,5 milioane au plecat din ţară. România se depopulează, forţa activă de muncă se reduce şi, după opinia mea, acest fenomen, această supapă, face să nu existe o forţă reformistă care să-i preseze pe politicieni să schimbe ceva.”

    Romania este o democratie tanara de vreo 25 de ani, desi nu putem spune ca anii 90 au fost cine stie ce democrati.

    Atatea lucruri ne lipsesc. Aproape orice statistica noua care apare ne situeaza pe ultimul loc in UE sau nu numai.

    Uitati un exemplu foarte trist.

    http://adevarul.ro/news/societate/romanii-campioni-mondiali-idiotii-planeteie-1_543181210d133766a8b08c40/index.html

    • O veste buna este cea cum ca avem rezerve mari de gaze si petrol, in Ploiesti si in platforma continentala din Marea Neagra.

      Degeaba le avem insa. Ele trebuie si exploatate. Sa vedeti acolo probleme cu hipsterii natiunii….

  3. Eu as vorbi de 2 Romanii: una inteligenta care a plecat sau va pleca din tara si una a de tip „ilescian” care a ramas acasa. Si eu sunt plecat dar cand ma uita la TV constat ca avem atatea tate tip APACA ca-ti vine sa te arunci in fantana. Numai mult decat aseara cand Tariceanu (bilet roz) a refuzat dezbaterea cu Macovei si si-a trimis secretara de partid care facea greseli gramaticale incontinuu. La asa prostie la ce sa te astepti? Cat despre UE ma tem ca ati cazut in plasa acelora manipulati de A3 si RTV. N-ai standarde europene, culegi faramiturile.

    • Ce modesta sunteti domneavostra, Romania inteligenta a plecat si dumneavostra sunteti de asemenea plecata, deci sunteti inteligenta! Restul sunt fie pe picior de plecare fie Iliescieni(?!?) E un mod forte simplist de a vedea lucrurile! Exista oameni foarte buni si in Romania exista oameni foarte buni si in afara. La fel cu oamenii care ne fac de basm prin Europa: ei sunt plecati ca si dumneavostra (deci inteligenti)! Si unii mai cred ca speranta vine de la romanii plecati in strainatate! N-ar strica un pic de spirit pasoptist!
      Articolul e trist, dar in opinia mea, in mare parte adevarat!

      • si totusi,

        romanii destepti dar ramasi in tara sunt de fapt „dusi” din tara de asemenea: fie spiritual, fie ideatic. sigur „corporal” inca sunt in RO, platesc si taxe (aici nu bag mana in foc, mai ales daca sunt destepti .. cum sa platesti taxe unui asemenea stat?). unii au hobiuri ciudate altii se plimba pe munti, hoinaresc, merg la teatru, protesteaza..

        de asemenea romanii prosti „iliescieni” care sunt plecati din tara nu sunt de fapt plecati. si eu traiesc in afara tarii si sunt inconjurat de ei. cersesc in fata magazinelor, se kk in piata centrala, altii fura, cei mai bine ajunsi muncesc la negru. astea sunt indeletniciri stramosesti, de aia zi zic, ca domnii respectiv poate ca se situeaza „corporal’ in afara tarii, dar tot in RO se regasesc, de unde si vorba nemuritorului nicolache gutza „bun venit in romania, nu mai tine jmecheria”

        • Cat talent literar domnule (sa o fi filozific), romanii plecati care nu sunt plecati si cei ramasi care nu sunt de fapt ramasi! Foarte original!

    • asta cu Romania inteligenta plecata si Romania „ilesciana” ramasa e o aberatie deloc rara in randul diasporei. adevarul e ca inteligenta n-a avut nimic de-aface cu decizia de a pleca sau nu; m’as mai incumeta de asemenea sa afirm ca diaspora are densitatea ei de dobitoci plini de pretentiozitate cum rar intalnesti in Romania „ilesciana”.. incercati ‘iliesciana’, parca suna mai firesc, nu vi se pare..

    • Stimata doamna, am trait cinci ani in Canada si am avut contact cu romanii din diaspora. Daca ati sti cati ratati (traitori din ajutoare sociale) am intalnit, v-ati mai schimba opinia.
      Desigur, poate v-ati referit la cei plecati prin tarile UE, si-atunci recunosc ca trebuie inteligenta ca sa culegi capsuni sau sa ingrijesti batrani.
      Si nu-mi vorbiti de cei care au ajuns in pozitii respectate (profesori universitari sau antreprenori) sau de cei care traiesc excelent datorita calitatilor profesionale (angajati la Microsoft sau Google): acestia sunt extrem de putini si, in general, nu le mai pasa de ceea ce se intampla prin Romania.

  4. Una peste alta de acord, cu o observatie: agricultura de subzistenta ca atare / gospodaria de autoconsum – nu sunt eligibile la subventia pe hectar, care pune anumite conditii de exploatare. Got carried away by painting EU with a very large brush

    • Cu subventia aia sunt niste probleme, din cate stiu eu – cine o primeste, vreau sa spun. Adica, teoretic, ai dreptate, Sorin. Dar, în realitate…

  5. Intrarea in UE a fost singurul lucru foarte bun care s-a intamplat Romaniei in ultimii 90 de ani. Nu numai dpdv al unor venituri care intra din aer (cat timp cotizam mai putin decat primim tot e ok, cine-ti da bani moaca altfel in ziua de azi..), al unei presiuni suplimentare ptr independenta justitiei, al posibilitatilor de a evita stresul unui somaj foarte ridicat prin deschiderea pietelor de munca europene – ce ne faceam cu inca 2-3 milioane cand a izbucnit criza, ii bagam in mina? Ca guvernul e in general tamp, nu atat din cauza lipsei de strategie solida, chestie evidenta, cat mai ales din faptul ca lasa anomalii pe banda rulanta, de genul rusilor care au pus pe butuci complet industria metalurgica, sau demolarea unor intreprinderi de referinta ptr o eventuala crestere a ofertei imobiliare, sau incapacitatea de a construi autostrazi in regim accelerat; ca e corupt si dobitoc, asta e o alta problema ce tine nu atat de birocratie cat de politizare si eliminarea pe sponci a incompetentei. Mai avem de smotrit la capitolul asta.

    Cat despre parerea englezilor si americanilor fata de UE, nu mi-as pierde somnul din cauza asta.. englezilor nu le va conveni niciodata sa aiba locomotiva germana (daca erau ei buricul UE, nimic nu mai conta, justificari se gaseau ptr orice), iar americanilor nu poate sa le convina prea mult un bloc UE puternic, in care influenta lor ar fi puternic diminuata. Ultimile alegeri si ultimile cresteri ale limitei datoriei publice au aratat de fapt cat de divizata este America, ceea ce m’ar face sa fiu mai circumspect in legatura cu alegerea directiei in care m’as uita cu ‘scepticism’.

  6. Nu e eşec, e un colaps. Şi se intâmplă chiar acum, in timp ce intelectualii albaştri ai ţării -cei căzuţi pradă utopiei europeiste- incă o ţin danga langa cu salvarea ce va sosi curând dinspre Apus.

    Şi când pomenim de „intrarea” in UE, ar fi bine să ştim că nu este vorba de o simplă aderare la termenii unui Tratat internaţional, ci de o cedare masivă de suveranitate. România ca stat independent nu mai există decât cu numele, in realitate suntem un soviet minor şi de graniţă in noua Uniune Eurosovietică. Komisarii de la Bruxelles guvernează in realitate peste poporul ăsta şi pritocesc sumedeniile de norme de tip totalitarist care se aplică direct in sovietul rumânesc, fără ca localnicii să aibă habar de legile ce urmează să le schimbe definitiv vieţile şi averile.

    Ca atare, aderararea nu a fost o şansă, ci o nenorocire, venită prea repede după ce abia scăpasem cu chiu cu vai de alte 2 năpaste: comunismul ceauşist şi socialismul iliescian. După aderare nimic din structurile socialiste ale statului nu a dispărut, ci din contră, aparatul de stat a fost mărit pentru a indeplini noile solicitări ale socialismului modern de tip european. Au apărut noi agenţii cu atribuţii poliţieneşti, noi instituţii cu rol ideologic şi propagandistic, şi, cel mai grav, noi autorităţi financiare investite cu competenţe in reţelele de redistribuire ale banului public extorcat de la cetăţeni in proporţii nemaiauzite de către măreţul stat care nici măcar nu mai este stat. Obligaţiile financiare ale statului -cele generate de multitudinea de drepturi sociale şi economice dictate de nomenklatura eurosovietică- au impovărat brusc bugetul şi astfel imediat după 2007 a inceput o nouă campanie nebunească de indatorare, in care atât guvernul, cât şi autorităţile locale s-au pornit a accesa credite, local şi internaţional, birocraţii fiind efectiv prinşi intr-un soi de vrajă a dezvoltării fără sfârşit, fără rost şi fără nicio logică şi acoperire economice.

    In plus, guvernanţii eurosocialişti de după 2007 au incurajat şi populaţia şi firmele private să participe la această goană după bani de împrumut. Au incurajat consumul nebunesc pe datorie, cheltuielile exorbitante, achiziiţiile lipsite de bun simţ, intinsul până dincolo de plapuma familiei, ba chiar dincolo de plapuma vecinilor.

    Acum datoriile cumulate -stat şi entităţi private- au depăşit 100 de miliarde de euro. Şi nu avem de unde să-i dăm inapoi pentru că economia noastră este praf, in continuare dominată de sectorul de stat falimentar, in continuare sufocată de norma de tip socialist, in continuare blocată in sectoarele cele mai profitabile -extractiv şi energetic- de naţionalizarea bogăţiilor subsolului, şi pentru că acumularea de capital incepută in mod haotic după revoluţie a sfârşit brusc odată cu aderarea. Nu numai că nu se mai acumulează capital, insă cel existent piere lent din cauza jafului etatist intreprins prin intermediul impozitelor şi inflaţiei, ori este imobilizat in investiţii patronate de eurosoviet. Şi iată cum ajuns la cel mai grav aspect al aderării: cel al perturbării grave a pieţelor şi a mentalităţii capitaliste de către vectorii structurilor europene.

    Un prim fenomen este legat de piaţa bancară, unde creditul privat destinat antreprizei private -produsul caracteristic cel mai de seamă al acestui sector economic- aproape a dispărut, fiind inlocuit de produsele toxice ale Uniunii europene cunoscute sub numele pompos de fonduri. Aceste fonduri au transformat intreprinzătorul intr-un birocrat de mâna a treia, cu totul dispensabil, undeva la marginea nomenklaturii de stat şi partid. Odată ce a făcut greşala de semna pactul cu Komisariatul, omuletele devine un client drogat al sistemului, dependent de banii falsificaţi livraţi de singura bancă centrală din lume ce funcţionează in afara unui stat care să o poată cât de cât controla. asta pentru că Eurosovietul NU este un stat de drept, ci o entitate totalitaristă in care statele se topesc identitar şi economic. Dacă ai accesat fondurile otrăvite pierzi calitatea de cetăţean şi te transformi in sclav al sistemului. Programele in care ai fost prins sunt lanţurile tale şi fără drogul făcut din celuloză şi plastic îţi pierzi imediat averea şi viaţa. Desigur, omuletele nu ştie că in moment semnării şi-a amanetat destinul, nu are cum pentru că are nici timpul, nici banii necesari pentru achiziţia şi studierea informaţiei care ar fi putut să-l lumineze. Nimeni in România nu a reuşit să parcurgă măcar o dată legislaţia creată de eurosoviet in doar 22 de ani de existenţă [eurosovietul ia naştere in urma tratatatului de la Maastricht]. Nimeni nu ştie că in orice pas al său, in orice secundă a vieţii sale incalcă o normă de drept eurosovietic. Sunt atât de multe incât e nevoie de 30.000 de oameni care să le citească şi să le schimbe zilnic, pe ici pe colo, cât să facă din orice cetăţean european un contravenient măcar. Vă plângeţi de cei 600 de parlamentari? păi un singur Komisariat din cele 28 are mai mulţi lefegii decât parlamentul nostru inutil [pentru noi, nu şi pentru ei, căci tovarăşii dobândesc imunitate la primirea scaunului de la partid].

    Din momentul in care cetăţenii şi firmele devin captivi programelor europene, calitatea lor de jucători pe piaţa liberă a creditelor dispare. Este nu neapărat efectul normei de drept financiar, ci cel al psihologiei iobagului legat de glie prin insăşi contractul pe care l-a semnat in necunoştinţă de cauză. Ca atare, proprietarul de pământ care-şi ridică subvenţia pe hectar [şi DA, gospodăriile de subzistenţă SUNT ELIGIBILE pentru subvenţi -a se vedea de pildă Măsura 141 “Sprijinirea fermelor de semi‐subzistență”] nu va fi capabil să-şi capitalizeze proprietatea, să ia credite liber, să investească liber in dezvoltarea autonomă a fermei sale, pentru că orice act economic individual va trebui să treacă prin filtrele birocraţiei eurosovietice, să obţină avize, autorizaţii, să facă dosare monstruoase şi să angajeze alţi scribi pentru redactare şi să aştepte luni de zile pentru orişice mizilic pe care un patron independent l-ar obţine intr-o oră de lucru la bancă [binenţeles, intr-o economie capitalistă].

    Un al doilea fenomen -parazitarea pieţei serviciilor de educaţie. După ce că statul socialist român a menţinut un cvasi monopol asupra educaţiei, iată că etatismul eurosovietic a penetrat şi el sfera acestor servicii introducînd ample programe de calificare pe o piaţă saturată de rebuturile socialismului local. Calificare in meserii scornite de utopiştii albaştri. Totul pe bani publici. Pe banii intregii Europe se născocesc diplome pentru milioanele de rataţi şi accidentaţi produşi de sistemul de invăţământ naţional. Un soi de tichie de safir pusă in capul tâmpitului local şi sărac şi cu minţile paradite de şcoala românească. Dată fiind inflaţia de produse educaţionale etatiste vândute cu forţa europenilor, puţinii intreprinzători din domeniu au fost dacă nu eliminaţi, cel puţin sabotaţi in acţiunile lor de concurenţa neloială şi abuzivă a statului român şi a eurosovietului. Asta pentru că banii destinaţi educaţiei şi aşa sunt foarte puţini in bugetele familiilor de români. Iar mentalitatea in ceea ce priveşte libertatea de achiziţii in acest domeniu este la pământ, ca la orice iobag care primeşte şi plăteşte fără drept de apel unica firimitură de cultură ce i se aruncă-n bătătură. Acum intreg sistemul este in faliment şi fraierii de intelectuali cu apetenţe antreprenoriale ce s-au aventurat iniţial in posdru au ajuns să sufle-n iaurt decât să se mai arunce la varza fiartă bruxeleză. Puţinii intreprinzători din sfera educaţiei sunt astăzi nişte handicapaţi loviţi de un pesimism crunt. Nici vorbă să se mai pornească cătte bancă, către o nouă aventură ce ar avea nevoie de un nou capital. Stau cuminţei acasă şi mai scriu câte-un memoriu politicos din când in când.

    Un al treilea fenomen. Corupţia. Străveche pe plaiurile ăstea triste. Augmentată de noile surse de putere oferite de eurosoviet birocraţiei locale. Bani publici mai mulţi la redistribuire, oportunităţi mai largi de imbogăţire prin şantaj pentru birocraţi. Mai multe avize necesare pentru orice fâs, mai multe ocazii de taxare legală sau ilicită pentru potentaţi. Mecanisme şi canale numeroase de scurgere a prăzii gigantice obţinute de eurosoviet, şanse nesperate de fraudare a banului public a cărui identitate s-a pierdut pe drum, căci public nu mai inseamnă românesc, ci european, adică, comunitar, adică al nimănui. Ca in comunism. N-a văzut neam de neam european atâtea patinoare săteşti, săli de sport la cucuieţi, parcuri in boscheţi şi gropi de gunoi inmiresmate cum avem noi România şi nu prea e nimeni mândru şi mulţumit de ele. Iar birocraţii şi politrucii s-au desprins cu totul de nevoile oamenilor şi cerinţele implicite ale pieţelor. Nu construiesc şi nu achiziţionează nimic din ceea ce in mod evident cu toţii ne-am dori, nimic din ceea ce ar aduce un folos cât mai multor cetăţeni. Sunt anticapitalişti prin efectul conformării: se uită ce ar fi „eligibil” in ochii ştabilor din Komisariatul Suprem, nu ce ar fi necesar in ochii cetăţenilor prezenţi ca producători şi cumpărători pe piaţă.. Iar Eurosovietul a creat cadrul normativ care le permite aceste achiziţii fantasmagorice. Eurosovietul nu e deranjat că Ponta cumpără in numele nostru şi cu banii noştri artişti ai poporului, de exemplu, ci că celălalt Victor, din Ungaria, concediază pe bandă rulantă artiştii şi intelectualii publici, adică tocmai pe cei aflaţi in slujba statului şi a cauzei socialiste, reducând totodată drastic oferta publică de educaţie gratuită. Asta spune totul despre Komisarii europeni: educaţia este o chestiune esenţială pentru spiritele totalitare, fără ea ar pierde controlul asupra minţilor, iar comuniştii sunt cei ce au generalizat şi extins serviciul educaţiei „gratuite” de stat, instituind totodată monopolul lor asupra invăţământului. Komisarii nu sunt altceva decât membri unui cartel komunist care perpetuează dominaţia statului socialist asupra pieţei cu cel mai mare impact asupra formării noastre ca indivizi. Prin eliminarea muncii lucrative din zona minoratului -catalogată drept exploatare şi sclavie- copiii au fost transformaţi in sclavi pe plantaţiile sistemul etatist comunist. Evident, statul nu-şi plăteşte elevii captivi in sistem, iar copiii muncesc de dimineaţa până seara fără să ştie că muncesc şi fără niciun orizont bănesc. Culmea e că muncesc la propria îndoctrinare şi handicapare.

    etc

    Nu este un eşec, căci nimeni, niciun român nu a privit aderarea ca pe o încercare colectivă, ca pe o tentativă de atinge un ţel palpabil, ci, mai degrabă individuală. Iar ca indivizi am reuşit: peste 3 milioane de români şi-au făcut un rost in viaţă, şi-au ridicat cariere, au făcut avere…in afara ţării. Căci singurul beneficiu al aderării a fost deschiderea frontierelor. In rest, fiecare detaliu al condiţiilor la care ne-am lăsat supuşi fără prea multă informare dar cu mult entuziasm iniţial îşi produce efectele nefaste astăzi, iar distrugerile provocate de noul socialism vor putea fi descoperite curând până şi de cel mai amorezat intelectual europeist care muştruluieşte astăzi cu tupeu orice cârcotaş. Este colaps. Sau criză, in limbajul economiştilor.

    • Excelent comentariul!

      Putini din Romania vad lucrurile asa. O tin obsesiv cu absorbția fondurilor europene care ne salvează PIB-ul si ne umple buzunarele. In realitate e taman pe dos. Incep deja sa apara studii empirice care ilustrează ca nu exista nici o legatura semnificativă intre un grad de absorbție mai mare si condiții de viata mai bune in Estul Europei (am realizat si eu un astfel de studiu si voi continua in aceasta direcție).

      In fond, UE inseamna mai putina libertate a piețelor si mai mult intervenționism mascat in instituții, reguli, emisiune monetară in exces. Este un tip de socialism german in care mijloacele de producție sunt deținute privat dar care in care folosirea lor este încorsetată de excepții, subvenții, redistribuție menite sa egalizeze totul in societate.

      • Există o soluție mai bună pentru România? Dacă da, aș vrea să o aud. Are statul de drept vreo sansă într-o Românie în afara structurilor UE? Considerând vocația demolatoare a poporului român, eu cred că totul s-ar duce dracului în mai puțin de un an…si bruma de progres a justiției (excepționalul an 2014) s-ar evapora în câteva luni. Sunt curios cum ar funcționa economia României într-un astfel de scenariu? Probabil ca cea a Serbiei, Macedoniei și a Albaniei? Sau românii vor întări legăturile tradiționale (de pe vremea lui nea Nicu) cu țările africane, Palestina, Iran? De ce nu, China?

        În actuala conjunctură, judecând calitatea clasei politice din România sper ca pentru o lungă perioadă de vreme deciziile importante care privesc țara să nu se mai tranșeze la București. Mai puțină suveranitate avantajează românul onest în acest moment. Cel puțin există o șansă de normalitate pentru generațiile care vor urma. Altfel, luați-vă la revedere de la civilizație. Veți rămâne cu studiile, teoriile economice euro-sceptice și în același timp cu latrinele în fundul curții pentru încă 100 de ani. Vă veți sufoca de fudulie și sub-mediocritate. Constat cu părere de rău că nici cei cu școală nu au înțeles ce pomană a picat peste România acum șapte ani.

        • E trist și o recunosc și eu: tot mai puține țări se îndreaptă spre libertate și tot mai multe se afundă în mlaștina intervenționismului etatic. Culmea, ca un panaceu sau reacție la crize pe care le-au provocat tot intervenționismul (monetar). E absurd ce se întâmplă în momentul de față în sistemele globale: la o criză provocată de expansiunea monetară (reducerea puterii noastre de cumpărare în mod sistematic) răspundem tot cu expansiune monetară de proporții. Având controlul total asupra monedei, guvernanții din toate țările controlează economia prin ițe nevăzute și greu de explicat. Mi-ar lua pagini să vă explic cum producția monetară influențează structura producției sau structura prețurilor. Majoritatea țărilor se află pe contrasens.

          Asta nu înseamnă că direcția e cea bună. Asta nu înseamnă că un sistem mai bun e o utopie. Nu înseamnă că aspirația spre mai multă libertate contractuală, libertate a piețelor e un obiectiv de neatins sau imposibil economic așa cum este socialismul, a cărui imposibilitate economică a fost demonstrată. Imposibilitatea economică a piețelor eliberate de aceste chingi nu a fost încă demonstrată teoretic.

          Cum ar arăta un astfel de sistem?

          Ar fi un sistem în care să domine modul CORECT de prosperitate. Cel în care majoritatea suntem conectați la piețe, lăsate să funcționeze și nu sufocate de reglementări, taxare sau redistribuționism, și în care prosperăm din producerea și vânzarea a ceea ce este cu adevărat nevoie. Cel în care să înțelegem sclavia consumatorului. Un sistem în care să înțelegem că economisirile sunt mai importante decât creditul. În care să înțelegem că banul tipărit nu este capital. În care să înțelegem că antreprenoriatul fiscal (producția de taxe și adăparea din ele prin firme controlate mai mult sau mai puțin direct) sau antreprenoriatul monetar (producția de bani) nu au cum să ducă la prosperitate. În care să înțelegem rolul și importanța ”bogaților” care și-au obținut CORECT prosperitatea, adică exclusiv prin piață și nu cu proptele de tipul relații preferențiale cu o gașcă de politicieni. Orice cărămidă în acest sens contează. UE nu pune cărămizi însă în sensul corect. Cu fiecare cincinal luminos se mai introduc alte restricții sau taxe, se mai produc deficite suplimentare, se mai produc datorii publice suplimentare (a se vedea gradul de îndatorare sufocant, a se vedea taxarea care a crescut în toate țările UE în ultimele decenii). E mai ușor să produci taxe (reglementări, instituții, contracte cu statul prin parteneriate public-privat) și bani (inflație, datorii, deficite) decât să produci bunuri și servicii și să le schimbi întru profitul reciproc al participanților la piață. Nu mai confundați liberalismul cu față socială sau socialismul cu față liberală cu ceea ce înseamnă o viziune liberală autentică și un sistem construit pe principiile liberalismului clasic.

          Ca să fiu mai clar, vă invit să vedeți cum puteți identifica un liberal autentic și îl puteți deosebi de un socialist, prin prisma mesajului pe care îl are:

          http://cristianpaun.finantare.ro/2014/08/10/ce-mai-inseamna-sa-fii-liberal-intr-o-lume-plina-de-socialisti/

          • Hahahahaha… fruntași la teorie… practica vă omoară! Eram sigur, atitudinea caprei râioase cu coada pe sus… la 7 ani de la aderare vă pute Uniunea Europeană…

            • Pe mine ma amuza mai degraba faptul ca primele doua tag-uri de pe blogul d-lui Profesor se cheama „Fonduri structurale”, respectiv „Granturi si subventii”.
              Pupa-i in bot si papa-le tot!

            • Tipic politic! Nu ai argumente la ce spune omul si ataci tichia lui, masina cu care umbla sau domeniul de internet unde are blogul. Da ceva argumente cum ca UE inseamna libertate economica, prosperitate etc. aveti? Sigur ca nu…

              Genul asta de postaci care stiu ei cum sta treaba dar nu pot sa explice nimic e peste tot prin blogosfera. Imi pare rau dar inca astept argumente care merita sa fie combătute.

              Stiti care e drama: ca realitatea confirma spusele euroscepticilor! Sistemul se prăbușește precum un castel de carti de joc pentru ca nu tine apa. Componenta economica nu poate fi evitata. Pana acum, doar piata libera a permis bunăstare si alocare eficientă a resurselor. Toate celalte sisteme au esuat. Iar UE e construită pe acelasi calapod. Cincinalele si planurile de dezvoltare europene seamana izbitor cu cele ale sovieticilor. Mana invizibila e vitala si Komisarii cum sugestiv spunea eunuke nu fac altceva decat sa o sufoce continuu sub umbrela binelui cetățeanului. In loc ca lucrurile sa devină mai simple ele devin mai birocratice.

              Birocrația europeană data de instituții si reglementări inseamna costuri, redistributionism si alterarea structurii prețurilor si producției. Pe scurt ineficienta si lipsa de competitivitate. Si mai pe scurt, sărăcie, șomaj si stagnare. Si mai pe scurt, violenta si nemulțumire socială.

            • @Cristian Paun – dumneata ai tipic atitudinea nemultumitului etern, de natură dambovițeana, care le știe pe toate si nu e ințeles. Bubuie de deștept in timp ce restul sunt nesemnificativi in ce spun. Are planuri care funcționează pe hârtie si la simpozioane dar în practică nu se pot aplica. Trăiesc de mai bine de 20 de ani in SUA si sistemul federal american are mai multe asemănări cu cel european decât deosebiri. Libertarienii din SUA și extrema dreaptă au un discurs asemănător ca dumneata: nu e destulă libertate, statul intervine prea mult, etc. etc. Cunosc astfel de discursuri si la ce duc.

              UE este un proiect, cel mai ambițios din ultimii 500 de ani, acela de a crea o piață comună pentru 490 milioane de locuitori, de a aduce prosperitate. Nu poate multumi pe toata lumea, multe obiective au fost atinse, altele au eșuat dar se caută alte soluții. Alternativa la clubul european este tragică, vechiul continent a probat astfel de lucruri în cateva randuri in ultimii 100+ ani. Un proiect de o asemena anvergură nu se face peste noapte, dintr-o mișcare de deget cum mulți probabil și-au închipuit. Ia timp. Decade, poate chiar mai mult. Nici federația americana nu a mers pe roze în prima fază. Nu mai amintesc ce a urmat pana ca lucrurile sa se aseze pe fagasul cat de cat normal.

              Deci dumneta apari fudul din cea mai saraca țara UE, profund coruptă, cu stat de drept care stă intr-o ața subțire, cu un învățământ la pământ, cu un sector privat strangulat de mafioți și de o suită de guvernări incompetente, cu o infrastructură primitivă spunând tuturor ca proiectul UE este mai mult sau mai puțin bălegar. „Socialism german” care pute. Bravo dom’le!

              În momentul de față, singura șansă a României este aceea de a continua cu acest club, cu bune si rele. Singura șansă de a civiliza masele needucate si neinstruite cu mentalitati mai degraba specifice tarilor africane. Cu părere de rău, nu realizați cum se vede din exterior ce se petrece în România.

              Nu mi-ați răspuns la intrebare ce ar face România în afara structurilor UE? Ce se întâmplă cu justiția fără monitorizarea de la Bruxelles?

      • Domnule Paun,

        Obiectia formulata de Lupul Monarhist, ca mai bine tutela straina si socialism de tip german in Romania decit suveranitate si independenta nationala, e impartasita de multi, chiar dintre cei care au oroare de modelele falimentare socialiste. In disperare de cauza probabil.

        Ideea e ca istoria ne-ar arata ca esuam cu certitudine, indiferent de sistem, daca sintem lasati de capul nostru. Mai bine la remorca unei masini care avanseaza cu frina de mina trasa (si o optiune mai buna decit masina UE nu vedem in jur) decit singuri la volanul unui Porsche pentru ca in mod sigur il facem praf la prima iesire prin noroaiele patriei si de a doua zi vom fi iarasi nevoiti sa luam haturile si biciul si sa ne imbarcam in eterna si fascinanta noastra caruta trasa de doua gloabe.

        Exista o sumedenie de intrebari pe care oamenii si le pun in vremurile astea decazute, mai tulburi si mai periculoase ca niciodata in trecut, si e mare nevoie de raspunsuri si clarificari. De exemplu:

        Poate functiona capitalismul intr-o tara ca Romania?
        Poate fi implementat cu succes in orice stat indiferent de sistemul de valori si de specificul cultural?
        Ar merge la fel de bine in orice stat african/sudamerican/est-european cum a mers in Coreea de Sud sau in Elvetia?

        E capitalismul compatibil cu libertarianismul? E un sinonim al lui?

        Niste exemple de state libertariene? E Elvetia cel mai libertarian stat in ziua de azi? Poate fi considerat un exemplu de urmat? A fost USA un stat libertarian pina acum 100 de ani (pentru ca acum e un stat politienesc si un imperiu in degringolada care sta sa se prabuseasca)?

        Poate aveti timp sa scrieti niste articole pe temele astea pe http://www.anacronic.ro.

        Ar fi, de asemenea, utile articole care sa clarifice ca libertarianismul nu e „inca o utopie”, „inca un experiment” pe care ar vrea unii sa il faca in nebunia lor, ci liberalismul cel vechi, sanatos si uitat de altadata care a degenerat intre timp din cauza tendintei naturale a oricarui stat (guvern, birocratii) de a se dilata si de a acumula tot mai multa putere in dauna libertatilor individului.

    • Parcă pentru a ilustra cele susţinute de mine asupra modificării nefaste de mentalitate pricinuite sau cel puţin prilejuite de aderarea la UE, iată ce replici extraordinare am primit. Români care spun despre ei că au o vocaţie demolatoare. Aşa neîncredere in forţele proprii, exprimată cu atâta convingere şi totodată nonşalanţă, nu am mai întâlnit din anii de tristă amintire ai epocii de aur ceauşiste. Pe bune, şi fără nici o intenţie de a jigni pe cineva, fatalismul ăsta şi dorinţa de nestăpânit a predării in mâinile oricui s-ar ivi, doar ca să scăpăm de răii momentului care nu pot fi decât semeni de-ai noştri e de o frumuseţe rară. Un momunent de masochism cioplit in cuvinte. să îţi depui la piciorele unui necunoscut puţinele arme -fără ca nimeni să ţi-o ceară- şi să-ţi expui cu atâta uşurinţă slăbiciunile, spaima, neputinţa e fenomenal. Pasămite noi singuri nu putem face nimic, suntem slabi, răi, puturoşi, mincinoşi, corupţi, distrugători, ucigaşi de capre şi, ca atare, e musai ca cineva, dacă se poate un european cu moţ, să ne lege de urgenţă şi să facă naibii ce trebuie făcut -oricum noi nu ştim ce trebuie făcut că suntem proşti, ignoranţi, needucaţi- in ţara asta…că aşa nu se mai poate! :) Desigur, istoria ne arată că totuşi au existat nişte români destoinici care au reuşit câte ceva, dar, e stabilit de către cititorii in stele că fără îndrumarea veneticilor de bine nu am fi reuşit nimic. Ba mai mult decât atât, există cititori in grade care pretind că fără o conspiraţie de mare angajament din culisele Apusului noi nici nu am fi existat. Păi Bălcescu, Kogălniceanu, Maiorescu erau români? Nu, erau masoni, neică! :) Eminescu, Caragiale, Cuza, Cantemir erau români? păi nu, neică, erau străini, evrei, greci, slavi, că uite ce nume au! :) Nici măcar Mihai Viteazul nu era român, că doar aşa zicea cronicarul Popescu, că Mihăiţă ar fi fost fiu de gelep aciuat prin Oraşu dela Floci, iar gelepu’ era un soi de negustor oriental de animale.

      Dragii mei eurofili, eu nu am cum să vă conving să vă faceţi singuri temele şi să nu vă mai lăsaţi pe tânjală şi să nu mai aşteptaţi pomana occidentului acum, la ora asta târzie. In cazul in care va urma o prăbuşire economică gravă, aşa cum mă aştept eu, salvarea oricum va fi individuală, nu va conta dacă veţi lupta pentru supravieţuire ca români sau ca europeni de origine română. Dar gândiţi-vă bine ce au păţit cei ce nu au avut incredere in destinul propriu al naţiunii intr-un stat de sine-stătător şi au zăbovit prea mult pe meleagurile civilizatei Europe in perioada interbelică. Cei ce au ales exodul pentru a construi un stat propriu au scăpat in mare parte, cei ce au rămas au fost vânaţi de popoarele civilizate ale Europei. Nu erau duşmanii europenilor. Nicidecum, erau chiar europeni. Erau civilizaţi, educaţi, pricepuţi, harnici, dar nu aveau ţara lor. Au fost ţapul ispăşitor al socialiştilor intraţi in vrie, cuprinşi de isterie colectivă in momentul colapsului. Nu ştiu ce vă face să cedeţi că s-au vindecat. Că gata, socialismul de tip fascist a fost abolit. Din câte ştiu eu, doar in Germania a avut loc o denazificare, dar un proces de de-socializare a instituţiilor statelor moderne nu a avut loc in niciuna din ţările implicate in WW2. au fost condamnaţi câţiva călăi, dar structurile au rămas pe loc, ba chiar exportate către restul lumii. In loc ca lumea civilizată să se ferească ca de ciumă de instituţiile naziste, după război le-a adoptat cu entuziasm. Paradoxal, nu?, că, de pildă Marea Britanie a adoptat sistemul german -dezvoltat de nazişti- de asigurări de sănătate abia după război, parcă in 1951, abolind practic piaţa liberă a serviciilor de sănătate. Iar de atunci europenii au tot socializat şi sistemele de asigurări şi educaţia şi medicina şi instituţiile de credit. Astăzi socialismul financiar şi cel al asigurărilor sociale a ajuns standard in Uniunea Europeană. Suntem pe punctul de a accepta şi moneda falsificată Euro ca monedă naţională. Şi, culmea, ne bucurăm. Ia incercaţi domnilor să vă imaginaţi cum ar fi fost ca URSS să ne impună rubla lor ca monedă unică! Ar fi fost bine? Nu. De ce nu? păi…pentru că venea de la ruşi. Atât. Ăsta-i singurul argument al dragilor de eurofili. Dacă rubla ar fi moneda UE aşa cum miniştri europeni se numesc Komisari pentru a-şi onora predecesorii sovietici, ar fi primit-o cu încântare…probabil. Pentru că argumentele lor nu izvorăsc din logica economică, ci din etnocentrism, din lăcaşul inimii unde se-ntâlnesc triburile „prietene” cu triburile „duşmane” ale românului. Cum să demonstrezi unei astfel de persoane -altfel bine intenţionate- că prietenia sau duşmănia intre popoare sunt chestiuni foarte relative, in timp ce legile pieţii îs implacabile?

      • Pt EuNuke ar fi cateva intrebari la care am putea reflecta cu totii, daca tot vorbiti ca „Bălcescu, Kogălniceanu, Maiorescu erau români? Nu, erau masoni, neică! Eminescu, Caragiale, Cuza, Cantemir erau români? păi nu, neică, erau străini, evrei, greci, slavi, că uite ce nume au! Nici măcar Mihai Viteazul nu era român, că doar aşa zicea cronicarul Popescu, că Mihăiţă ar fi fost fiu de gelep aciuat prin Oraşu dela Floci, iar gelepu’ era un soi de negustor oriental de animale…”

        O mica intrebare: cine sunt romanii?
        Si sa nu imi raspundeti ca sunt urmasii lui Traian si Decebal. Ca dupa aceea o sa intreb de ce origine au fost Traian si Decebal si ce s-a intamplat cu poporul dac de la columna lui Traian incoace.Si cine au fost romanii care au colonizat Dacia? Si cine s-a mai stabilit pe meleagurile noastre?
        Si ca sa explicam ce inseamna un eurofil ar fi alta intrebare cine sunt europenii si ce au ei in comun? De ce au aderat la UE? Initial ca sa nu se mai omoare intre ei in razboaie..cum fac restul cam peste tot in lume.. Apoi pentru multe alte motive economice si nu numai

        Privitor la comisarii europeni, din pacate mai nimeni habar nu are care le sunt atributiile si puterile si care e rolul statelor membre nationale.
        „Comisia (adica cei 28 de comisari si structurile subordonate) are DOAR drept de iniţiativă: propune acte legislative, iar Parlamentul European (adica Corina Cretu, Macovei, Daciana Sarbu, EBA si toti cei alesi de cele 28 de popoare, din cei care au votat )şi Consiliul UE (miniştrii statelor membre, adica gen Ponta ) le adoptă.” http://ec.europa.eu/atwork/index_ro.htm

        E drept ca acum se incearca o reforma a Comisiei Europene si se incearca eficientizarea actiunilor, a comunicarii , pentru ca desi ideea ca europenii au interese economice si nu numai COMUNE, pe care le pot adresa mai bine impreuna decat separat, e buna, de la teorie la practica, mai ales in contextul economic si politic actual sunt mari probleme… si proiectul european a dezamagit si nu mai poate continua ca pana acum.
        dar cine altcineva in afara de UE ar mai da bani Romaniei? Credeti ca Putin sau China? De ce Polonia a utilizat toate fondurile europene care i-au fost alocate si s-a modernizat si Romania, nu? E vina comisarilor?

        • ” E drept ca acum se incearca o reforma a Comisiei Europene si se incearca eficientizarea actiunilor, a comunicarii , pentru ca desi ideea ca europenii au interese economice si nu numai COMUNE, pe care le pot adresa mai bine impreuna decat separat, e buna, de la teorie la practica, mai ales in contextul economic si politic actual sunt mari probleme… si proiectul european a dezamagit si nu mai poate continua ca pana acum.
          dar cine altcineva in afara de UE ar mai da bani Romaniei? Credeti ca Putin sau China? De ce Polonia a utilizat toate fondurile europene care i-au fost alocate si s-a modernizat si Romania, nu? E vina comisarilor? ”

          Interesanta interpelare a unui troll ,dar tot sub anonimat. Iar aceasta este inca o mare problema a vremurilor ce va sa vina …

          N.B. Asta nu exclude faptul ca incepand cu Elena din Troia si terminand cu Comuna din Paris, toate razboaiele si revolutiile au fost incepute de femei care de fapt le-au si terminat :))

        • Doamna Maria întreabă „cine sunt românii?” şi, pentru că o face intr-un mod civilizat chiar dacă nu este de acord cu ce susţine euNuke, iată, primeşte răspuns deşi discuţia e cu totul offtopic:
          1. Rumânii, in care radicalul ‘rum’ -cu „u”, nu cu „o”-‘ vine de Constantinopole, nu de la Roma, sunt acea populaţie migrată din Sudul Dunării, din Moesia, din Asia Mică, de pe teritoriile imperiului Bizantin, cunoscut insă in vreme sub numele de Rum de către neamurile iranice, slave, turcice, cândva, intre secolele 11 şi 12, ce s-a stabilit in Muntenia şi sudul Ardealului unde a şi primit sufixul ce le intregeşte caracterizarea ce avea să-i definească de-a lungul evului mediu ca acea pătură socială săracă, lipsită de pământ, obligată să iobăgească pe la curţile boierilor locali. Deci, aşa cum reiese din etimologia termenului, rumânii erau imigranţii epocii, nişte refugiaţi, şi, se pare, înrudiţi oarecum cu populaţia băştinaşă intâlnită la capătul exodului din moment ce limba lor -presupus pecenegă, pentru că aşa se numeau înainte de fuga lor din Imperiu- dispare fără nicio urmă, iar rumânii ajung să vorbească aceeaşi limbă cu valahii şi ardelenii.
          2. Românii in schimb, in accepţiunea modernă, sunt un popor format prin corcirea îndelungată a triburilor gete cu cele scite ce convieţuiau incă din mileniul 1 îen intre Dunăre şi Nistru, la care s-a adăugat ulterior mult material genetic asiatic: iranian, turcic, hunic, mongoloid, maghiar, şi oleacă indoeuropean, de la latini şi greci.

          Despre Comisia Europeană nu o să discut insă cu dumneai, şi nici cu ceilalţi interlocutori lipsiţi de dorinţa de a se informa, pentru că este evident că nu şi-a făcut temele, adică nu a studiat temeinic, ba nici măcar nu a citit Tratatele Uniunii Europene pentru a descoperi sursa legală a atribuţiilor executivului european. Nu am cum să polemizez cu persoane care opun argumentelor mele imaginaţia lor bogată in virtutea căreia o instituţie europeană este fix ceea ce visează domniile lor.

  7. Americanii şi britanicii au avut întotdeauna o anume mefienţă faţă de aparatul birocratic uriş şi ineficient al Uniunii Europene, faţă de tendinţa de supra-reglementare şi faţă de risipa din zona fondurilor de coeziune.

    Nu în întregime. Aparatul guvernamental britanic este de departe cel mai numeros cand este comparat cu restul aparatelor administrative al tarilor europene… ceea ce francezii numesc mille-feuille gouvernement. Iar guvernul federal (incluzând agențiile guvernamentale) este cel mai mare employer in SUA. Just saying…

  8. Esec al Romaniei in UE?
    Nu aveti dreptate! Distrugerile din Romania au fost datorita unei politici interne dirijate din exterior, iar cand s-a realizat eroarea a fost prea tarziu.Rezultatul se vede, a generat multe nenorociri, iar in final au realizat ca o Romanie slabita este in dezavantajul UE.La acest rezultat s-a ajuns si prin indiferenta unei parti ale populatiei. Se puteau obtine rezultate pozitive si prinr-o politica de restructurari, in special in industrie si nu distrugerea brutala, cu utilaje foarte moderne trimise la fier vechi.Exemplele le cunoasteti si D-voastra.

  9. Safarsitul iluziilor…Chiar si cei care au reusit individual nu pot sa nu vada ca tara a esuat si se risipeste in continuare atat cat a mai ramas din ea.

  10. Eurorealismul sau mai exact rezerva dvs sunt firesti in acest caz , dar de aici si pana la a vorbi despre „ jocurile bizantine de la Bruxelles” ( probabil ati vrut sa spuneti Bucuresti ) este o cale lunga . Aceasta afirmatie surprinzatoare totusi pentru un cetatean american , este caracteristica de fapt pentru o anumita mentalitate romaneasca anti-europeana.
    Pe de alta parte, cauzele evaziunii fiscale de la noi sunt in interiorul tarii nu in afara ei, iar esecul (integrarii) Romaniei in UE nu apartine in primul rand romanilor ( romanii sau integrat foarte bine in UE , dar in afara Romaniei… ) ci statului roman si institutiilor lui , iar acest lucru este demonstrat fara drept de apel de imunitatea de partid si de stat unica in Europa care practic legalizeaza furtul si evaziunea („Demnitarii români beneficiază de imunitate totală în faţa Justiţiei, o situaţie fără precedent în UE”).
    In sfarsit, daca eurorealismul dvs poate fi acceptat , sugestia de a regandi complet politicile europene ale Romaniei (adica?) este una care contrariaza la fel de mult ca initiativa moderarilor acestei platforme de a evidentia in mod repetat atitudinile anti-europene ale unor comentatori care percep Uniunea Europeana in stilul colonelului Dogaru ( „ in realitate suntem un soviet minor şi de graniţă in noua Uniune Eurosovietică. Komisarii de la Bruxelles guvernează in realitate peste poporul ăsta şi pritocesc sumedeniile de norme de tip totalitarist care se aplică direct in sovietul rumânesc ”).

  11. Nu sustin ca inteleg pe deplin cum functioneaza institutiile europene.Cred ca putini oameni pe lumea asta inteleg.:-)Procesul decizional e greoi, complicat si atat de lung ca in momentul in care se adopta un act legislativ european nu mai isi aduce nimeni aminte ce stat national l-a initiat.Tratatele care stau la baza functionarii institutiilor sunt atat de plictisitoare si intr-un jargon pe care numai cei initiati in bruxeleza de lemn il inteleg. Institutiile europene nu reusesc sa faca ce si au propus, sunt lente, comunica prost si atat de plictisitoare, par deconectate de lumea reala, ca presa nu se intereseaza de ele, oamenii in general nu stiu ce fac si de aici tot felul de dezinformari si loc pentru manipulare. Oricum deciziile nu le iau comisarii.Statele membre nationale au un rol important prin ministrii care le reprezinta si un rol il au si europarlamentarii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

George Mioc
George Mioc
George Mioc este antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries). Este stabilit in SUA din 1976. Este inginer: CDS, Scranton, Pennsylvania (1985) Associate Degree in Mechanical Drafting & Design Technology.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro