miercuri, ianuarie 20, 2021

Triumful virtualului: click, like, share, link

Invitat special al conferinței internaționale ”Media Convergence” a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, desfășurate între 23 și 26 octombrie, Horia Roman Patapievici a făcut o remarcabilă analiză a schimbărilor de paradigmă prin care trec azi mass-media. Există o distincție între presa tipărită, care își are sursa autorității în acordul dintre ethosul publicului și cel al ziarului, televiziune, care mizează pe emoția produsă publicului prin imagine și Internet, care domină celelalte medii prin conectarea rapidă și difuzarea largă calculată în număr de ”vizitatori”/ ”utilizatori”, în cantitatea de vizualizări, like, share, tweet. În 2009, când 15 jurnaliști și bloggeri germani formulau Manifestul Internetului, optimismul tinerilor că datorită libertății inalienabile a Internetului jurnalismul va fi tot mai performant, aducând victoria informației și a libertății de opinie, era maxim.”Cine nu folosește link-ul se autoexclude din discursul social”, suna punctul 7 al manifestului. Convingerea că rezistă în presă doar cei care oferă conținut de calitate, că diferența dintre jurnalism și simpla publicare de texte pe Internet o va face ”calitatea jurnalistică”, nu s-a confirmat în cei patru ani, răstimp când printul s-a transferat în online, televiziunea joacă în deplasare pe YouTube, iar dialogul trece pe Facebook, Twitter etc. Până și Skype și Messenger par deja depășite. Într-o lucrare apărută anul acesta la editura  Accent sub titlul ”Internetul și schimbările din presa scrisă”,  Nicolae Urs se arată sceptic că printul ar mai avea o șansă în viitor și consemnează multe din paradoxurile create de apariția redutabilului inamic care este Internetul. Printre ele, scăderea dramatică a exemplarelor vândute din ziarele americane, dar creșterea spectaculoasă a numărului de vizitatori la paginile online ale acelorași publicații. Nu se știe însă dacă ”vizitatorii” sunt și ”cititori” în sensul clasic. Într-o analiză a calității ziarelor românești între 1995 și 2010, tânărul cercetător subliniază că trecerea din print în online a dus în general la scăderea calității editoriale, dar și la creștera cantitativă a jurnalismului factual, bogat ilustrat cu fotografie, video, grafice și însoțit de nelipsitul ”link”.

Nostalgia celor care desplâng dispariția iminentă a presei tipărite, are adesea ca argumente  detalii psiho-somatice: mirosul cernelii de tipar, plăcerile tactile oferite de hârtie și răgazul confortabil al citirii ziarului. Dar mai este ceva, subliniat de Horia Roman Patapievici în conferința de la Cluj: neutraliatea suportului. Timp de câteva secole, mass-media a avut parte de un suport răbdător (”hârtia suportă orice”, se spune), fără influență asupra conținutului și a Măriei Sale Autorul. Televiziunea a transformat autorul în performer și publicul în audiență, uzând de capacitatea imaginii de a produce frison emoțional sau de a manipula. Dar cel mai pervers, pe cât de magic, rămâne Internetul, unde suportul este ”o capodoperă prietenoasă”, o bijuterie tehnică incredibilă care nu cere decât să faci ”click” pentru a-ți desfășura lumea întregă în fața ochilor. Un ”imperiu mediatic în buzunarul de la haină”, cum formula Manifestul Internetului. Deși tot mai la îndemână (copii de 3-4 ani pot pune în mișcare drăcia cu chip de computer, laptop, tabletă su smartphone), noile tehnologii, New Media subjugă omenirea. Doar umorul ne mai salvează: o reclamă produsă de agenția Leo Burnett la hârtia igienică, având ca slogan ”Hârtia are un mare viitor”, persiflează dependența omului postmodern de tableta conectată fără întrerupere. Inutilizabilă însă în anumite circumstanțe, chiar dacă pe ecran este postat salvatorul sul de hârtie igienică.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Internetul e lupa, telescop, panorama, memorie, biblioteca, piata, spion, reclama, sex, tovaras, alarma, doctor, preot si cite si mai cite. Si toate accesibile instant, cel putin la viteza netului din Romania. Am fost in locuri in care nici nu visam sa ajungem vreodata din fotoliu.

    Omenirea toata creste un creier imens, inca infantil, Dar bietul univers pare o victima sigura. O sa ne spargem capetele de multe ori pina o sa zburam asa cum visam. Dar nu putem cuprinde in vise tot ce o sa zburam.

  2. Poate că mă repet (nu pot ține minte toate comentariile postate). Iată ce se întîmpla ÎNAINTE de TV și internet.

    Cel care se laudă că oferă ceea ce crede el că vrea publicul creează adesea o nevoie iluzorie de standarde mai scăzute pe care apoi o va satisface.
    John Reith, director general al BBC, 1924

    Am devenit constient de o schimbare in rau de-a lungul anilor 1890. Ziarele epocii victoriene si-au luat ca prima sarcina sa ofere cititorilor informatii complete si precise despre subiecte de interes public. Apoi a aparut Daily Mail, primul ziar englez pentru care cuvantul „stire” si-a pierdut intelesul vechi de fapt real pe care cititorul ar trebui sa il cunoasca pentru a vota inteligent, si a capatat un nou sens de intamplare sau fictiune care poate fi distractiv de citit. Citind asa un ziar, nu mai invata sa voteze. Invata sa nu voteze, pentru ca se va deprinde sa perceapa stirile nu ca pe o situatie in care sa participe, ci ca pe un spectacol pentru momente de repaos.
    RG Collingwood (filosof si istoric), O Autobiografie (1939)

    Lord Salisbury, 19th-century Prime Minister of the United Kingdom, dismissed the Daily Mail as „a newspaper produced by office boys for office boys.”

    „Dacă nu citești ziarele, ești neinformat. Dacă le citești, ești dezinformat!” (Mark Twain)

    In stilul anecdotic care l-a facut celebru, Marshall McLuhan descria ziarul modern ca pe „o institutie magica, asemanatoare unui vraci aducator de ploaie. Este scris pentru a elibera sentimente si pentru a ne tine intr-o perpetua emotie. Prin intermediul lui, nu se intentioneaza prezentarea unor scheme sau modele rationale de digerare a stirilor. Ziarul nu ofera vreodata priviri in adancul evenimentelor, ci doar fiorul lor. De fapt, oamenii nu citesc ziarele, ci intra in ele ca intr-o baie fierbinte”.

    „O presa cinica, mercenara si demagogica va produce, in timp, cetateni de aceeasi speta, la fel de joasa” declara Joseph Pulitzer, fondatorul celebrului premiu omonim, acum mai bine de 100 de ani.

  3. Nicholas Carr, un jurnalist american, care a scris mai multe cărţi despre efectele Internetului asupra minţii umane şi a publicat mai multe articolele în New York Times, Financial Times, The Guardian, etc. spune:
    “Am lucrat ca scriitor independent” – îşi aminteşte Carr – “de la începutul secolului XXI, scriind mai ales despre tehnologie, şi ştiu bine că publicarea unui articol sau a unei cărţi era o treabă înceată, care cerea multă implicare şi era adeseori frustrantă. Munceai ca un rob la un manuscris, îl trimiteai la un editor şi, presupunând că nu îţi venea înapoi însoţit de o notă de respingere, trecea prin mai multe faze de editare, verificare şi corectură. Produsul finit nu apărea decât săptămâni sau luni mai târziu. Iar dacă era o carte, se putea să fii nevoit să aştepţi mai mult de un an până să o vezi tipărită. În schimb, blog-urile au scurtcircuitat întregul mecanism tradiţional de publicare. Scrii ceva la calculator, incluzi câteva link-uri, apeşi pe butonul “Publicare” şi lucrarea ta este deja acolo, imediat, ca să o poată vedea toată lumea.”

    Cum scrie si Marius Stan intr-un articol recent: „Așa cum există de-a lungul și de-a latul lumii nivele diferite de creștere economică și de acceptare a manierelor civilizației tehnologice, tot așa utopiile, căutând răspunsuri la diferite nevoi, coexistă într-o nouă babilonie. Fără îndoială, cei care au anunțat sfârșitul utopiei s-au cam pripit”, iata ca am ajuns sa citesc astazi si despre ceva denumit „Cyber-utopismul” care ne spune ca prin Internet (ajuns acum principalul rezervor de influente care ne calauzeste in modul in care percepem realitatea, reactionam la evenimente si intelegem mersul lumii) si noile tehnologii are loc un dublu proces: constientizarea prin informatia necenzurata si generarea activismului civic, care duce la fortarea emanciparii, a dobandirii progresului si a schimbarii sociale.

    Insa intrebarea care se ridica este: “Cine are interesul sa promoveze inca o utopie oamenilor dezorientati, care cauta sa isi puna “sperantele de mai bine” in ceva din aceasta lume?”

    E nevoie cred sa ne reinnoim cunoasterea de sine si despre univers, fiindca astfel castigati de mitul Internetului, mai usor vom face o revolutie (caci aici betia razvratirii este accesibila tuturor), decat o simpla schimbare in viata noastra.

  4. Dac-ar fi „triumf” n-ar fi problema, numai sa nu fie acel „vorbeste toata lumea si nu mai
    asculta nimeni”.
    Sa nu cumva sa fie ca in acel hazliu video din youtube care se numeste „el espejo y
    el mono” („oglinda” si maimuta”), pentru ca nedublata de „cunoastere” este o arma,
    nu cu doua taisuri ci cu unul de te ia groaza. Jocul de-a „hotii si vardistii” capata doar,
    . . . alte dimensiuni. Mai pe larg, cine doreste, poate incerca folosind link-ul urmator:
    http://ego-obiectivism.blogspot.com.es/
    Daca tot veni vorba de link-uri.

  5. Diferenta intre Internet si restul mass-media e alta: bidirectionalitatea. Cititorii au o parere si si-o exprima imediat, iar de multe ori comentatorii sunt mai competenti in problema respectiva decat autorul articolului. Nu vreau sa dau exemple din presa online romaneasca :P

    La televizor poti sa spui orice prostie, in presa tiparita poti sa scrii orice, iar propaganda politica a demonstrat asta din plin. In presa online poti bloca comentariile, cum face Deutsche Welle, de exemplu, dar cu metoda asta ramai repede fara cititori.

    A scazut intr-adevar nivelul de civilizatie, atat in articole cat mai ales in comentarii, dar asta nu e decat dovada ca Internetul a democratizat mass-media. Atat tiparul, cat si radio-ul sau televixiunea, asta isi propuneau, comunicarea cu masele. Ei, uite ca datorita Internetului avem ocazia sa vedem si ce au masele de comunicat, indiferent daca ne place sau nu :D

    In rest, mai trebuie sa avem mereu in minte un lucru: atunci cand avem impresia ca lumea merge spre rau, asta nu e decat dovada ca noi imbatranim :P

    • Corect! Presa online permite deschiderea catre opinii foarte avizate. Limitate la TV prin invitarea a doar catorva „specialisti” care DOAR ei vorbesc.
      Admir autorii de articole online care modereaza dcomentariile cateva zile dupa postare si incita cititorii la a participa activ la imbunatatirea „scriiturii” primare. Este o invatare bidirectionala si o dezvoltare a subiectului peste limitele initiale.

    • Fiecare femeie alege barbatii dupa criteriile proprii. Unele femei cauta altceva in bagajul barbatilor. Poate stabilitate, poate bani, poate masini, poate afaceri, poate marime, poate hotarare, poate protectie…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.