vineri, martie 29, 2024

Tu cum te-ai distrat după ce-ai fost infectat cu covid?

„Gândește-te cât de dezastruoasă e pentru noi prezența morții în mintea fiecăruia pe timp de război. Pierdem astfel una din cele mai bune arme ale noastre: complicitatea mulțumită cu viața. Într-un război, nici măcar un om nu mai poate crede că are să trăiască veșnic.”

C.S. Lewis – Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr

Să poți faci haz de necaz este considerată o calitate umană și nu un defect. Ai scăpat de necaz și gata, cea mai bună și sănătoasă abordare este să iei întâmplarea în tărbacă și să-ți râzi și de cele ce s-au întâmplat, dar și de reacțiile tale din perioada în care îți era greu, că uite s-a făcut să fie bine în cele din urmă.

Doar că, în realitate, de cele mai multe ori nu-ți vine să o dai pe glumă. Prea ți-a trecut glonțul pe lângă ureche. Și când se întâmplă așa, când încă îți mai tremură sufletul și ți se strânge inima amintindu-ți prin ce-ai trecut, zâmbetul îți îngheață într-o grimasă: râzi, dar nu este râsul tău. Pentru că necazul a fost mare și nimic din cele întâmplate nu au fost o glumă.

Astăzi sunt ceva mai detașat. M-am gândit mult dacă ar avea rost să scriu că am fost infectat cu Covid-19, și eu și soția mea, să descriu experiența comună prin care am trecut, atât timp cât presa este plină de relatări, multe cu adevărat dramatice. Noi am scăpat mai ușor. Dar în zilele trecute nu ni s-a părut niciun moment că suntem cu adevărat în control și că vom trece cu bine peste boală, dimpotrivă.

Și după ce am mai discutat între noi, am decis că ar trebui să-mi descriu experiența și că oricine a trecut prin această experiență ar trebui să găsească o cale să povestească. Prea multă lume în jurul nostru ia lucrurile ușor, în joacă. Unii au noroc, alții se vede bine că nu. Și cea mai bună cale de a evita dramele este să conștientizezi că poți fi lovit grav și că totul se poate opri pentru tine în câteva zile, efectiv fără veste. Ori, atunci este prea târziu.

Ca să fiu fair în povestea noastră, trebuie să recunosc că în martie am dat iama în farmacii și am făcut provizii: vitamine, paracetamol, frecție Carmol, câte ceva pentru tuse și alergii. Dar am trecut cu bine perioada stării de urgență și am început apoi să ne simțim puțin stânjeniți că am făcut provizii degeaba.

Doar că a venit luna octombrie când, după primul weekend, soția mea a început să aibă simptome pe care le-am resimțit inițial ca fiind o viroză și atunci ne-am gândit: n-o fi Covid? Ei, hai că poate nu! Am sunat medicul de familie care ne-a sfătuit să tratăm lucrurile ca pe o viroză, cu administrarea obișnuită de paracetamol și antitusive și, neapărat, măsuratul temperaturii de câteva ori pe zi. Dacă se agrava situația, să sunăm la 112.

Am căutat termometrul prin casă și, ce să vezi, vechiul nostru termometru cu mercur era de negăsit. Pentru că eram încă în putere și optimist, mi-a revenit sarcina de a cumpăra termometrul și de a suplimenta și stocul de paracetamol și vitamine, adică C și D. D luam oricum, pentru că avem deficit, așa cum ne arată analizele pe care le facem anual (un obicei bun, care ne-a rămas).

Am cumpărat două termometre, nu unul, pentru că nu am găsit cu mercur și în cele electronice parcă nu aveam încredere. Și am început monitorizarea. Eu mai puțin, că eram ok. Soția mea nu a făcut febră decât în puține momente și cel mai mult un 37,8 pentru o oră sau două. Atât. În schimb în cursul a două zile starea generală s-a degradat, frisoanele erau prezente și sub 37 de grade, tusea tot mai insistentă și o amplă stare de astenie, care o ținea la pat.

Dacă lipsa de energie era cea mai evidentă, și alte tipuri de simptome s-au grăbit să se arate: scaun lichid, dureri pronunțate în terminațiile nervoase de pe suprafața pielii (simplul contact cu apa de la duș aducea durere ascuțită), frisoane mereu prezente, crampe, dureri în articulațiile degetelor și somnolență continuă. Tusea era firește mereu prezentă, cu dificultăți de respirație suportabile, însă.

Nu prea aveam cu ce să o ajut. Am încercat cu frecții cu Carmol, inițial, dar apoi inflamarea terminațiilor nervoase făcea frecționarea insuportabilă. Am înlocuit-o cu simpla întindere a soluției de Carmol pe piele, apoi împachetarea în așternuturi. Ce mai era suportabil și avea un efect bun era masajul picioarelor, pentru care am folosit o cremă din categoria fito-leacurilor, cumpărată peste vară de la o mânăstire apropiată de Transalpina. O alifie cu un efect se pare excelent.

Bănuiesc că sunteți de acord că la acel moment nu aveam de ce să fim convinși că „amicul” Covid ar putea fi printre noi; încă nu dispăruse gustul sau mirosul, iar eu eram bine mersi în formă. Nu ne-am îngrijorat, deci, prea tare. Dar ne-am autoizolat la domiciliu, hotărând să trecem în telemuncă.

Într-o zi am convins-o pe soția mea să încerce să facă puțină mișcare, câteva minute de mers pe bandă. După 20 de minute a renunțat, pentru că nici mușchii și nici respirația nu o ajutau. Apoi a avut o zi întreagă în care nu s-a ridicat din pat decât pentru masă sau pentru a trece pe la toaletă. Urmată de o zi mult mai bună, în care i-a revenit optimismul. Atunci am avut eu primele simptome. Adică fix după cinci zile.

În cazul meu simptomele s-au instalat extrem de insidios în primele 4 – 5 zile. O tuse seacă dar suportabilă, frisoane, când pronunțate, când neglijabile, două sau trei scurte momente în care temperatura a depășit cu puțin 37 de grade. În schimb seara, la culcare, invariabil simțeam o greutate care mi se așeza pe piept, pe care vi-o puteți închipui ca o cărămidă așezată acolo; nici prea grea, dar nici ușor de tolerat.

După vreo două nopți soția mea mi-a povestit că am un somn excesiv de agitat, cu respirația fie accelerată, fie sacadată, fie neobișnuit de rară, dar și cu spasme continue ale musculaturii din picioare. Și atunci mi-am explicat oarecum crampele și febra musculară cu care mă trezeam dimineața. Ușor, ușor mi se instala o astenie pronunțată și aveam o nevoie de somn aproape permanentă.

Peste zi, situația mea semăna cu un carusel, permanente suișuri și coborâșuri, în care fie mi se părea că în casă este intolerabil de frig și că trebuie să dorm neapărat, fie mă simțeam energizat și optimist, dar nu eram în stare nici măcar să țin o carte în mână.

La sfârșitul acelei perioade de cinci zile, într-o seară de sâmbătă, am asistat uimit la primul episod care m-a speriat: mâinile mi s-au albit, golindu-se parcă de sânge, iar unghiile s-au învinețit. Ce să fie, ne-am întrebat? I-am întrebat și pe alții. Și am primit feedback-uri panicate: e o problemă cu saturația de oxigen! Chemați rapid o ambulanță!

Eram contrariat. Mi se părea că respir bine (dar oare era așa?) și că nu ar trebui să intru în panică. Soția mea a insistat: sună la 112, dacă nu sun eu! Am sunat. Au fost foarte amabili, mi-au făcut legătura la ambulanță. Ambulanța, la fel, amabilitate, întrebări pentru lămurirea situației și stați liniștit că vine la dumneavoastră un echipaj.

După 3 ore a sosit un echipaj de ambulanță de la o clinică privată. Era ora 1 noaptea. Între timp, pentru că nu știam ce ar fi cel mai bine să fac, m-am adunat și mi-am făcut un mic bagaj, ca să fie. Apoi am stat cu picioarele în apă fierbinte cu sare (cred, nu am simțit-o prea bine, știu doar că aveam picioarele vineții și labele picioarelor foarte albe) și acoperit cu o pătură am început să-mi revin, iar unghiile să mi se coloreze după un aspect apropiat de cel obișnuit.

Echipajul de ambulanță a fost extraordinar de amabil. Mi-au măsurat tensiunea, saturația de oxigen (s-a dovedit bună, 98%), mi-au ascultat plămânii și mi-au spus că sunt într-o stare bună, să nu mă sperii. Infecția cu Covid era foarte probabilă, mi-au spus, și mi-au recoltat probe pentru testul RT-PCR. M-au sfătuit să iau 3 pastile de paracetamol pe zi și să discut cu medicul de familie pentru că ar putea fi nevoie de antibiotic. Dacă mi se alterează starea să sun neapărat de urgență la 112.

Mă sfătuiau să nu cer să ajung într-un spital dacă nu am nevoie de oxigen. E mai bine acasă. În plus, nici nu mai sunt locuri în spitalele Covid, mi-au spus, privind spre micul meu bagaj. E o nebunie. Am fost de acord că cel mai bine ar fi să rămân acasă.

Duminică dimineața mă simțeam ca lovit de-o locomotivă, dar puteam să respir. Însă energia îmi era mai jos decât mi-a fost vreodată în viață. Am dormit aproape încontinuu, în orice poziție. Și am făcut ceva ce medicii ne sfătuiesc să nu facem vreodată. Am găsit printre provizii o cutie de antibiotic, Klacid (nici nu mai știam de unde o aveam, expira exact în octombrie 2020!) și am hotărât să încep să iau o doză.

Luni dimineața m-am trezit cu mare greutate, febra era undeva la 37,2 grade, iar culoarea corpului meu era vineție. Am pus-o pe seama frisoanelor. La duș, însă, dintr-o dată, am rămas pur și simplu fără aer. Câteva secunde. Pur și simplu. Cred că am fost la o câtime să-mi pierd cunoștința.

Mi-am revenit după câteva minute, cu greu, și când m-am privit în oglindă m-am speriat a doua oară: eram alb ca un cadavru. Apoi s-a instalat un tremurat necontrolat în tot corpul și m-am acoperit brusc de sudoare rece, de parcă cineva m-ar fi stropit cu dușul. Am trecut pe lângă o criză serioasă probabil numai datorită unui inexplicabil noroc. O altă explicație nu am.

Mi-am sunat medicul de familie, nu l-am găsit, dar am găsit un alt medic care-i ținea locul în acea zi. A ascultat simptomele și mi-a dictat ce am de făcut: antibiotic – Azitrox, vitamina C cu Zinc, Vitamina D, Vitamina E și un calmant de tuse din categoria fito, în niciun caz ACC. Paracetamol de trei ori pe zi. Și din nou acel sfat care a început să-mi dea fiori: dacă se agravează, sunați urgent la 112.

În următoarele 3-4 zile pot spune că am dormit aproape tot timpul. Frisoanele au cedat primele. Tusea s-a accentuat. Marți dimineața mi-am făcut dușul cu mare precauție, dar nu s-a repetat criza de respirație. Fizic eram ceva mai bine. În schimb, am constat că mi-au dispărut gustul și mirosul. După alte două-trei zile, soția mea, care era deja energică și redevenise optimistă, și-a pierdut și ea gustul și mirosul.

Cât privește relația cu autoritățile, situația este interesantă. Am primit rezultatul testului RT-PCR, evident pozitiv, marți seara târziu, printr-un SMS. Deci după trei zile de la recoltarea prin intermediul ambulanței. După încă o zi am primit primul telefon de la DSP. Nu era cel cu ancheta epidemiologică. Pe acela l-am primit într-o duminică seara, târziu, adică după alte patru zile.

Între timp, ghidat de medicul de familie, am accesat formularul online DSP prin care am solicitat emiterea unei decizii de izolare, fără de care nu pot obține de la medicul de familie concediul medical. Încă nu am primit decizia (astăzi, când scriu, ar fi 8 zile de când am depus solicitarea), dar am fost avertizat că poate dura de la zece zile în sus. Nu mă grăbesc. Mai am încă două zile de izolare.

Pentru a mă reîntoarce la job, firma îmi plătește un test RT-PCR. Conform unui recent ordin de ministru, testul nu mai este necesar după 14 zile de izolare – mi-au spus acest lucru și cei de la DSP și medicul de familie – dar regula companiei este clară. Soția mea și-a programat și ea un test RT-PCR, pe care îl vom plăti noi. Ca să știm sigur că suntem amândoi ok.

Ne-am mai hotărât ca, după ieșirea din izolare să ne programam la o clinică pentru o evaluare post-infecție. În acest fel vom vedea ce urme a lăsat amicul Covid în organismul nostru. Chiar dacă am evitat amândoi situațiile dramatice pe care alții nu le-au putut evita, sunt sigur că plămânii, cel puțin, nu au scăpat foarte ușor. Rămâne să vedem.

Am înțeles, de asemenea, din experiența ultimelor zile, că simptomatologia este extrem de înșelătoare. Febra mai tot timpul a fost sub cea de 37,3 – 37,4 despre care autoritățile ne spun că ar trebui să ne alerteze. Ne-am pierdut gustul și mirosul abia după ce am trecut vârful de evoluție. Scaunele lichide nu au fost o regulă, nu ne-au îngrijorat, dar n-au lipsit. În schimb frisoanele au fost prezente permanent de la debutul simptomelor și până am trecut vârful de evoluție, fără ca termometrul să ne ofere motive de alertă.

Mai pot spune că situația mi s-a ameliorat vizibil după administrarea antibioticului. Probabil că am dezvoltat o pneumonie. Voi vedea la evaluarea post-infectare. În schimb soția mea și-a revenit fără ca tratamentul să implice administrarea de antibiotic, deși este astmatică diagnosticată.

„Prietenul” Covid ne-a oferit vreo 20 de zile de distracție pe cinste. Ne-a surprins și ne-a făcut să ne întrebăm ce-o fi cu acest virus, atât de versatil, de insidios. Se mai cunoaște vreunul la fel în istoria agenților patogeni cu care a avut de-a face omenirea? Și dacă vom mai avea ghinionul să-l contactăm în viitor și să dezvoltăm din nou boala, vom scăpa la fel de ușor?

Sunt întrebări pe care este firesc să ni le punem, dar nu știu cine ne va răspunde la ele. Urgența sanitară este cea care ne fixează astăzi agenda zilei și ne influențează viețile, ale noastre și ale celor din jurul nostru. De o lună încoace tot mai mulți cunoscuți contactează virusul și au simptome. Cei asimptomatici, total asimptomatici, nu mai par să fie atât de mulți ca la început, în termeni de proporții. Iar tratamentele eficiente nu se întrezăresc.

Cred că este cazul să fim îngrijorați. Atenți, precauți, responsabili, pentru că e timpul să ne îngrijorăm serios. Nu există scheme eficiente de tratament, virusul dezvoltă potențialități de infectare care iau prin surprindere lumea medicală în fiecare zi și iresponsabilitatea individuală nu ne ajută.

Chiar dacă eu și soția mea am trecut la un pas de o criză serioasă, am experimentat suficient cât să putem spune, cu mâna pe inimă: oameni buni, nu e de glumă! Astăzi România a ajuns la aproape 10 mii de cazuri noi de infectare. Ce mai așteptăm pentru a deveni cu adevărat responsabili și ultra-precauți? O minune? Nu are de unde să vină. Minunea este în noi, sau nu este de loc.

Sănătate tuturor și să auzim numai de bine!

Distribuie acest articol

43 COMENTARII

  1. decat teste RT-PCR care pot iesi pozitive si la 5-6 saptamani fara semnificatie patologica mai bine va faceti niste teste de anticorpi .

    • @vasile
      Așa cum am menționat și în text, am să mă programez undeva la o clinică pentru o examinare medicală post-factum. Vom vedea ce ne recomandă pentru examinarea medicală medicii de acolo. Mă aștept la analize de sânge și investigații pulmonare cel puțin.
      Desigur, nicio persoană cu capul pe umeri nu s-ar baza doar pe rezultatul unui test negativ pentru a se considera vindecat.

      • Bună ziua.Nu ați rămas cu sechele respiratorii in urma infecției covid?eu am rămas cu o dispnee după infectarea cu covid in primăvară,având o evoluție asemănătoare cu cea descrisă de d-voastră.

  2. In urma cu 11 ani (Decembrie 2009) m-am imbolnavit intr-un mod similar. Nu m-am testat sa vad ce a fost, desi banuiesc ca a fost gripa. Stiu doar ca simptomele au fost similare, in plus febra care fluctua intre 37 si 40:
    – dureri musculare
    – frisoane
    – respiratie greoaie (nu puteam duce pana la capat o inspiratie normala, stand pe scaun)
    – oboseala extrema (rezistam sa stau pe scaun la laptop doar 5-10min, dupa care trebuia sa ma intind)
    Dupa 4 zile de astfel de simptome, in care m-am tratat singur cu paracetamol, am fost la spital unde dupa ce mi-au facut o radiografie mi-au spus ca plamanii sunt afectati si ca trebuie sa intru pe tratament cu antibiotic (pe langa alte medicamente).
    Mi-am revenit cam dupa 10 zile (total 14 zile de boala), insa dupa acea perioada mi-au mai trebuit inca 2-3 luni sa pot respira adanc si sa pot practica sport.

    Acum, dupa ce am trait acea boala, imi pot doar inchipui cum ar fi sa ma loveasca acest COVID, asadar incerc sa ma protejez cat de mult cu putinta! Mai ales ca in urma cu 11 ani eram mai tanar (bateam spre 30 de ani) si cu mult mai „in forma” decat acum (practicand sport de 5-6 ori/saptamana).

    Asadar, da, poate ca pentru multe persoane nu exista un risc ridicat, insa n-as miza pe acest lucru. Prefer sa nu aflu pe propria-mi piele daca sunt sau nu in categoria grav afectata.

    Multa sanatate!

  3. „Și dacă vom mai avea ghinionul să-l contactăm în viitor și să dezvoltăm din nou boala, vom scăpa la fel de ușor?”
    Raspunsul aici:
    https://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-24401478-raspunsul-sistemului-imunitar-reinfectarea-coronavirus-este-mai-rapid-mai-puternic-putea-dura-ani-zile-studiu.htm

    Multumim de articol. Intrebare insa: incercati sa va imaginati in situatia in care nu era isteria asta media cu numere, infectari, morti fara numar. Pur si simplu era un octombrie normal in care va imbolnaveati de ceva cum descrieti dumneavoastra. Ati fi experimentat aceleasi lucruri? Ati fi descris in acelasi mod? Ati fi fost inspaimanat in acelasi mod? V-ati fi testat si retestat in acelasi mod? Cum ar fi fost viata fara „isteria covid”?

    • @Unu’
      În urmă cu vreo 15 ani, dacă-mi aduc bine aminte, am dezvoltat o pneumonie, probabil pentru că am preferat inițial să nu iau seama la o viroză oarecare, care s-a agravat.
      Am avut nevoie de 3 zile de concediu medical și tot am rămas cu o tuse sâcâitoare, care-mi dădea dureri ascuțite în piept. Tratasem pneumonia cu antibiotic, așa cum am primit recomandarea de la medic, dar cu adevărat mi-am revenit după ce cineva mi-a recomandat și injectat un diprofos, care este, din ce-mi aduc aminte, din familia cortizonului.
      Pe atunci nici vorbă de covid.
      Bazându-mă pe experiența de atunci, am afirmat acum că probabil infecția cu covid mi-a prilejuit o pneumonie. Nu știu dacă e așa, voi vedea la evaluarea post-factum.
      Și tot bazat pe experiența de atunci, pot spune că de această dată a fost mult mai … „distractiv”. Am rămas fără aer, mi-am văzut unghiile vineții, mi-am pierdut gustul și mirosul, am avut nevoie de cel puțin 5 zile să trec vârful crizei.
      A fost de departe mai palpitant.
      Sigur, am cu 15 ani mai mult decât atunci. Dar, totuși…

  4. Cei care isi pierd gustul si mirosul nu prea au nevoie de spitalizare ulterioara.

    Din experienta proprie – caz super-usor dar nu asimptomatic:
    duminica – contact

    joi – usoara durere de gat.
    vineri – usoara durere de gat.
    sambata – usoara durere de gat.
    duminica – senzatie ciudata seara, usoara durere de gat, febra usoara, frisoane
    luni – somn prost, oboseala, puls crescut, senzatie de rau, durere de gat, febra usoara, frisoane
    marti – somn prost, oboseala, puls crescut, senzatie de rau, durere de gat, febra usoara, frisoane
    miercuri – somn bun, pierdut miros, pierdut gust, raceala cu nas blocat fara stranut si tuse, presiune in tample si sinusuri
    joi – fara miros gust, raceala cedeaza, apasare usoara in plamani
    vineri – fara miros, gust, fara raceala, apasare in plamani, ameteala
    sambata – fara miros, gust partial. apasare in plamani
    duminica – fara miros, gust ok, apasare in plamani
    luni – miros partial
    marti – totul normal

    Zero persoane infectate (cativa s-au testat) desi am avut contact cu destui. 45 de ani, sanatate buna, conditie fizica peste medie, alergat si sala. La trei saptamani dupa contact, performanta la sala si la alergat a fost afectata putin, timp de inca o saptamana. La o luna dupa contact, zero probleme.

    Concluzia pe care o trag eu: masca poate sa preintampine infectia dar daca se intampla, conteaza doar sanatatea si cat de obisnuit e organismul cu stresul fizic. Virusul acesta nu trebuie sa fie o problema pentru oamenii tineri, care, in teorie sunt sanatosi si activi.

    • Sunteti convins ca v-ati pierdut gustul?
      Mie mi s-a parut f interesant cand am descoperit ca ceea ce numeam gust e un blend extrem de rafinat intre senzatiile date de limba si nas. Mi se parea ca mancarea nu are niciun gust, apoi am testat limba si functiona (parca la acru nu era in regula), dar eu aveam in continuare senzatia ca mananc cauciuc. Chiar as putea spunea ca, nemirosindu-mi limba (si gura), mi se parea ca intreaga gura e un corp strain. Mirosul era atat de praf cum nu a fost niciodata, nu puteam sa identific nici macar spirtul, cu toate ca simteam ca este un iritant.
      Si am fost uluit de cat de important e mirosul ( nu cred ca e doar pentru mine), nu la nivel de sport olimpic, mama, aud o omida care-si agita un picior, ci la nivel intim, de cum imi miros oamenii, incluzandu-ma aici si pe mine. Daca nu-mi revenea, de data asta si eu, m-as fi considerat handicapat. Bine ca acum pot sa smell, again, the tasteless bullshit.
      O mica nota: cafeaua e o chestie amara cu gust de medicament, vinul ramane fain, legumele fierte sunt toate la fel, dulcege, bere e ok, iar dulceturile sunt toate mizerabile, o pasta dulce nedefinita.

      • @baraka
        Ați descris exact senazațiile pe care încă le mai experimentăm. Mirosul și gustul ne revin treptat, iar procesul este unul în salturi. Ba simțim mirosuri, ba nu, cafeaua încă nu are gust, și în general gustul sau mirosurile subtile încă nu scapă.
        Nu am mai experimentat niciodată așa ceva.

  5. Domnule Felea, slava Domnului ca ati scris acest articol si ne-ati descris experienta dumneavoastra. Puteti spune ca sunteti un „initiat” in tainele Covidului. Este ca si cum treceti intr-un alt mediu, iar apoi reveniti la cel initial. Inainte de 2012 nu-mi aduc aminte sa mai fi stiut ce inseamna aceea febra sau frisoane. Dupa 2012, de cand am inceput sa traiesc in Belgia, am facut cunostinta in fiecare an cu toate tipurile de virusuri, inclusiv varicela pe care n-o avusesem in copilarie. In fiecare iarna, incepand din noiembrie-decembrie, luam cate un virus gripal care imi oferea senzatii „tari”: frisoane teribile, febra, stari de somnolenta, etc. Apropo, frisoanele apar la febra mica de 37, 5-37,8. Uneori ma rugam sa fac 39 ca sa scap de ele. In 2017, in luna Mai, am avut aceleasi stari asemenatoare cu COVID, timp de cateva saptamani. La spital mi-au spus ca am un virus. Dupa o luna, slabisem 25 kg. Sa fi fost eu pacientul zero COVID si nimeni sa nu fi stiut? :) Astazi, dupa atatea experiente cu virusi belgieni agresivi, trag speranta ca organismul meu ar sti sa se lupte si cu COVID daca ar fi sa apara.
    Sanatate multa va doresc!

  6. Situatia este critica si scapata de sub control in intrega Europa, oamenii fiind peste tot la fel, iresponsabili.
    Nu mai exista deosebiri in comportamente intre nemti,francezi sau altii fata de romani sau bulgari toti fiind la fel, intr-un fel „linistitor”, suntem in rand cu europenii de frunte si arata ca oamenii sunt irationali, iresponsabili si egoisti peste toate granitele.

  7. Felicitari ca ati scapat.
    Probalistic vorbind cu timpul se vor imbolnqvi aproape toti. Important e sa nu se-mbolnaveasca prea multi odata, de aceea lockdown.
    Cercetatorii ardeleni au descoperit ca cine are noroc scapa.

    • Dupa cum observati, Ardelenii nu mai sunt atat de civilizati ca prin Aprilie de moment ce Ardealul a decolat si ei cu toti se izbesc cu capetele te toate Plafoanele in zborul lor catre inalt!
      Ori nu poarta mastile reglementar, ori nu se mai spala atat de des.

  8. Eu nu am fost ‘infectat’ cu covid (covid este boala, sarcov2 este virusul), cel puțin nu din câte aș fi putut afla din propria experiență. Dar m-am pricopsit de 3 ori in viață cu o altă tulpină virală, cu manifestări mult mai nasoale decât cele descrise de dumneavoastră. Era un virusache silențios din vremuri de restriște amintire, care ucidea fără să facă știri. Ultima dată -pe la paișpe ani- a fost cel mai urât, a ținut boala vreo 3 săptămâni, din care una in spital, ajuns la urgențe cu salvarea. Pe lângă toate simptomele pe care le-ați descris prin care am trecut la superlativ, eu mi-am pierdut contactul cu lumea de câteva ori având temperatura de peste 41 de grade (deci câteva zile nu prea am știut de mine). Ca să scadă temperatura copchiilor cazați in salon asistentele deschideau larg ferestrele (era februarie) pentru o juma de oră și gata, ne rezolvau. In fine, am avut noroc și doctori ok și am scăpat.

    De distrat pot să vă spun că eram intr-o fază in care devoram literatură ușoară, de factură istorică. Așa că pe măsură ce simțurile îmi reveneau am început a reveni la obiceiul de a citi. In plus jucam macao și șeptică cu camarazii de suferință din salon. Deci da, a fost ceva distracție.

    Am văzut că la finalul articolului vorbiți de responsabilitate. Pot să vă spun că responsabilii epocii -diriga in special- m-au trimis rapid acasă din momentul in care au sesizat că sunt cobză. De fiecare dată. Școala nu a băgat-o nimeni in carantină deși in iarna aia cam juma de clasă s-a virozat. Ce înseamnă să fim responsabili? Să ne declarăm culpa in contactarea virusului? Dacă-i așa, apăi nu văd nicăieri in articol unde anume consideră autorul că a greșit și cum ar fi putut evita îmbolnăvirea. Deci cum s-ar putea feri cineva pe viitor din moment ce nu rămânem cu nicio învățătură de minte? Ce anume ne poate proteja in fața virusului? Masca? O purtați in mașina personală? O purtați in bucătărie? O purtați in sufragerie, in fața teveului, când înfulecați hrana aia nesănătoasă in poziția tolănit? O purtați in dormitor? Nu? Păi atunci despre ce vorbim, dacă voi toți nu aveți niciun scrupul in a împărți virusavchele cu cei dragi, tocmai cu membri familiei? Nu am auzit de nimeni care să umble permanent in casa lui cu masca pe față. Nu am auzit de niciun îndemn al autorităților in acest sens. Și totuși, cele mai multe contagieri s-au petrecut in locuințele private, depășind lejer in ultimele luni celălalt focar de infecție -spitalul public. De ce? Credeți sau nu în măști? Vă protejează sau nu?

    Eu, fără să mă simt responsabil față de voi (pe bune, nu-mi pasă de sănătatea voastră), cred că a sosit vremea să descoperiți de ce s-au înmulțit in așa hal cazurile: pentru că, in plin sezon rece și umed, au crescut focarele reale de infecție și durata lor de viață. Focarul real de infecție este cârpa aia pe care o ținem lipită pe față, că așa ne-au zis și obligat niște unii care se cred responsabili de sănătatea și viața noastră (dar nu dau 2 bani pe ele, nu că ar fi ceva rău in asta). Cârpa aia de o ții pe nas este ca un magnet de viruși și bacterii. Probabil ai auzit de vestita proteină Spike, cu țepii ei caraghioși, ei bine, virusachele se agață de floacele din cârpa ta cu țepii ăia exact la fel cum se lipește de o celulă in plămânul tău (așa cum ți-au explicat experții sănătății mondiale și nea nelu). După ce ajunge pe scamele tale soioase in care ai strâns toată ziulica praf și mizerii și germeni și in care ai scuipat și trântit muci (că doar nu pretinzi că atunci când strănuți cobori iute masca pe bărbie, nu?!), după ce-și face acolo cuib virusachele descoperă traiul prosper și se înmulțește, mai mult decât ți-ai putea imagina când ești cu mintea captivă celuilalt virus, guvernamental. Că între cârpă și cavitatea bucală este mediul perfect -umed și cald, slab oxigenat, ferit de lumină directă- pentru proliferarea microbiană. Dar știai treaba asta, nu-i așa? Și cu toate astea respecți ce ți se indică chiar dacă comportamentul tău este suicidar. In caz că o să contactezi virusul CEL MAI RĂU LUCRU CU PUTINȚĂ este să porți masca in continuare, căci exact obiceiul ăsta prost îți va agrava boala. Și nu, nu e vorba doar de virusachele ăsta celebru, ci de orice virus, de orice infecție respiratorie de sezon. Ce doctor sănătos la cap v-a recomandat vreodată să puneți masca pe față de câte ori vă lovește o viroză, o bronșită, un guturai? Vrei să fii responsabil? Apăi intâi îngustează aria responsabilității: in loc să fii preocupat de salvarea omenirii prin iluzoria cârpă magică, in loc să te simți obligat față de toți locuitorii planetei mai bine ți-ar păsa de tine și de cei din jurul tău! Fă in așa fel incât să nu-i îmbolnăvești pe ei! Dacă simți că te-a atins boala nu mai pretinde afecțiune și grijă de la ei prin contact direct fizic, ci ține-i departe de tine, trimite-i iute acasă pe prieteni, nu mai invita nevasta in pat lângă tine, nu mai pune soțul să-ți ‘facă o frecție’, nu mai face duș la comun (ia-ți un lighean și spală-te in altă parte), nu mai împărți vesela cu membri familiei, renunță la teveu și la moțăitul in sufragerie, mănâncă din pungă sau de pe un carton și aruncă-le imediat la gunoi, bea-ți ceiulețul de unul singur in pahare de unică folosință. Și cel mai important: nu mai purta masca din momentul in care simți că e ceva in neregulă cu respirația ta! și nici nu-i obliga pe cei de lângă tine să o facă pentru că e posibil ca soțul/soția, mama sau copilul tău să aibă deja și ei virusul in organism. Iată doar câteva sfaturi practici pentru cei responsabili.

    • @euNuke
      Am citit atent comentariul, care mi se pare că aduce un punct de vedere interesant în discuție.
      Masca sterilă de protecție a ajuns, observ din nou și la dvs., un subiect de mari dezbateri: o folosim sau nu o folosim pentru binele nostru?
      Ca orice obiect, masca de protecție sanitară poate fi atât utilă pentru protecția noastră, cât și periculoasă, dacă abuzăm și suntem neglijenți în utilizarea sa.
      Dar în sine, masca sanitară este utilizată de zeci de ani pentru protecția cadrelor medicale și acest lucru nu poate fi eludat dintr-o dezbatere corectă.
      Îmi aduc aminte că stomatologii, încă din vremea comunismului, se protejau (în marea lor majoritate) când interveneau la un pacient, pentru că HIV era în floare. Mai apoi a apărut teama de hepatita C și tot așa.
      Despre medicii de la infecțioase sau chirurgi ce să mai vorbim? S-au protejat mereu cu o mască, de multe ori făcută chiar în spitale, fără să se fi știut de Covid-19.
      Explozia pandemică a sindromului SARS-CoV-2, pentru care nu există încă un tratament, o rutină cunoscută la nivelul oricărui medic de familie sau specialist de policlinică sau spital, nu poate fi abordată ca pe vremuri.
      Pe vremuri făceai o viroză sau o gripă, te suprainfectai pentru că o luai ușor și treceai într-o bronșită sau pneumonie, nicio problemă, rutina era cunoscută.
      Profesorii identificau imediat copiii bolnavi, orice medic de cabinet școlar sau policlinică prescriau rapid tratamentul și, dacă era mai grav, te internau ca să te aibă sub supraveghere și să-ți administreze mai riguros tratamentul, de cele mai multe ori injectabil.
      Eu cred că nu ar trebui să facem teorii prea elaborate, ci să ne limităm să înțelegem logica actualelor măsuri de protecție împotriva SARS-CoV-2: distanțarea și protecția responsabilă.
      Nimeni nu ne cere să folosim masca unde nu este cazul, nici să o folosim excesiv și nici să ne ferim de soț, soție sau copii. Ni se cere însă să purtăm o mască în prezența altora pentru a-i proteja și a ne proteja.
      Să nu aglomerăm birourile, dacă putem munci de acasă.
      Să nu fim ostentativi și frondiști, ci să fim chibzuiți și responsabili în raporturile cu ceilalți.
      Să facem, adică, o minune: minunea de a fi oameni buni unii cu ceilalți.
      Tot restul este o poveste. Cu cât mai elaborată, cu atât mai ipocrită.

      • Masca pe strada este un tembelism identic cu povestea cu cei tratati fara sa aiba simptome si fara sa existe un tratament. Inteleg ca e greu sa faci diferenta dintre o strada aglomerata si neaglomerata, dar era mult mai bine sa fie lasata la alegerea fiecaruia. Diferenta era prea mica sa conteze in vreun fel. Daca virusul s-ar fi luat chiar asa usor, aveam din vara imunitatea de turma. Pentru mine masura seamana cu ceva de genul: daca vrei sa iesi afara, mergi gol sau legati o bila de 1 kil de ce parte a corpului vrei. E clar ca nu are nicio legatura cu covidul si ma enerveaza ca ma ia de prost si ma infantilizeaza.
        Alt temebelism este cu vanarea infectatilor, cu anchete mai bine sau mai prost facute. Pierdere de vreme daca se considera ca cel putin 80% zboara sub radar. Chestia avea sens la inceput cand erau f putine cauzuri. Acum ar putea sa renunte complet la ele, arunca banii aiurea. Testarea in masa este singura solutie care poate sa inlocuiasca inchiderile periodice totale. Nu-s in stare sa le organizeze si fac sa dispara banii alocati, stresand populatia (si pe mine, bineinteles) dand cate „o lege” pe zi. Pur cretinism. Imi pare rau daca intelegeti ca v-am raspuns agresiv, e o rabufnire si atat. Chiar sunt de acord cu ce ati spus.

        • @Baraka Singurul lucru cu care sunt de acord din acest comentariu, este faptul ca metodele de urmărire a contactilor si celor infectati, ar putea sa scape de sub control si anumite guverne sa abuzeze de aceste metode (aplicatii Android, Ios, de exemplu, ceasuri inteligente care iti măsoară toti parametri si care pot stoca intr-o DB aceste metadate, etc.). Prin izolare la domiciliu, populația poate fi controlată mai usor, insa asta doar dacă gândim in aceasta cheie socio-politica. În rest, masca este sfânta daca este purtată responsabil, cu firul metalic in sus îndoit pe nas.

          • De ce este utila cand esti pe o strada pustie singur?
            Pur si simplu nu inteleg. Sper ca nu o sa-mi raspundeti ceva de genul densitatea virusului in aer e mai mare de x, deci… E o pura aiureala, comportament de drone, care se ia ingrozitor.
            Ce folos are sa urmaresti contactii cand majoritatea habar nu au ca au virusul si nu vor afla vreodata? Apoi pe cei bolnavi ii identifici si ii ameniti cu pedeapsa penala pentru simplul motiv ca ei stiu ca sunt bolnavi. Bullshit. E ca si cum o mare parte din populatie ar fi formata din hoti, il prinzi pe unu din zece si-l bagi la zdup, iar restul de noua iti scapa. Chestia e ca aia noua nici nu stiu ca sunt hoti.
            Povestea cu contactii merge daca e facuta serios cand sunt putine cazuri si astfel prinzi cat mai multi din aia noua, altfel e o pierdere uriasa de vreme. Ce spanac mai viseaza astia cand in Bucuresti sunt probabil 5k de cazuri pe zi?
            Masurile, in afara de cele elementare – masca indoor cu anumite exceptii, fara stat ciorchine si fara stat pe langa mosi -, sunt suprareglementari care nu fac decat sa enerveze prin zeci de interpretari sinistre.
            Ce spuneti dumneavoastra despre supraveghere e adevarat, dar mi se pare sf pt Ro, care nici DSP n-are. Dar cum Ro nu exista, si nici institutul roman de statistica, pun pariu ca majoritatea statisticii folosite pentru luarea deciziilor este furnizata de google; deci posibilitati sunt.

            • Dar cine spune că este utila masca pe o stradă pustie? Și de ce ați purta-o? Sunt excepții de la regula si, ca orice excepții, nu se pune accentul pe ele. A, dar in momentul în care pe o stradă pustie apare poliția, strada nu mai este pustie. Devine brusc „populata” și regula spune că e cazul sa va puneți masca pentru a evita contactul direct cu alte persoane posibil purtătoare. Să vă protejați pe dumneavoastră înșivă, nu știți cu cine au interacționați acei polițiști înainte de a interacționa cu dumneavoastră. :)

            • Trec pe langa „este o exceptie de la regula”, pt ca eu n-am citit nicaieri asa ceva.
              Insa exact genul de situatie mentionat de dumneavoastra ma capseaza. Apare politia si so what; chiar imi place gluma de catch22, dar imaginati-va Splaiul Independentei…

              Avertizez ca nu urmeaza nimic original: masca nu are sens afara pentru nimeni decat daca sunt stationari intr-o aglomeratie. Deci trebuie purtata la coada, in statie, la semafor, in parc daca stau in grup etc. Eventual pot fi limitate grupurile fara masca la 2-3 persoane sau la rudele de gradul 1. Justificarea cu grupurile restranse de 2-3 pers este ca acestea oricum impart un spatiu privat unde stau fara masca.
              Mai restrictiv ar fi sa se ceara masca pentru orice interactiune umana, in afara grupurilor mentionate. Interactiunea nu poate fi definita ca doi oameni care trec unul pe langa altul, ci ca doi oameni care schimba ceva, vorbe sau bunuri.
              Restul e o mare brambureala. Nu trebuie sa fii epidemiolog (si nu sunt) ca sa-ti dai seama ca sunt chifle. Cred ca am mai spus: vrei sa stai ciorchine , atunci pune masca.
              Inauntru situatia este mai complicata.

      • „Ca orice obiect, masca de protecție sanitară poate fi atât utilă pentru protecția noastră, cât și periculoasă, dacă abuzăm și suntem neglijenți în utilizarea sa.
        Dar în sine, masca sanitară este utilizată de zeci de ani pentru protecția cadrelor medicale și acest lucru nu poate fi eludat dintr-o dezbatere corectă.”

        Într-o dezbatere corectă cred că e nevoie să menționăm că preopinentul, adică io, nu a atacat niciunde utilitatea măștii in medicină. Ok? Abia din acest punct putem avea o polemică civilizată.

        Mă bucur că vorbiți de posibilitatea abuzării de mască ca echipament de protecție. Tot e ceva că puteți conștientiza pericolul abuzului. Acum, puteți să spuneți cam de la câte ore pe zi se poate considera abuz lipirea unei cârpe pe față (dacă îi puneți atributul „sanitară” asta nu înseamnă că devine implicit și aseptică)? Eu, de pildă, o port cam 9 ore in fiecare zi (e de la sine înțeles că nu-i o unică mască), asta e regula companiei in care lucrez incă din martie și nu o discut, in plus o folosesc tot de prin martie și in mijloacele de transport in comun. Mie mi se pare că e un abuz evident și dureros.

        „Nimeni nu ne cere să folosim masca unde nu este cazul”
        Serios? Păi tocmai v-am explicat că firma unde lucrez îmi IMPUNE* să port masca chiar dacă riscul de a contacta virusul sau de a-l răspândi este minor (pentru că munca mea nu necesită o apropiere mai mică de 2 metri de alte persoane). De asemenea STATUL IMPUNE și el acum obligativitatea măștii in spații deschise. Cum și de când a devenit cazul să ne acoperim fața, din presupuse motive profilactice, in spații deschise? Este sau nu abuz de mascare?

        Dar, poate nu ați înțeles totuși grozăvia, nu e vorba de utilitatea măștii -de necontestat in cazul blocurilor operatorii (deci in medii controlate și ventilate corespunzător), ci de caracterul ei dăunător in anotimpul prin care trecem, ce se întâmplă să fie mai umed decât de obicei, pentru omul obișnuit, dotat cu un sistem imunitar mediocru, ca să nu zic șubred, ce îl face ca in fiecare prag de iarnă să se gripeze, să răcească, să pice la pat. Zic oamenii de bine -cei ce se amăgesc cu scutul-minune lipit de guvern pe fața lor- că atâta timp cât e purtată „corect” cârpa o să dea rezultate excelente. Pasămite dacă o schimbi de 2-3 ori pe zi totul o să fie bine. Chit că numărul de cazuri a explodat (și de fiecare dată sunt acuzați oamenii obișnuiți care nu ar respecta regulile geniale ale guvernului). Eu zic că poți să o schimbi de 10 ori că tot aia e, tot o zdreanță împuțită o să ai pe nas și tot un cămin fericit microbolant o să tragi pe nară zi de zi, oră de oră, minut de minut. Iar dacă ai ghinionul de a fi un român obișnuit, cu un sistem imunitar slab, apăi masca e fix ce-ți lipsea ca să te doboare orice banală răceală (și nu, nu mă refer aici la covid).

        Poate nu mă credeți pe mine. Atunci întrebați un doctor dacă ar recomanda unui pacient cu istoric de boli ale aparatului respirator purtatul măștii 9 ore pe zi. Înțeleg că și dumneavoastră aveți un asemenea istoric, deci informația ar fi de interes public. Și zic că e mai bine să aflați sfaturi asupra sănătății de la o persoană cu studii de specialitate, nu de la un funcționar guvernamental sau de la un anonim oarecare de pe un forum.

        Eu nu am de ce să vă ascult sfaturile, mai ales că exemplul dumneavoastră e unul negativ -doar v-ați infectat reciproc in familie. Mai ales acesta:
        „Nimeni nu ne cere să folosim masca unde nu este cazul, nici să o folosim excesiv și nici să ne ferim de soț, soție sau copii.”
        Nu trebuie să ne ceară cineva ceva ca să ne protejăm familia. Guvernul nu numai că ne cere să folosim masca aiurea, unde nu e musai, insă omite cel mai important mediu de transmitere comunitară – locuințele private. După ce a distrus spitalele prin aducerea cu arcanul și internarea tuturor infectaților -bolnavi sau nu (prin forțarea unei echivalențe de tipul infectat=bolnav=contagios, fără nicio dovadă științifică), după ce a pus in pericol viețile doctorilor și personalului medical, acum face același lucru cu familiile, după ce a descoperit ceea ce era atât de previzibil, anume că limitele fizice ale sistemului de sănătate publică vor fi atinse cândva. Astăzi Guvernul obligă infectații asimptomatici sau cu forme ușoare să stea acasă dar fără să pună in vedere public riscurile acestei situații pentru ceilalți membri ai familiei și modul in care pot fi aceștia protejați prin gesturi simple, de bun-simț (chestiuni care ar fi trebuit abordate in martie, nu acum). De ce ar fi nevoie de asemenea informații (care să fie oferite de preferință de niște medici, nu de niște politruci in halate albe)? Pentru că s-a creat iluzia că măștile ar fi suficiente ca protecție in fața virusului.

        Deci, după opinia mea nu tocmai umilă, e exact pe dos: dacă vrem să scăpăm mai iute de pandemie e musai să-i ferim pe cei dragi, mai intâi. dar nu cu măști. Guvernul ar fi putut să ajute -cu programe care să sprijine izolarea voluntară in afara locuinței personale- dar nu-l duce capul (ei se cred in continuare la război așa că lucrează cu pulanul și ecranul ca arme de diseminare in masă a fricii).

        *aș putea, desigur, să demisionez. Problema e că in majoritatea companiilor din domeniul meu se aplică aceleași reguli.

        • De acord, si chestia cu razboiul o sa tina pana raman fara bani. Imho, daca nu se apuca de testare masiva si nu produc niste norme simple si eficiente, care sa nu se schimbe din doua in doua zile, o sa iasa o porcarie.
          Predictie (fara pretentii), in maxim doua saptamani totul o sa fie reevaluat. As zice ca nici zece zile pana se fac 20k/zi. Soarele dispare si covidul apare.

        • @euNuke, noi lucram de acasă. Dar deja ni se face „inception” ca doar cei care vor accepta sa se vaccineze vor avea dreptul să se întoarcă la birouri. O impunere subtilă, desigur.
          M-am gândit mult la acesta problema, am mai discutat cu colegii, familia, prietenii.
          1. Până la urmă este vorba de un business. Angajatorul meu nu este mama sa mă mângâie pe cap și să îmi schimbe pampersul cu dragoste. E un cinic orientat către profit, căruia nu ii pasa de dorințele mele, credintele mele și revoltele mele. Worldwide el da afara peste 35.000+ de oameni, fără emoții. Si tot va ieși în pierdere anii aceștia.
          2. Sunt liber să aleg orice alt loc de muncă. Un loc de muncă ce nu îmi va impune vaccinarea. Absolut liber. Libertatea nu vine de la angajator către mine (ar fi foarte bine, dar idealismul nu exista), ci de la mine către mine.
          3. Sunt liber să îmi dezvolt propria afacere unde sa fac eu regulile. Unde sa nu impun măști sau vaccinuri sau comportamente. Daca mă țin „bojocii”, o voi face. Daca nu, mă uit la alte alternative.
          4. Sunt liber să mă retrag undeva la tara (inca este o bucățică de pământ, comuna, a bunicului). Să fiu propriul meu stăpân, sa cresc animale, sa nu port masca, sa nu mă vaccinez, sa fug pe poluare, sa fug de zgomot, sa nu mă simt limitat. Decât de impozite, desigur.
          5. Sa raman, din comoditate, la actualul loc de muncă. Acceptând impunerile. Pangandu-ma că un copil nedezvoltat emoțional de ele și revootandu-ma mereu. Sau asumandu-le bărbătește că pe o alegere constienta. Și, trecând peste.
          Înțeleg temerile tuturor dar, după 6 luni de virus și stres, ar cam trebui sa definim pentru noi modul de abordare a viitorului.

          • Ar trebui sa va ingrijoreze cum de-si permit angajatorii sa se comporte asa cu dumneavoastra, stiind si ei ca aveti oricand posibilitate sa go amish. Scuze, n-am putut sa ma abtin. Nici mie nu-mi place vaicareala.

            • @baraka. Își permit pentru că nimeni nu este indispensabil. Nu sunt naiv și nu mă auto-amagesc, doar ni se crează iluzia importantei. Viata, si businessul, merg mai departe, cu sau fara mine.

    • @ EuNuke scenariul descris este valabil cand purtati masca multe ore, nu doar pentru 30 min. cat dureaza, de exemplu, sa faci cumpărăturile la magazin. Masca te protejează in cazul asta. Apoi, orice masca trebuie purtată maxim 3-4 ore, cum este recomandat. Dacă o purtați 8 ore, inseamna ca nu stiti ce faceti. Asadar, masca este FOARTE utila daca este purtată un timp mai scurt.

  9. Buna relatare. Cine nu intelege, in ciuda explicatiilor medicilor, guvernelor si a OMS-ului, gravitatea virusului, nu sunt neaparat idioti, pot fi in denial. Sunt si medici in denial. Reactia la o catastrofa prin negare, ignorare, minimalizare sau teorii ale conspiratiei este o chestiune psichologica si nici unii medici nu sunt imuni la reactii aberante. Canalizarea energiei trebuie sa fie in gasirea de solutii ingenioase de a face fata situatiei – in scoli, in societate, in cultura, la servici si acasa, in paralel cu efortule de a limita raspandirea virusului si de a gasi tratamente eficiente si vaccin.
    In Dilema Veche este un articol interesant Lockdownul mintii al lui Sever Voinescu. De obicei ii apreciez articolele dar in cazul acesta scrie aberatii. Devine expert in epidemiologie si sustine ca lockdownul nu rezolva nimic si ca prosti sant cei care repeta aceeasi greseala.
    1.Boala apare la cateva zile pana la doua saptamani de la contact si contagiositatea este pana la doua saptamani.
    Deci, de la un moment dat in timp, in patru saptamani, cei care au virusul, nu o sa mai fie contagiosi. Asa s-a rezolvat problema in N.Z. Da ca mai apar cazuri in numer mic pot fi rapid isolate si prevenita raspandiea si creeterea exponentiala. Plus testare un masa, la scoli, la servici, poste si in magazine mari. Problema este cand deschizi granitele si vin infectati. Uitati-va la greci ce au patit.
    2. Daca 1% din infectatii diagnosticati are nevoie de spitalizare, daca sunt 10000 de infectati de infectati pe zi, in fiecare zi, peste doua saptamani ( cand starea se agraveaza) si in fiecare zi dupa aceea, 100 de pacienti o sa aiba de spitalizare. Si cifra creste exponential. In scurt timp, nu mai sunt locuri in spitale si nici personal medical care sa-i trataze. Din cei spitalizati, o parte ajung la respiratie artficiala, la dializa, sau la circulatie extracorporeala si tratamentul poate sa duereze luni de zile pana cand moare sau se externeaza din spital. Personalul medical si resursele pentru salvarea acestor pacienti sunt enorme. Peste un numar de pacienti gravi la un moment dat in timp, spitalele nu mai pot trata pacienti- asa cum s-a intamplat in Europa si SUA si atunci pacienti zac pe podelele spitalelor, in ambulante sau acasa.
    3. Am citit un articol f. bun al unei doctorite de origine romana din Suedia care explica celor care invoca modelul suedez, mortalitatea ridicata, problemele cu care s-au confruntat in spitale, masurile care s-au luat si cum populatia disciplinata respecta indicatiile ministerului sanatatii.

  10. Eu m-am imbolnavit la 4 zile dupa contact, la 4 zile dupa ce m-am imbolnavit eu, s-a imbolnavit si nevasta. Am facut testul imediat dupa primele simptome – febra usoara cu frisoane. A iesit pozitiv. Sfatul meu este sa urmati imediat, de la primele simptome, tratamentul indicat, adica Azitrox, dexametazona si un anticoagulant. In felul asta evitati o eventuala pneumonie (antibioticul), o suprareactie a sistemului imunitar (dexametazona) si o posibila coagulare a sangelui (adevarat pericol, cunosc o persoana care a facut un atac cerebral din cauza asta, dupa ce s-a infectat). Singurele probleme pe care le-am avut au fost dureri puternice de spate si picioare – care m-au impiedicat sa dorm o noapte – dureri usoare de cap si oboseala. Fara tuse, cu febra usoara numai in primele doua zile. Cam la fel nevasta. Nu m-am dus la spital iar DSP-ul m-a ignorat complet, chiar daca facusem testul si iesise pozitiv. Sunt complet depasiti.

    • Dexametazona NU e indicata de la primele simptome, cu din ziua opt de la debut. In faza virala inițială efectul antiinflamator va permite cresterea replicarii virale, deci o infecție mai severă. După faza inițială virala poate continua, la o parte a pacienților, un răspuns inflamator exagerat, așa-zisa furtuna a citokinelor, foarte periculoasă, care este combătută cu corticosteroizi precum dexametazona. Deci momentul contează. Asta e ceea ce spun ghidurile de tratament actuale, elaborate după experiența acumulată – dacă rețineți inițial se spunea că dexametazona este contraindicată, apoi s-a arătat că poate ajuta, practic sunt ambele valabile dar fiecare în o anumită etapă a bolii.

  11. Neapărat o tomografie pulmonara. Virusul asta lovește dur plămânii. Lasă urme care la unii seamănă cu 40 de ani de fumat.
    Două tampoane la interval de 10 zile. Daca ambele sunt negative , nu mai aveți virusul in corp.
    Oricum , masca mereu. Sticluță cu dezinfectant ( de calitate ) in geanta. Nu vă iludeti că deveniți imun la Covid. Imunitatea e doar temporara. Identic că la comuna gripa. 2-3 maxim 4 luni veți avea anticorpii in corp. După dispar și sinteti vulnerabil. Mai ceva că înainte deoarece virusul face ravagii in corp. Îl slabeste. Plămâni , ficat , la unii chiar și la creier, lasă urme adânci virusul.
    Sănătate dumneavoastră și doamnei. Fiți atenți. Mereu. Inclus cînd vă întâlniți cu rudele.

    • Din februarie mă feresc de Covid. In Italia care ducea morții cu camioanele la crematoriu. Masca de protecție ar trebui sa devină obligatorie la toți și oriunde. E cea mai simpla și ieftina metoda de a evita o ipotetică infectare. Confirmată de teorie matematica.
      Și tot din experiența italiană , cine răspindeste virusul sint predominant asimtomatici. In primul rand rudele , fii, nepotii care fiind mai tineri , sint mai rezistenți. Nu povestesc basme. Doi vecini, fica si tatăl au murit unu după altul infectați de Covid. Vectorul a fost nepotul lor. Aparent sănătos tun dar testat ulterior era un focar ambulant de virus.

  12. @PAFI,
    Eu nu sint medic, dar vorbind asa, dupa ureche, nu sint sigur ca a lua imediat cortizon (dexametazona) e o idee buna, pentru ca risti sa reduci eficacitatea sistemului imunitar exact in momentul in care ai cea mai mare nevoie de el si cind nu stii inca daca in cazul tau va suprareactiona sau nu, or in majoritatea cazurilor suprareactia nu are loc si organismul reuseste sa combata eficient virusul. Eu am inteles ca dexametazona e buna pentru cei care au deja forme grave, deci la care sistemul imunitar a suprareactionat deja.
    In orice caz, as vorbi cu un medic inainte de a inghiti tipul asta de medicamente.

  13. „Minunea este în noi, sau nu este de loc.”

    Vă doresc multă sănătate!

    Am amânat citirea articolului, pe care l-am văzut mai de mult, până astăzi. Observ astfel că, în ceea ce privește minunile din noi, aveți după părerea mea deplină dreptate. Simpatizanții PSD, precum Oana Lovin, Codruța Cerva și Iosefina Pascal foarte populare și în paginile Sputnuk, au organizat în această seară un nou protest „anti-botniță”.

    Despre ce maladie vorbim, de fapt?! Despre SARS-CoV2, sau despre a celor din Piața Victoriei?

    Pandemia a devenit un instrument politic, unul de campanie electorală. Și nu doar în România. Cinismul depășește orice imaginație. Paradoxul este că PSD a anunțat cu multă zarvă că a cooptat în rândurile sale doi medici care apar adesea la TV vorbind despre importanța protejării sanitare a populației, d-nii Rafila și Streinu-Cercel. Probabil domniile-lor nu vor fi întrebați niciodată de mass-media (instrumentele de manipulare ale cleptocrației) ce părere au despre protestele anti-mască organizate de tovarășii dânșilor.

  14. Nu ati mentionat daca sunteti fumatori, dumneavoastră si sotia, fiindca virozele respiratorii sunt o „distracție” auto-invitată, in acest caz. Sa nu uitam factorul esențial, poluarea aerului bucureștean!
    Cat priveste masca obișnuită, de larga folosință actualmente, evident ca nu protejeaza contra microorganismelor virale, este, purtata mereu si pretutindeni, de acord cu @baraka & @euNuke!, un obiect masificator, convențional, semnificand obedienta, înregimentarea cetateneasca si politica intr-un stat politienesc!
    Dar iata „grija” (paternalismul) autorităților pentru „sanatatea” noastra: orarul de iarna este notoriu (si la Bruxelles!) ca perfect nociv mai ales vârstnicilor si copiilor, dar din motive strictamente economice, ni l-au impus!…

  15. Nimic din ce e descris nu e diferit de o gripa mai serioasa. Oricine a fost la ATI (cand nu era la moda) si oricine a fost bolnav cu adevarat realizeaza cat de grava e o boala daca mediul iti recomanda vitamine. Pentru cine stie sa citeasca, e clar ca majoritatea problemelor au fost in capul povestitorului, i-a fost teama pentru teama i-a fost inculcata. Sunt lucruri pe care nu le inteleg (cum ar fi sa incerci sa „faci miscare” cand tu esti bolnav de gripa si nu te simti bine sau „Am trecut pe lângă o criză serioasă probabil numai datorită unui inexplicabil noroc.” Cred ca si eu am fost salvat de la moarte de cel puti cinci or de cand am inceput sa scriu comentariul asta si e posibil sa fie „un semn”.
    O singura categorie de oameni ar fi interesata sau impresionata de ce-i descris in articol: cei pe care nu i-a durut in viata lor nici macar un dinte. Eu am trecut foarte aproape de moarte la ATI, pentru ce am nu-mi recomanda nimeni vitamina C sau E. Ar trebui sa existe un minim respect pentru cei cu adevarat bolnavi, macar din decenta sa-ti faci socoteala ca unul care sufera de ani de zile (sau de cand s-a nascut) n-o sa fie amuzat ca tu crezi ca ai trecut printr-o mare incercare din cauza unei gripe.

  16. Buna seara,puteti sa ne spuneti daca ati facut evaluarea ?Eu am trecut prin boala recent si am experimentat aceleasi lucruri.Momentan ma confrunt cu oboseala frecvent si dureri de spate .Dupa radiografia facuta si consultul la medicul pneumolog se pare ca plamanii au fost afectati moderat.Mi.a prescris un spray Spiriva multe lichide si cv pt curatarea alveolelor .Se pare ca va fi un proces mai indelungat …Mai experimenteaza cineva ceva asemanator?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro