vineri, martie 29, 2024

Tudorei, bombonei și ciordăchei, din nou la orizont

Nu știu alții cum sunt, dar eu unul trăiesc în ultimii 30 de ani în această țară cu senzația că rătăcesc permanent printr-un imens labirint. Un labirint prin care știu că, undeva, în același timp cu mine, bântuie o Fiară hidoasă, doar că nu știu când și unde mă voi întâlni cu ea. Labirintul e împodobit cu firme colorate, luminoase, supermarketuri cu de toate, vacanțe însorite, libertate de exprimare, de mișcare, piste de biciclete, mașini de ultimă generație etc. Și totuși gândul că toate acestea se vor stinge brusc la un moment dat și Fiara își va face apariția întunecând totul revine periodic.

Ultima oară gândul ăsta mi-a revenit când, nu demult, imediat după ce CEDO anunțase decizia sa potrivit căreia Laura Codruța Kovesi a fost îndepărtată în mod abuziv de la conducerea DNA în 2018, îl ascultam pe domnul Tudorel Toader explicând, cu un aer didactic, foarte sigur pe sine, că nu el este cel care a demis-o pe doamna Kovesi, ci președintele Iohannis, cel care a semnat documentul oficial.

Momentul vine într-o perioadă în care, așa cum era de prevăzut, criza provocată de această pandemie și modul haotic, uneori ridicol în care este ea gestionată de actualele autorități stârnește foarte multă nemulțumire și frustrare. Prestația președintelui, mai ales din perioada de început a crizei, când cu ochii aproape ieșiți din orbite, apăsând la maximum cuvintele, ne tot repeta, aproape isterizat, că țara este într-o situație FĂRĂ PRECEDENT (ca și cum războaie și cutremure în țara asta nu s-ar fi văzut), m-a dus adesea cu gândul la o țață de cartier cu poalele-n cap. Cât despre domnul Vela, ordonanțele lui ”militare” (dar cu ”recomandări” ) și bâlbâielile sale interminabile, nu cred că mai e cazul să amintim.

Dar ceea ce mi se pare mie cu adevărat îngrijorător este că nimeni nu pare să fie conștient care este alternativa la actuala putere. Ne întrecem unii pe alții atacându-i pe actualii guvernanți ca și cum n-ar fi nicio problemă cine ar veni în locul lor. Ca și cum am fi într-un stat democratic solid, bine clădit, pe o fundație solidă.

După alegerile europarlamentare de anul trecut, când PSD a primit ce merita, mulți optimiști sperau că momentul va marca începutul unei căderi ireversibile a acestui partid, poate chiar dispariția sa de pe scena politică a țării. Ar fi fost un lucru firesc după prestația din ultimii 30 de ani, dar mai ales din perioada de după alegerile din 2016, când au dovedit cu vârf și îndesat cine sunt și de ce sunt capabili. Și credeam că toată lumea de bun simț din țara asta, a înțeles că un partid care, odată ajuns la guvernare, face tot ce-i stă în putere ca să submineze fundamentele a ceea ce numim stat de drept, ale democrației în fond, doar pentru a-și proteja anumiți clienți, nu merită să fie privit în continuare ca un competitor viabil, corect în lupta politică democratică.

Dar nu e deloc așa: Partidul Social Democrat nu pare deloc a fi ”pe ducă”. Partidul Social Democrat vine acum cu propuneri de genul ”relansăm România”, depune moțiuni etc. Este bine sănătos, chiar dacă sensibilul și delicatul domn Ciolacu mai leșină din când în când…

Și asta pentru că noi toți, inclusiv armata de observatori politici și analiști lucizi, echilibrați, echidistanți care ne iluminează zi de zi, preocupați numai și numai de adevăr și niciodată de propria notorietate și prestigiu, uităm, sau ne facem că uităm, că PSD este urmașul direct al Partidului Comunist Român.

Din momentul în care domnul Ion Iliescu a anunțat, în 1990, că, în ciuda tuturor asigurărilor precedente mincinoase, FSN va participa totuși la alegerile din acel an, primele alegeri de după ”căderea” comunismului, iar țara întreagă, cu excepția câtorva scâncete, A ACCEPTAT această mârșăvie nerușinată, ea, țara, a acceptat o leucemie în propriul ei sânge.

Noi astăzi trăim în continuare cu acea leucemie în sânge, transmisă pe linia PCR-FSN-FDSN-PDSR-PSD. Fiindcă odată cu acea decizie, FSN a luat cu el, la acele alegeri din 1990, nu doar infrastructura logistică uriașă de care beneficiau comuniștii (cu ajutorul căreia a câștigat detașat alegerile respective) ci absolut TOT ceea ce înseamnă PCR – Partidul Comunist Român – din punct de vedere moral, uman, modul de selecție a ”cadrelor”, mentalitățile, frustrările, spaimele etc.

PSD este un partid democratic exact în măsura în care cineva care se parfumează fără să se spele în prealabil poate fi considerată o persoană civilizată. Și noi toți continuăm să ne purtăm după principii democratice (diversitate, dreptul la exprimare etc) cu o șleahtă de infractori care nicio clipă, din 1990 încoace, nu au făcut altceva decât să maimuțărească democrația, subminând-o permanent din interior.

Dacă noi astăzi, în 2020, trăim în ceea ce putem numi încă democrație, economie de piață etc, este doar pentru că atunci, în anii 1990, acești comuniști, în ciuda voinței lor, au fost nevoiți să o accepte. Pentru că ei atunci au înțeles un lucru: ”Dacă nu lăsăm să vină investitorii străini, economia se va duce naibii definitiv iar noi nu vom mai avea ce fura”. Amintiți-vă anii 90, amintiți-vă de Văcăroiu, toți anii aceia pierduți prostește, au fost pierduți doar pentru ca ei să-și dea seama de acest lucru.

Dar investitorii, ca să vină, aveau nevoie de niște garanții: instituții democratice, stat de drept, norme europene, etc. La momentul Snagov 2000, când s-a semnat declarația care a pus România pe calea europeană, acești maimuțoi au semnat cu gândul acesta în minte: ”OK, vreți democrație? Vă arătăm noi democrație”. Și din momentul acela au început să o maimuțărească. Au fost maimuțărite toate instituțiile statului: Parlament, Curte Constituțională, ANI, precursorul DNA (să ne amintim PNA-ul lui Bombonel), Consiliul Concurenței, absolut toate nu au făcut ani și ani de zile decât să maimuțărească modelul lor european. Poate mai puțin Președinția, față de care urmașii bolșevicilor au un respect aparte: e instituția Tătucului – ăsta este nivelul real de înțelegere a principiilor democratice occidentale, europene, de care acești oameni sunt capabili.

În paralel cu această maimuțăreală, ei au mai făcut un lucru, aplicând la perfecție tehnicile de diversiune moștenite de la bolșevici: au implementat temeinic la nivelul opiniei publice ideea că pe scena politică toți jucătorii sunt ”la fel”. Toți fură, etc. În acest fel ei își maschează adevărata identitate: pierzându-se printre ceilalți. Dar nu este așa.

Nu neg, și nimeni nu poate nega, că în celelalte partide (care nu se trag din comunism) este plin de proști, oportuniști, oameni needucați etc, dar numai la PSD găsim indivizi capabili ca, ajunși la putere, să modifice din temelii modul de funcționare a justiției pentru a apăra câțiva infractori care pentru ei sunt de o importanță strategică.

Niciun alt partid nu și-a inventat propriile organe de propagandă (Antena3 etc) cu care să toarne cu atâta tenacitate în mințile oamenilor ură și prostie.

Nici un alt partid nu a dat oameni capabili ca odată plasați în anumite instituții cheie ale statului să se folosească cu atâta tenacitate și pricepere de funcțiile lor pentru a COMPROMITE în ochii publicului ideea de instituție de stat de inspirație europeană (priviți-l cu atenție pe Valer Dorneanu). Ei disprețuiesc profund orice instituție de inspirație europeană, pentru că îi încurcă în șirul de infracțiuni pe care le au permanent în minte dar mai ales pentru că, frustrați congenital cum sunt, îi oripilează inteligența superioară lor care a dus la crearea acelor instituții europene și care în lumea civilizată și-au dovedit eficiența.

În acest sens domnul Tudorel Toader este un exemplu emblematic. Cunoscător excepțional al legilor, el și-a asigurat din punct de vedere juridic o acoperire perfectă, astfel încât în acest moment poate spune fără reținere și rușine, că nu el ci președintele Iohannis a demis-o pe Laura Codruța Kovesi în 2018. Și țara ascultă și cade pe gânduri: ”Nu cumva are dreptate?” Iar unii răspund chiar: ”Ba da! Uite ce băiat deștept. S-a descurcat. Bravo lui!”

Un coleg jurnalist, o persoană de un mare bun simț, mi-a spus recent că, ascultând balivernele pesedistului pe care îl intervieva, a început pur și simplu să-l doară capul. Și este firesc să fie așa: noi tratăm după principii democratice (Ce părere aveți? Cum considerați că ar trebui procedat în situația dată? etc) niște lichele penale care oricând, la o bere, după interviu, îți pot râde-n față spunându-ți: ”Bă, da prost ești! Mai trebuie să crești bă țâcă!” Bunul simț elementar este în asemenea hal batjocorit de aceste haimanale încât e inevitabil să te doară capul.

Așa se face că noi astăzi, în loc să ne bucurăm că România, țara în care la orice pas poți să calci într-o flegmă trasă din rărunchi și apoi împroșcată pe trotuar, țara în care primăvara, pe pajiștile înflorite de la poalele munților și de la marginea pădurilor, apar tone de cutii de conserve, de bere și alte gunoaie din care se scurg zemuri puturoase, a dat Europei primul procuror general european din istorie și că CEDO a dat în sfârșit o decizie prin care mizeria care i s-a făcut lui LCK în 2018 a fost scoasă la lumină, stăm acum și ne întrebăm dacă Tudorel nu cumva are dreptate când spune că nu el ci președintele a demis-o de la DNA pe Kovesi! De ce? Pentru că suntem echilibrați! Trebuie cumpănit înainte de a ne pronunța! Avem discernământ! Nu suntem ușor de păcălit! Vai și avem atâtea alte probleme importante!

Țara care a permis umilirea și scoaterea din scena politică a unor oameni precum Corneliu Coposu, Ion Rațiu sau Regele Mihai, țara care a permis apariția în prim plan a tot felul de bombonei, tudorei și ciordăchei, care ne explică cu ardoare cum trebuie noi românii să ”abordăm”, să ”tratăm” democrația occidentală, ”cu prudență”, ”cu discernământ”, fără să renunțăm la ”tradiții”, la ”specificul național”, că democrația nu este chiar așa cum o prezintă occidentalii (Deși chiar așa e: vreți să trăiți ca noi? Respectați câteva reguli elementare – e cât se poate de simplu), a căzut pe gânduri ascultând afirmațiile lui Tudorel potrivit cărora nu el ci președintele Iohannis a demis-o pe LCK.

Nu cumva are dreptate?

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Clicile de condamnati, anchetati si (inca) neprinsi s-au prins mai repede cum sta treaba cu „democratia” si s-au organizat din 1990 in „partide”. Au trecut 30 de ani si romanii normali inca nu au terminat de idealizat democratia. E timpul sa se organizeze de jos in sus (bloc, strada, cartiere etc), sa se implice, sa deranjeze (partide, organizatii civice etc). Altfel continuam caderea libera.

  2. Ciolacii, dornenii, ciordacheii, badalaii, bomboneii, tudoreii si ….toti ceilalti, sunt creati de clepto-securistii ante-89. Clepto-comunismul de tip nou, cel care a metamorfozat tovarasul in „domn” are 2 parti: partea care se vede la teve si partea care NU se vede la teve. Ce nu se vede la teve e clasa conducatoare, care decide ce sa se vada la teve.

    Restul e „program de guvernare” prin care toti „astia” se lupta cu „statul-paralel”, pentru binele celor care-i voteaza.

  3. romanii de ce voteaza in continuare cu pnl/psd/alde/udmr si nu cu usr/plus? pentru ca romanii vor hoti la putere, ca sa le fie complici si sa castige si ei ceva

  4. Grea dilema cetățeanului româhnit…
    Tot ce spuneți despre PCR…PSD este mai mult decât perfect adevărat.
    Dar PNL a preluat masiv din metehnele și stilul PSD…PCR, iar puișorul de sub aripa PCR/SD este exemplar pentru coabitarea socio-politică dintre PCR/SD și PNL – Călin Popescu Tăriceanu. El a distrus România prin acțiunile lui începând cu guvernarea PNL din 2008 când a agravat criza prin măsuri iresponsabile. Isteria, pardon, istoria lui începe imediat după revoluție, când îi sorbea cuvintele lui Iliescu (este un videoclip memorabil cu toți așa-zișii liberali care făceau același lucru). Pseudo-liberalii roșii au format Aripioara Tânără a PNL (tânără și roșie ca steagul URSS).
    În timp ce PNȚCD a fost jertfit pe altarul schimbării veritabile (actualul partid omonim nici nu merită pomenit), PNL a fost penetrat și atomizat până când idealurile liberale au devenit irecognoscibile. Capacitatea de a conduce societatea românească lipsește oricărui partid actual – P_CR/SD și PNL sunt prea contaminate de metehnele enunțate de dvs, iar USR-PLUS nu are experiență nici măcar în gestionarea propriei vieți de partid, darămite a celei sociale din întreaga țară.
    Deci? Suntem lipsiți de alternative, dar măcar PNL nu face jaful pe față și în disprețul prostimii (aici P_CR/SD include pe toți oponenții lui, indiferent de gradul de inteligență).
    Orice om cu un minim barem de inteligență poate vedea că P_CR/SD este incapabil să guverneze – pentru că perioada în care P_CR/SD s-a aflat la cârma țării nu prezintă nici o realizare notabilă (intrarea în NATO și UE s-a realizat cu călcarea pe inimă a tagmei jefuitorilor care se intitulează P_CR/SD).

    • Faptul ca pana in 2016 Petre Roman a ajuns sa reprezinte PNL in Senatul Romaniei este suficient sa defineasca actualul PNL. Profilul lui PR de pe Wikipedia (pagina in engleza) a trecut pe la Nufarul, cred ca si l-a scris singur. Ma mir ca nu s-a gasit nimeni sa-i aduge cate elemente care sa-i reimprospateze memoria.

  5. Exista doar un cuvant pentru cei din titlu

    NESIMTITI

    Cuvantele mai moi – lipsiti de bunul -simt – sunt cu mult prea blande pentru ei.
    Puscaria, decizia CEDO, oprobiul public nimic nu i-a facut sa faca si sa ramana tacuti pe stanga.

    Dreptatea inseamna sa judeci in litera dar si in spiritul legii.
    Unii nu pot accepta ca au gresit, ba unii mai smecheri arta ca altii au gresit.
    Cei din titlu stiu cu totii ca au gresit in spiritul legii – unii sunt demonstrati cu acte si mai sunt si altii care inca nu au actele incheiate dar sunt tot la fel – Valer Dorneanu este unul, altul este Arafat.

    Ce iti ramane sa faci?
    Sa urli la ei ca sa le ceri sa taca – etapa1 -, sa ii marginalizezi – etapa 2.
    Mie imi ramane sa pun in aplicare planul – etapa 1 este in derulare.
    Dar daca mai trebuie sa insist o sa reiau pana vad o urma de reactie.
    Apoi o sa trec la etapa 2.

  6. Uite, am sa spun un lucru stiut dar deseori uitat sau trecut cu vederea, schimbarea a inceput inca de acum 30 de ani si continua. Dar genul asta de schimbare e greu de facut. Ganditi-va la cea mai cunoscuta schimbare, cu Moise care i-a plimbat pe evrei pana cand n-au mai ramas decat cei nascuti in libertate, mesajul asta e trist, foarte trist. Pentru cei care-si mai aduc aminte dar si pentru cei care erau prea tinari sau s-au nascut dupa, acum 30 de ani Iliescu a castigat cu 90% dintre voturile exprimate iar la vot s-au prezentat peste 80% dintre cei inscrisi pe liste (iertati-mi aproximarile). Voi, cei nascuti in libertate, fiti optimisti dar ramaneti prudenti!

    • shimbarile sociale n au aceeasi dinamica ca cele technologice. e drept, unui sapiens iesit din grota i au trebuit sute de ani sa evolueze, nu cadeti insa in retorica jivinelor ce vor sa pastreze cit mai mult acel status quo ce i avantajeaza ! daca referinta sint cimpanzeii ludovic (cica i liberal) si iohanis (asta are conformatie tipica de securist si niste case n portofoliu) sau urangutanul ciolacu (ce nume !) se vor pierde citeva generatii, si nu i drept, lucrurile pot fi indreptate repede

  7. „trăiesc în ultimii 30 de ani în această țară cu senzația că rătăcesc permanent printr-un imens labirint…”

    Labirint?! Ce labirint, situația e dreptă și clară: de 30 de ani România este un stat captiv, condus de o guvernare cleptocratică transpartinică?! Dacă ne pierdem în metafore labirintice, evitând să recunoaștem cauza dezvoltării sinuoase a României, nu avem nicio șansă să schimbăm ceva.

    Nu PSD este problema, nu personal, d-nii Dragnea, Toader, Iordachen, Nicolicea, ori Nicolae, sau alții asemenea lor, ci grupul ifracțional organizat de tip mafiot, format din mambrii din rândul al doilea ai Securității și PCR, transpartinic, care a capturat statul.

    Tudereii, bomboneii, ciordăcheii etc. sunt doar instrumente ale cleptocraților. După cum lesne se poate observa, condamnarea și trecerea unora dintre ei (chiar dintre cei cu funcții înalte) pe la pușcărie nu schimbă nimic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Serban Georgescu
Serban Georgescu
Șerban Georgescu, născut la 6 august 1967, la București, este jurnalist, editor web, colaborator Dilema Veche. Ultima carte publicată: ”Scrisori dintr-o piramidă”, poeme, Editura Paralela 45, 2017

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro