Dictatura lui Ben Ali in Tunisia a fost extrem de reala, la fel ca si somajul care ajunsese formal la 14%. De facto a fost mai mare de 20%. Lipsurile zilnice ale populatiei si colac peste pupaza scumpirile alimentelor de baza (faina, ulei si zahar) cu mai mult de 30% au produs nemultumiri care ar fi putut fi “lichidate” la modul in care se procedase in trecut – putini morcovi si mai multe bâte.
De data aceasta au intervenit insa o serie de catalizatori care nu existau acum 5 ani cand s-au produs ultimele manifestatii populare de amploare. Primul catalizator – “dovezile” de coruptie majora ale familiei dictatorului, revelate pe larg de msajele trimise de oficialii Ambasadei Americane din Tunisia si publicate de Wikileaks. In aceste mesaje, 13 la numar, nefasta cifra pentru dictator, sunt descrise “zeciuieli” pe care membrii familiei prezidentiale si le insuseau la fiecare afacere serioasa. Nimeni nu putea face afaceri in Tunisia fara ca aceasta familie reprezentata de zeci de nepoti, veri sau cumnati sa-si nu primeasca obolul.
Privatizarile impuse de asa-zisul proces de democratizare promovat de Ben Ali au fost acolo exact ca si in alte parti din lume o afacere, care a saracit patrimoniul statului si a imbogatit fabulos cativa oameni apropiati regimului dictatorial.
Citind mesajele dezvaluite de Wikileaks nu poti sa nu faci comparatii cu alte locuri, in timpuri diferite, din nefericire si contemporane. Cateva lucruri interesante de semnalat: in primul rand faptul ca atentionarea populatiei spre aceste dezvaluiri Wikileaks s-a facut printr-o campanie sustinuta a retelelor sociale, in special Twitter; in al doilea rand cateva bloguri din Tunisia si din afara ei au preluat textele Wikileaks si le-au tradus in franceza si araba (Tunisia este o tara francofona); al treilea rand pentru a promova distributia mesajelor si pentru cei care nu sunt on-line au fost pregatite “manifeste” in limba araba, care contineau mesajele textelor divulgate de Wikileaks, de multe ori amplificate sau scoase din context.
De mentionat ca o mare parte din manifestele acestea au fost tiparite si introduse in Tunisia dintr-o tara vecina (de la rasarit), cu care Tunisia are divergente teritoriale . Daca Revolutia Romana din ’89 a fost considerata in afara Romaniei ca prima “revolutie la televizor,” Revolutia de Iasomie a Tunisienilor poate fi considerata prima revolutie a internetului si a retelelor sociale, bineinteles si cu ajutoare off-line!
Interesant de citit articolul care face legatura intre Wikileaks si Revolutia Tunisiana, in Business Insider si bineinteles cele 13 mesaje nefaste pentru Ben Ali, publicate de Wikileaks.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Mentionez ca acum la putere este Fouad Mebazza. Mare nomenclaturist al regimului , fost ministru a tineretului si sportului in perioada 1973-1978 . Facind abstractie de perioada cind a fost ministru , nu sint asemenari cu un personaj romanesc de dupa 1989 ? :)
salut Stefan :)
Numai coincidente istorice, nimic asemanator :roll:
http://it.wikipedia.org/wiki/Fouad_Mebaza%C3%A2
Mai mult de o coincidenta . O fi fratele nelegitim (ascuns) a marelui nostru cirmaci de dupa 1989 . :)
eșalonul doi :)
Buna ziua!
Intreaga zona din care Tunisia face parte este condusa inertial de dictatori ca ramasite a vechilor intelegeri din perioada razboiului rece sau de conducatori dinastci impunterniciti de aceiasi ordine.
Nimic nu s-a schimbat cu exceptia unor promisiuni care iata au aparut apoi au disparut ca o fata morgana.
Ultimul decenieu al secolului trecut si primii ani ai deceniului al anului 2000 au furnizat o falsa liniste si o bruma de prosperitate dupa deceniile razboiului rece, (care a tinut oamenii uniti in frica) a facut populatia sa spere.
Din pacate criza si efectele unei mondializari agresive, apoi 11.09.2001, ulterior criza economica au inceput sa spulbere sperantele oamenilor, care iata intrevad spectrul saraciei si al foametei dincolo de promisiuni .
Visurile de prosperitate si stabilitate s-au scurs ca apa in nisip, iar oamenii aceia siu ce inseamna si apa si nisipul.
Nu stiu daca putem considera Tunisia ca fiind primul de caz de rasturnare a puterii in care internetul participa la revolutie. :)
Chiar daca revolta de strada din 2009 de la Chisinau nu se incadreaza la „revolutie” , retelele de socializare Twitte si Facebook au avut un rol important in organizarea si potentarea miscarilor care au dus la schimbarea regimului comunist.
http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/VIDEO-Revolutia-Moldova-Internet-Twitter_0_22198586.html
Aura,
epitetele dramtice apartin in totalitate presei occidentale. La Chisinau lucrurile nu s-au terminat cu o totala disolutie a regimului si comunistii o duc bine-merci pana astazi. Nu cred ca vor plati pentru crimele faptuite in perioada despre care vorbiti!
De asta am si spus ca la Chisinau nu a fost o revolutie. Observam doar rolul asemanator al internetului in desfasurarea celor doua miscari de revolta.
Este neindoielnic faptul ca retelele virtuale au avut un mare rol atat in revolta de la Chisinau cat si in cea din Tunisia. O privire comparativa a celor doua serii de evenimente arata ca, pentru a avea succes, mai este nevoie de ceva, nu spunem ce … ceva „inefabil”.
Pe această temă vă recomand cartea lui Evghenii Morozov, „The Net Delusion” http://www.amazon.com/s/ref=nb_sb_ss_i_0_24?url=search-alias%3Dstripbooks&field-keywords=morozov+the+net+delusion&sprefix=morozov+the+net+delusion
O asemanare izbitoare intre ce s-a intamplat acolo dpdv economic si social cu ceea ce se petrece la noi in ultimii ani. Nepotisme la cel mai inalt nivel, coruptie, favoritisme. Diferenta: temperamentul lor vs. temperametul nostru. Noi mai rabdam, ei nu. Cunosc tunisienii si stiu ce zic.
In ultimii 20 de ani , nu in ultimii ani . Pe mail-uri circula chemarea la lupta pentru desecretizarea contractului cu Petrom de catre actualul guvern corupt , si ieftinirea pretului benzinei . Pai, nici Mucea , nici Adrian Nastase , nici Dan Ioan Popescu , nu sunt ministrii lui Boc cel Mic care nu era prim ministru pe vremea cand s-a fixat redeventa aia de rahat , pe care o primea Irakul prin 1950 de la BP.
Petru,
Comentariul tau este unul dintre cele mai pertinente. Cum si eu cunosc bine Tunisia si tunisienii, traind acolo 8 ani, vorbesc in cunostinta de cauza. Comparatia pe care o fac unii comentatori cu regimul Ceausescu este goala. Regimul Ben Ali la nivel economic si social este mai mult decit asemanator cu ceea ce traieste rominul la el acasa astazi…cum bine ai spus. Dar totusi are si o diferenta cu avantaj Tunisia: au o infrastructura jos palaria. Romania poate numai sa viseze la asa ceva…