marți, ianuarie 19, 2021

Turcia își tratează jurnaliștii ca teroriști

„Jurnalismul nu e o infracțiune, iar a cerceta atent puterea nu este un act de terorism, ci un serviciu public“, declara zilele trecute Barbara Triomfi, director executiv al International Press Institute – IPI, după anunțul pedepsei cu închisoarea pentru 14 jurnaliști ai cotidianului turc Cumhuriyet. Regimul abuziv al președintelui Erdoğan a transformat instituțiile statului în instrumente de represiune, în disprețul legii, al regulilor de orice fel și sub orice pretext. Cumhuriyet este una dintre puținele publicații de opoziție rămase în picioare după ampla operațiune de epurare a societății turce, ocazionată de o lovitură de stat eșuată, ale cărei resorturi nu au fost niciodată clarificate. Pentru că a îndrăznit să chestioneze împrejurările puciului, ziarul a fost fixat pe lista neagră a dușmanilor, unde figura deja din momentul când s-a orientat spre centru-dreapta și a decis să apere valorile libertății și ale democrației. Fondat în 1924, ziarul a trebuit să facă față în 2008 unui atac cu „cocktail Molotov“ asupra redacției din Istanbul, iar în 2015 să se despartă de redactorul-șef Can Dündar și de corespondentul de Ankara, Erdem Gül, condamnați la închisoare pe viață pentru publicarea unei investigații considerate act de spionaj și trădare de țară. Jurnaliștii dezvăluiseră cu dovezi că Turcia transporta armament pentru rebelii din Siria. Ziarul a fost premiat de organizația internațională Reporteri fără Frontiere și a primit Right Livelihood Award  pentru curajul de a apăra libertatea presei în perioade negre de cenzură și persecuție politică.

După nouă luni de proces, aproape jumătate dintre jurnaliștii cotidianului au primit sentințe între doi ani și jumătate și șapte ani și jumătate sub acuzația că ar fi avut legături cu predicatorul Fethullah Gülen, emigrat în SUA, sau ar fi colaborat cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan.

„Nu eu, ci Turcia şi libertatea presei din Turcia au fost condamnate“, a declarat redactorul-şef Akin Atalay, citat de AFP, care a dezmințit pe întreg parcursul procesului acuzațiile. Ziariștilor li s-a interzis să părăsească Turcia și au dreptul la apel, însă șansele ca sentințele să se schimbe sunt minime, în condițiile în care justiția a fost subordonată de liderul autoritar, care a exterminat practic opoziția. „Noul totalitarism de la Ankara repune în scenă coregrafia stalinistă sau nazistă. Nu pedeapsa este importantă, ci pedagogia colectivă a terorii“, arată Ioan Stanomir pe contributors.ro. Jurnaliștii condamnați la închisoare de o instanță din Silivri fiind considerați „teroriști“ sunt: Akın Atalayî – 7 ani și 3 luni, Orhan Erinç – 6 ani și 3 luni, Bülent Utku – 4 ani și 6 luni, Murat Sabuncu – 7 ani și 6 luni, Kadri Gürsel – 2 ani și 6 luni, Güray Öz – 3 ani și 9 luni, Önder Çelik – 3 ani și 9 luni, Musa Kart – 3 ani și 9 luni, Hakan Kara – 3 ani și 9 luni, Mustafa Kemal Güngör – 3 ani și 9 luni, Aydın Engin – 7 ani și 6 luni, Hikmet Çetinkaya – 6 ani și 3 luni, Ahmet Şık – 7 ani și 6 luni, Emre İper – 3 ani și o lună.

Amnesty International a luat poziție față de sentințele profund nedrepte, arătând că „acuzarea a eşuat în a prezenta cea mai mică dovadă a activităţii criminale. Aceste condamnări motivate politic vizează în mod clar să insufle teamă şi să reducă la tăcere orice formă de critică“, iar organizațiile de media, precum și cele care apără libertatea presei și drepturile omului au condamnat guvernul turc pentru a fi încălcat convenții internaționale la care aderase. Cel mai recent Index al libertății presei, publicat de Reporteri fără Frontiere, plasează Turcia pe locul 157 din 180 pentru „vânătoarea de vrăjitoare declanșată de președintele Erdoğan împotriva jurnaliștilor critici“, arătând totodată că legea devine pe zi ce trece o amintire în Turcia: „Cenzura website-urilor, a presei online și a rețelelor sociale a atins un nivel fără precedent“, subliniază analiza organizației Reporteri fără Frontiere. Devenită „cea mai mare închisoare pentru jurnaliști“, Turcia demonstrează că, în absența unor sancțiuni drastice ale societății împotriva abuzului de putere, libertățile dispar. România, așezată mult mai bine în Indexul RSF pe 2018, pe locul 44, are însă de apărat liberatea de exprimare amenințată de politizarea excesivă, mecanisme financiare corupte în mass-media, politici editoriale subordonate intereselor patronale și de infiltrarea redacțiilor de către serviciile secrete.

Articol apărut în revista„22”

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.