vineri, martie 29, 2024

Turism de Maramu’

Vuiește presa că la iarnă o să schiem pe pârtie olimpică la Borșa. Că cea mai mare investiție din turimul Românesc, la ora actuală, va atrage mai mulți turiști în zonă, va contribui la dezvoltarea pieței forței de muncă din zonă și la dezvoltarea economică a județului Maramureș. M-aș bucura mult să fie așa pentru că Borșa are un potențial enorm, nu doar pentru sporturi de iarnă ci pentru o gamă largă de produse și servicii turistice, pe tot timpul anului.

Da, finalizarea pârtiei (că lucrarea e începută de mai mult de 10 ani) ar fi binevenită iar locația e bună. Am schiat la Borșa de mai multe ori în ultimii 15 ani și vreo 2 luni e zăpadă bună. Cazare este pentru toți numai să fie atâția turiști.

Întrebarea (sau întrebările) sunt însă legate de alte aspecte, printre cele mai importante fiind  accesul în zonă. DN18 e singura infrastructură de access la Borșa, noroc că acum e proaspăt reabilitat și chiar e un drum bun. Cu trenul se poate ajunge doar până la Moisei însă, chiar dacă s-ar introduce curse regulate până la Borșa, știm cu toții „potențialul” CFR. Mai ales iarna. Aerian însă nu se poate. Iar pentru o competiție internațională sau pentru turiști care să vină de la o distanță mai mare, cum visează autoritățile, este esențial.

O altă întrebare este legată de numărul de turiști: câți au fost în anii trecuți (ca să putem măsura eficiența investiției), cât stau și cât cheltuie în zonă, și unde pot să-și cheltuie banii în afară de cazare, mâncare și schi? Sunt sceptic că asemenea statistici există sau cineva chiar s-a gândit la așa ceva. La noi mentalitatea e: facem, că avem potențial, și-or venii turiștii.

Și ce facem după ce ne plictisim de schiat, pe o pârtie sau două (că mai există cea clasică). Că multe obiective (evenimente, ștrand termal, parc de distracție, galerie comercială, cluburi, sporturi alternative, etc) nu prea sunt în zonă. Nu la nivelul necesar unui turism la nivelul secolului 21.

Și tot legat de numărul de turiști (știu, am eu un fix cu statisticile), aș fi curios să-i întreb pe artizanii acestui proiect cam câți turiști prognozează că vor atrage. Cum? Și de unde? Și pe ce studii se bazează datele – că la o investiție de €20 mil. trebuie să ai un studiu, un plan, nu?

Promovarea e o altă necunoscută. Cine o va face și cu ce fonduri? Că de la bugetul național dau bani doar pentru infrastructură. Deocamdată nu există un website turistic de promovare a Borșei, site-ul primăriei nu are o secțiune dedicată turismului și nici de vreo campanie social media nu am auzit. Iar fără aceste elemente de marketing, de noua pîrtie și telegondolă din Borșa vor auzi tot atîția potențiali turiști cîți cititori ai acestui articol știu de noua telegondolă din Jasná, Slovacia (care va fi gata pentru sezonul 2022/2023)

Și ultima întrebare, cea mai puțin importantă: ce facem cu investiția în celelalte 8-9 luni ale anului? Că zăpadă, inclusiv artificială, n-o să fie din octombrie până în mai. Iar din biletele de gondolă nu vor putea plăti nici măcar vânzătoarea de bilete. Am găsit o estimare din 2019 a potențialelor venituri generate de investiție:

„•capacitate zilnică de schiori 1833;
•număr mediu anual zile de schi 90;
•gradul mediu de ocupare 70%;
•tarif abonament zilnic 120 lei;
•venituri totale pe an din vânzarea de abonamente 13.857.480 lei;
•cheltuieli anuale cu salarizarea personalului 727.611 lei;
•cheltuieli materiale anuale 466.298 lei;
•cheltuieli anuale de marketing și audit 155.433 lei;
•cheltuieli anuale cu utilitățile 701.731 lei;
•cheltuieli anuale de intreținere a instalațiilor 647.814 lei;
•cheltuieli administrative 466.298 lei;

•PROFIT NET ANUAL 10.692.295 LEI.”                         Sursa: emaramures.ro

Nu știu dacă acest calcul mai este valabil sau dacă a fost făcut de actualul primar însă din start aș semnala faptul că împreună cu conceptul de utilitate a telegondolei, calculul se bazează pe lungimea sezonului de ski. Ori de o investiție de infrastructură de asemenea anvergură și potențial ar trebui să creeze beneficii economice pe tot timpul anului. Cu un  management bun, investiția ar putea genera un micro-pol local de dezvoltare turistică, cu un lanț de distribuție și influență directă și indirectă care de care să profite toată zona.

Pentru asta nu trebuie un geniu care să inventeze activități și atracții noi – ne putem inspira foarte ușor din oferta și experiența altor destinații montane mult mai dezvoltate. Și apoi făcut un studiu și selectat care dintre acestea au produs cele mai mari beneficii (comparat cu investiția inițială – ROI) și care s-ar putea adapta cel mai ușor la Borșa. De la un restaurant în vârful muntelui (cu o panoramă excepțională) sau traseu de mountain bike/downhill la evenimente pentru toate anotimpurile, la experiențe turistice cât mai variate și care să atragă vizitatori de diferite categorii, interese și grupe de vârstă.

O altă observație este legată de baza financiară a calculului: prețul abonamentului (120 Ron/zi). Ori nu toată lumea care folosește telegondola schiază sau nu schiază toată ziua. Deci și aici ar trebui o ajustare procentuală care să țină cont de diverse variabile. Dacă acest calculul ar ține cont și de sezonalitate și specificul vizitatorilor din celelalte anotimpuri, atunci am putea avea o ecuație cu două părți importante și distincte: una bazată pe abonament (pentru iarnă ) și una bazată pe bilet individual sau de familie/grup. Fiecare dintre acestea cu o estimare mult diferită a numărului și frecvenței utilizatorilor.

Și tot vorbind de frecvență, calculul estimează un grad de ocupare de 70%. Fiind schior, știu destul de bine cât de aglomerate sunt pârtiile de schi în weekend și cât de goale în timpul săptămânii. Gândiți-vă doar la traficul infernal de pe Valea Prahovei vinerea și duminica: toți aceia sunt diferența dintre gradul de ocupare 95%-100%  în weekend (pârtie, telescaun/telegondolă, cazare, etc) și 20% spre 30% (după-masa și seara).

Ori aici e una din cele mai mari probleme pentru turismul de ski, pentru mediu și pentru comunitățile din zonele montane: durata sejurului de ski. Am participat și am organizat excursii de schi, unele chiar la Borșa, cu o durată de 3 zile (și bineînțeles peste weekend). Am multe cunoștiițe schiori și snowboarderi, în diferite zone din țară, care organizează excursii la stațiuni de schi. Însă nu prea am auzit pe cineva care să organizeze excursii, la pârtiile din România, cu o durată de 5-7 zile. Da, în Austria, Franța, Italia chiar și Slovacia, se merge pe o săptămână. Dar nu în România, nici dacă merg la o pârtie la distanță mare de casă.

Durata redusă a unei excursii de schi are în primul rând un efect economic semnificativ asupra agenților economici care se bazează pe sporturile de iarnă pentru atragerea clientelei. În loc să aibă încasări decente 7 zile pe săptămână, trebuie să concentreze în weekend obținerea unui venit care să susțină profitabilitatea afacerii pentru toată saptămâna. Fiecare are o capacitate maximă care limitează încasările. Ori pentru a maximiza profitul, ei trebuie să se extindă, generând investiții suplimentare. Care extindere nu produce mare lucru de luni până vineri sau în extrasezon.

Dar nu numai afacerile suferă din cauza sejururilor scurte. Comunitățile locale sunt super aglomerate în weekend, traficul e infernal, accesul la utilități e dificil, poluarea fonică la cote maxime. De aceea orice destinație și investiție majoră în turism ar trebui să aibă în plan/strategie și a estimare a numărului maxim de turiști care pot fii primiți în condiții optime. Atât pentru destinație (comunitate, agenți economici, autorități, utilități) cât și pentru vizitatori, ca aceștia să se poată bucura de sejur în conformitate cu așteptările lor.

Pe ultimul loc, din păcate mai totdeauna, e mediu. Și cum acesta e afectat de turism. În cazul  sejururile scurte la schi, având în vedere că cea mai mare parte a turiștilor ajung la destinație cu mașina, rezultă o cantitate destul de mare de gaze de eșapament. Amplificate de traficul bară la bară din weekend. Numărul mare de turiști generază cantități însemnate de gunoaie, trafic și distrugeri în zonele verzi, în păduri, râuri, etc. 

Revenind la pârtia și telegondola de la Borșa, sper că administrația locală să reușească să înțeleagă potențialul (dar și limitele) acestei investiții, pentru toate anotimpurile, și capacitatea de a stimula dezvoltarea altor forme de turism complementare. Toate acestea într-o balanță cu obiectivele de mediu și condiții optime de dezvoltare pentru comunitatea locală.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Periodic apar stiri despre pirtia de la Borsa. Ultima oara in vara lui 2019 se trimbita asa: terminare amenajare pirtie (investitie 25 000 000 Euro) si 3000 de noi locuri de cazare. Mai sa fie, se naste un Zolden in Maramures. Doar ca lucrurile sint departe de asa ceva.
    Context: pirtia e foarte veche, locul e bun, expunere nordica, zona friguroasa si cu precipitatii mari care ar putea compensa altitudinea mica. Pirtia actuala, lunga si frumoasa, veche de cine stie citi ani, cel putin 60, e deservita de un telescaun vechi, acelasi tip ca in Valea Dorului, la Suior, la Petrosani (cel vechi), la Paltinis si mai sint o droaie, toate instalatii cu virste de peste 50 de ani.
    La Borsa, ca despre ea e vorba exista deja o instalatie noua (nu stiu ce productie, banuiesc ca una dintre cele 2, Leitner sau Doppelmayr) unii dintre stilpi sint montati de cel putin 8 ani (!), partial statia de jos (incluzind „garajul” partial construit, sala adiacenta unde gondolele debreiate intra seara si unele „odihnesc” si in extrasezon) e facuta cam tot de pe-atunci. Daca bine stiu eu gondolele nu au fost aduse deloc – ma indoiesc sa se fi schimbat ceva in privinta asta mai ales ca la vremea aceea intrase si DNA pe fir.
    Oricum, cele 25 de milioane de Euro sint scoase din burta, e anormal sa coste atit pina si daca include o parcare multietajata! De taluzare si de reconfigurare a terenului nu e nevoie, poate taiati niste brazi pentru cele 2-3 variante despre care schiorii vorbesc la nivel de wishful thinking. Ca vreun plan, altul decit cel al instalatiei n-a vazut nici dracu si am mari indoieli ca exista vreunul altfel decit linii colorate de GEarth.
    N-a costat toata reamenajarea Domeniului schiabil Poiana Brasov 25 000 000 Euro iar acolo chiar s-a facut treaba profi nu gluma! Nu s-a platit atita pentru Domeniul schiabil Vidra-Transalpina unde chiar s-a facut ceva frumos (o gondola de ~ 3 km cu statie intermediara, un telescaun si doua teleschiuri) de la zero!
    Inca: apa pentru alimentarea tunurilor exista pe sus? Izvoare de captat si de adunat in prezumtivul lac care sa le alimenteze? Ai? Te pomenesti ca la asta nu s-au gindit si ca vor pompa la deal apa din Bistra. Misto, faliment scrie pe toata treaba.
    Investitia asta la Borsa a fost una „tip Udrea”, adica drenare de bani din investitii ale statului spre PDL si spre buzunare proprii, inceputa daca bine stiu eu in 2008 si abandonata in 2011. De-atunci doar fumigenele de genul asta aruncate periodic de politrucii locali.
    Si inca: exista in zona investitii deja facute si care in sezonul de iarna chiar merg: Suior (loc vechi traditional de schi- tot instalatie veche, mai nou aparutul Cavnic si in plus pe muntele de vis a vis de pirtiile Icoana/Cavnic exista trasat si defrisat de prin 2018/9 un complex de pirtii foarte foarte interesante si bine gindite, proiect daca bine stiu eu al autoritatii locale si care e abandonat de citiva ani.
    Bun. Cine sint clientii? In mai toate statiunile de schi din Romania in afara de weekend-uri si de perioadele de vacante si tabere ale copiilor, pe pirtii bate vintul. Sint saptamini intregi in care in cursul saptaminii sintem citeva zeci de schiori/boarderi/turisti ocazionali de luni pina vineri inclusiv. Asta e peste tot in tara, de la Poiana Brasov + Predeal/Azuga/Busteni/Sinaia (zona cu bazin de schiori mai mare decit oricare altul) trecind la Vidra-Transalpina, Apuseni, Paltinis+Arena Platos, Trascau+Vladeasa, Maramures, Secuime, pirtiile Nordul Moldovei iar in weekend nu ai loc sa arunci un ac. Asta e specificul turismului de schi din Romania, ii dau autorului perfecta dreptate: ca turist individual nu ai de ce sa iei un sejur de 7 zile de schi pentru ca dupa terminarea zilei de schi nu ai ce face. E valabil pentru toate statiunile nu doar pentru cele minuscule (ca numar de schiori), ca Borsa. Din cite-mi dau seama calculul economic al pirtiei suna mult prea optimist. M-as bucura daca ati putea sa-mi confirmati ca nu discutam decit de inca o petarda aruncata de Primarul din localitate.

    • ca turist individual nu ai de ce sa iei un sejur de 7 zile de schi pentru ca dupa terminarea zilei de schi nu ai ce face.

      repet, cine schiaza cu adevarat la sfirsitul zilei e terminat si nu-si doreste decit o tuica fiarta si eventual o sauna. Problema e in zilele neschiabile. Si astea se intimpla, ba o vijelie, ba pirtie inghetata, ba prea cald si zapada lipeste etc. ce faci in acest timp!? Sau ce ai putea face!?
      Raspunsul ar putea fi, drumetii, sau schi fond, sau plimbari cu sania trasa de cai, sau pic-nick in aer liber. Sunt chestii care nu au nevoie de multi bani, ci doar de ceva organizare.
      Dezechilibrul nu e numai intre zilele saptaminii ci si intre perioada de vacante scolare si restul. Nemtii au incercat asa rezolve prin decalarea vacantelor intre judete.

  2. Sunt in schior pasionat. Cind eram mai tinar apreschi era important pt mine, sa chefuim, dansam etc. Acum dupa citeva ore de schi sunt terminat si ma bag in pat, sau ceva sauna, sau merg la inot.
    Dar la schi se merge perioade scurte, deci cu atit mai necesare sunt cai de acces rapide. Ori la Borsa e greu de ajuns. Turismul de vara depinde masiv de rezolvarea problemei ursilor. Cinstit vorbind incepe sa-mi fie frica si prefer excursii montane prin Ge, Austria unde singurul urs Bruno a fost impuscat.

    • Nu ne mai tin oasele, NT, si ne-am si obisnuit prost prin Alpi. Nu mai urcam pirtia cu schiurile in spate, miriim daca nu-i batuta cearsaf, ne plingem ca-i toata sleauri si gheata la sfirsitul zilei, nu ne mai plac decit anumite unghiuri la talpa si la cant, vrem schiuri si clapari specializati (eu am doua seturi diferite, unul pentru pirtie preparata si unul pentru off piste/vai de abrupt), nu mai tinem la vreun chef dupa ziua de schiat, da’ ce zic eu chef, acum dam fuga seara la sauna si piscina nu la chef :). Asta-i situatia.

      Insa vrem toate astea in Romania, aici si cit se poate de repede. Or aici intervine piata. Schiul este un sport scump. E suficient sa te uiti la echipamentele oferite la inchirieri sau la dotarile statiunilor romanesti. Schiuri vechi si obosite, bune pentru facut garduri, clapari rental care si-au scos banii cu ani in urma. Civilizatie pe pirtie? Aha, si mai ce?
      Sintem mult, foarte mult in urma – am fost dintotdeauna si decalajul doar a crescut – iar investitii facute fara cap, cu derdelusuri pe care nu ninge de zeci de ani (ma mir ca locuitorii din Bistrita nu-i alearga cu parii pe strada pe cei care au hotarit arunce bani la gunoi investind in pirtia aia), cu pirtii care sint aceleasi de o jumatate de secol, Vatra Dornei e un exemplu. E o caruta de astfel de cazuri, le cunoaste toata lumea, avem insa si petarde mai noi, o cautare dupa Molivisu (Arges) intareste ce am de spus. (Ba chiar a fost in plan o investitie intr-o pirtie in judetul Constanta, undeva intr-un satuc pe linga Negru Voda! Nu e nici o gluma).
      Colac peste pupaza unde s-a investit in pirtii (mai noi sau mai vechi, Parang, Vartop, Straja au rasarit niste porcarii arhitecturale, nemaivorbind de Ranca sau de Paltinis. Si mai sint. Majoritatea insailarilor numite statiuni arata atit de urit incit nu se poate vorbi despre o plimbare dupa ziua de schi fara scrisnete din dinti si pomeniri ale iluzoriilor arhitecti care vor fi aprobat asa ceva. Daca e sa vorbim si despre gestiunea gunoaielor, a apelor uzate si lucruri de genul asta pierdem vremea. Altfel spus, cu putine exceptii nu ajungi intr-o statiune de schi din Romania pentru statiunea per se, schiezi si atit.
      Toate astea din perspectiva unui simplu schior de-o viata, a unui pasionat care vrea sa schieze si in tara lui. In afara de Poiana Brasov si in linia a doua Vidra-Transalpina, Azuga, Sinaia un schior bun nu are mare lucru de schiat in oricare alta statiune de la noi. Acum 40 de ani schiam pe orice delut, o palma de zapada sa fi dat peste iarba si ieseam, azi insa nu se poate pune problema asa. In plus exista aproape de noi domenii schiabile mai bune decit orice avem in Romania fie in Bulgaria fie in Ucraina, fie in Serbia. Deh.

  3. In multe statiuni montane, in perioada Udrea au fost aprobate partii de schii si transport pe cablu. Multe nu se justificau, nu aveau studiu climatic, si erau la sub 900-1000 m altitudine. Astfel tunurile de zapada erau obligatorii, dad acestea consuma din rezervele de apa naturala si produc modificari de microflora si fauna. Ce nu au inteles mai marii turismului si ai guvernului este faptul ca este nevoie sa dezvolti localitatile cu servicii si infrastructura de drumuri si apoi sa le declari statiuni.

  4. Studiile de fezabilitate in infrastructura turistica sunt strict orientative.
    E adevarat ca exista numeroase metode de analiza lamuritoare, dar tot nu e matematica.
    Ar fi simplu sa stii dinainte ce rentabilitate va avea partia respectiva!
    ===
    Turismul este un fel de Mos Craciun in viziunea unora. Din pacate turismul de unul singur nu aduce cine stie ce dezvoltare locala, iar in lipsa investitiilor si activitatilor insotitoare, chiar strica.

    • Parca v-as contrazice cu jumate de gura. Exista zone care traiesc azi mai bine decit acum 40 de ani tocmai datorita turismului. Tara Motilor, zona cumva traditional saraca, devenita si mai saraca dupa inchiderea activitatilor miniere dar care iese din saracia ei „istorica” tocmai prin unica sansa pe care o are, turismul. S-a intimplat sa iau la ocazie o fatuca – nu iau de regula insa nu-mi place sa vad o fata singura stind la autostop – si pe drum am intrebat-o ce face – lucreaza la o pensiune – si cind am intrebat-o cit „face” pe luna am primit un raspuns cu totul si cu totul neasteptat. Sigur, dorea sa incerce si sa lucreze afara si sa vada daca nu e mai bine. Salariul ei mi-a fost confirmat in citeva discutii pe care le-am avut mai apoi cu citiva patroni de pensiuni din zona. Zone cum e asta in care niste investitii in apa, canalizare, poate gaze + cazari vara iarna + valorificare a traditiilor, a produselor obtinute local in restaurante (+brinzeturi, dulceturi, plante, mic artizanat) pot deveni generatoare de profit si de bunastare pentru localnici mai sint, cred ca Valea Jiului – in opinia mea foarte frumoasa zona a Jiului de Vest (Parang-Oslea-Retezatul de Sud) trebuie reconvertita la turism si cred ca e singura ei posibilitate reala de dezvoltare dupa inchiderea activitatilor miniere.
      In Tara Motilor lucrurile au evoluat fara vreun program al cuiva, Guvern sau asa si desi a durat 30 de ani (ceva turism usor clandestin se facea si inainte de ’89) lucrurile sint pe un fagas solid de piata. Asa cum trebuie. Foarte probabil ca in Valea Jiului lucrurile sa fie mai complicate insa cred ca subventionarea iesirii la pensie nu a facut decit sa intirzie reconversia catre, cred, singurul domeniu care poate asigura iesirea din saracia crunta a zonei. Evident, nu cred ca o astfel de tranzitie e ceva usor insa nici nu vei face din mineri IT-isti asa cum bateau unii cimpii mai acum 25 de ani!

      • Aveti dreptate, am batut la pas cu studentii in practica Tara Motilor si turismul a gasit cale sa se dezvolte. De aici a pornit si miscarea pentru Rosia Montana. Dar lucrurile bu se fac peste noapte, trebuie timp si multa munca.

          • Da, dar rezultatele nu vor fi pe repede inainte. Rosia Montana a fost acceptata in Patrimoniul Mondial UNESCO, este un pas inainte. Este nevoie de bani europeni prin proiecte pentru drumurile comunei, renovarea caselor, monumente istorice, sustinerea agriculturii montane, amenajarea moderna a vechilor galerii miniere pentru vizitare. Cautati pe internet comuna Ciugud, care are un primar serios ce a reusit sa faca multe lucruri moderne..

            • Imi pare rau, nu exista absolut nimic de interes turistic la Rosia Montana, pentru galeriile romane nu va veni nici dracu, nu exista vreo valoare turistica in ele, pot eventual fi interesante pentru mine insa nu e vreun motiv sa mai merg vreodata. (Pentru mine au fost interesante si lacurile, sint citeva zeci, numite generic Taul/Lacul dintre brazi, sint foste locuri de spalare a minereului de aur exploatat artizanal). Pariez ca sint aproape complet necunoscute iar valoarea lor turistica este zero. Nimeni normal la cap nu va investi acolo pentru pensiuni, restaurante si modalitati de a genera profit. Repet, nimeni! Polurile de dezvoltare ale Apusenilor sint mai la Nord, Valea Ariesului, M-tii Trascau, M-tii Gilau, Apusenii de Nord, Vladeasa si M-tii Padurea Craiului. Mai vorbim peste 10 ani si vedem cine a avut dreptate. M-as bucura sa n-am, drept sa va spun.
              Localitatea arata oribil, mult clamatul patrimoniu este o aiureala, nu exista si nu va exista dezvoltare turistica acolo. Zona aceea a Apusenilor este plina de multe alte atractii, Rosia Montana nu poate fi unul dintre ele. Populatia e imputinata, imbatrinita si localitatea va intra in paragina.
              Sint un vechi cunoscator al zonei nu doar din punct de vedere turistic, pe mine batutul cu peturi in caldarim in Centrul Bucurestiului, harmalaia din presa si lalaiala pe la festivaluri facute pe genunchi, binemeritat disparute, nu ma pot convinge ca ati facut ceva bun. Unesco a inscris in patrimoniu nu un sit ci un cadavru!
              PS comparatia cu comuna Ciugud este fara sens, comuna respectiva se afla intr-o zona cu mare dezvoltare economica, cu somaj foarte mic, nu intr-un pustiu economic sarac lipit si fara vreun orizont. Sint plini Apusenii si Muntii Metaliferi + Tinutul Padurenilor de sate si comune aproape abandonate, nu va fi prima.

  5. Stimate Dedalus, dv. sunteti omul care va pricepeti la toate! In turism si nu numai, orice studiu de fezabilitate este util pentru a obtine bani in proiecte europene si planurile guvernamentale de investitii. Cele orientative se numesc studii de prefezabilitate si nu toate devin mai apoi de fezabilitate..

    • Daca v-ati limita la comentarii asupra celor scrise de mine, ar fi bine!

      Nu e treaba Dvs ce pregatire am si la ce ma pricep sau nu. A continua discutia in modul in care ati inceput-o este degrandant.

      • Cu regret nu este degradant sa arat ca ati gresit. In rest, numai intereseaza pe ce plaiuri va duceti pasii si am facut sublinierea ca nu stapaniti domeniul. Si ca dv.sunt o gramada pe contributors. Ati avut reactia unui elev care nu si a citit lectia.

  6. Domnule DouaPuncte, cu regret sunteti negativist convins. Stiu exemple din Italia, Franta, Elvetia pentru sate care erau aproape parasite dar care au reusit sa revina la o noua pagina de existenta. Statul romsn nu stie sa acorde facilitati acolo unde trebuie ci dupa clanurile de interes! Daca nu facem nimic, atunci sa piara totul, nu!

    • Multumesc frumos, mi s-a spus si mai rau. Imi veti permite sa-mi vad de buzunarele proprii si sa nu investesc intr-o mortaciune.
      Dar nu va impiedica nimeni sa va investiti banii la Rosia Montana dupa exemplele pe care le gasiti prin Italia, Franta, Elvetia. Daca imi va placea ce oferiti acolo va voi vizita si voi spune si altora. Cine stie, poate va formati o clientela stabila. Mult succes. Vedeti insa ca va trebuie nitelus mai mult decit sa apostrofati fara noima comentatorii de pe-aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

George Pop
George Pop
George Pop este absolvent al masterului în Marketing Turistic la Universitatea Surrey din Marea Britanie și coordonează blogul pentru specialiștii în turism oradeturism.wordpress.com. Originar din Maramureș, George a prins de mic copil microbul călătoriilor și a decis încă din școală că turismul este cel mai bun mod de viaţă, atât în timpul liber cât şi ca meserie. În ultimii 16 ani activitatea profesională l-a purtat prin România, SUA și Marea Britanie, unde a lucrat atât în turism cât și în domenii complementare acestuia: management de evenimente și ospitalitate. Ideea de a face și publica analize structurale ale turismului românesc s-a născut din frustrarea de a vedea realitatea tristă a turismului mioritic dar și din dorința de a oferi o platformă de dezbatere puținilor specialiști în acest domeniu. Pe blogul oradeturism.wordpress.com și pe pagina omonimă de Facebook sunt publicate scurte articole care dezbat, cu o critică constructivă, subiecte actuale din turism împreună cu abordări ale problemelor structurale din acest domeniu.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro