Calculele privind turul doi sunt foarte incitante dar și foarte complicate. Indiferent de alianțele sau înțelegerile oficiale transferul voturilor nu se face automat.
Există însă câteva aspecte importante legate de turul unu care trebuie menționate, chit că toată lumea privește deja spre 16 noiembrie. Dacă nu se face acum o astfel de analiză, probabil că nu se va face nici după turul doi.
1. Cine a votat: conform exit poll-ului IRES (foarte precis în estimarea rezultatelor, ca de altfel majoritatea exit poll-urilor), la vot au venit 51% din cei cu vârsta sub 34 de ani și doar 44% din cei cu vârsta peste 65 de ani.
Mobilizarea românilor cu studii primare a fost slabă (doar 33% din ei au venit la vot). N-au existat carismatici precum Iliescu, Vadim-ediția-2000 sau Băsescu. Bătrânii cu o slabă educație din mediul rural nu au fost mobilizați de organizațiile de partid.
Ca de obicei și în ciuda miturilor care circulă cu persistență, oamenii cu studii superioare au avut un grad de participare major, 78% dintre ei venind la vot. Însă ei reprezintă puțin din totalul populației și implicit și din totalul votanților.
Din acest ultim total, cei cu studii medii au reprezentat ca de obicei majoritatea (în jur de 61%).
Există multe nuanțe când vine vorba de analiza intenției de vot la nivel geografic (ex. 45% din alegătorii doljeni nu l-au votat pe Ponta, un sfert din teleormăneni l-au votat pe Iohannis, un sfert din clujeni l-au votat pe Ponta), însă pe hărțile care măsoară exclusiv câștigătorul județelor ne-am întors undeva în anii ’90.
2. Prezența la vot. Cu cinci zile înainte de turul unu scriam*: „Ceilalți candidați [ = alții decât Ponta] strâng între 5,1 și 5,9 milioane voturi, în funcție de sondaj.”
Au strâns un pic peste 5,6 milioane, o mobilizare bună, peste medie. Însă… adăugam atunci: „Ponta, se ‘plimbă’ între 3,1 și 4,3 milioane voturi.”
Candidatul PSD a obținut un număr de voturi în partea superioară a acestei marje, și anume 3,8 milioane. Raportul dintre cele două nivele de mobilizare (bun pentru ceilalți vs. foarte bun pentru Ponta) a definit scorul celui din urmă. O sută de mii de voturi lipsă la apel l-ar fi împins sub 40%.
Campania a fost relevantă pentru mai puțini oameni decât în 2009, dar mobilizarea în rândul celor interesați a fost la cote mari (prezența putea fi oriunde între 8 și 10,1 milioane; la vot au venit aproximativ 9,7 milioane).
3. Victor Ponta. Un scor și o performanță tipică pentru un PSD puternic. Aici e nevoie de un apel la istorie.
În primul tur al prezidențialelor din 1996 până în 2004 inclusiv, candidații acestui partid obțineau între 4,07 și 4,27 milioane voturi, o variație infimă. Performanța lui Geoană în primul tur din 2009 a fost o sincopă (3 milioane voturi). Ponta s-a apropiat la aceste alegeri de nivelul clasic al PSD, strângând aproape 4 milioane voturi.
Un străin sau un necunoscător într-ale politicii românești ar face afirmația că, având în vedere amploarea resurselor utilizate de Ponta/PSD și modul eficient în care au fost activate, 40% e foarte puțin. Dacă însă avem în minte caracteristicile spațiului electoral românesc, performanța sa în primul tur e foarte bună.
4. Klaus Iohannis. Se încadrează din multe puncte de vedere în făgașele istorice. În ciuda atacurilor puternice din mass-media, candidatul ACL se încadrează în spațiul clasic al Candidatului De Dreapta Care Ajunge În Turul Doi, adică între 28% (Constantinescu, 1992) și 34% (Băsescu, 2004).
Iohannis a fost aproape de o mobilizare integrală a tuturor susținătorilor săi potențiali din primul tur (în număr de 2,9 – 3 milioane conform analizei sondajelor IRES care măsurau pe toți cei care aveau o intenție de vot, nu doar pe cei siguri sau cu probabilitate mare că vin la vot). Voi da o explicație în acest sens mai jos, la punctul 7.
Ca observație, multe voci din spațiul public al dreptei românești sunt defazate față de electoratul anti-PSD care, nu numai în Transilvania ci și în alte județe din afara Bucureștiului, a ignorat alternativele electorale izvorâte din sau asociate cu spațiul prezidențial din ultimul deceniu. A apărut astfel o relație bizară de proporționalitate inversă: susținătorii vizibili ai candidatului ACL au fost puțini dar votanții mulți; vocile critice din mass-media și mediul online au fost numeroase, dar impactul lor electoral asupra rezultatului a fost limitat, Elena Udrea și Monica Macovei cumulând o treime din voturile primite de Iohannis.
5. Călin Popescu-Tăriceanu. Despre el scriam**: „Niciun sondaj nu arată că ar putea obține mai puțin de 510 mii voturi; niciun sondaj nu sugerează că ar trece de 670 de mii de voturi.”
Mobilizarea electoratului său a fost slabă, fostul premier fiind la nivelul de jos al estimării. Recordul negativ pentru locul trei, ca voturi sau ca procente, este unul absolut. Locul 3 în 1990 (!) a obținut mai multe voturi și aproape la fel de multe procente.
6. Elena Udrea. Alt candidat care nu a primit decât voturile susținătorilor extrem de loiali (480 de mii**). Veștile în genere nu sunt bune: scorul în procente este sub cel al PMP la europarlamentare. Din susținerea pentru Băsescu din diaspora/2009 n-a mai rămas foarte mult, acolo Elena Udrea obținând 10%. Susținerea lui Emil Boc nu s-a materializat într-o susține puternică din partea locuitorilor municipiului Cluj. Partidul e blocat și în căutare de strategie. Dar mai multe despre PMP după turul doi.
7. Monica Macovei. În vinerea de dinaintea alegerilor scriam: „Până la sondajul IRES făcut public în seara zilei de 30 octombrie, situația Monicăi Macovei părea foarte clară: între 370 și 500 de mii de votanți.”
Aici se și află Monica Macovei conform BEC. Nu s-a concretizat susținerea mai mare pe care o arătau câteva sondaje pre-alegeri, posibile motive fiind: supraestimarea datorată marjelor de eroare; îndreptarea unor potențiali votanți Macovei, pe ultimii metri, spre Iohannis; fraude; demobilizarea unor susținători neînfocați; etc.
Pentru o campanie lansată de la zero cu 90 de zile înainte de primul tur, într-o țară de dimensiuni semnificative și în condițiile absenței unui aparat de partid sau unei susțineri din partea mass media tradițională, performanța Monicăi Macovei este meritorie, fiind un record absolut pentru un independent nesusținut de vreun partid (excludem din discuție Isărescu-CDR-2000 și Tăriceanu-PLR-2014).
Din nefericire, pentru mulți din susținători aceasta a fost prima campanie în care s-au implicat direct. Scriu „din nefericire”, pentru că a existat o oarecare naivitate apropo de șansele și scorurile potențiale ale candidatului, efectele psihologice ale acestei situații nefiind cele mai fericite.
8. Dan Diaconescu & Funar & Vadim. Cumulat: peste 750 de mii de voturi. Mai mult decât Tăriceanu; aproape cât Elena Udrea și Monica Macovei împreună. Dacă există o mare surpriză a alegerilor, aici poate fi ea găsită.
9. Băsescu/băsism. Între prezidențialele din 2009 și prezidențialele din 2014 are loc cea mai mare comprimare a unui spațiu politic din istoria post-decembristă.
Din voturile primite de Constantinescu în 1996 candidatul susținut de președinte în 2000, anume Isărescu, a primit 27%.
Între 1990 și 1992 Ion Iliescu rămâne cu 45% din susținători.
Acum, de la 3,15 milioane voturi (2009) se ajunge la 500 de mii (Elena Udrea, singurul continuator oficial și indicat ca atare de președinte), adică o rată de retenție de 15%.
10. „Dreapta„ (pe formula ușor arbitrară Iohannis+Macovei+Udrea) = 40%.
Nici ca în primul deceniu de după revoluție (30%);
nici ca în 2008-2009 (50%).
11. Hunor vs. Zsolt. Cele 370 de mii de voturi din 2009 se redistribuie pe un raport 87 (UDMR) – la – 13 (Szilagyi), mărindu-se cu această ocazie în mod infinitezimal prezența la vot.
* =http://sociollogica.blogspot.ro/2014/10/principalul-semn-de-intrebare-al.html
**=http://sociollogica.blogspot.ro/2014/10/locul-trei.html
Articol aparut pe Blogul Sociollogica
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Pe bune” Ponta a obtinut doar vreo 35%. Frauda a fost masiva. 1 MILION de voturi au fost pe listele suplimentare – peste 10%! Adaugam si ale metode – ex. votarea in numele celor neprezentati.
Chestia asta cu „fraudarea votului” e irelevantă atâta vreme cât niciodată nu se descoperă vinovaţi, nu se cunoaşte exact cine, ce şi cum, nu ajunge nimeni la puşcărie din cauza asta.
E ca scâncetul unui turist în deşert după ce i s-a furat cămila. Nu-l bagă nimeni în seamă.
Este nevoie de o dreaptă unită şi cu sata basta, dar din recentele declaraţii ale fragmentelor de dreapta situaţia e pământiu-roşie. Sper să mă înşel.
Asta e alta discutie. Dar nu poti sa faci o analiza a votului fara sa spui nimic de frauda cat casa!
@DanT
Când vezi că sondajele din perioada dinainte de alegeri şi exit-pool-urile se potrivesc cu rezultatele la urne este o prostie să mai vorbeşti despre fraude masive la vot.
N-ai decât să te îmbeţi cu apă rece.
@Sicmar: Tu esti din aia care jura ca la referendum au fost 7,4 milioane de voturi anti-Base?
Da, au fost. Voturile au fost numărate şi răsnumărate. Că n-or fi fost 7,4 mil votanţi este altă poveste dar nu despre ea este vorba acum.
Dar despre ce e vorba? Masina de fraudat exista. Tehnicile se stiu – s-au vazut la referendum. PNL-istii care au pus umarul atunci au trecut in tabara PSD. Spui ca s-au abtinut de data asta? Si argmentul tau sunt sondajele? Cine a facut sondajele alea? Eu i-am VAZUT la europarlamentare. La ora 8, grup compact de 20 de tarani (un microbuz) care se cunosteau intre ei si care au votat pe listele suplimentare. Acum o prietena a vazut cum autobuzul a parcat intre blocuri, taranii au votat si au plecat (spre alte sectii). PS. Uite definitia votului din DEX: „Exprimarea opiniei cetatenilor unui stat in legatura cu alegerea reprezentantilor lor in organele de conducere”. Adica ce s-a furat nu e vot, chiar daca uneori, din considerente de spatiu il numim asa.
Articolul ignoră în repetate rânduri schimbarea efectivă a electoratului prin trecerea timpului. Diaspora din 2014 nu e aceeași cu cea din 2009, voturile primite atunci de Băsescu și cele primite acum de Udrea nu provin de la aceiași oameni. Chiar dacă provin tot din diaspora. La fel și comparația Constantinescu 1996 / Isărescu 2000, e într-o anumită măsură forțată.
Înțelegem că sociologia e în mare măsură bazată pe statistică, dar ar trebui totuși să nu se limiteze doar la statistică. Pentru că altfel, ”din Biblie și din statistici se poate argumenta orice” :P
Imi permiteti sa „aberez” si eu putin:
1. Ma intreb cu cine a votat marea majoritate a studentilor? Multi de-abia si-au luat bac-ul, au intrat la vreo facultate fara nici un examen, duritatea bac-ului scade pe masura ce timpul trece, s-au descoperit alte metode de fraudare (da, se fraudeaza si acum, dar nu in masa ca inainte!). Cu VV Ponta ca este „cool” (multi asa il percep), va face tot posibilul sa usureze acest examen, ca sa-l ia toti.
2. Cu cine au votat picatii din ultimii ani de la bac si parintii lor? Cu VV Ponta ca-i face studenti fara bac (vezi asa-zisele colegii de pe la universitati), si poate in viitor se va simplifica bac-ul.
3. Cu cine au votat cadrele medicale? Cu VV Ponta ca le da „100 de lei” (citat celebru)
4. Cu cine au votat cadrele didactice? Cu VV Ponta ca le da nu stiu citi bani sa-si cumpere nu stiu ce carti etc.
5. Cu cine a votat un coleg de-al meu de liceu – inginer- (revedere la n ani de la absolvire si, inevitabil, discutii politice!). Cu VV Ponta, ca „astia” (adica liberalii) nu au facut nimic pentru tara, el se zbate la un privat sa cistige, muncind 10 ore, inclusiv simbetele, iar VV Ponta va mai tempera „capitalismul salbatic” (ceilalti nu au comentat nimic, au lasat-o moarta)
6. Cu cine au votat rudele mele pensionare? NU cu VV Ponta. Unchiul meu de 89 de ani a zis acum ceva timp ca el este pe ultima suta de metri, nu mai merge la vot. A fost. SA NU IASA VV Ponta.
„Unchiul meu de 89 de ani este pe ultima 100 de metri”
:-) :-) :-)
Scuza (cea cu aberatiile) acceptata.
La #1, 2, 3 si 4, de fapt, nu stiti raspunsurile. Aveti doar o opinie, cel mai probabil intemeiata pe ceva experiente personale, dar care n-au valoare dpdv statistic. Cum au votat prietenii mei – toti ingineri intre 50 si 55 de ani, in numar de 20 – este irelevant.
Raspunsuri clare aveti doar la ultimele doua puncte – dar, iarasi, vorbim de numai doua persoane.
Tentatia asta, a generalizarilor pripite, e foarte raspandita, dar acest lucru n-o face in mod automat valabila.
Hunor vs. Zsolt
Minora observatie: Ori spui Kelemen vs. Zsolt, or Hunor vs. Szilagy. Vad ca numele lui Szilagyi a fost inversat in mai toata media. Poate s-a inscris gresit pe liste!
Precizarea asta referitoare la studii si la varsta e stupida si in niciun caz nu ajuta dreapta – ci doar candidatul de stanga! Multe persoane care au trait in perioada comunista au oarecum in sange cultul pentru proletariat si dispretul pentru intelectuali. Asa ca, distinctille astea, in loc sa trezeasca oamenii, din contra, ii inraiesc is ii inversuneaza impotriva dreptei, cea a asa-zisilor intelectuali. Am terminat o facultate, am carti pe noptiera, am votat cu dreapta, dar va spun ca apreciez de o mie de ori mai mult un taran sau un muncitor cu bun-simt decat un intelectual arogant, rece si impertinent! Am mai curand o viziune socialista, cred in nevoia de asistenta sociala, in masuri protectioniste, in masuri anti-capitalism salbatic, dar ce trebuie sa le spunem oamenilor (bunici, pensionari, oameni de bun-simt, oameni simpli etc) este ca Victor Ponta nu reprezinta stanga! Asta e o falsa stanga! E de fapt crima organizata, coruptie crasa, hotie la drumul mare! Din pricina coruptiei, oricat ar fi tara de bogata in resurse si oricat am munci noi, vom fi mereu saraci si umiliti!
Primi tradatori au fost cei din presa, ei sunt cei care i-au haituit, pur si simplu, pe toti candidatii dreptei si, ca si primarii traseisti, ne ranjesc in fata si ne acuza tot pe noi.
RUSINE B1tv, Nasul, Realitatea, Adevarul, Ev, Zilei, Romania Libera, Ziarul National, Reporter Virtual, ect
Rusine sa va fie, chiar daca nu stiti cu ce se mananca cinstea si onoarea, si dragostea de tara.