joi, martie 28, 2024

Tutunul care face legislatia sau cum se cumpara o tara (Actualizat)

UPDATE:

Dragi prieteni,
Dupa cum stim, saptamana trecuta a fost una deosebit de buna pentru cei care doresc intrarea Romaniei in randul tarilor civilizate in ceea ce priveste fumatul in spatiile publice. Comisia pentru Sanatate si Familie din Camera a avizat legea 349/2002 in forma ei amendata de Coalitia Romania Respira, urmand ca saptamana aceasta legea sa fie votata in plen. S-a intocmit si un raport foarte clar si responsabil de catre aceasta comisie. Dar saptamana aceasta validarea si investitura noului guvern au tinut capul de afis, votarea legii 349 fiind amanata pe saptamana viitoare desi obtinuse si sustinere politica la cel mai inalt nivel.
Profitand de aceasta intarziere, reprezentanti ai retailerilor, sustinuti de industria tutunului au inceput o campanie de lobby adresata deputatilor cerand rediscutarea legii, legandu-se in mod nejustificat de niste amanunte tehnice care oricum sunt parte a legislatiei europene privind comercializarea tutunului, legislatie ce urmeaza sa fie implementata in primavara 2016. Strategia retailerilor este foarte clara: se urmareste abaterea atentiei de la votarea legii in forma ei actuala si obtinerea unei noi tergiversari, la fel ca la finalul sesiunii parlamentare precedente. Pe scurt, industria si retailerii, partea comerciala a intregului proces de productie-vanzare-consum a tutunului, intervin in procesul legislativ peste partea de sanatate publica si peste componenta sociala, ceea ce este ilegal si impotriva oricarei logici. Cum putem vorbi despre cifre de afaceri in contextul in care legea ce urmeaza a fi votata este orientata spre oameni ca potentiali pacienti si nu spre oameni ca si cumparatori ?
Sa nu subestimam agresivitatea industriei tutunului si sa ne amintim ca aceasta industrie a mers pana acolo incat a intentat mai multor tari procese la curtile internationale de arbitraj in momentul in care aceste tari au luat masuri (legitime) impotriva consumului de produse din tutun. S-a intamplat cu Australia, Togo, Uruguay.
Asa ca va rugam sa luati pozitie public, pe blogurile voastre, pe paginile voastre de Facebook, impotriva acestui demers care urmareste obtinerea prevalarii factorului comercial asupra celui medical. Sa scriem celor responsabili pe adresele de e-mail pe care vi le punem la dispozitie mai jos, neuitand cum campanii ca a noastra s-au materializat in legi de interzicere a fumatului in spatii publice in multe tari. Sa dam doar exemplul unora mai apropiate ca nivel economic sau mentalitate de Romania daca lista celor ”civilizate” nu ne mai satisface. Nu se mai fumeaza in spatii publice in: Bulgaria, Turcia, Rusia, Moldova, Albania ! Joi este Ziua Nationala Fara Tutun. Sa transmitem industriei tutunului si retailerilor mesajul a peste 70% din populatia Romaniei: nu mai vrem spatii publice cu fum de tigara !

Coalitia Romania Respira

Nu corporația face legislația” strigau – și protestau – prin 2012 și 2013 mii de oameni, paradoxal, în mare parte angajați ai corporațiilor.  Erau mișcări și sloganuri pe cât de puternice, pe atât de ciudate, uneori, cu oameni de bună credință, cei mai mulți, mobilizați și alimentați cu mesaje, și probabil, nu numai, de către persoane bine organizate și cu obiective clare.  Sloganul în sine – ”Nu corporația face legislația” – era ales, cu certitudine, pentru că suna bine și era și cu rimă, dar era cât se poate de greșit.  Oriunde în lumea civiliată și în democrație, corporațiile, care nu sunt altceva decât organizații, formate tot din cetățeni, își promovează, susțin și apără interesele.  Pot să facă și fac acest lucru adesea în scopuri care le ajută pe ele dar ajută și societatea, cum este lupta împotriva unor reglementări care îngrădesc libertatea economică și generează costuri care sunt suportate, până la urmă, de toți cetățenii.

Dar pot să o facă și pentru a promova interese egoiste sau care se pot afla în contradicție cu drepturi și interese legitime ale unui număr mare de cetățeni.  Ceea ce nu înțelegeau cei care protestau față de legislația menită să ofere un cadru legislativ unui proiect minier dintr-o zonă altminteri lovită crunt de criza economică era că, dacă în acel caz, o corporația încerca să influențeze factori de decizie și forma finală a legislației, netransparent și, poate, ilegal, făcea acest lucru deoarece mergea pe un drum bătătorit.

România este caracterizată prin absența oricăror norme și reguli privind interacțiunea, altminteri normală, dintre diversele grupuri care își susțin interesele – de la agricultori la mari companii – și cei care au atributele legiferării.  Deși Constituția României prevede expres dreptul la petiționare, nu există prevederi legale care să precizeze condițiile și limitele de exercitare a acestui drept. Din ipocrizie și din interesul de a păstra în zona subterană, departe de reflectoarele opiniei publice, modul, adesea veros în care decidenții sunt abordați, România este lipsită de o necesară și utilă lege a lobby-ului (petiționare, mai pe românește).

Una din cele mai active și mai eficiente industrii în promovarea intereselor proprii este cu siguranță cea a tutunului.  Deși aceasta este cea mai în contradicție cu obiectivele de interes general ale societății – așa cum este dreptul fundamental la ocrotirea sănătății (art.34 din Constituția României) – are totuși cel mai mare succes.  Industria tutunului vinde, indiscutabil, moarte.  Despre orice produs se poate spune că dacă este consumat în cantități moderate, nu face rău sănătății.  Nu se poate spune acest lucru despre tutun, care dăunează indiferent de doză.  Nu omoară întotdeauna dar nici nu trebuie să se ajungă până acolo pentru a fi nociv. Față de numărul mare de substanțe chimice periculoase, conținute natural în tutun sau, mai nou, adăugate în procesul de fabricație, țigările nu pot să se încadreze măcar la categoria produse benigne.  Nici nu mai vorbim de părinții înconștienți, pe la țară mai ales, care iau de la gura copiilor pentru țigări și pentru băutura de la cârciumă.

Un spot TV care ne-ar învăța că ”Fumatul excesiv dăunează grav sănătății” ar fi hilar și, desigur, ar fi respins.

Fumatul este întotdeauna dăunător sănătății, indiferent dacă este practicat moderat sau excesiv, activ sau pasiv.

Dacă cineva ar vrea să introducă acum pe piață țigările, fără ca ele să fi existat înainte, produsul ar fi respins de la comercializare, fără nicio discuție și fără drept de apel, având în vedere substanțele nocive conținute – există produse mult mai puțin dăunătoare, care nu sunt totuși admise la comercializare fiindcă au ”ghinionul” de a nu fi apucat să se afle acolo.

Faptul că țigările nu sunt complet interzise este datorat exclusiv existenței unei ”moșteniri istorice” formată din consumatori dependenți de acest viciu (da, fumatul crează dependență, că doar nu degeaba numeau strămoșii noștri tutunul – ”iarba dracului”) și, mai ales, o industrie puternică, bine organizată și deținătoarea unor fonduri uriașe, capabile să cumpere orice stă în calea ei.  Industria tutunului, cât se poate de cinică, nu vrea să cedeze ceva pe o piață unde dependența creează ceea ce economiștii ar numi o ”cerere complet inelastică”, cu profituri garantate.  România a rămas țara din Europa (nu doar Uniunea Europeană) cu cel mai lax regim (eufemistic vorbind) în ceea ce privește practicarea fumatului în spații cu acces public. Consumarea sau nu a tutunului, se spune adesea, ar ține de libertatea individuală și, ca atare, nu ar trebui să fie limitată. Desigur, am putea răspunde noi ceilalți, nefumătorii, dar atunci consumul de tutun nu ar trebui măcar să fie permis în public. O mulțime de alte obiceiuri și plăceri individuale nu sunt permise în public, chiar dacă nici măcar nu afectează pe cei din jur. De ce ar trebui să fie permis un obicei nociv celorlalți?  Cei care se simt bine vânând sau trăgând cu arma la țintă, pot face asta în condiții precis determinate și departe de semenii care nu aceleași plăceri. Cum ar fi dacă s-ar apuca să vâneze printre blocuri sau printre mese, motivând, de exemplu, că ei oricum sunt buni țintași. Nu ați vrea asta, nu-i așa?

Toate acestea sunt întrebări de bun simț și orice persoană de bună credință, inclusiv mulți fumători, știu care este răspunsul corect. Industria tutunului nu gândește atât de nuanțat și, desigur, nu este interesată de efectele fumatului asupra consumatorilor de tutun și a celor din jurul lor.  Cu cât oamenii fumează mai mult, în orice loc, cu atât companiile producătoare vând mai mult și fac mai mulți bani. Este o simplă ecuație economică (”mai mult consum = mai mulți bani”), fără compasiune și fără alte considerente.  Limitarea practicării fumatului în locuri accesibile publicului amenință profiturile industriei – în ziua de astăzi oamenii stau și socializează mult în afara locuinței, de la locul de muncă la restaurante și baruri iar industria tutunului are tot interesul ca toți clienții săi să aibă condiții optime de consum a tutunului.

Problema – mare de tot – este că decidenții din România, cei care au atribuția de a avea grijă de sănătatea publică, par să aibă în vedere mai degrabă aceleași motivații financiare ale producătorilor de tutun. De ce oare? Poate că din nepăsare și lipsă de responsabilitate, cea mai mare parte a timpului.  Dar este ceva mai mult aici, ceva extrem de îngrijorător pentru ceea ce înseamnă influențarea legislației de către interesele pecuniare ale unei industrii.

Industria tutunului este cunoscută, la nivel mondial, pentru încercarea de influențare a legislației, din motivele sale meschine.  Industria tutunului are, cum se spune, ”buzunare adânci”, rulează anual miliarde de Euro în activități de ”lobby” și este singura, până acum, care a determinat demisia unui comisar european, chiar a celui pentru sănătate – John Dalli – în 2012, pentru tentativa de influențare a legislației europene în ceea ce privește comercializarea tutunului.  Organizația Mondială a Sănătății a realizat ghiduri pentru ca interacțiunea dintre industria tutunului și guverne să nu conducă la influențarea legislației, în defavoarea cetățenilor.

Aceste reguli par să fie străine guvernului României, care organizează campanii publice în care flagelează contrabanda cu țigări și efectele acesteia asupra bugetului.  Oricine nu este total naiv știe că de fapt contrabanda este organizată sau măcar tolerată de industria tutunului însăși, căreia îi este, în realitate, indiferent dacă statul încasează taxe și accize.  Dar campania are un obiectiv important: să arate că industria tutunului aduce miliarde la bugetul de stat. Ignorând, desigur, sumele și mai mari cheltuite pentru a repara consecințele negative ale produselor din tutun, în principal cheltuielile pentru sănătatea celor afectați de fumat.  Ca să facem o comparație, pe logica industriei tutunului, în parteneriat cu guvernul României, colosul industrial de la Copșa Mică ar fi trebuit să continue să funcționeze, în ciuda otrăvirii, la propriu, a oamenilor care locuiau în jur.  Dar industria tutunului nu mizează pe logică, ci pe dependența creată fumătorului și pe legătura strânsă cu singura entitate care îi poate pune în pericol profiturile: statul.

În ultimii ani au existat în România mai multe inițiative legislative, prin care în locurile publice din România să fie introdusă, în sfârșit, normalitatea iar nefumătorii să nu mai fie considerați cetățeni de categoria a II-a.  Este vorba de o normalitate care există oriunde în Uniunea Europeană din care pretindem că facem parte, dar pe care o dezonorăm cu atmosfera de birt a mai tuturor restaurantelor din România (întrebați-i pe turiștii străini care au ajuns pe la noi). Este o normalitate care pleacă din analize și concluzii medicale foarte pertinente, inclusiv ale Organizației Mondiale a Sănătății.

Și totuși, aceste propuneri legislative sunt blocate, sabotate și modificate, astfel încât, până la urmă industria tutunului își impune interesele iar noi toți suferim consecințele.  Am fost implicat în cea mai recentă inițiativă de acest gen, promovată de un grup inimos de deputate (femeile au mai multă determinare!) care se întâmplă să facă parte chiar din partidul aflat la guvernare în acest moment.  Deși la propunerea lor au aderat mulți alți colegi parlamentari, din multe grupuri parlamentare, după ce s-a reușit trecerea propunerii de lege prin Senat, industria tutunului, luată inițial prin suprindere, a revenit și a reușit să blocheze demersul la nivelul comisiei de …. sănătate (ce ironie!) a Camerei Deputaților.  Faptul că o largă coaliție de organizații, de la cele ale tineretului la societăți medicale și fundații care se ocupă de protecția copiilor au susținut și cerut ca expunerea la fumat a celor inocenți să înceteze, nu i-a mișcat pe membrii Comisiei de Sănătate au refuzat să lase ca acest demers să continue.

De ce oare, întreb din nou? Am simțit, cu această ocazie, răsuflarea apropiată a industriei tutunului și a foșnetul fondurilor de care aceasta dispune și pe care este dispusă să le cheltuie pentru a își proteja bănoasa afacere.  Industria a intervenit precis, chrirurgical, la comisia fără al cărei raport proiectul nu poate fi pus pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților.  Acolo, lucrurile sunt mai la vedere și orice blocare ar fi ieșit în evidență.  Industria tutunului preferă locurile lăturalnice pentru a-și pune în aplicare planurile.

Parlamentarii din Comisia de Sănătate nici măcar nu s-au obosit să justifice sabordarea actului normativ.  Doar anul viitor vin două rînduri de alegeri care vor fi costisitoare, că dumnealor nu prea au cu ce să se mândrească că au făcut pentru alegători, și atunci orice sprijin care să îi ajute să mai amăgească niște votanți va fi bine-venit.  Așa că parlametarii respectivi și industria tutunului sunt legați de același lucru: veniturile generate de consumul de tutun (”ochiul dracului” și ”iarba dracului”).  Desigur, industria tutunului, a cărei influență este în egală măsură prezentă în mass-media are grijă să disemineze și falsele ”argumente” ale scăderii veniturilor din impozite și accize, dacă ar scădea consumul. Dincolo de faptul că cheltuielile și pierderile directe și indirecte cauzate de către consumul de tutun, direct și indirect, depășesc cu mult încasările bugetului de stat, o astfel de situație nu poate fi tratată exclusiv în notă contabilă, fără preocupare față de efectele tutunului asupra sănătății și vieții oamenilor.  Gaura presupusă din buget nu poate fi mai mare decât găurile din plămânii fumătorilor sau de găurile lăsate în familii de cei care mor ca urmare a fumatului.  Astfel de socoteli sunt cinice dar ele dau măsura cinsimului industriei tutunului.  Cu așa ceva avem de-a face.

Problema cea mare nu este însă că o industrie care face comeț cu moarte își impune voința iar interesele sale sunt mai puternice decât interesul general al sănătății populației.  Ceea ce este îngrijorător este modul cum acționează acestă industrie.  Ca și în cazul recentei inițiative legislative, aceasta nu acționează în spațiul public, transparent, ci preferă umbra, întunericul și ușile lăturalnice de intrare în cabinetele mai-marilor zilei. Drumurile bătătorite de industria tutunului pot fi folosite însă de oricine altcineva iar banul poate cumpăra orice, de la susținerea vreunui controversat proiect minier la codurile de acces în sistemul de informații al armatei.  In extremis, dar nu atât de improbabil, o companie suficient de motivată și de dotată financiar – să zicem Gazprom – poate cumpăra România cu totul.

Nu este vorba, așadar, doar de faptul că cetățenii români sunt împărțiți în două categorii – pe de o parte fumătorii, privilegiați prin libertățile oferite de a își practica obiceiul oriunde și pe de altă parte nefumătorii care trebuie fie să accepte să fie intoxicați, fie să nu intre deloc în restaurante, baruri, cafenele și chiar cofetării.  Acestora le este încălcat fie dreptul la sănătate, fie cel la libera circulație, ambele garantate de Constituție.

Nu este vorba doar de faptul că starea de lucruri din România, numită de unii străini, ironic, ”scrumiera Europei”, ne împinge în afara continentului și ne integrează, poate, în Africa.

Nu este vorba doar de faptul că o categorie largă de angajați – cei din restaurantele, barurile și cafenele unde se fumează – nu primesc niciun fel de spor sau îngrijire medicală, deși lucrează într-un mediu toxic (într-o guvernare social-democrată?).

Este mai mult și mai rău de atât: în zidul cetății există o gaură mare, acoperită de un văl gros de fum, de țigară, iar sub acoperirea acestui văl dușmanii pot oricând să pătrundă înăuntru.

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. Imi plac mie marii aparatori ai drepturilor nefumatorilor oropsiti, haituiti de fumatori verosi prin cluburi baruri si prin restaurante…. Mda… Oricum, daca-i ontrazici esti vandut ticaloasei industrii a tutunului, mafiei lu’ Kent si Malboro.
    Ce grijulii sunt ei, aparatorii cu angajatii barurilor si cafenelelor de fumatori, cat suflet, cata gratie, cata solidaritate in vorbele lor. Ei vor ca nefumatorii sa simta bine peste tot, sa fie mangaiati pe crestet si sa fie asigurati ca n-au capul patrat.
    Asta acum, pentru ca va veni si vremea cafelei, alt produs de mari corporatii exploatatoare, si de ce sa n-aiba si necafengii dreptul sa intre in cafenelele unde nu se fumeaza si nu se bea cafea.

    Cat despre studiile OMS invocate, reamintesc inimosului autor, ca acelasi OMS a decretat carnea rosie cancerigena. Nu ar fi bine dumnealui sa-si indrepte sentimentele sanatoase si sa lupte ca tigrii, leii si crocodilii sa nu mai fie hraniti cu odioasa carne OMeSista cancerigena. Poate ne spune autorul cum se calculeaza „fumatorul pasiv” – in metri cubi de aer disponibili si tigari fumate in ael spatiu disponibili, de la ce distanta/puritate a aerului incepe fumatul pasiv si unde se sfarseste el? Organizatia aia mondiala nu da si cifrele astea? Organizatia asta nu e cumva ea insasi o corporatie ce toaca bani publici?

    Exista fumatori nesimtiti, care-si aprind tigara unde nu se fumeaza, la fel cum exista nefumatori nesimtiti care se instaleaza intentionat langa un fumator cerandu-i imperios sa-si stinga tigara. Nu ar fi bine sa nu mai reglementam bunul simt precum reglementau comunistii cantitatea de fericire si sanatate pe cap de locuitor?

  2. In US lobbyul, recte traficul de influenţă, este o activitate legală, organizată şi reglementată de stat.

    In US se face comerţ cu moarte de mai bine de 2 sute de ani: tutun, arme, alcool, medicamente, chiftele-n chifle, sicrie, negru de fum, petrol şi gaze, maşini şi unelte, roboţi industriali şi alţi ucigaşi notorii.

    In US nu mai există securitate naţională, incă de la terminarea războiului rece. Ştiu, e şocant: ţara a fost vândută Gazpromului care a cumpărat legal, prin lobby, toţi congresmanii americani, kgb -uluitor!- şi-a plantat la casa albă candidatul manciurian să conducă poporul de sclavi, iar -atenţie, senzaţional!!!- omuleţii verzi de pe Marte -aliaţii ruşilor- manipulează populaţia şi o obligă să achiziţioneze in continuare cele mai toxice produse care îi ucid lent, tragic: să accepte experimentele pe gravide şi delirant: să-şi lase copiii să fie răpiţi cu unde tractoare pe bază de nicotină. Un singur lucru nu înţeleg: de ce Putin nu legalizează şi vânzarea cocainei in America saxonă, că doar e produsă şi comercializată de tovarăşii din America latină. Dar deh, misterioase sunt căile Supremului…
    :)
    in fine, io, ca fumător muribund şi privilegiat prin taxele speciale pe care Statul in milostenia lui mi le vâră in preţul otrăvurilor pe care mi le vinde, mă simt bine in postura de integrat in America, iară nu in Africa cum susţine autorul. Modelul e american, atât in latura sa fascistă, cât şi in cea culturală, cu tot cu propaganda anti-fumat care ar trebui să inoculeze culpa in iobagul dependent. Europa nu are un model propriu actual, ci a preluat in intregime si fascismul şi liniile propagandei care la r\ndul lor au fost preluate şi rafinate de americani de la inventatorii europenii de renume mondial din interbelic. Să nu uităm că altădată tutunul era monopol de stat, ca atare putem privi mecanismul fascist modern in care statele iau partea leului din profit ca fiind un progres dpdv economic: corporaţiile funcţionează ca agenţi de vânzări ai statului şi se mulţumesc cu acel procent infim pe care-l primesc suportînd in schimb scuipaţii populaţiei. Statul ia banii, iar corporaţia primeşte cu stoicism criticile puritaniştilor. Bun aranjament. Când sănătoriştii intră in trepidaţii -din cauza vremii urâte sau a vreunui drob de sare ce plimbă o pisică in spinare- statul rezolvă iute situaţiunea şi calmează nervii sensibili mărind taxele pe tutun, iar prohibiţia rămâne o vreme uitată.

  3. Partea care lipsește din articol este consumul de tutun care exista bine-merci și înainte de apariția țigaretelor și care ar reapărea urgent, dacă țigaretele ar dispărea. În urmă cu 100-150 de ani oamenii mestecau tutun și multe clădiri sau locuințe de familii respectabile erau dotate cu scuipători. Sunteți sigur că doriți să ne întoacem la acele vremuri? :P

    Atât timp cât nicotina există, oamenii își vor cultiva tutun în grădină sau în apartamente, la fel cum în prezent își cultivă cânepă indiană. Este alegerea statului dacă dorește să controleze și să taxeze fumatul (asigurând și o minimă calitate a produsului, cu ocazia asta) sau dacă dorește o nouă epocă a lui Al Capone. Dacă tutunul sau țigaretele nu vor putea fi procurate legal, vor fi procurate ilegal. Apelând la corupție și focuri de armă ori de câte ori va fi nevoie.

    P.S. – nu sunt fumător, ci doar înțeleg comportamentul oamenilor :P

  4. Daca se legalizeaza cannabisul . moare toata industria tutunului. si farmaceutica. dar ne cumpara astia toti politicienii la un loc .

  5. Nu raspund la postacii industriei tutunului, care nu isi dezvaluie nici macar identitatea.
    Oricum, articolul se refera la altceva decat ceea ce scrieti dumneavoastra. Se refera la cum poate cumpara cineva Romania. Da, putea fi si o alta industrie. Dar este cea a tutunului.
    Zic sa mai asteptati pana primiti instructiuni/set nou de mesaje.

    • Pe vremea când România nu putea fi cumpărată de către industria tutunului, pentru că producătorii de ”Carpați” și ”Bucegi” erau mult prea săraci pentru așa ceva, oamenii aduceau prin contrabandă tot soiul de gunoaie gen ”BT”, ”Apollonia”, ”Vikend” și altele asemenea. Din care statul român nu obținea nimic, în cel mai bun caz vameșii profitau de asta.

      Iar dacă onorabilul autor ar petrece mai multă vreme pe Contributors ar putea să-și revizuiască unele păreri despre ”postacii industriei tutunului”. Probabil că industria tutunului plătește regește niște postaci, dacă ei își permit să scrie timp de ani întregi mii de comentarii pe diverse teme, doar pentru ca o dată pe an să ia apărarea acelei industrii :P

      • Domnule Harald, nu am pretentia sa am intotdeauna dreptate dar cele doua replici vin de la alias-uri care mi-au combatut vehement si arricolele anterioare, tot din 2015, pe tema nesimtirii si altor rele care insotesc pardalnicul obicei al fumatului.
        Iar in materie de tigari, nu se poate vorbi de cifre si „beneficii” la buget, atat datorita faptului ca sanatatea si viata nu se apreciaza contabil (iar tragedia din Colectiv ar trebui sa fie suficienta pentru a trage un semnal de alarma – si acolo s-a gandit pur financiar), cat si datorita faptului ca cifrele (pierderile pentru buget si economie depasesc cu mult incasarile) arata ca de fapt fumatul este o afacere paguboasa pentru stat si benefica doar pentru industria tutunului. Este ca la cazinou: casa castiga intotdeauna, ceilalti doar au impresia ca beneficiaza.
        Revenind la cele doua alias-uri, nu raspund la cei care nu au macar un nume – sa zicem, Harald – chiar daca nu e real si sa stiti ca in Romania exista si o industrie a postacilor, care scriu pe orice tema dar si din proprie initiativa. Plus ca stiu de unde vin exact cele doua alias-uri.

      • @Harald,
        domnule, vă rog, daţi-mi voie să vă prezint mecanismul secret dezvoltat de corporaţiile specializate in lobby internaţional pentru a genera un anume curent de opinie favorabil sau defavorabil, după nevoi. Asta in virtutea situaţiunii: am fost dat in vileag ca postac de serviciu, deci s-ar putea să fiu expert. :)
        1. recrutarea. contrar opiniei generale -formată tot cu ajutorul unor mercenari iscusiţi- postacii corporaţiilor nu-s totuna cu cei ai partidelor. Corporaţia lucrează cu spuma spumelor, nu cu neica-nimeni, cu cei mai creativi şi populari indivizi, nu cu papagali repetenţi. Cei mai talentaţi artişti şi oameni de litere sunt căutaţi, iscodiţi şi eventual atraşi in schemă. Vorbim de actori, scriitori, eseişti, muzicieni, arhitecţi, regizori. Nu mai pomenesc de vremurile bune, ale lui Humphrey Bogart, ci chiar de epoca modernă când manopera a început să se rafineze extraordinar. In cinematografie, că tot veni vorba, pot să-l dau de exemplu pe Jason Reitman cu al său minunat Thank You for Smoking. Există firme specializate in cercetare şi recrutare care se ocupă exclusiv cu treaba asta.
        2. câmpul sau aria de acţiune. contrar opiniei publice -deformată de meşteri pricepuţi- postacii privaţi nu-s specializaţi ca şi firmele pe un anume domeniu. Actorul notoriu John X Doh poate intr-o anume perioadă in care se află sub contract să facă publicitate mascată in beneficiul corporaţiilor din industria tutunului, din energie, producătorilor de băuturi alcoolice şi regimului comunist din China. El este plătit per intervenţie, dar angajamentul este per ansambvlu. Aşa se explică de ce un postac corporatist de talent poate avea sute de comentarii pe unul sau mai multe forumuri fără a exista legături aparente intre subiectele pe care se pronunţă. Eu de exemplu, dacă într-adevăr sunt postac – asta trebuie să rămână un mister-, am difuzat pe contributors sute de opinii in favoarea Companiilor Ateist-Marţiene, Trusturilor Libertariene şi Maleficelor Forţe Eurosceptice ca să acopăr comentariile plătite de producătorii de tutun, arme, maşini, dulciuri, cafea şi alte otrăvuri. Şi da, e posibil să fi fost plătit regeşte. Autorul ştie exact lucrurile astea şi vă poate confirma sau infirma ;)
        3. anonimatul. se practică in ţările sărace populate cu mase de indivizi agresivi, revanşarzi, invidioşi de la natură pe succesele altora. Intr-o asemenea societate opinia cu substrat mercantil e bine să fie protejată, mai ales dacă statul abia ce a ieşit dintr-un regim totalitarist comunist iar organele nu s-au desprins de mentalitatea etatistă şi-s obişnuiţi să opereze cu delaţiuni, controale, filaje şi alte asemenea hărţuiri. Mercenarii au de obicei 3-4 identităţi virtuale, plus câteva de rezervă pentru cazurile in care identitatea principală este şubrezită de evenimente neprevăzute sau luată in colimator de miliţieni virtuali vigilenţi. Cei mai netalentaţi şi fricoşi folosesc pseudonime comune, de gen Ion Popescu, ca să fie uitaţi iute de interlocutorii băşicaţi.
        4. beneficiile. spre deosebire de postacii comuni plătiţi mizerabil in baza unui contract de muncă cu o firmă afiliată partidului, postacii profesionişti corporatişti beneficiază de 1. o plată cash, pe drepturi de autor, printr-un mecanism contractual complex, şi 2. de servicii la comandă, aproape fără limită. Ce înseamnă asta? că dacă eu am chef la 2 noaptea să merg in club dau un mesaj la o anume adresă si imi vin la uşă UBER, escortele blonde sau brunete şi bodyguardul. Dacă vreau o excursie pe Marte ca să fumez la cârciumă cu verii îi dau un sms lui Branson şi in 2 ore Virgin Galactic îmi trimite racheta la poartă. Desigur, nu oricine îşi permite asta, ăi mai clişeistici abia de obţin un weekend in Vamă pentru un job de o lună, dar in mare asta înseamnă să fii postac de geniu pe contributors. :)

  6. @euNuke, nu stiu cum vei fi de integrat in US daca nu stii ca fumatul e strict interzis in locurile publice si acolo. Mai mult campania anti-fumat din America a precedat-o pe cea din Europa. Vorbesc de Europa civilizata.

    @DanSu. Asta cu nefumatorii care ii ataca in mod parsiv pe fumatori stand in preajma lor n-am mai auzit-o. Adica eu cand intru intr-un local unde se fumeaza pe rupte i-am atacat dintr-odata pe toti cei de acolo. Imi pare rau, ce sa zic. Altminteri toate tarile civilizate au interzis fumatul in locuri publice. Au facut-o dintr-un motiv cat se poate de pragmatic : costul ingrijirii bolilor cauzate de fumat era prea mare pentru societate.

    • @Mihai Damian,
      domnule, probabil că am uitat să decuplez modulul gramatical marţian şi d-aia nu aţi înţeles ce am scris. şi nu, nu-mi cer iertare pentru că mi se răstălmăcesc cuvintele. :)

      reiau. Noi, ca ţară, nu eu ca individ, ne-am lăsat integraţi in absolutul paradigmei fasciste americane. Eu doar constatam că am fost integrat, fără să mă întrebe nimeni nimic – logic, că aşa funcţionează un model fascist, in America, iară nu in Africa. Ca atare, fireşte că normele privind fumatul in spaţii publice au apărut intâi in US şi mult mai târziu la noi. Numai că, la fel ca şi la noi, norma anti-tutun nu este respectată de toate organele şi in plus la ei, pt că au mai multă autonomie legislativă, unele judeţe şi-au permis să NU interzică fumatul in toate spaţiile publice.

      in ceea ce priveşte terminologia. „integrarea” şi „securitatea naţională” erau pur şi simplu parafrazate şi introduse intr-un discurs ironic, evident zic eu. zic că e jenant dacă continui cu decodarea propriilor figuri de stil. mă opresc aici.
      https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_smoking_bans_in_the_United_States

      ps Eu urăsc ţigările fasciste, sunt efectiv împuţite, au un gust oribil, lasă un dampf de ghenă, pe lângă faptul de necontestat că sunt ucigaşe lente. Dar fumez 3-4 pachete pe zi pentru că iubesc fumătorii şi pentru că sunt mânat de o veche solidaritate patriotică cu pacienţii neamului care beneficiază de taxele speciale plătite de mine şi de ceilalţi privilegiaţi care mai inclină oleacă balanţa bugetară [taxa pe viciu se duce direct la bugetul sănătăţii, in jur de 1 miliard pe an]. Deci, dacă ţineţi un pic la bătrânii care se prăpădesc de vii in spitale pentru că nu au bani de şpăgi gândiţi-vă că cea mai simplă metodă de a finanţa sistemul public de servicii constă in a vă apuca de fumat şi a permite corporaţiilor fasciste să verse statului mormanul de bani extras de la dumneavoastră. In plus, dacă fumaţi de tânăr aveţi toate şansele să muriţi cu câţiva ani înaintea egoiştilor nefumători, ca atare veţi degreva bugetul asigurărilor sociale de nişte plăţi in contul pensiei.

      • „Deci, dacă ţineţi un pic la bătrânii care se prăpădesc de vii in spitale pentru că nu au bani de şpăgi gândiţi-vă că cea mai simplă metodă de a finanţa sistemul public de servicii constă in a vă apuca de fumat şi a permite corporaţiilor fasciste să verse statului mormanul de bani extras de la dumneavoastră. ” :-D asta e ca in bancul ala care spune ca dupa o viata in care ti-ai baut banii pe alcool te poti imbogati vanzand sticlele. :-D. Sigur ca batranii se prapadesc de vii in spitale si strct economic vorbind faptul ca sunt atatia care mor precoce e un lucru bun pentru sistemul de pensii.

        Doar ca in tarile civilizate pe care le numiti fasciste vietile oamenilor de orice varsta chiar conteaza. Sunt ingrijiti bine si asta costa mult. Costurile unei chimitoerapii de exemplu sunt foarte mari. Si spaga nu se da. Depide deci ce sistem vrem. Cel „fascist ” cu ingrijirea de care vorbeam sau cel autohton pe care vad ca il preferI.

    • @Doc,
      Incercati intr-un parc in bucuresti (Tei de ex..). Va asezati pe o banca, va aprindeti o tigara, si cititi ceva. (sau pierdeti o carte). Imediat se va gasi un grijuliu nefumator, care se aseaza fix pe aceiasi banca (desi sunt alte libere in jur), ca sa va ceara sa o stingeti deoarece se simte agresat. Sau la o terasa, (deci nu loc inchis). Sau intr-un local – unde scrie mare pe usa: „Aici se fumeaza”. Mereu vei gasi pe cineva care sa te sfatuiasca, sau sa-ti impuna, sau sa deschida discutii despre efectul nociv al fumatului.
      Inca odata, astept o lucrare stiintifica care sa arate clar unde incepe si unde se termina „Fumatul pasiv”. Metoda de masurare, metoda de esantionare, rezultate pe esantioane, durata studiului, esantioane martor, Pana atunci e doar o parere.
      Cat despre cheltuielile cu sanatatea fumatorilor …. sa fim seriosi…. La 2-3 euro accize pe pachetul de tigari (plus TVA pe acciza – da ati inteles bine acciza are TVA), unde sunt cheltuielile? Argumentul pretului sanatatii pica. Fumatorul plateste impozite mult mai mari.

      Dar ma rog, eu sunt doar „postac al industriei tutunului, cu identitatea ascunsa”, cum cu multa stiinta sustine autorul, nu un simplu fost fumator. Raman la opinia mea, ca bunul simt al relatiei fumator-nefumator nu poate fi reglementat. Sau poate fi … conform corectitudinii politice. Dar nu e bine…

      • sa nu exageram. Fumatorul pasiv nu este cel care sta pe o banca in parcul Tei. In schimb cel care vrea sa mearga intr-un local si desopera ca se cam fumeaza in toate (cu hartie pe usa sau nu) este un fumator pasiv. Cel care lucreaza in acest local de asemenea. Studii s-au facut numeroase, de exemplu pe copiii expusi la fum in familii. Concluziile sunt cat se poate de clare, nu exista nici un dubiu in comunitatea stiintifica pe aceasta tema.

        In rest la argumentul pretului platit de fumator am raspuns mai sus. In conditiile unei ingrijiri medicale execrabile el se sustine. Dar daca vrem ca statul sa plateasca tratamentele costisitoare contra cancerului (de exemplu) si sa nu dam spaga pentru asta atunci argumentul nu mai e corect.

  7. Ca preambul, e o vorba, „tot ce-i bun pe lumea asta e imoral, ilegal sau ingrasa”; nu trece zi in care sa nu citesc stiri de genul cafeaua omoara, carnea omoara, alcoolul omoara, statul la soare omoara, dormitul pe spate omoara, lipsa de activitate fizica omoara… etc. Si, pentru sublinierea gravitatii, de fiecare data cand cineva moare la 94 de ani sau 88 de ani – „suferea de cancer din cauza fumatului/mancatului/lipsei de activitate fizica”.

    Eu fumez de 32 de ani, din care vreo 25 cu doua pachete pe zi. Beau zece cafele pe zi, mananc carne cat incape, iar lumea-mi „da” cu 10 ani mai putin varsta pe care o am. Unchiu-meu „suda” tigarile si-a murit, vorba aia, bine mersi, la 78 de ani.

    Cand eram copil, trenurile noastre aveau vagoane pentru fumatori, si vagoane pentru nefumatori. Cand te duceai la agentie, te-ntreba „la fumatori sau la nefumatori?” Banchetele aveau „scrumelnite” in cotiera, la fel ca cele doua de langa geam; pe coridor – la fel.

    Aud sablonul „fumatorii solicita sistemul de asistenta medicala”. Serios? Las la o parte ca n-am fost niciodata internat in viata mea. Platesc asigurare medicala precum un nefumator? Platesc, ba chiar mai mult. Tigarile pe care le fumez sunt suprataxate tocmai pentru ca sunt tigari? Sunt. Deci eu, ca fumator, contribui mai mult la sistemul de sanatate decat un nefumator. Are vreun fumator dreptul la medicamente gratuite/compensate pentru afectiuni specifice fumatorilor? Nu.

    Nu vreau sa fiu inteles gresit: nu vreau sa „tentez” pe nimeni sa se-apuce de fumat, pentru ca, da, fumatul e daunator. Nu-mi place sa fumez in prezenta nefumatorilor pentru ca nu-s datori sa inspire fumul meu. Dar, pe de alta parte, mai duceti-va voi undeva, voi, fanaticii astia, carora va pasa atat de sanatatea mea! N-ati auzit niciodata de „mama natura”? Nu cititi niciodata de tineri care traiesc in medii aseptice, departe de tutun, de bautura, de mancare grasa, care fac „gim” in fiecare zi si care mor de infarct, de atac cerebral la 24 de ani? Chiar nu-ntelegeti ca natura are legile ei, propriul ei balans, ca un asemenea mediu „aseptic” pe care vreti sa-l creati si sa-l impuneti e contrar naturii? Ca daca media de viata e de 50 ani si voi vreti s-o ridicati artificial la 100 intrati in conflict cu natura?

    Nu in ultimul rand, desi, ironic vorbind, ma simt profund impresionat de grija ce clamati ca mi-o purtati opentru sanatatea mea, va sfatuiesc sa vedeti partea buna a lucrurilor. Murim mai tineri? E perfect pentru voi: aveti de platit mai putin la fondul de pensii; aveti mai putine masini pe strada; aveti mai putina competitie pentru un job :)

    ///

    • aveti o intelegere destul de limitata asupra modului in care functioneaza stiinta medicala. Studiile sunt statistice si nu se bazeaza pe cazuri izolate de tip „fumam de rupem si eu si bunicu’ si suntem sanatosi tun” Sau ” Vasile a dus o viata sanatoasa si tot a murit prostul de el”.

      In rest la argumentul cu cheltuiala am raspuns de doua ori mai sus

      • In anii ’80, cand eram in facultate, profesorul de matematica ne-a spus la un moment dat: „cand va adresati unui interlocutor sau auditoriu si nu sunteti sigur pe o demonstratie, incepeti direct cu ‘se stie ca’; in acest fel, lor le va fi rusine sa recunoasca faptul ca ‘nu stiu ca’ iar voi ati evitat, astfel, sa vi se ceara demonstratia.

        Eh, dle Damian, eu mi-s unul dintre cei carora nu le e rusine sa spuna „eu nu stiu ca” si, ca atare, fiind de formatie tehnica, nu ma descurajeaza afirmatiile dvs ca am „o intelegere limitata” si ca „sunt statistici care”. In consecinta, cred c-ar fi o formidabila demonstratie de forta din partea dvs daca ne-ati spune, cu cifre si date, cati dintre pacientii spitalizati in Romania sunt internati datorita unor boli datorate fumatului si pentru cati din ei spitalizarea e gratuita/subventionata din banii dvs. Ceva de genul 500 din cei 7000. Sper, insa, ca n-o sa veniti cu exemple de genul „x e internat cu fractura dubla de peroneu agravata de faptul ca fuma cinci pachete de tigari pe zi”. Sunteti om al anchetelor serioase, formati o echipa redutabila cu dl Pantazi si cu dl Mixich, asa exista toate premisele unui documentar serios.

  8. Turcia a interzis de mai multi ani fumatul in restaurante, parca si Libanul, tari considerate mai „estice” decat noi, suntem si la acest capitol exoticii Europei.
    Se imbiba hainele cu miros, de multe ori fumatorii sunt in minoritate dar degeaba… Greu sa gasesti un loc unde sa poti bea o cafea dimineata si sa nu ramai toata ziua cu damf. Iar pozitia asta de a solicita o norma civilizata prin tot felul de explicatii si paralelisme este fare frustranta.
    In mod sigur sunt influente la nivelul legislativului.
    Similar su cu combaterea alcoolismului din mediul rural – cei cu cazane ilegale (multe mii in toata tara) alimenteaza pe verticala intreg lantul politico-administrativ.

    • Ați adus foarte inspirat în discuție problema alcoolismului din mediul rural pentru că există într-adevăr o paralelă cu fumatul. Dar pentru a vă convinge de asta ar trebui să vedeți și părerile unor psihologi.

      În esență, alcoolul este benefic pentru sănătate în cantități de ordinul a 50 – 100 gr. pe săptămână. Ceea ce se întâmplă în mediul rural este altceva: alcoolul ajunge folosit pentru evadarea din realitate. Iar asta are legătură atât cu viața de zi cu zi a acelor oameni cât și cu experiențele lor traumatizante din copilăria mică. Astfel încât eliminarea producției de alcool nu va duce nicăieri, însă consumul va scădea treptat, de la o generație la alta, pe măsura îmbunătățirii condițiilor materiale de viață și a eliminării experiențelor traumatizante din educația copiilor.

      Nu știu dacă 5 sau 10 țigări pe săptămână ar putea fi benefice pentru sănătate, însă dpdv psihologic fumătorii își fac rău singuri tot ca urmare a unor experiențe din copilărie. Iar interzicerea fumatului în spațiile publice nu va elimina acele experiențe, din păcate.

  9. Nu inteleg de ce inainte de a vorbi unii nu se documenteaza. Nu corporati face legislatia se refera strict la faptul ca nu Rosia Montana GOLD CORPORATION face legislatia. Cine dracu se lupta cu corporatiile Orange, Oracle, sau cine mai vreti voi… N-am frate nimic cu Corporatia Nokia, sau altele… dar RMGC ma scoate din pepeni

  10. am un singur argument: Steve Jobs.
    Omu’ era vegan, buddhist, eco-bio-hipster si a murit la 50 si ceva de ani de un cancer dur, in conditiile in care avea toti banii din lume pt tratament.

    Sunt foarte hotarat sa nu fiu condus de stat. Nu vreau legi antifumat, vreau sa ma integrez eu in acea zona a oamenilor care nu fumeaza.

    Un stat puternic, a-tot-controlator e doar un instrument pe steroizi care astrapta sa cada in mainile cui nu trebuie.

    Cu educatie si in cateva generatii trebuie sa transformam fumatul in ceva „un-cool”. Si atunci s-a rezolvat.

    Nu cu statul, dle autor. Nu vreau un „tatic” care da imi dea reguli, sunt un adult independent cum ar trebui sa fim toti.

    Sa ne asumam sa NU mergem in locuri in care se fumeaza, oricarea ar fi costurile. Sa intrerupem relatiile cu oamenii care fumeaza, oricare ar fi costurile.

    De aici porneste solutia, in niciun caz de la o reglementare generalizata.

    • Perfect de acord. Pentru ca nu se mentioneaza o alta incercare a celui mai puternic stat de a reglementa un alt viciu, mai stravechi si cu efecte mult mai daunatoare: alcoolismul. Prohibitia SUA a aratat efectele negative ale interventiei statului in viata cetateanului, cu efecte total contrarii.
      Da, statul ar trebui sa controleze efectele negative,dar prin mecanisme bine gandite. Ceea ce nu este cazul la guvernanti.

  11. Libertatea înseamnă sa faci ce vrei atât timp cât nu afectezi negativ libertatea altora! Dacă tu fumezi acasă la tine, pe mine nu ma afectează, însă dacă eu nu pot sa intru intr-un restaurant din cauza ca e împuțit de fum de tigara, da îmi afectezi libertatea. Deci, poți sa faci ce vrei, sa fumezi, sa te droghezi, sa te automutilezi, sa te sinucizi chiar, dar fa-o astfel încât eu sa nu fiu afectat!

    • In articolul meu este vorba despre autostrazile coruptiei, deschise de industrii gata sa dea bani multi ca sa isi apere interesele. In acest context raspunsul dumneavoastra este cel mult inocent.

  12. :) domnule, fiti mai maleabil, nu ca un buldog gata sa l sfisie pe cel prins cu tigarea n gura. daca i doriti binele si el nu intelege, lasati l sa se prapadeasca. iar milostivii sa stea mai departe de fumatori, doar n or fi astia mai poluanti decit tevile de esapament ! apoi cum i ar sede unui impatimit de rock and roll cu plete si barba sa fie fortat sa intre ntr un club cu smoking si papion fara sa fumeze si sa bea o bere sau mai multe ? lasati i si lui o patratica unde sa se simta bine !

    • In articolul meu este vorba despre autostrazile coruptiei, deschise de industrii gata sa dea bani multi ca sa isi apere interesele. In acest context raspunsul dumneavoastra este cel mult inocent

  13. @hdd (07/11/2015 la 18:13)

    „Sunt foarte hotarat sa nu fiu condus de stat. Nu vreau legi……………”

    Folsoind logica dvs., eu propun sa se anuleze de exemplu Codul Rutier………..ca si eu m-as integra, ca si dvs., de altfel, in zona acelor oameni care conduc fara a respecta Codul rutier.

    Cred ca e un alt mod de a spune, ne place democratia din USA (sau din alta tara dezvoltata), salariile, autostrazile etc. dar nu ne place tot ca de exemplu legea antifumat. Pentru informarea dvs., este interzis in interiorul cladirii si la mai putin de 30 ft (9 m) de cladire si numai in locuri special amenajate: in montarea detectoarelor de fum si monoxid de carbon este OBLIGATORIE, chiar si in casele proprietate personala. Stat(e) fascist(e) cum comenta cineva !

    • Corect, domnule Vasile!
      Si eu as vrea sa circul pe partea stanga a drumului, mai ales in conditiile de trafic aglomerat din orasele noastre!
      Argumentul ”fascismului” este din vocabularul industriei tutunulu dari si al propagandistilor de la Kremlin iar coincidenta nu este intamplatoare (postacii sunt o adevarata industrie si sunt multi care si-au facut o meserie din asta si isi ofera serviciile oricui plateste). Asa ca cei de aici care propaga sperietoarea ”fascista” stiu foarte bine ce fac. Nu va luati dupa avalansa de vorbe pe care o arunca in comentariile lor.
      Iar ”logica” dumnealor se frange imediat: daca fiecare face ce vrea, asta inseamna nu libertate totala, ci absenta libertatii.
      Intamplator – sau nu – tot forta statului este cea care asigura ca nimeni nu are voie sa fure de la altul, sa de in cap unui semen pe strada sau sa puna in pericol viata altor oameni, prin ignorarea regulilor PSI, de exemplu, asa cum a fost in Colectiv.
      Pe aceasta logica stramba, patronii de la Colectiv, firma de pirotehnie sau fostul primar Piedone nu ar trebui cercetati si sanctionati penal si nici nu ar trebui sa despagubeasca victimele.
      Pe logica aceasta stramba si urata, ar putea fi aplicata, probabil, legea talionului si fiecare va putea sa se razbune pe celallat.
      Ganditi domnilor, nu va aruncati in afirmatii! In societatea pe care ziceti ca o doriti, ar fi haos si nu cred ca v-ar place sa traiti!

      • Dacă o să vedeți cum merg lucrurile în UK și o să aflați că un om poate primi 4 ani de închisoare pentru că s-a filmat mergând cu o viteză de ordinul a 200 km/h, iar alt om poate primi 4 ani de închisoare fiind arestat într-o stație de metrou pentru intenția de a face sex cu o minoră, după ce a fost ademenit pe Internet de o feministă de 30+ care a pretins că are 15 ani și l-a invitat acolo, va trebui să admiteți că astea sunt clar tendințe fasciste din partea statului.

        În mod asemănător, comportamentul IRS-ului american sau al polițiștilor care împușcă oameni pe stradă și nici măcar nu sunt judecați pentru asta denotă clar tendințe fasciste din partea statului american. Iar astea nu sunt relatări de pe Russia Today, sunt realități pe care vi le puteți confirma oricând din surse americane sau britanice cât se poate de credibile.

        Forța statului, folosită cu rea intenție, tocmai în fascism degenerează.

        • Cu certitudine nu stiti (sau va faceti ca nu stiti) ce a insemnat fascismul si in ce consta si folositi cuvantul fara discernamant. De exemplu, ati putea numi exemplele descrise si comunism: se potrivesc perfect. Noi in Romania am avut forta statului folosita cu foarte rea intentie, in diverse epoci istorice, si uneori s-a numit fascisms, de cele mai multe ori comunism si chiar ev mediu.
          Oricum, conformati ceea ce spuneam mai sus, ca postacii sunt in slujba oricui plateste dar mi se pare firesc sa mai amestecati lozincile.

  14. Tiens, tiens.
    Conform acelasi set de idei proaste care s-au transformat in ideologii americanesti dupa campania antifumatori urmeaza feminismul de Harvard. Domnilor, nu veti mai putea sa faceti gesturi de elementara curtoazie, sa-i deschideti usa unei femei sau sa-i tineti mantoul sa se-mbrace caci veti fi catalogati drept sexisti. Nu de alta dar mi s-a-ntimplat. :)

  15. O groaza de „cerneala” scursa inutil. Statul incepe sa semene cu alter-egoul sau camuflat, cu biserica. Amandoua institutiile puse sa reglementeze si sa suprareglementeze „viciile” populatiei. Cand totul e de fapt atat de simplu! Fumatul trebuie admis in spatii deschise si reglementat in spatii inchise, unde fumatorii trebuie separati de nefumatori.

    1. Fumatul e cu adevarat nociv pentru fumator si in spatii inchise si pentru cei din jur.
    2. Fumatul e insa o placere omeneasca si cine alege sa suporte riscurile (scurtarea vietii si impozitul urias pe care il plateste suplimentar) , asta e trebuie sa-i fie respectata optiunea.

    Si atunci de ce atatea discutii? Un singur principiu trebuie respectat si anume neinteractionarea fumatorilor cu nefumatorii.
    -Cu spatiile publice e simplu. Exact cum toate au rampe si spatii de parcare pentru handicapati, trebuie la fel dotate cu terase, curti sau camere de fumat.
    -Spatii publice speciale unde nu poate fi asigurata separarea (transportul public, magazine, hale inchise, etc) simplu, nu se fumeaza!
    -La fel localurile trebuie sa aiba dreptul sa compartimenteze spatii pentru fumatori potrivit necesitatilor. Dreptul, nu obligatia, pot exista foarte bine localuri integral pentru fumatori sau integral pentru nefumatori
    -In privinta interactiunii intre fumatori si nefumatori fumatorii sa fie amendati imediat ce fumeaza in locuri nepermise, iar nefumatorii sa nu comenteze decat cand sunt direct afectati de fum si nu se pot izola singuri de fum prin indepartare sau iesire din spatiul unde fumatul este permis.

    • Propuneti o solutie falsa si neaplicabila.
      Este falsa deoarece atunci se poate ridica problema de a amenaja spatii speciale pentru orice alta placere a omului – si exista mult mai multe. Locurile publice implica din start limitari si putem face mult mai putine lucruri decat putem face acasa. In ciuda acuzatiilor de supra-reglementare sau ”fascism”, asa a fost intotdeuana in istorie.
      Din aceasta prisma fumatul cere de fapt privilegii, doar pentru ca industria tutunului este bine organizata si foarte bine motivata, spre deosebire de alte industrii, care alimenteaza si ele alte placeri ale omului.
      Se merge foarte mult pe obisnuinta, inertie, pentru a justifica o exceptare/privilegiu care in mod logic nu are ce sa caute in locurile publice. Este ca in Ferma Animalelor – ”vrem egalitate, dar nu pentru…fumat”.
      Cred ca cel putin 90% din oamenii din tara asta – fumatori sau nefumatori, depotriva – au inteles mesajul din articol: puterea si pofta de castiguri a industriei tutunului intrettine o stare care incalca drepturi fundamentale ale cetatenilor si costa foarte mult Romania.
      Cei care nu inteleg sau nu vor sa accepte, sa nu se mire cand si alte industrii isi vor face legi ”pe comanda”!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Mircea
Valentin Mircea
Valentin Mircea este avocat în cadrul Baroului București din anul 1996, specializat în dreptul afacerilor și Senior Partener la Mircea și Asociații. Mircea este doctor în dreptul concurenței al Universității București din 2013 și din octombrie 2018 este Visiting Fellow la European University Institute la Florența (Italia). În trecut Valentin Mircea a ocupat diverse funcții în mediul privat - KPMG, Sinclair Roche & Temperley (Stephenson Harwood) - și autorități publice (printre altele, vicepreședinte al Consiliului Concurenței (până în 2013) și șef al Corpului de Control al Prim Ministrului, în 2016). Valentin Mircea este licențiat în drept al Facultății de Drept din Universitatea București, titular al unei diplome de studii generale a Universității Sorbonne Pantheon Assas și absolvent de studii postuniversitare în dreptul internațional al concurenței al Universității din Melbourne, Australia. Acesta este autorul mai multor cărți și articole pe subiecte care țin de dreptul concurenței și dreptul afacerilor și este în mod frecvent vorbitor la conferințe de specialitate în România și în străinătate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro