miercuri, mai 18, 2022

TVR și Partidul

Tocmai s-a votat încă un Consiliu de Administrație al TVR și un nou președinte-director general, al paisprezecelea nominal în persoana Doinei Gradea. Cu fix o săptămână înainte de audierile din Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, interimara Gradea era invitată să explice cum s-a luat decizia de a se difuza pe TVR 1 interviul cu inculpatul fugar Ghiță, promovat ca interviul cel mai așteptat al anului”. Și totuși, Doina Gradea a fost validată de parlament cu 209 voturi pentru, 40 împotrivă și o abținere. Nu e nicio surpriză, fiindcă în interimat doamna cu pricina s-a străduit să arate devotament politic față de partidele de la putere: a avut grijă să inoculeze televiziunii publice toxine de la Antena 3, să scurteze emisiunile culturale ca să nu-i irite pe analfabeții din politică, să pună în funcții de conducere/coordonare o seamă de netoți agreați politic. Toate aceste strălucite măsuri manageriale l-au făcut pe George Orbean, membru numit de tehnocrați în CA precedent dar demisionar din rațiuni etice, să îi închine Doinei Gradea și instituției un pamflet vitriolant cu titlul „Doina, fă-te că lucrezi!”. Un fragment cu calculele la zi sună așa:„Reamintim că partidul lui Liviu a plătit anul trecut integral datoriile istorice ale TVR, în valoare de vreo 170 de milioane de euro. Fără nicio investigație. Fără să știe nimeni ce a provocat o astfel de catastrofă economică. Fără un plan de reformare a televiziunii. Fără ca TVR să aibă cea mai simplă strategie de rentabilizare. A fost doar o (altă) partidă de păcănele marcată de Livache pe banii nefericiților care și-au vizat (în mintea lor) cartelele de ajutor social cu ștampila de votare. Fostul mandat de conducere a TVR va rămâne în istorie drept cea mai penibilă, dezonorantă și rușinoasă sinecură ciugulită vreodată de pe jos de o slujbașă a partidului. Un nimic absolut, asumat din start și desăvârșit în fiecare zi de impostorat al ocupantei. Actualul mandat, al doilea episod al matriarhatului inventat de iubitul Irinei Tănase în numele correctnessului, începe cu o întrebare de baraj: la cât se cifrează datoriile TVR la finele primului an în care curtenii lui Livache au debitat bugetul României pentru a trage cortina peste vreo 10 – 15 ani de amatorism, servilism, prostie și hoție marca TVR? Punerea Televiziunii Naționale cu botul în țărână nu este (doar) efectul decadenței și depravării conducerii de partid și de stat. Este unul dintre semnalele cele mai puternice ale transformării Statului într-un iarmaroc privat al unor năvălitori apatrizi și primitivi, pătrunși în Cetate prin sistemul de canalizare”.

Partidele, toate, și-au numit membrii pentru CA după criterii de partid și nu de competență. Ce e surprinzător, este că reapar aceleași figuri care au girat falimentul, deși, conform legii, CA ar trebui să răspundă pentru eșecurile instituției. PNL vine din nou cu Cristian Petcu, aflat în cercetarea CNATDCU pentru plagiatul unor teze de doctorat în istorie și teologie. PSD îl resuscită pe Cătălin Blebea, perfect aliniat liniei partidului fiind în cercetare pentru organizarea de grup infracțional. UDMR a trimis-o în CA pe aceeași Nagy Debreczeni Hajnalka, consiliera de presă a lui Kelemen Hunor, care reușise performanța bugetară să fie plătită în trei locuri deodată, la Radio Cluj, la UDMR și la TVR. Conform filosofiei „pentru că putem”, incompatibilitățile se țin lanț: Raico Cornea este numit în CA din partea Grupului Minorităților în timp ce ocupă și funcția executivă de Coordonator cu atribuţii de Director al Departamentului TVR 1. Învârtelile sale anterioare reprezintă garanția că e omul potrivit oriunde. Eternul Sorin Burtea este supleant la pesediști, dar s-a pricopsit și el cu funcția de Coordonator cu atribuţii de director Direcţia Studiouri Centrale.

În Senat stă la reexaminare din decembrie 2017 seria de modificări la Legea 41/1994 a SRR și SRTV, retrimisă atât de CCR, cât și de președinte, pentru formulările neclare. Se încercase, în dialog cu societatea civilă, impunerea unor criterii precise pentru desemnarea membrilor CA, cât și pentru scoaterea mediilor publice de sub tutela politică. Parlamentul a bălmăjit criteriile așa încât politicul să nu piardă controlul, iar numirile de acum s-au făcut după legea nemodificată. TVR se află azi într-o derivă explicabilă, deși are parte de finanțare de la stat, deține spații proprii, echipamente și echipe de profesioniști. Audiența scade constant. AZIR, secția română a Asociației Europene a Jurnaliștilor, a adresat Comisiilor de Cultură din Parlament o solicitare pentru elaborarea unei legi noi, europene, cât și pentru criterii și evaluări manageriale corecte. Până să se întâmple ceva pozitiv, spunem împreună cu George Orbean „Doina, fă-te că lucrezi!”.

Apărut în revista „22”

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

Dă-i un răspuns lui MariusCC Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro