miercuri, noiembrie 25, 2020

TVR și SRR trebuie reformate din temelii

Nu mă număr defel printre cei care socotesc că orice schimbare de putere trebuie să aducă cu sine înlocuirea intempestivă a conducerilor și ale Consiliilor de Administrație de la Radio România și TVR.
Firesc e ca cele două servicii publice să fie privite ca instituții absolut independente, puse la adăpost de orice ingerință a politicului. Așa încât seismele din viața politică să nu impieteze asupra bunei lor funcționări.
Cum nici TVR, nici SRR nu sunt nici ministere, nici agenții guvernamentale, ele nu trebuie să fie ombilical legate de interesele celor care dețin vremelnic puterea. Cei care sunt numiți la conducerea lor au obligația de a-și concepe activitatea pornind de la premisa că orice încercare de încatenare, de subordonare față de interesele politicului este drastic sancționată de receptori prin scăderea drastică a audienței.
Din păcate, atât Televiziunea Română cât și Radio România funcționează după o lege de organizare și funcționare veche care, subordonându-le Parlamentului, le pune instantaneu pe tavă la dispoziția și discreția unei anume majorități politice. Care îndată ce se formează simte nevoia de a demite vechile Consilii de Administrație și a pune în loc altele ce obligatoriu trebuie să le fie în primul rând lor favorabile. Să le facă jocul. Președintele-director general se dă imediat de ceasul morții spre a fi pe placul celor ce l-au numit în funcție, pretinde că nu e îndrituit să influențeze politica editorială, spune cui are vreme să îl asculte și celor care au naivitatea de a-i da crezare că nu e nicidecum responsabil de ceea ce se vede ori se aude pe post. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Chiar dacă CA-ul mimează neintervenția în politica editorială, fondurile sunt dirijate astfel încât ele se îndreaptă cu preponderență către emisiunile și realizatorii favorabili majorității guvernamentale.
Președintele-director general își alege principalii colaboratori, în primul rând pe cei din Comitetul Director și din fruntea feluritelor departamente, în funcție de fidelitatea și de gradul de supușenie al acestora. În TVR, de pildă, nu s-au mai organizat concursuri în vederea ocupării prin proceduri legale a posturilor de manageri din anii 2012-2013, locul acestora fiind astăzi ocupat în integralitate de interimari. Mulți dintre ei, așa cum sunt domnii Cristian Văileanu, producătorul general, sau Eduard Dârvariu, directorul TVR 1, aduși după bunul plac al pdg-ului Doina Gradea din rândul foștilor ei colegi de la Pro tv. E vorba despre oameni ajunși șomeri care, în loc să folosească pretinsele lor cunoștințe dobândite în mediul privat, strălucesc preponderent prin obediență. Dar și prin crasă incompetență și inadecvare la specificitățile unui serviciu public.
La Radio România, mega-pesedistul Georgică Severin, ajuns pdg pe criterii strict politice, îi ține în fruntea Știrilor pe prea-plecații Dan Preda și Nicu Popescu. Faptul se reflectă în scăderea dramatică a audienței canalului fanion al postului, Radio România Actualități. Situația TVR e încă și mai dramatică. Nici măcar principalul Telejurnal al zilei, cel de la ora 20, nu mai înregistrează un amărât de punct de rating, de vină nefiind deloc prezentatorul, ci aberațiile managementului Mădălina Rădulescu-Vochin. Aceasta în vreme ce unicul talk-show-ul politic cu difuzare zilnică al postului, program dat încă de pe vremea când șefa TVR era Irina Radu pe mâna lui Ionuț Cristache flancat de ziariști favorabili puterii (gen Cristoiu, Bușcu, Dinescu, Mirel Curea, Pieleanu, Nistorescu, Chirieac) se învârte în jurul unui rating mediu de 0, 8. Ceea ce nu împiedică faptul ca dl. Cristache să fie plătit regește în urma unui contract marcat de clauze de confidențialitate de natură să stârnească bănuieli. Un recent control al Curții de conturi a relevat mari nereguli în cheltuirea banului public, cheltuieli prilejuite de atât de neperformantul Cerb de Aur în organizarea căruia un rol de seamă continuă să îi revină penalului Cristian Zgabercea. Ca să nu mai vorbim despre neprofesionalismul d-nei Smaranda Vornicu, ajunsă producător în urma unui concurs cu dedicație în care piesa principala a fost pe lângă arborele genealogic, serviciile aduse în trecut PSD.
Tocmai de aceea cred că, cel puțin de această dată, se impun schimbări operate în regim de maximă urgență. Menite să repună legalitatea în drepturi. E nevoie ca atât TVR cât și SRR să fie susținute în principal din bani colectați din taxele plătite de populație și nu din fonduri guvernamentale. O revenire la situația de dinainte de decembrie 2016 mi se pare obligatorie. Înainte de respectiva dată, Liviu Dragnea, folosind pretextul reducerii numărului de impozite și taxe a făcut astfel încât cele două servicii publice să devină bugetare și să devină dependente de bunăvoința guvernului. Imediat după alegerile parlamentare, se mai impune și revizuirea din temelii a Legii de organizare și funcționare a celor două servicii publice. Lege în vigoare de 25 de ani.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Nimic nou sub Soare: cu ceva ani in urma acelasi lucru il spunea si un politician. Dar lui i s-a sarit in cap, pe motiv ca ar fi impotriva libertatii mass media.

  2. Fără să cred că schimbarea izvorului finanțării va schimba ceva vroiam să întreb de ce credeți că fondurile guvernamentale nu provin tot din taxele puse pe noi, cetățenii?
    Oricum aveți dreptate când spuneți că așa nu se mai poate!

  3. Nu sint de acord cu reintroducerea taxei radiotv.Daca Pnl face aceasta prostie ma pierde de votant.Estimarea mea este ca Pnl va pierde intre 5 si 10% daca reintroduce aceasta masina de stors bani de la populatie pentru partidul la putere.
    Cine este curios poate sa verifice cite abuzuri s-au facut cu taxa.Unul din motivele pentru care psd a cistigat in 2016 a fost si anularea acestei taxe.

  4. Analiza corectă.
    Urgența rezolvării stării morbide evidentă.
    Restructurarea trebuie să înceapă cu revizuirea Legii nr.41/1994 cu ruperea catenei guvern – TVR&SRR, deci cu depolitizare, cu reintroducerea taxei radio-tv, după care urmează acțiunea recâștigării încrederii audienței.
    Dificilă lucrare dedicată doar unor profesioniști onești.

  5. Radio Romania nu poate si nu trebuie sa de-a pe posturi doar muzica cum se intampla acum la toate posturile de radio din Romania. Romania este una din putinele tari europene unde toate radiourile nu dau decat muzica pe post. Incultura romanilor este mare, altfel ar cere sa fie realizate emisiuni lungi de stiri, talk shouri, de analize, evenimente. De asemenea daca romanii ar fi destul de patrioti ar solicita minim 10% din muzica in limba romana (in prezent se dau doar maxim 5% melodii in limba romana).

  6. Reduceti bugetul la 10% din cat este acum si se vor reforma singure.

    Reduceti formalitatile de licentiere posturilor TV, impuneti mai multe posturi cablistilor, scutiti de impozite aparatura de receptie satelitara. Concurenta va face restul singura.

  7. TVR si SRR trebuie desfintate. Nu au cum sa fie reformate. Au fost infiintate ca trompete ale guvernarii si asta au facut. Retelele PCR (pile, cunostinte, relatii) din interior vor bloca orice fel de reforma.

  8. TVR si SRR nu trebuie nici desfiintate, nici privatizate! Un post public are menirea de a orienta atentia asupra temelor si subiectelor „necomerciale”, care nu aduc rating in randul prostimii, dar pe care, cu rabdare, o pot lumina. Evident ca numirile de sefi pe criterii politice si de gashca sunt catastrofale. Obsesia neoliberala a „privatului” si a „pietei” in presa s-a dovedit suficient de paguboasa pentru societate ca, macar in acest domeniu, s-o lasam naibii.

    • Mai e un aspect. Daca nu ma insel, in prezent TVR si SRR au acoperirea cea mai mare in teritoriu prin emisie, deci nu prin cablu. Asta le face asseturi cu valoare strategica. Feri-Doamne, un cutremur mare, un conflict armat, un accident la Cernavoda, ceva major, si ca sa controlezi situatia ai nevoie de unelte de comunicare cu acoperire maxima, trebuie sa vorbesti cu un maxim de populatie,mn-ai timp sa repari cinci sute de stalpi distrusi ca se te poti folosi de cablisti, dar o duzina de relee ti le repara armata daca e. Cat despre subordonarea parlamentara, ca de obicei, eterna si fascinanta e structural orientata catre ‘pentru ca putem’, chestie pur feudala. In alte parti, fie legislativ se cere ca numirea unei Gradea sa fie prin consens in comisia parlamentara respectiva, fie – mai ales in cazul jurisdictiilor Commonwealth – e cutuma parlamentara. Majoritatea de azi nu flexeaza muschiul ‘pentru ca pot’ sa numeasca unul de-al lor, pentru ca maine cand se schimba puterea o sa regrete. In chestiute parlamentare, sunt surprins de Nastase, care cu toata cotiga (de fapt, TIRul) de pacate pe care le are, are destula glagorie cat nu numai sa stie de, dar si sa priceapa treburi de genul asta, si chiar fiind sef de camera si ‘al mai big cheese’ dupe Highlanderul Iliescu a lasat parlamentul pe mana hrebenciucilor si iorgovanilor. Traim cu consecintele, el se uita la mulatre si mulatri la Varadero.

  9. Total de acord ! Imi permit sa mai adaug starea programelor de la Radio Romania Cultural ;
    in afara de „Dimineata Crossover”, „Discuri de 5 stele” (realizata de Cristi Marica, profesionist cu o solida cultura muzicala) si emisiunea cu caracter stiintific, condusa de distinsa doamna Corina Negrea, restul e jale… Se promoveaza acelasi „pasunism”, nationalismul gaunos tip vadim tudor ori aceleasi prafuite piese de teatru invechite, din fonoteca penibilei „Unda Vesela” ; iar chiar acum,la emisiunea „Bilet de imbarcare” ,se prezinta obsesiv doar cultura tarilor latino-americane (cu precadere Cuba) si nu se „rateaza” nici o biserica din capitalele Americii de Sud…
    Foarte putin despre alte culturi si civilizatii, despre Japonia (gazda a doua evenimente majore sportive, camiponatul mondial de rugby si olimpiada din 2020), Australia, despre economiile tarilor „tigru” din Orientul Indepartat
    Nimic despre impactul noilor tehnologii in cultura, noile instrumente utilizate in teatru, cinematografie , iar in muzica s-a ajuns mai rau decat in perioada neuitatului Florian Pittis, recte muzica rock este pusa la „index” de aceeasi propovaduitori ai „Calusarilor” si ai muzicii latino, de parca doar acestea ar fi preferintele romanilor (in afara manelelor).
    Pe de alta parte, foarte putin se mai vorbeste de literatura la radio Romania, nu mai sunt invitati decat foarte rar, scriitorii de marca, editorii , traducatorii…
    Si mi se pare scandalos ca radio Romania actualitati sa fie in continuare o „trompeta” a Kremlinului , prin cele 2 slugi Liviu Iurea si Alexandru Beleavski , ce prezinta politica Moscovei in toate… Ok , nu ne permitem corespondenti permanenti la Washington, Berlin , Tokio sau Londra, dar putina decenta si echidistanta , pe stirile externe, nu ar strica… Sunteti totusi intr-o tara NATO, nu mai facem parte din tratatul de la Varsovia…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Un genocid spiritual

Când , în urmă cu treizeci de ani, am scris un Apel către lichele, nu am avut în vedere licheaua ca figură...

Academicianul Dan Berindei. Cât spun dosarele Securității despre viața unui om

Conflictul istoricului Dan Berindei, cunoscut ca „om al regimului”, cu fiul său, Mihnea Berindei, „cel mai bun, cel mai penetrant şi mai...

Post-Scriptum la alegerile americane

În ciuda acțiunilor în justiție inițiate de către Donald Trump care acuză fraudarea alegerilor în cîteva state Joe...

Gulaș sau varză de Bruxelles?

Am convingerea că noi, Uniunea Europeană, respectându-ne propriile reguli, vom trece cu bine dificilul examen pe care Ungaria și Polonia l-au generat....

Ce mai putem face (în afară să creștem TVA-ul și accizele!)

O expresie mi-a reținut atenția, în mod special, în proaspăta Comunicare specială a Comisiei...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.