joi, martie 28, 2024

TVR și o inutilă clauză de conștiință

Vreme de câteva luni bune am evitat din motive ce țin de o elementară asigurare a igienei minții să mă mai uit la pestilențiala emisiune „România 9”. Difuzată în prime time, cu o audiență deplorabilă, sub un biet punct de rating, de așa-numita Televiziune publică.
Am pus capăt, din câte îmi dau seama ca urmare a unei inexplicabile porniri auto-distructive, acestui embargo la începutul săptămânii. Mai exact cu ocazia acelei ediții a sus-numitului sub-produs media în care invitați au fost, printre alții, penelista Alina Gorghiu și jurnalistul Cornel Nistorescu.
Nu mă număr deloc printre admiratorii doamnei Gorghiu. Așa după cum am scris în repetate rânduri, o socotesc a fi principala vinovată pentru degringolada partidului în fruntea căruia a fost plasată în urmă cu ani eminamente dintr-un capriciu al președintelui Klaus Iohannis. Degringolada a ajuns la punctul culminant cu ocazia catastrofalelor alegeri locale și parlamentare din cursul lui 2016, alegeri în urma cărora vreme de aproape trei ani România s-a aflat pe punctul de a se transforma în feudă a azi pușcăriașului Dragnea Nicolae Liviu și a PSD.
În pofida recunoscutei lipse de simpatie pe care o am pentru politiciana sus-menționată care, după părerea mea, era firesc să facă un pas în spate și nicidecum să dorească a mai deține o poziție privilegiată în ierarahia PNL, nu am putut rămâne impasibil în fața asaltului de mitocănie la care a fost ea supusă în primul rând din partea actualului director al Cotidianului, fost prelucrător prin așchiere la I. M. Cugir, transformat în timpul Epocii de Aur în propagandist comunist ba la Viața studențească, ba la Flacăra lui Păunescu și trimis al lui Ceaușescu, în decembrie 1989, la mormântul ayatolahului Khomeyni. Învestit fiind cu funcția de antemergător al prosternării Dictatorului comunist al României la locul unde își doarme somnul de veci una dintre cele mai demoniace și detestabile figuri din istoria mutilării existenței omenirii în cursul secolul al XX lea.
D-lui Nistorescu nu doar că nu i s- a cerut măcar de formă să revină în cursul emisiunii la un comportament civilizat. Să nu o mai insulte pe doamna Gorghiu. Dimpotrivă. A fost stimulat să își continue jalnicul spectacol și valul de jigniri la adresa respectivei doamne de pretinsul moderator al emisiunii, fostul antenist rămas și după transferul cu schepsis la TVR slugă a securistului Dan Voiculescu. Căruia i-a făcut pe față și nestingherit de nimeni jocurile în raport cu văditele lui interese în relația cu puterea pesedistă. E vorba despre ultrașul media cu numele de Ionuț Cristache.
Miercurea trecută, când a mimat un dialog, o așa-zisă analiză a evenimentelor politice ale săptămânii cu doveditul om al Securității Ion Cristoiu zis Coroiu, același ultraș media a adoptat o atitudine absolut atitudine. Care nu are nimic în comun nici cu jurnalismul, nici cu ceea ce se așteaptă de la o emisiune a unei televiziuni publice și nici cu ceea ce înseamnă condiția și rolul moderatorului.
Ieri seară, chiar în timpul desfășurării emisiunii a sosit veste referitoare la reținerea chirurgului PSD Mircea Beuran despre care DNA are suspiciuni că ar fi încasat fără să clipească, dar și fără să își fi onorat obligațiile asumate în contul respectivilor bani, o mită de 10.000. Domnii Mircea Dinescu (tare aș vrea să cred că e cu totul altul decât cel care i s-a opus lui Ceaușescu) și Doru Bușcu, mai exact Cațavencii despre care există dovezi irefutabile că au fost furajați din banii PSD, încurajați de același domn Cristache, au început să peroreze că 10.000 de euro nu ar fi nimic. Chiar că e cum nu se poate mai firesc să te dedai la o astfel de mită. Și aceasta în studiourile Televiziunii Publice. Loc în care s-a ajuns să se facă iezuitism și elogiul șpăgii.
Preț de cinci zile pe săptămână, dl. Ionuț Cristache își bate joc de meseria cu care nu are, de altfel, nimic nici în clin, nici în mânecă, de TVR la a cărei compromitere fără întoarcere a avut o contribuție decisivă, dar și de puținii telespectatori pe care îi mai are „bătrâna Doamnă din Calea Dorbanți 191”. Decăzută de ani buni la condiția nemeritată de prostituată ieftină și aceasta din vina unor inși de non-valoarea și josnicia profesională precum aceea a individului care îi parazitează ecranul sin cauza unor nemernici ajunși în fotoliul de pdg pe considerente eminamente politice . Ionuț Cristache a fost adus în TVR din înalt ordin politic în timpul mandatului de pdg al de neiertatei Irina Radu și menținut pe post în ciuda derapajelor lui evidente de succesoarea acesteia, inenarabila Doina Gradea. Încarnarea perfectă a neprofesionalismului și a nepriceperii ca mod de existență. Care chiar a declarat că ii e pe plac ceea ce face la TVR dl. Cristache. Avem de-a face cu recunoașterea deschisă a complicităților dintre non-valoare, ticăloșie și prostie care și-au făcut cuib și zburdă în voie într-o instituție care se confundă cu un loc parcă anume creat pentru a se prădui în voie banul public.
Despre calitatea gusturilor și a educației actualei președinte-director general al TVR nu am nimic de comentat. Vorbesc despre acestea înregistrările incriminatorii ale dialogurilor de mahala dintre domnia-sa și un alt parașutat în firmă, insul pe nume Eduard Dârvariu, de vreo doi ani și jumătate numit menținut fiindcă așa a vrut pixul doamnei Doinița în postul de director interimar al canalului TVR 1. Totul conform principiului Cine se aseamănă se adună, devenit regula numărul 1 în stabilirea componenței Comitetului Director al TVR.
Comisia de etică și arbitraj a TVR aproape că nu mai există. Intimidați și amenințați cu procese de aceeași numită Gradea Doina membrii cât de cât semnificativi și cu un cv profesional demn de băgat în seamă s-au resemnat, în vreme ce unei„prospături” de genul Laurei Fronoiu, ajunsă acolo în calitate de reprezentantă a numitei Doina Gradea , gura i-a fost definitiv închisă după ce i s-a încredințat o emisiune care, cum altfel?, concurează cu succes la un loc fruntaș într-un eventual TOP 5 al neprofesionalismului în media. D-na Monica Ghiurco, reprezentanta salariaților în Consiliul de Administrație a fost îmblânzită făcându-i- se cadou realizarea de emisiuni cu nemiluita și, în chip de bonus, cu transmiterea în reluare a serialului Moștenirea clandestină, bazat pe cărțile de factură comunistoidă ale falsului istoric, dar real discipol al generalului Ilie Ceaușescu, Larry Watts.
TVR are, totuși, peste 3000 de angajați. Vreo 800 fac parte din corpul redacțional. Era de așteptat ca măcar unul să reacționeze în fața compromiterii tot mai accentuate a instituției de la care își ia leafa. Cu atât mai mult cu cât cu ocazia renegocierii Contractului Colectiv de Muncă s-a obținut introducerea în cuprinsul acestuia a unei așa-numite „clauze de conștiință”. Nici vorbă. Tăcere absolută. Împăcarea cu soarta. Tăcere mioritică asurzitoare. Și atunci, deespre ce conștiință poate fi vorba când nici măcar un singur angajat al TVR nu protestează față de picajul în care se află în mod vădit Televiziunea publică, față de evidentul ei partizanat politic având drept scop înălbirea imaginii PSD ori față de ceea ce se întâmplă în mai sus menționata emisiune a lui Ionuț Cristache?
Când le pun aceste întrebări elementare, de bun simț, teveriștii dau din colt în colț, pun capul în pământ, se scuză, replicând că fiecare răspunde la modul individual pentru ceea ce face și ceea ce semnează. Fac și spun astea la doar câteva minute după ce au produs tirade inflamate despre frumusețea și necesitatea muncii colective din TVR. Teveriștii spun că, spre deosebire de televiziunile comerciale, instituția lor ar face educație și cultură. Ce educație? Care cultură? Cele ale servilismului, lașității, ale absenței oricărei urme de coloană vertebrală și de respect arătat telespectatorilor? Să nu știe oare corpul redacțional din SRTV că în orice instituție media responsabilitate este una de natură colectivă? Să nu fi aflat ei în cei 30 de ani de libertate că toate greșelile comise în acest răstimp, că toate abandorurile etice și morale la care s-au dedat o parte dintre ei s-au decontat asupra întregii instituții și că tocmai ele sunt cauzele care explică actuala stare deplorabilă în care se află firma? Ele sunt sursa gravei crize de încredere cu care se confruntă în ochii publicului român TVR.
A fost o vreme în care am scris noian de comentarii în care am pledat în favoarea salvării TVR. Azi mi-am pierdut complet iluziile. Socotesc că a venit vremea soluțiilor radicale și definitive. Cred că prostituata sifilitică din Calea Dorobanți nr, 191 trebuie oprită să mai facă victime. Ajunge! Pentru menținerea ei în viață se cheltuiesc bani degeaba. Se impune ca SRTV să fie închisă în regim de maximă urgență, iar clădirea ei transformată în Muzeu al prostituției media și al ravagiilor produse de propaganda mincinoasă.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. Nu glosez pe marginea continutului articolului, nu fac pe avocatul de circumstata al celor terfeliti aici, in fel si (oribil) fel de catre autor, recomandat, in coltul din dreapta sus, drept „doctor in filologie”. Imi exprim, insa, totalul dezgust resimtit cand am dat peste fraza „prostituata sifilitica din Calea Dorobanti nr. 191”. (In paranteza fie spus, acea mare artera publica a capitalei se numeste, corect, Calea Dorobantilor!). Suficient pentru a-l ocoli de aici inainte pe platforma de fata pe cel care scrie in halul acesta. Tot „din motive ce tin de o elementara asigurare a igienei mintii”…

    • In paranteza fie spus, Capitala se scrie cu majusculă. Principiul simbolic din ortografie. Se învața în clasa a VI a.

    • “din motive ce tin de o elementara asigurare a igienei mintii”…

      …Mă așteptam să întâlnesc mai multe comentarii la articol, care să remarce bândețea cu care este descrisă – uneori pe un ton colocvial – de către dl M Morariu mizeria pe care TVR o propagă zilnic pe bani publici, adică [inclusiv] ai mei.

      Dimpotrivă, nu m-aș fi așteptat ca cineva să considere „terfelire” criticarea impostorilor din TVR care se pretind jurnaliști. Și, totuși, se pare că din banii mei sunt plătiți și asemenea lăudători ai „famigliei” teveriste.

  2. „Preț de cinci zile pe săptămână, dl. Ionuț Cristache își bate joc de meseria cu care nu are, de altfel, nimic nici în clin, nici în mânecă […] Azi mi-am pierdut complet iluziile.”

    Înțeleg nemulțumirea publică în curentul căreia se poziționează autorul articolului. Și regert să aflu că și-a făcut unele iluzii…

    Eu nu mai am iluzii cu privire la mass-media românească din anii 1990. Astăzi, întreaga presă este un instrument de manipulare a cetățenilor, aflat în mâna și simbria guvernării cleptocrate.

    Excepțiile de jurnaliști onești sunt fie tineri idealiști care nu au apucat să fie înregimentați, fie „sinucigași” profesional.

    Altfel, majoritatea sunt implicați în relații grețoase cu „servicii”, aceste instituții fiind ele însele intrumente aflate în slujba guvernării cleptocratice.

    După „Terasa Adna” și afacerile mizerabile, de la plimbatul ziariștilor de către Frank Timiș pe banii Roșia Montana GC, pe la Antipozi; la „acoperiții” și „descoperiții” din presă și servicii, la complicitatea în imundele „Motorina”, „Țigareta” și nu le mai amintesc că mi se face greață, despre ce iluzii mai putem vorbi?!

  3. Minunat si adevarat comentariu. Din pacate, ceea este in TVR exista pe toate canalele tv., in formule mai evidente sau mai discrete. Moralitatea si verticalitatea din media a disparut cam demult. Exceptiile nu sunt invitate, ca nu pot fi manipulate. Nu exista dezbateri decat despre politica si politicieni si foarte rar despre ceea cer ar trebui facut in Romania. De mult, ma uit la alte posturi straine, dar trebuie sa stii cel putin 2-3 limbi straine.

  4. Am prins, din butonat, o secventa cu atacul furibund al PSDistului infect Nistorescu la adresa dnei Gorgiu, dar nu am rezistat mult, asa cum NU rezist sa ma uit la emisiune!
    FIX scena asta i-am povestit-o sotului meu si am cautat pe site-ul TVR sau pe YouTube emisiunea inregistrata, dar nu exista!
    Astept ziua cand de laTVR si din MULTELE Institutii ale Statului roman(si RRA e tot pe-acolo, NU e deloc mare diferenta!) vor disparea aceste specimene PSDiste, cum le-a spus CORECT Presedintele Johannis!

  5. Mult mă mir, dacă numai jumătate este adevărat și tot este de plâns. Înjurăm parlamentarii că iau bani degeaba, dar 800 de redactori cum justifică salariile grase?

  6. Nu-mi încape mâhnirea în suflet să mi se confirme (a câta oară?) că trăim într-o era a nelegiuirii, a incompetenței crase, a nepotismului grossier, a tupeului ordinar, a grosolăniei profesionale pusă în slujba unicului partid de care nu reuşim să ne lepădăm. Şi când, în astfel de emisiuni groteşti sunt invitate personaje de joasă factură (cum peste tot abundă), gen Nistorescu, Dinescu, Buşcu filmul ni se developează de la sine. E plină România la vârf de hahalere.
    Şi va trebui să vă dezamăgesc, domnule Morariu, dar Mircea Dinescu n-a fost nici pe departe un disident. Dimpotrivă, era băiatul de Serviciu al Moscovei. E de studiat. Iar prietenia cu Buşcu şi lichidarea Academiei Cațavencu spune foarte multe de foamea de Euro a celor „doi prieteni” cu fostul stăpân al României, actualmente cu sejur la Rahova.

  7. @Lucian Nicolescu – de aia ursul nu are coadă, se păcălește singur și păcălește pe alții, Dinescu a avut soție din Rusia, RIP, nu înseamnă că este kaghebist, că a fost securist, prostii. A rămas unul dintre primii care au ieșit să anunțe cu bucurie sinceră căderea regimului, a fost urmărit de Secu, iar ca poet este mare, ce contează la telectuali ca dvs ? Prea repede dăm cu piatra unde nu trebă.

  8. @BORIS MARIAN: După nume eşti român sadea. Şi dacă pe Dinescu îl urmărea Securitatea înseamnă că, de frică, el scria atât bine (Boris dixit) încât a compus o operă ” monumentală”. Şă ştii că nu sunt pescar, aşa ca n-am prins nicio coadă de urs la copcă. Cât despre ” marele poet Dinescu a se scuti. De gustibus non disputandum. N’aşa?

    • @ Lucian Nicolescu- mă cheamă Boris Marian Mehr, sunt scriitor român de etnie evreu, este ceva care nu place ? Deci nu sunt „sadea”, dar la poezie mă pricep, ca și la oamenii cu prejudecăți,

  9. Analiza din articolul de fata este realista si obiectiva chiar daca indignarea autorului ajunge ici-colo la o vehementa izvorata din lehamite.Pai da,Cristache e o sluga obedienta si libidinoasa,adeseori buna parte din invitatii sai sunt aidoma lui iar lacustele de la TVR majoritar aservite politic si neprofesioniste.

  10. @ BORIS MARIAN: Şi încă două lucruri:
    1) Mai ştim şi noi câte ceva despre invazia de KGB-iste de pe la 1950, căsătorite cu români care şi-au făcut studiile universitare pe la
    Lomonosov. Aşa că urcați o generație, la soacra lui M. Dinescu. N’aşa? Şi
    2)Mi-ați iscat o nelămurire: Până la ce nivel va trebui să ridicăm piedestalul pentru o statuie pentru poetul M. Dinescu? La nivelul Păunescu, Arghezi, Eminescu, Shakespeare sau Dante Alighieri?
    Ar merita un răspuns.

    • Domnule Lucian Nicolescu, de adevărații dizidenți a avut grijă Securitatea direct, ori prin instrumente ca Marian Clită. Puțini sunt cei care, procul P Goma, ori D Cornea, au fost susținuți de Occident.

      „Dizidenții” precum Bârlădeanu, Brucan, ori M Dinescu, erau dizidenți cu voie de la Partid, care atunci când a apărut Glasnosti și Perestroika au fost încurajați de Fratele cel Mare de la Răsărit să se manifeste împotriva lui N Ceaușescu.

      Domiciliul forțat, ori schimbarea din funcție a „dizidentului” I Iliescu nu seamană deloc cu uciderea lui Gheorghe Ursu, ori a celor care au pierit la Canal. Citiți mărturiile Elisabetei Rizea și comparați-le cu cele ale d-lui M Dinescu, cel care cumpăra portocale pentru securiștii care îl supravegheau…

      • Erată. Cu scuze pentru erorile de tastare, rog a se citi în loc de „Puțini sunt cei care, procul P Goma, ori D Cornea”, textul corect „Puțini sunt cei care, precum P Goma, ori D Cornea”. Mulțumesc.

  11. @LUCIAN NICOLESCU – mă așteptam la scuze, dar de unde? Ce înțelegeți prin român sadea? Nu există rase pure, poate aveți și dvs. nisaiva venetici? Apoi , ce înseamnă „ mai știm și noi”, care noi, adică noii securiști? După logica dvs. toți studenții trimiști de statul român la studii în străinătate erau viitori agenți. Generalizările sunt false, ca orice prejudecată. Oameni de valoare în cultura română au studiat în alte țări. KGB a acționat pe multe căi, nu le știm , eu am studiat la Moscova chimia la un institut specializat în polimeri, numit tot Lomonosov. KGB nu m-a contactat, în schimb Securitatea noastră m-a urmărit ani de zile pentru că m-am căsătorit cu o rusoaică. Am aflat asta după 1989. Cu asta se ocupau băieții pe salarii grase. Judecați exact ca ei. Mai aveți și o doză de xenofobie, iartă-vă Domnul. Orice adîugați, fără scuze nu continui discuția.
    În privința poetului Mircea Dinescu mai bine citiți despre el și din creația sa, înainte de a vă avînta în negarea sa și a familiei dinspre soția sa recent decedată. Oameni de cultură peste ceea ce credeți dvs.

    • în multe polemici se intervine cu etichete gen kaghebist, securist, străin de neam , la fel cum înainte de 1989 existau acuze de spionaj, cosmopolitism, regret

  12. @ autor. Nu o fac pe „deșteptu’”, nu vreau să am ultimul cuvânt, dar, stimate M. M., răspunsul „urzicat” cu care m-ați învrednicit mi-a amintit de o întâmplare reală (pe moment, nu știu nici de cine scrisă, nici unde e publicată) – la capătul unei dispute verbale, pe nu știu ce temă, unul dintre preopinenți, epuizat și lipsit de alte argumente, îi spune, cu năduf, celuilalt: „Tu vorbești, mă, tu care ești ofticos [sub înțelesul de bolnav de tuberculoză pulmonară, n. n.]!”. Cam așa și dvs., îmi scoateți ochii cu o literă de rând unde s-ar fi cuvenit una verzală (majusculă), apoi, jigniți „elegant” (dar tot jignire – în spațiul public – se numește…), într-o manieră puerilă (că tot ați invocat învățământul primar!). Se înțelege, fără a sufla, în schimb, vreo vorbuliță despre miezul chestiunii pe care, nevinovat și neimplicat în „războiul” dvs. cu o anume instituție, mi-am permis a o releva cu dezgust.

  13. Să-mi cer iertare!? Hai domnnule să fim serioși. Cui și pentru ce? pentru că supără adevărul? Și doare.
    Și vreți să mă faceți să cred că în Rusia nu sunt evrei. Vai!
    Vă întrebam ce înălțime trebuie să aibă soclul pentru o statuie a poetului nepereche Dinescu. Și…nimic.
    Cât despre scuze nu am, tovarășe de ce să le aștern pe hârtie. După cum se poate vedea lumea pe acest site a înțeles. Sau, poate, vă considerați posesorul adevărului unic.
    Așa că vedeți-vă de calea dumneavoastră și lăsați-ne cu diversiunea asta sovietică de cea mai joasă speță.

    Pentru cauza lui Stalin ș-a lui Lenin, cu Dumnezeu înainte, tovarăși!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro