joi, martie 4, 2021

TVR la ruleta rusească

Raportul pe anul precedent al televiziunii publice semnalează fără escamotări o creștere semnificativă a deficitului, de la aproximativ 77 milioane lei în 2009/2010, la aproape 162 milioane lei la finele anului 2010. Din bugetul alimentat din taxa tv (înghețată din 2003 la 4 lei/familie lunar, cea mai mică în comparație cu televiziunile publice din Uniunea Europeană), din publicitate și servicii către terți, precum și de la bugetul statului pentru plata emisiei și pentru investiții, TVR a avut așadar cheltuieli uriașe de peste 200 milioane lei, față de încasările și colectările liliputane. Unde se duc, totuși, atâția bani publici în vreme de criză, când toate companiile media comerciale își restrâng bugetele iar bătălia pe publicitate a devenit un război fratricid ? Sume imense doar tranzitează TVR oprindu-se la Societatea Națională de Radiocomunicații-SNR, alte sume imense sunt înghițite de salariile celor 3500 de angajați, sume serioase se duc în bunuri și servicii, licente etc.

Ce pot face managementul și Consiliul de Administrație pentru a domestici acest monstru bugetofag cu șase capete distincte, TVR1, TVR2, TVR3, TVR Info, TVR Cultural, TVR Internațional, plus cele cinci studiouri regionale, TVR Iași, TVR Cluj, TVR Timișoara, TVR Craiova, TVR Tg.Mureș ? Măsurile, obligatorii la situația de acum, reprezintă însă o adevărată ruletă rusească. Fiecare măsură potențială se lovește de impedimente structurale, de legislația incompletă și de rezistența instituțională și umană la orice schimbare. Asta dacă există voința și competența de a redresa instituția. Istoria recentă a televiziunii publice arată că niciun Președinte-Director General și membrii CA numiți politic n-au răspuns și n-au plătit pentru conducerea defectuoasă, pentru găurile financiare sau pentru abuzurile făcute, chiar dacă au fost dovedite. N-a fost tras la răspundere nici Valentin Nicolau, care a dezvoltat un sistem special de glisare a banului public ajutat din plin de guvern care aproba rectificare bugetară din 3 în 3 luni pentru TVR, nici succesorul său liberal care a lăsat vreo 9 milioane de Euro pierdere netă, nici Alexandru Sassu de la care actuala conducere a preluat cam 20 de milioane Euro deficit.

Vitală este colectarea taxei, sursa principală de venit a TVR. Încredințată de mai mulți ani companiei Electrica, colectarea nu atinge mai mult de 36%. Legea 41/1994 nu formulează clar care sunt consecințele pentru cei care nu declară sau nu plătesc taxa, iar executările silite cu firme scumpe de avocatură n-au avut succes. Publicitatea, cealaltă sursă de finanțare, a fost până nu de mult obiectul unui contract nefericit cu firma Splendid Media, care nu și-a atins targetul asumat contractual, așadar n-a adus venitul promis. Un proces sau un șir de procese înseamnă ani de așteptare pentru o televiziune care are nevoie zilnic de bani pentru a  funcționa. În plus, de mai mulți ani spațiul de reclamă a fost restrâns la TVR la maxim 8 minute pe oră pentru a echilibra piațade publicitate pe care se bat sute de televiziuni.

TVR s-a dezvoltat ca un adolescent care crește brusc și rămâne dezorientat, cu picioare nesigure care nu-l țin. Prea multe canale, prea multă producție, prea mult personal neselectat după criterii de competență. Sindicatele extrem de vocale pretind punerea în aplicare a unui Contract Colectiv de Muncă lăsat moștenire de managementul anterior, care protejează drepturi salariale, bonusuri, prime. Tăierile de orice fel înseamnă nesfârșite litigii de muncă. Modernizarea, retehnologizarea, reorganizarea în structuri mai suple sunt măsuri amintite de conducerea actuală, dar rămase deocamdată pe hârtie, fiindcă înseamnă inclusiv investiții.

Sumele care merg la SNR date pentru emisie, nu se discută. SNR este un organism cu statut de monopol, iar statul își trece banul dintr-un  buzunar în celălalt. Licențele pentru transmisii sportive, negociate cu larghețe în trecut, trebuie achitate în prezent, așa cum trebuie plătite și alte obligații, de la taxele către CNC până la TVA-uri și cheltuieli administrative în perpetuă creștere. Alte cartușe pe țeavă.

S-ar pune întrebarea cui îi trebuie un asemenea colos somnolent împiedicat în propriile picioare? Nouă, tuturor, așa cum Europa civilizată își păstrează servicii publice de radio și televiziune chiar în vreme de criză, pentru a contracara, la noi, otevizarea pronunțată, pentru a oferi publicului program divers pe care televiziunile comerciale nu-l pot finanța: emisiuni pentru minorități, campanii sociale etc. Un sondaj recent al CURS arată că încrederea în TVR este în creștere (în absența întrebărilor legate de politizare), iar conducerea TVR promite schimbări radicale începând din primăvară, în an electoral. De văzut minunea.

Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. „rezistența instituțională și umană la orice schimbare.” Vă contrazic, oamenii din TVR, la fel ca toţi românii, vor schimbare, dar făcută corect şi cu cap; până la urmă toţi vrem progres, poate cu câteva excepţii.

    Teama nu este de schimbare, ci de absurd. La fel cum ne este teamă de stihii, fiindcă sunt imprevizibil, haotice, la fel este şi cu aproape orice restructurare sau reformă în România; sunt la fel de iraţionale ca fenomenele naturii şi cam cu aceleaşi consecinţe.

    Sunt angajat în TVR, am investit pasiune şi bani în literatura de specialitate, mă perfecţionez continuu, îmi fac treaba cât pot de bine, atâta cât să fie mulţumiţi şi superiorii mei şi clienţii – telespectatorii şi totuşi îmi este teamă de restructurări; de ce? Fiindcă sunt într-un mediu corupt. Într-un mediu 50% corect, aş sta perfect liniştit, bazându-mă pe potenţialul, pregătirea, experienţa şi rezultatele muncii mele. Dar lucrurile nu stau chiar aşa. În actuala televiziune, cei mai speriaţi sunt angajaţii conştiincioşi, care muncesc şi care nu au nici un fel de sprijin şi care (oare întâmplător?) au şi cele mai mici salarii.

    „N-a fost tras la răspundere nici Valentin Nicolau…”. Într-un fel sau altul, dumnealui a lăsat o televiziunea publică atât de puternică şi de profitabilă, încât a fost nevoie de ani buni ca să fie falimentată, adică să ajungă în situaţia actuală.

    Apoi, 3500 de angajaţi nu sunt atât de mult, pe cât ar părea. Completaţi, vă rog articolul, cu o comparaţie în care să introduceţi şi numărul de angajaţi din celelalte televiziuni din UE. Veţi vedea că TVR nu mai pare atât de mare.

    Sunt de acord cu dvs. că e nevoie de o televiziune publică la fel cum avem nevoie de Ateneul Român, Teatrul Naţional, Muzeul Naţional de Istorie, de Artă şi alte instituţii de cultură, pentru care toţi trebuie să plătim, chiar dacă unii dintre noi nu au pus vreodată piciorul în ele.

    Ca încheiere, sper ca românii să înţeleagă că ce nu plătim nu se va îmbunătăţi şi în final va dispărea. Este valabil începând cu modestul bilet de tramvai, până la taxa tv.

  2. nu contest calieatea programelor oferite de tvr,dimpotriva ! multe emisiuni culturale,educative ceea ce nu gasesti la niciuna din televiziunile „concurente” !
    se poate majora si abonamenrul-n-ar fi un capat de tara 5-6 lei/familie.
    dar e de umblat la management si la numarul de posturi ! eu cred ca linistit pot disparea tvr3 si tvr info urmand ca celelalte sa le preia programele ! (adica un fel de reorganizare,restrudturare).de aici se pot realiza economii !

  3. Autoarea spune ca Televiziunea publica este un rau necesar, de care nu putem scapa, si ca din punct de vedere economic este un dezastru….Bine, bine daca din punct de vedere economic este un dezastru (asta mai treaca, mearga nu ar fi singura chestie de stat care este un dezastru) nu pot sa inteleg de ce musai trebuie sa fie un dezastru si din punct de vedere al continului , audientei si calitatii programelor!? Chiar nu pot cei de la TVR sa aiba si niste prgrame de referinta , la care sa te uiti cu placere?

Lasă un răspuns la toma Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

De la Imperiul Akkadian la America vremurilor moderne, Marire si decadere cartografiaza istoria lumii prin zece imperii majore. Prin prisma lor este sondata aspiratia omenirii pentru putere si este urmarita evolutia impulsului imperial de la directa agresiune militara a imperiilor antice la subtila, dar ampla influenta culturala a superputerilor de azi.

Paul Strathern este autorul a numeroase lucrari de stiinta, istorie, filosofie si literatura, inclusiv al colectiilor Philosophers in 90 Minutes si The Big Idea: Scientists Who Changed the World.

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Lumea, America, Waze și BigTech

Nu doar comportamentul agresiv și arogant al oligopolurilor digitale, impactul lor politic și social ci și atmosfera generală din interiorul acestora marcată...

Societățile și conectorii

Este evident că populația multor țări a devenit din ce în ce mai fragmentată, inclusiv din punct de vedere politic, social și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Aterizarea forţată a unui avion de pasageri Il-18 în Cipru şi fenomenul globalizării (24 februarie 1962)

Când se mai întâmplă să citesc studii privind globalizarea şi despre zgomotoşii critici ai acestui fenomen, gândul îmi zboară către un incident...

Suveranitatea economică: între sloganuri și realități

În discursurile unor politicieni și în scrierile unor jurnaliști și economiști români, este prezent adesea sloganul suveranității economice. Concepția economică exprimată de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.