luni, mai 16, 2022

TVR schimbă legea, dar năravul ba

Dezbateri și iar dezbateri în jurul modificărilor aduse Legii 41/1994, lege de organizare și funcționare a serviciilor publice de radio și televiziune. Schimbările propuse încă din legislatura trecută de Georgică Severin, pe atunci șeful comisiei de cultură și mass-media, au trecut tacit de Camera Deputaților și au ajuns la Senat care, fiind cameră decizională, va definitiva documentul legislativ. Ce s-a schimbat în vechea lege, nu este rău: s-au separat și  s-au precizat funcțiile de președinte al consiliului de administrație și de director general, s-au stabilit câteva criterii obligatorii pentru componența CA, cum ar fi interdicția de a fi membri de partid, competență, experiență și capacitate decizională, prestigiu profesional (ia, auzi!) etc. Directorului general, ca reprezentant legal al societății, i se vor putea stabili condiții de eficiență prin contractul de mamagement. S-au inclus și câteva prevederi pentru asigurarea transparenței instituționale. Ce nu s-a putut obține în discuțiile dintre senatori, sindicate, conducere și organizațiile media, a fost tăierea lanțului. S-a păstrat respingerea raportului anual ca instrument politic de demitere a consiliului de administrație, se perpetuează numirile politice în CA, după algoritm, și nu s-a ajuns deocamdată la niciun acord pentru numirea în CA a unor reprezentanți ai societății civile. Dealtfel, informații din interior, dar neconfirmate oficial, susțin că lui Georgică Severin i se rezervă o funcție, ceva, fiindcă nu a primit voturile cetățenilor pentru a intra în parlament: dacă nu președinte la TVR, atunci cel puțin președinte la ICR. Distanța între ce va spune legea și cum se aplică ea se profilează de pe acum.

Ce a mai rămas nerezolvat, este că nu s-a ajuns la o concluzie privitor la statutul mediilor publice, definite în prezent  ca”servicii publice autonome de interes naţional, independente editorial”, aflate sub controlul Parlamentului. Un statut incert, care nu se potrivește nici cu jurisprudența europeană, nici deplin cu cea românească, o struțo-cămilă utilizată pentru a nu da socoteală pentru eșecul economic și mediatic. Aspectul a fost semnalat la dezbaterea publică din 1 martie de reprezentanții ActiveWatch, CJI, AZIR/AEJ, care au cerut, pe lângă „redefinirea misiunii serviciilor publice de media și a obiectului de activitate a acestora, în acord cu evoluțiile sociale, tehnologice și economice”, mandate decalate, pentru a evita suprapunerea cu ciclurile politice și deschidere față de producțiile independente.

În vreme ce organizații media, sindicate, parlamentari din comisiile de specialitate își bat capul cum să facă să fie bine (ca să nu fie rău), TVR 1 se aliniază încetișor stilului Antenei 3, cu unele talk-show-uri politice căzute într-o rână, cu ”analiștii” de multiplă folosință plimbați de la Antena 3, RTV și B1 TV, acum și la TVR, pentru o propagandă pro-PSD securizată. Amestecul cu emisiuni corecte dă televiziunii publice posibilitatea de a arăta că editorial se află în perfect echilibru. Mai este și incompetența la vârf. Proiectul de grilă a TVR 3 ilustrează crasa inaptitudine a directorului Zgabercea, omul lui Nicușor Constantinescu, cercetat penal, care face din canalul televiziunilor regionale un talmeș-balmeș greu digerabil pentru public și imposibil de realizat ca producție de către studiouri. Radioul public se dă și el în stambă cu orice ocazie, fiind, probabil, instituția campioană a incompatibilităților, de la PDG Miculescu, declarat definitiv incompatibil prin sentință și obligat, tot prin lege, să plece de la conducerea SRR, până la membri ai Consiliului de Administrație și la alți membri din conducere, de zici că incompatibilitatea a devenit criteriu. Iar calitatea emisiunilor este invers proporțională cu veniturile: cei mai slabi redactori, dar oportuniști, gata de compromis, au salarii grase și sunt, de preferință, șefi. Sindicatul SUS România și supervizor.ro semnalau anul trecut că Laura Sgaverdea, director la Radio Reșița, avea un salariu lunar de12.000 lei, pentru programe și management mediocre.

Nu putem uita ce zbateri și dezbateri a iscat eliminarea taxei radio-tv, terminate cu o concluzie generală, venită de la TVR și SRR, din societatea civilă, de la președinție, de la majoritatea partidelor, și anume că taxa trebuie păstrată ca o garanție de independență a serviciilor publice și ca o legătură cu cetățenii. Nu s-a ținut cont de nimic, actul normativ fiind votat în regim de urgență de majoritatea parlamentară. Ziua, ce-i drept, nu noaptea, dar tot la comanda lui Dragnea. Astfel, clasa politică a mai aplicat un șut societății civile și cetățenilor, în semn de respect.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Unde sunt sindicatele? Niciunde în estul continentului nu mai e vizibil cea ce pînă 1900 era în ascensiune în Mitteleuropa: sindicatele „internaționale” (Victor Adler, Viena, …. …. solidaritate între etnii numai pînă 1914?). La nivel UE 1957 – 2017 sindicatele sunt invizibile. De ce? Solidaritate? Multinaționalele? Internaționalismul…

    In occident modelul francez al sindicatelor (greve lungi, paralizarea căilor ferate etc).e confruntarea. Politica franceză preferă confuntarea. In Bundesrepublik D. compromisul e preferat grevelor lungi. Gewerkschaften sunt organizații foarte mari (au pierdut enorm de mulți membri) și ajung de regulă la arangamente tarifare (libertatea tarifară) pentru 2- 3 ani. Scăderea salariilor în ultimul deceniu a dus la nemulțumirile care îl plasează pe Martin Schulz SPD la parlamentarele din toamnă în poziția de concurent serios. O surpiză… în vest ceva nou. Vom vedea. Olanda, Franța, Germania 2017….

    Perioada lungă 1949-1989 în estul continentului, cu sindicate ca „sluga” partidului, a ruinat sindicatele. Ce rol au azi în România? Cu ce pot contribui în serviciile publice, Radio-TV, învățămînt, sănătate, la țelurile dorite de citoyenii de pe stradă? Oamenii știu ce vor, se vede pe stradă 2017.
    Cum se pot realiza dorințele enumerate în textul de față?

  2. Desi finalul articolului aseaza bomboana pe coliva tvr (eliminarea taxei PUBLICE), nu-i limpede de ce autoarea toooot pomeneste in cuprins de „televiziunea publica” si „radioul public”. Vorba bancului: „a murit Dumitru!” Ele sint (si ramin, fara nici un dubiu) institutii DE STAT!!!!! Adica, BUGETARE!!!! Adica niste SLUGI OFICIALE ale PUTERII!!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro