joi, martie 28, 2024

Ușa mînjită de sînge

Motto: „Se interzice circulația tuturor persoanelor în afara locuinței …” (Ordonanța militară 3/23.03.2020)

Google Maps Timeline mă anunță, ca de obicei, pe unde am colindat în ultima vreme. Jucăria asta a tehnologiei e un fel de oracol care știe tot: știe toate pragurile pe care le-am trecut, toate punctele noastre de referință, orice loc privilegiat de noi. De pe Google Maps Timeline postmodernul din tine își află zeii (uneori camuflați); de aici afli dacă ești workaholic, ori shopaholic, ori altcevaholic. Invenția asta s-ar vrea ea însăși omniscientă: știe ce praguri ai mai trecut, ce uși ai mai deschis și ce axă ține laolaltă lumea în care și odată cu care te învîrți. Ciudat însă, Google Maps Timeline îmi spune că, în ultimele săptămîni, am călătorit neobosit din dormitor pînă la ușa apartamentului, de la ușă pînă la bucătărie, de la bucătărie – pe lîngă aceeași ușă – pînă în birou, de acolo – pe lîngă ușă – pînă la baie, de la baie – pe lîngă ușă – iar la birou, iar seara – pe lîngă ușa ferecată de trei săptămîni – în dormitor. Google Maps Timeline știe că ușa asta de la intrare are ceva special… În ultima vreme, ușa e un soi de axis mundi și deci un reper fix (în ciuda balamalelor, acum anchilozate deja).

Cu ușile închise

Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate! Asta se jură Dante că scrie pe ușa infernului. Și personajele lui Sartre stau fără speranță într-un hotel jalnic, ca într-un soi de carantină, cu ușile închise. Garcin se plînge că lipsesc ferestrele. Estelle este nemulțumită că nu are oglindă. Iadul personajelor lui Sartre e fără ferestre și fără oglinzi. N-ai cum să vezi ce e dincolo, nicio șansă de a transcende iadul, de a evada măcar cu privirea; nicio posibilitate de a te (re)cunoaște în vreo oglindă ori de a te reflecta, așadar de a-ți îmblînzi propriul eu. Personajele din Huis clos n-au decît ochi larg deschiși, fără pleoape funcționale, ca să vadă deplin și fără odihnă într-o lume închisă, fără ferestre, fără oglinzi. Și ce poate fi văzut într-o lume închisă, în afară de propriul suflet și propriile ratări?

Pînă la urmă, carantina, izolarea la domiciliu, interdicția de a ieși pe stradă și starea de urgență în general par manifestări ale iadului scăpat în actualitate. Desigur, evadăm cu privirea, prin ferestre și – mulțumită tehnologiei – prin ferestrele electronice.

Și totuși, unde e iadul? Aici sau afară? Stau în fața ușii de la intrare și știu că afară bîntuie molima și deznădejdea epidemiei; să treci dincolo de ușă înseamnă întotdeauna riscul de a nu mai reveni (sănătos) acasă și deci de a aduce cu tine o parte din infernul de acolo. În vremuri epidemice, ușile închise ne țin departe de iadul de afară.

Ușa lui Magritte

Și atunci cum trecem de ușa ferecată? O serie dintre picturile lui Magritte înfățișează o ușă în care este decupată o formă neregulată. Uneori, forma pare să fie silueta unui om sau conturul a două persoane îmbrățișate (chestiunea e nelămurită: oricare doi critici de artă au în total cel puțin două păreri!). Pictorul belgian se juca, firește, cu spațiile, iar jocul ăsta era perfect legitimat de logica lui suprarealistă. Interesant este că una dintre picturile lui René Magritte din această serie se intitulează Actul credinței (1960) și înfățișează o ușă decupată care deschide spre un dincolo, spre un altceva, mai precis spre un cer în faptul serii. Un cer mai albastru se revarsă din breșa ușii din pînza Marea dimineață (1942). Ai zice că, prin breșa neregulată decupată în ușă, va fi pășit cineva spre cer. Cerul albastru din Marea dimineață este un fel de chemare: „Veniți de luați lumină!”

Desigur, din fața ușii (mai exact din spatele ei) înțeleg că imaginația suprarealistă mă ajută doar să tematizez lumi posibile. Dar, pînă la urmă, ce anume zăvorăște ușile care duc spre infern și ce deschide ușa spre cer?

Sînge pe ușă!

Moartea pare să bîntuie pe stradă, la supermarket și pretutindeni în spațiul public. Iată un motiv să stăm în spatele ușii de Paști. Interesant este că primul Paște din istoria umanității – cel evreiesc – are de-a face cu o autoizolare a evreilor în casele lor în spatele ușilor ferecate, înainte de marea ieșire (exodul) din Egiptul în care erau sclavi. Legislatorul evreilor, Moise, își anunță poporul că faraonul egiptean îi va lăsa să plece după ce Iahve va trimite îngerul morții să-i lovească pe întîii născuți ai fiecărei familii; doar cei care, în noaptea anunțată, vor rămîne în case după ce își vor fi însemnat tocul ușii cu sîngele unui miel vor fi scutiți de pierderea copiilor lor întîi născuți: „După aceea să luaţi un mănunchi de isop şi, muindu-l în sângele strâns de la miel într-un vas, să ungeţi pragul de sus şi amândoi uşorii uşii cu sângele cel din vas, iar voi să nu ieşiţi niciunul din casă până dimineaţa; căci are să treacă Domnul să lovească Egiptul; şi văzând sângele de pe pragul de sus şi de pe cei doi uşori, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu va îngădui pierzătorului să intre în casele voastre, ca să vă lovească” (Ieșirea 12, 22-23). Semnul sîngelui de miel vorbea de la sine: aici a murit altcineva în locul copilului întîi născut!

Peste timp, la primele Paști creștine, în loc de ușă mînjită cu sînge, avem o cruce însîngerată; în loc de mielul pascal, „Cristos, paștele noastre, a fost jetfit” (spune Sf. Pavel); în loc de autoizolarea în spatele ușii însemnate cu sînge și masa cu carne de miel, avem Cina de Taină (în tainița unei camere); în loc de mielul îngurgitat ritualic de evrei, un Isus ucis și ferecat în mormînt. În schimb, dacă ușile evreilor erau sigilate cu sîngele mieilor, n-a existat nicio iarbă a fiarelor care să desferece intrarea în mormîntul Mîntuitorului – niciuna, ci numai sîngele înviatului!

Dacă primele Paști dau măsura autenticității sărbătorii, atunci Paștile anului de grație în care ne aflăm ne propun tocmai ocazia recuperării acestei autenticități pascale. Paștile s-au născut în izolare, sub semnul sîngelui care ne salvează de moarte.

#stămacasă de Paști și ne amintim că Altcineva a murit pentru noi!

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. Filosofia are puterea miracolului de a deschide ochii minții. Mai ales în izolare, când mintea își caută singură de lucru.

    Și, așa, în zilele Paștelui cel mai filosofic din viața mea de până acum, observ că România habar nu are câți infectați cu noua molimă are, pentru că a testat mai puțin de 0,44% din populație. Astfel, în vreme ce eu mă gândesc la Sfintele Sărbători, probabil sute de mii de conaționali împrăștie molima fără ca cineva să afle… În comunitățile rurale bătrânii mor „de bătrânețe” și bolnavii mor „de boală”. Nimeni nu mai testează nimic.

    Pot lesne crede, și nimeni nu are argumente contrare convingătoare, că românii s-au infectat în proporție de mai mult de 60% și s-au imunizat natural.
    Și, mai observ că „eroul zilei”, omul care se bucură de cea mai mare încredere printre conaționali, este tocmai cel care cu câteva săptămâni în urmă era de așteptat să fie cercetat și eventual condamnat pentru tragedia de la Colectiv. Domnia-sa nu s-a schimbat cu nimic, doar emoția publică s-a schimbat, de când publicul stă în case și se lasă manipulat la televizor.

    Că veni vorba, de ce zic că nu s-a schimbat?! Pentru că tocmai a declarat că achizițiile dubioase (eufemistic vorbind, desigur) făcute în această perioadă ar trebui să rămână nepedepsite. …Și dânsul zice că n-am ajuns nici la mijlocul „perioadei”, deci se mai pot face multe cu banii publici (inclusiv ai mei) cât timp stăm închiși în case.

    În contextul prezentat, nu pot să nu observ, legat de aceste afaceri „de criză sanitară”, cum fondurile publice sunt direcționate către firmele cleptocrației… Adică, ale partidelor și apropiaților lor, ale „serviciilor”, ale d-lor Ghiță și Burci, Frank Timiș și Pisaroglu, Jenny din Berceni (cea care deține un salon de machiaj falimentar) și bucătăreasa din Uzunu care vinde măști sanitare.

    Într-adevăr, ușile în spatele cărora românii stau închiși zilele acestea sunt mânjite de sânge…

    • @ Constantin Ziceai de Arafat? Mda am auzit și eu că din toate achizițiile dubioase rămâne cu …multe. Restul e tăcere, desigur, de când serviciile îndretuite așteaptă un semn de la Codruța fiind mereu cu ochii întracolo spre capitala justiției europene Am înțeles că palestinienii își iau rachete cu banii noștri. (pauză de respirat…recomandabil și de gândit) .
      Teoria conspirației plus refuzul de a merge la baie ne e specific. De ce? Pentru că preferăm drobul de sare și neștiind exact la ce folosește habar n-avem ce e aceea apa caldă și vrem să o redescoperim. Desigur din spirit național, aș zice mândrie, nu putem vedea reacția, acțiunile soluțiile guvernanților cât de fade sunt. N-ai apuca să umpli nici un ziar de patru pagini cu măsuri concrete luate. cu cifre seci reale sau măcar statistice. E bună starea asta de teroare, denesiguranță, de arme pe străzi plimbate de armată. Se intimidează adversarul. Virusul e mai șiret de atunci… Colaborează cu guvernanții… -Eu zice el, virusul, vă dau putere nelimitată voi vă faceți că lucrați. …Și vă mai golesc și centrele ATI, reduc deficitul bugetului social, umplu și niște buzunare, normal pe altele le golim dar asta nu contează… -Iar noi, zic guvernanții, obișnuim populația să fie obedientă… „Succesuri” maxime peste tot.

    • @Constantin: Vad ca aveti o adevarata agenda pe acest site, repetand la nesfarsit aceleasi jelanii despre ce nu se face in Romania. Hai sa vedem ce este cu testarea. Dupa o luna de discutii, comparatii, si controverse in care multi s-au aruncat fara sa gandeasca, cerand teste pentru toata capitala, de ce nu pentru tot poporul, se dovedeste (de catre altii care au incercat sa testeze pe scara mare) ca testarea la intamplare a avut un rol la inceputul pandemiei, dar nu are mai importanta acum decat pentru cei infectati, contacte, personal medical si apropiatii acestora. Testele sunt complicate, dureaza, necesita expertiza. Cand se vorbeste despre teste acum se intelege testarea de anticorpi, care este rapida, ieftina si, facuta aleatoriu (prin sondaj, la persoane care nu au mai fost testate sau suspecte de infectii), ne va da procentul de imunizare la sfarsitul epidemiei.

      • @Lara _ „Cand se vorbeste despre teste acum se intelege testarea de anticorpi, care este rapida, ieftina si, facuta aleatoriu …”

        Mă bucur să văd că sunteți de acord cu mine. După cum în mod excelent observați, statistica este o știință a numerelor mari. Și, precum spuneți, de vor fi testați trei români, dintre care unul este infectat cu SARS-CoV-2, nu poți trage concluzia că 66% din populația României este sănătoasă.

        Testând mai puțin de 0,48% din populația României (azi, 20.04 – în realitate unii au fost testați de 2, 3, sau patru ori), adică, o rată de 3,5 ori mai mică decât SUA (1,7%), de 4,2 ori mai mică decât Spania (1,99%), de 4,5 ori mai mică decât Italia (2,25%), de 4,3 ori mai mică decât Germania (2,1%), sau de 5,6 ori mai mică decât Norvegia (2,7%) șamd., este aberant să se afirme că, dacă avem o pondere a celor îmbolnăviți de 0,045% în totalul populației, ceilalți 99,955% sunt sănătoși.

        Apoi, așa după cum se observă, cel mai recent la Spitalul Fundeni – probabil valabil pentru toate spitalele, sau pentru cele mai multe dintre ele – , absența testelor, măcar pentru cei care ajung în contact cu sistemul de sănătate românesc, ineficient, face ca personalul medical să fie infectat, împreună cu toți pacienții.

        În ceea ce privește modul în care sunt cheltuiți banii publici – inclusiv ai mei, carevasăzică -, folosind exemplul pe care oportun, după opina mea, l-ați oferit, cel al „combinației” d-nei G Firea cu dl Streinu-Cercel, colegul domniei-sale de partid și funcții publice, pentru achiziția „dubioasă” de teste, în urma căreia ministrul Sănătății Victor Costache a părăsit postul, sunt încredințat că reprezintă o datorie cetățenească pentru fiecare dintre noi să-și înscrie în agenda personală supravegherea permanentă a celor pe care împreună i-am desemnat să ne administreze vremelnic puțina avere.

  2. Invierea domnului nostru Hristos- fiul omului – este pentru noi toti o mare tristete cind moartea vine in urma drumului pe Via Dolorosa si a rastignirii pe cruce in Golgota , dar si o mare speranta ca noi vom putea asemeni lui sa inviem si sa traim o viata fara de moarte in lumea cealalta . Autoizolarea noastra,acum cind pandemia devine mai puternica ca niciodata, face diferenta intre VIATA si MOARTE. Simbolistica mielului de Pasti este cunoscuta de noi toti , dincolo de prezentarea religioasa a invierii domnului ,ramane traditia . Chiar si izolati fiind aceasta traditie ne face sa uitam pret de o cilpa cumplitele vremuri ce ne sunt data a le trai .

  3. Hristos a inviat! si multumiri pentru text. Paralelele dumneavoastra sunt potrivite in logica textului si in circumstantele actuale, dar s-ar cuveni precizat ca în loc de mielul îngurgitat ritualic de evrei, crestinii avem nu atat un Isus ucis și ferecat în mormînt, cat un Isus cu care ne hranim euharistic in in impartasanie, de care iata ca suntem privati in zilele astea.

  4. 3 saptamani fara a iesi deloc din casa? asta e rabdare, nu gluma …

    Eu am deja un teanc de declaratii, o sa le pastrez ca amintire si dupa ce se termina carantina … cine stie daca o sa mai intalnim vreodata in viata cu o situatie de genul asta.

  5. Daca ati fi mers in Germania sau UK la cules de sparanghel impreuna cu zecile de mii de tineri romani care s-au dovedit mult mai pragmatici si mai plini de vitalitate decit cei care au preferat o securitate iluzorie in schimbul libertatii, atunci:

    + ati fi petrecut in libertate lunile astea de cosmar in Romania
    + ati fi facut o munca fizica sub cerul liber, la lumina directa a soarelui, in adierea sanatoasa a vintului
    + ati fi respirat aer curat
    + ati fi dat jos kilogramele in plus
    + ati fi avut chiar si timp liber la dispozitie pentru o bere cu prietenii
    + noaptea ati fi dormit bine
    + ati fi cistigat niste bani cinstiti
    + internetul ar fi fost lipsit de acest eseu, ceea ce ar fi fost un cistig net pentru toti cei care l-au citit.

    si

    – nu ati mai fi patrulat saptamini la rind 24/7 intre dormitor, usa de la intrare, baie, bucatarie, birou (suspectez ca cei plecati la munca nu au birouri acasa, poate d’aia le-a fost mai usor sa se urneasca :) )
    – nu ati mai fi fost angoasat
    – nu ati fi avut timp de omorit oricum, numai sa treaca cumva
    – nu v-ar fi trecut prin cap sa faceti parada de eruditie in compuneri cu care sa cuceriti admiratori si LIKE-uri pentru a va salva cumva stima de sine si a nu cadea in depresie
    – nu am fi dat iarasi cu ochii de stupizenia hashtagurilor cu indemnuri colectiviste dind pe dinafara de virtue signaling
    – nu am fi pierdut vremea citind un text care se vrea pretentios cultural, dar nu e decit superficial, plin de conexiuni ridicole si concluzii trase de par.

    Doua luni la munca cimpului v-ar insanatosi pentru tot restul anului. Ar trebui sa incercati.

    • Au fugit acasa de parca acolo ar fi mai bine decat in Germania la munca campului.
      Cei care au plecat si s-a discutat in spatiul public romanesc, ca de obicei cu „istericalele si lesinuri” in direct, au procedat corect, nu i-a impins nimeni cu pusca la spate in avion asa cum s-a incercat se se insinueze.

  6. Excelent articol. Foarte elegant argumentat!

    As adauga ca Leveticul 13 spune”

    „45 Leprosul, atins de această rană, să-şi poarte hainele sfâşiate şi să umble cu capul gol; să-şi acopere* barba şi să strige: ‘Necurat**! Necurat!’
    46 Câtă vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat. Să locuiască singur; locuinţa lui să fie afară* din tabără.”

    Deci Biblia insasi ne vorbeste despre notiuni de igiena, izolare, crantina, preventie samd inca din vechiul testament. Sa inteleg ca BOR-ul nu cunoaste Biblia? Sau nu mai citesc Vechiul Testament? Nu mai e Scriptura fundamentul acestei biserici?

    • Cine priveste sarpele de arama va fi neatins de moarte- nu scrie asta tot in Vechiul Testament la care faceti referinta? Ramane doar sa meditati la sensul descoperit doar dupa venirea Mantuitorului.

    • Leviticul zice celcu lepră să se izoleze – nu zice că toată populatia e leproasă. cetățenii nu trebuie tratati in bloc ca si cum ar fi leproși

      Paradoxal e că nu la ortodocși a explodat virusul ci tocmai la 6 comunitățu neoprotestante care-au făcut slujbe acasă de capul lor. BOR a inchis bisericile pentru public, iar voluntarii au mască manuși si dau un pahărel safe. Să arunce cu piatra toti cei care n-au primit curierat cu KFC/Pizza in timpul izolării!

  7. „Iahve va trimite îngerul morții”

    Ce este ingerul mortii si cum functioneaza? E un asasin? E arma biologica? Ce e?

    „aici a murit altcineva în locul copilului întîi născut”

    Daca tinta ucigasului „inger al mortii” era copilul intai nascut, de ce ar fi ucigasul distras de la misiunea lui cu putin sange pe usa? De ce s-ar multumi cu alta tinta, inafara de cea stabilita de „Iahve”?

    Cu cat pui mai multe intrebari, cu atat devine mai clar ca religia e o aiureala.

  8. Dumnezeu ne da acest canon de izolare pentru a ne curata de formalism si vorbarie multa ( si desarta ) . Sfintele lacasuri oare vor fi pline tot de formalism si de prefacuti ? In timp ce oamenii minati de credinta vor face din camarutele lor spatii de chinovie ?! Cine mai are urechi de auzit si ochi de vazut ?

  9. Noul „axis mundi” e nivelul naucitor de slab al cetateniei. Un studiu Stanford deja indica posibila majoritatea absoluta a infectarilor asimptomatice, intelegi banuiesc ce inseamna asta. In timp ce stam in casa si plangem, ne rugam, plini de sange si alte umori, libertatea si viitorul ni se fura prin manipulari mai mult sau mai putin subtile si pura forta statala.

    Libertatea iata, se dovedeste ca ESTE o mare iluzie, si in loc sa afirmam asta, si sa ne ingrijoreze asta, stam si bocim ca niste fete mari in timp ce politicienii panicati iau singurele masuri de care sunt in stare, cele care le minimizeaza pierderea de imagine.

    Diferenta intre cetatean si vita/sclav este ca cetateanul face lucruri benevol, traieste si moare pe baza de voluntariat, sta in casa pentru ca ii pasa de parinti, bunici, pentru ca a inteles asta, nu pentru ca statul il ia pe sus daca isi uita acasa „declaratia” inutila si usor de pacalit.

    „Dar oamenii nu vor sa inteleaga, de asta trebuia sa ii obligam” este scuza tiranilor dintotdeauna.
    Statul nu are dreptul de a incerca sa rezolve propria lipsa de prevedere pe spezele cetatenilor care si-au facut treaba, plata impozitelor. Din ce vad, clasa politica e bine mersi peste tot si se mai si joaca de-a tiranii. Interesant.

  10. Multumesc pentru acest articol luminator in Ziua Luminii. Prea eram inconjurat de articole mundane, mercantile si ale caror autori vor sa-si scape viata. Referire la Marcu 8-35

  11. Pai am fost coborati in purgatoriu si pana acum cateva saptamani puteam spune ca noua nu o sa ni se intample asa ceva. Si uite cum acuma ardem si ardem si o sa vedem ce, cand si mai ales cum va fi mai departe…

    Se spune ca iesirea din purgatoriul nostru se va face treptat…
    Unii au luat-o mai repede din loc – bravo lor si sper sa reuseasca in ceea ce isi propun.
    ALtii, mai asezati, vor simti si probabil ca se vor bucura dupa ce vor depasi fiecare etapa si vor accede incetisor scara, dupa scara, pana spre lumina cautata care, pana la urma, ne poate inunda pe toti cu caldura – asta da incalzire globala, nu???

    Exodul lui Moise intotdeauna m-a facut sa privesc lucrurile mai atent.
    Moise avea aproape tot ce isi poate dori o persoana: o avere castigata cinstit si cu multa intelepciune, o familie, o pozitie sociala respectata in Egipt si totusi… A vrut mai mult: a vrut sa aiba LIBERTATEA si pentru asta a lasat totul in urma, totul, si a insirat 40 de ani prin desert, a parcurs diferite intamplari si in final…Dar ce exemplu de lidership, cum se spune acuma modern, sa nu te lasi infrant desi toate celea se abat neincetat asupra ta…Ne-a lasat si niste cuvinte simple scrise pe tablita, pe care daca oamenii le-ar respecta…

    Deh…Nu suntem toti din acelasi aluat.
    Si poate asta este cea mai mare provocare a zilelor noastre: sa incercam sa ne intelegem in diversitatea noastra dar fiind supusi unei globalizari naturale, mai devreme sau mai tarziu toti vom deveni cam la fel, adica cu mici abateri fata de medie – o fi oare posibil???

    Si in final daca este vreo opera de arta care sa imi evoce aceste vremuri aleg una singura Guernica.

    Si daca este un loc in lumea asta care sa imi aduca aminte ca o natie poate renaste din propria sa cenusa, cu demnitate, si invinge cel mai neasteptat eveniment atunci locul acela este 9/11 Memorial.

    PS
    Stau si ma intreb de ce oare traducerea in romana retiine cuvantul Iesirea in loc de Exodul???
    Personal nu am gasit raspunsul cel mai potrivit.

  12. „Pînă la urmă, carantina, izolarea la domiciliu, interdicția de a ieși pe stradă și starea de urgență în general par manifestări ale iadului scăpat în actualitate.”
    Ce „iad” poate fi acela cu frigiderele si camarile burdusite la maxim, cu zeci de km de hartie de WC, cu tone de supun si dezinfectanti , cu bautaura sa poti imbata un batalion ?
    Am exagerat in sensul prezentarii „iadului” in care fiecare s-a acomodat, cu netfix, homeoffice, exercitii de gimnastica de tot felul pe care prea putin le-ar fi facut in timpul lor liber in situatia normalitatii cotidiene.
    Intradevar avem mai mult timp pt reflectie, in ultima vreme parca toti au luat-o razna la nivel global.
    Acum cu privatiunile care trebuiesc suportate de toata lumea in apararea sanatatii proprii dar mai ales a sanatii altora invocarea iadului lui Dante sau a unei alte inchipuri se potriveste cu iadul in adevaratul sens al cuvantului din spitale in care pacientii se triaza in functie de sansele de supravietuire, da, acolo este iadul pt medici si personal, nu in spatele usilor frecate si al matelor burdusite cu mancare si bautura.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Daniel Farcas
Daniel Farcas
Doctor în filosofie al Universității Paris 4 – Sorbonne. Licențiat în filosofie și litere, al Universității Babeș-Bolyai, din Cluj-Napoca, și master în filosofie al Universității Paris 1 – Panthéon-Sorbonne.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro