joi, mai 19, 2022

Ucraina, 2022 – puterea distructivă mai mică a loviturilor nucleare tactice nu înseamnă un risc strategic mai mic

Șocul global reprezentat de modul în care Federația Rusă a ales să intervină militar în Ucraina determină întreaga comunitate internațională să își reconsidere poziționarea față de viitoarele evoluții ale securității mondiale. Situația este cu atât mai dificilă, cu cât crizele sanitare, economice, energetice, financiare și alimentare sunt în plină desfășurare, cu perspective de amplificare.

În rândurile ce urmează nu voi dezvolta cauzele care au generat actuala stare de lucruri și nici aspectele pur militare înregistrate pe câmpul de luptă. Nu abordez aceste aspecte, pentru că mass-media abundă de astfel de analize ci, mă voi opri asupra unor considerente incipiente legate de un subiect pe care nu credeam că voi ajunge să-l abordez public ca fiind posibil, indiferent de coeficientul de probabilitate atașat acestuia. Este vorba de recursul la arma nucleară, fie chiar și la forma sa mai puțin agresivă, numită lovitura nucleară tactică, din ce în ce mai invocată în aceste zile în conflictul din Ucraina. Recenta alarmare a forțelor nucleare strategice ale Federației Ruse de la sfârșitul lunii februarie a.c., încă o consider ca reprezentând un gest necugetat de forță. Dar prezentarea în mass media ca opțiune posibilă pentru Federația Rusă de folosire a unei lovituri nucleare tactice ar putea reprezenta un adevărat cutremur global, comparabil cu ceea ce istoria a înregistrat în 1945 în Japonia și era foarte aproape de a înregistra în Cuba, în 1962.        

Armele nucleare tactice (ne-strategice) includ sisteme de lovire cu potențial distructiv mai scăzut, de până la 500 KT și au rază scurtă de acțiune, maximum 600 km. Aceste arme pot fi lansate din aer, de pe uscat sau de pe mare și reprezintă categoria de arme nucleare cel mai puțin reglementată, supuse doar unui regim neformalizat, abordat doar în declarații unilaterale, cum ar fi cele făcute de George Bush și Mihail Gorbaciov, în 1991. Aceste considerente au generat o incertitudine considerabilă în ceea ce privește implementarea modului de folosire a acestora, precum și o disparitate cantitativă considerabilă. În plus, în unele privințe, acestea pot fi mai periculoase decât armele strategice și pot reprezenta precedente periculoase pentru alte țări. La prima vedere, folosirea lor ar putea părea un pas mic înainte (explozii mai mici, efecte electromagnetice mai reduse, mai puține victime și pagube materiale), comparativ cu loviturile nucleare clasice.

În anul 2013, Federația Rusă a revenit la utilizarea practicilor marketingului politic și tehnico-militar, prin reclame comerciale ale așa numitului exploziv nuclear pașnic, bazat „99,85% pe principiile fuziunii nucleare” încorporat în ultimele variante ale loviturilor nucleare tactice. În viziunea Kremlinului, armele nucleare tactice reprezintă un domeniu în care Federația Rusă deține un avantaj semnificativ comparativ cu Occidentul. Această evaluare, probabil, că a fost încurajată și de o declarație publică a fostului Director al Agenției Nucleare a Apărării, vice-amiralul Robert Monroe, care aprecia că în timpul administrației Obama, Federația Rusă era cu mulți ani înaintea SUA, în ceea ce privește arsenalul nuclear tactic.

Specialiști în controlul armelor nucleare susțin că armele nucleare tactice (arme nucleare cu randament redus) sunt cel puțin la fel de destabilizatoare precum armele nucleare clasice, cu randament ridicat. Un impredictibil președinte de țară (indiferent care ar fi aceasta) ar putea fi tentat să folosească o astfel de armă. Norocul omenirii constă în faptul că logica activării unui astfel de eveniment este standardizată și responsabilitatea efectivă se divide la mai multe persoane.

Și o scurtă paranteză legată de sensibilitatea subiectului ce îl avem în atenție. După invazia Irakului din 2003, inițial, Congresul SUA a interzis Departamentului Energiei să dezvolte arme nucleare tactice – fără o aprobare politică prealabilă. Ulterior, parlamentarii americani au revenit și au aprobat 65 milioane USD pentru un proiect de dezvoltare limită de astfel de sisteme. Motivul pentru această linie de conduită precaută a fost acela că programul supus aprobării a fost prezentat ca răspuns la avansul Federației Ruse în domeniu. Argumentele americane au fost influențate de luarea în considerare a strategiei ruse „escaladare – dezescaladare”. SUA, ca parte a NATO, considera că dacă ar izbucni în Europa o situație conflictuală și forțele ruse ar lansa o lovitură nucleară tactică asupra forțelor NATO, Alianța ar trebui să răspundă cu un același fel de armă tactică. Altfel ar fi nevoită să accepte o înfrângere de etapă, neavând mijloace de ripostă.

S-a analizat și varianta conform căreia Federația Rusă nu va folosi o lovitură nucleară tactică, urmare a faptului că partea adversă nu are o astfel de armă. O astfel de situație, în care NATO nu ar avea posibilitatea recursului la arma nucleară tactică pentru a răspunde , inducea un risc major necuantificat.

Dorința Moscovei de a reveni în poziții ce le-a avut în trecutul recent a determinat nominalizarea Occidentului, în general, dar și a NATO și SUA, în particular, ca adversari strategici. Armata rusă a formalizat o astfel de strategie în doctrina sa militară, dar și în unele dintre procedurile de ducere a acțiunilor de luptă ce recurg la folosirea armelor nucleare tactice, proceduri pe care le-a testat  repetitiv în cadrul unor exerciții de antrenament.

În contextul războiului din Ucraina, se pune problema dacă Occidentul dispune de potențialul necesar de răspuns politic, economic și diplomatic la strategia escaladare-dezescaladare pe care, tot mai evident, Moscova o experimentează. Experimentul acoperă tot axul care începe cu negocieri politico-militare și sfârșește în acțiuni cinetice de tip înaintare-pauză operativă. Răspunsul scurt este da, dar răspunsul extins ar trebui să fie nuanțat, funcție de mai multe considerente induse de acțiunile concrete ale Moscovei.

Fred Kaplan prezintă în The Bomb: Presidents, Generals, and the Secret History of Nuclear War [i] un exercițiu strategic de război (declasificat de la nivelul Top Secret la Unclassified)  jucat la doua nivele în Consiliul de Securitate Națională al SUA (NSC) la sfârșitul administrației Obama. Exercițiul a fost generat de apariția primelor analize cu privire la strategia Rusiei „escaladare-dezescaladare”.

Ideea jocului a fost de a testa dacă această strategie ar putea limita capacitatea SUA de a proiecta forțe și mijloace militare în Europa în cazul unei crize majore. Scenariul lua în considerare faptul că Federația Rusă invadează unul dintre statele baltice, după care NATO reacționează militar eficient.  Rusia ripostează cu o lovitură nucleară tactică asupra unei baze NATO din Germania, unde erau dislocate drone, avioane de luptă și muniție cu tehnologie avansată.

Întrebarea era: Ce fac în continuare factorii de decizie ai SUA?

Prima iterație a jocului a fost realizată de experți ai NSC, formată din oficiali de rangul doi din diferite agenții și departamente guvernamentale. Inițial, planificatorii militari au produs un raport intermediar care făcea referiri cantitativ-operaționale cu privire la tipuri și mijloace nucleare de răspuns, precum și o listă de ținte ce aparțineau celeilalte părți.

Colin Kahl, atunci consilierul pentru securitate națională al vicepreședintelui Joe Biden, în prezent consilier de rang înalt la Departamentul Apărării al SUA a concluzionat că militarii, experții pe probleme economice, tehnologice și financiare nu au produs o imagine de ansamblu cuprinzătoare a zonei de operații și a contextului strategic. El a apreciat că în momentul în care Federația Rusă ar arunca o bombă nucleară (indiferent de ce tip), lumea s-ar confrunta cu un eveniment mondial excepțional – prima dată când o bombă atomică ar fi folosită în război, după 1945. Acest moment ar reprezenta o oportunitate majoră de constituire a unei coaliții aproape globale împotriva Rusiei. Dacă am răspunde coordonat politic, diplomatic și am dezvolta presiuni economice consistente și sincrone cu avantajele convenționale ale coaliției ce ar include și Occidentul, atunci Rusia, liderii săi politici și militari, s-ar găsi într-o postură foarte delicată.

Dacă am răspunde proporțional cu forța armelor noastre convenționale și/sau nucleare, spunea Colin Kahl, SUA în calitatea sa de națiune lider ar pierde avantajele strategice și, cel mai grav, ar deschide larg porțile războiului nuclear total.

Au urmat multe ore de discuții, referitoare la provocarea politică lansată de Kahl și s-a conturat un consens că, cel puțin ca prim pas, SUA ar trebui să răspundă prin continuarea operațiunilor militare convenționale.

O lună mai târziu, titularii NSC – grupul executiv format din miniștri și comandanți militari – au repetat același joc, dar cu rezultate finale diferite. Aceștia au decis că trebuie ca răspunsul să fie simetric, pentru a menține credibilitatea Alianței în fața adversarilor dar și față de parteneri. Au decis să folosească lovituri similare împotriva unui aliat al Federației Ruse, chiar dacă acest aliat nu a avut nici un fel de implicare alături de agresorul inițial. Jocul a fost încheiat și nu a mai fost lansată nici o iterație.

Urmare a acestui joc, sub coordonarea Secretarului Apărării din mandatul Administrației Trump, Generalul James Mattis, a fost înființat un grup de lucru format din șapte generali cu experiență și probitate profesională demonstrate, cărora li s-a cerut să formuleze și ei o perspectivă asupra jocului strategic desfășurat în timpul ultimelor luni de mandat Obama. În ultima lor întâlnire, desfășurată la 1 noiembrie 2017, cei șapte au discutat și concluzionat scenariul „escaladare-dezescaladare” și majoritatea lor s-au opus ideii de a răspunde simetric cu același tip de lovitură sau lovituri superioare. Generalul de aviație (ret.) Kevin Chilton, a argumentat punctul său de vedere astfel: dacă apărarea A.A. a Federației Ruse ar identifica o rachetă americană îndreptându-se către o țintă ce ar trebui să o apere, nu ar ști dacă este vorba de un atac cu o rachetă nucleară tactică sau cu o rachetă nucleară strategică, iar salva de răspuns ar putea fi una devastatoare. Nu există nimic instalat pe un vector purtător (rachetă) care să transmită informația „lovitură nucleară tactică sau lovitură strategică”. Dar o lovitură nucleară tactică ar putea sa aibă 10 KT, care ar putea fi percepută drept slabă, dar aceasta este echivalentul 10.000 T de explozibil convențional, la care se adaugă foc, fum, puls electromagnetic, radiații, precipitații radioactive, toxicitatea în lung și lat etc. Bomba care a lovit Hiroshima în 1945 avea 12,5 KT.

Evident că pot să apară particularități de interpretare funcție de platforma de lansare a loviturii (submarin, nava de suprafață, bombardier, avion de vânătoare-bombardament, rachetă sol-sol etc.)

Când e vorba de confruntări în logică nucleară, niciodată un atac „limitat” nu rămâne în mod credibil limitat. Lucrurile scapă de sub control aproape cu certitudine, iar răspunsul că „președintele va lua decizia” este cel mai înfricoșător răspuns dintre toate. Ideea că „lovitura e tactică și are randament scăzut ” nu înseamnă ceva redus, micuț, inofensiv sau controlabil. De fapt, dinamica luptei scapătă controlului, aproape cu certitudine, împinge ființa umană spre lovituri de retorsiune sau răzbunare, urmate de o altă rundă de lovituri, înglobate constant în ceața războiului. Pe măsură ce sistemele de comunicații dispar, pentru că într-adevăr dispar, comandanții fiind și ei oameni, se pierd în confuzie cu privire la ceea ce se întâmplă, fiecare parte se teme de ce este mai rău că poate veni de la adversar și încearcă să preîntâmpine următoarea lovitură cu o lovitură proprie, ceea ce reprezintă apariția haosului în catastrofă.

Aceasta este rațiunea obligației profesionale supreme a decidenților politico-militari de a menține cât mai înalt pragul dintre războiul convențional și cel nuclear.

                                                               *

                                                          *        *

Să concluzionăm, revenind la războiul acestor zile din Ucraina, țară non NATO și non UE, care a manifestat deschis dorința de a accede în structurile de securitate Euro-Atlantice, chiar în condițiile în care Doctrina Monroe este tacit invocată de marii actori politici ai prezentului, angrenați într-un efort de restructurare a ordinii politice globale.

Invadarea Ucrainei a șocat lumea întreagă și a transformat confruntarea începută la sfârșitul lunii februarie a.c. în cel mai sever conflict geopolitic cunoscut de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial și care va avea consecințe globale probabile mai mari decât atacurile din 11 septembrie 2001, din SUA.

Confruntarea ruso-ucraineană a divizat comunitatea internațională, ceea ce nu reprezintă o mare surpriză, dar a reușit chiar și divizarea, fie ea și neparitară, a societăților americane, chineză, europeană, musulmană, central asiatică sau africană. Cum am amintit în partea de început a acestui articolului, nu vom aborda implicațiile de securitate specifice unor astfel de conflicte din perspectiva confruntărilor militare clasice, ci ne vom rezuma la o scurtă analiză a posibilității recursului la lovituri nucleare tactice, în condițiile în care spațiul comunicării strategice centrat pe Ucraina este inundat cu informații contradictorii, false, propagandistice etc. greu de verificat, dar care urmăresc influența psihologică si socială a părților aflate în conflict.  

Așa ne explicăm apariția publică și încercările de exploatare a unor componente ale domeniului armelor de distrugere în masă în spațiul ucrainian: laboratoare secrete de cercetare dezvoltare arme biologice și arme chimice, care pot fi folosite ca repere primare pentru imaginarea unor operații de intelligence și forțe speciale acoperite, clandestine, inclusiv de operații provocatoare sub steag fals. Rezultatele unor astfel de acțiuni oferă câmp larg de manifestare parților aflate în conflict direct, dar și unor structuri care susțin un actor sau altul inclusiv pe zona logisticii de război.

Dacă acțiunile de luptă vor trece la un nivel superior de intensitate și părțile ucraineană și rusă nu se vor bloca reciproc și vor fi mai aproape sau mai departe de atingerea obiectivelor strategice vor trece la opțiunile extreme pe care legile războiului le fac posibile, printre care, cel mai probabil, invocarea operațiunilor sub steag fals sau a măsurilor iraționale.

Partea rusă are o armă în plus, la care Ucraina nu are replică. Dacă Moscova va decide să o folosească, deși este puțin probabil, se expune unui mare risc de izolare cvasi totală și de lungă durată. Intensitatea izolării depinde de modul în care China va decide să se poziționeze. Dar acest subiect este unul de și mai mare complexitate.

Unele țări occidentale, precum Polonia, propun riposte armate dar este puțin probabil atingerea consensului în această idee.

Arsenalul nuclear al Rusiei descurajează Occidentul să intervină cu forțe convenționale pentru a apăra Ucraina. De cealaltă parte, armele nucleare ale NATO descurajează Rusia să extindă confruntările în țări NATO, cum ar fi Polonia, România sau statele baltice.


[i] Fred Kaplan, The Bomb: Presidents, Generals, and the Secret History of Nuclear War, Simon & Schuster, 2020, ISBN 978-1-9821-0729-1

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. „Intensitatea izolării depinde de modul în care China va decide să se poziționeze. Dar acest subiect este unul de și mai mare complexitate.”
    Probabil cea mai mare necunoscută sunt acțiunile Chinei în acest război în Europa. China nu a livrat până acum material pentru avioane în Rusia lui Putin, cel puțin așa se publică în medii în momentul de față atitudinea Chinei.
    Rusia nu are azi o productie de avioane civile moderne. Peste 800 de avioane civile sub forma de „leasing” sunt folosite de companiile aeriene din Rusia lui Putin, toate din producția Boeing, Airbus și Bombardier. Acum aceste avioane sunt azi la pământ, nu pot fi folosite acum. Suportul tehnic al firmelor Boeing, Airbus și Bombardier a fost suspendat în urma sancțiunilor împotriva lui Putin. Nu se mai livrează piese de schimb în Rusia. Avioanele companiilor din Rusia sunt inregistrate pe insulele Bermudas. Licența tehnică a fost suspendată, anulată. Practic 800 de avioane nu mai pot fi folosite în Rusia lui Putin.
    Rusia este azi o putere nucleară cu peste 5.400 bombe nucleare dar fără o producție de avioane civile moderne.
    Cancelarul Helmut Schmidt/SPD (a impus NATO Doppelbeschluß 1981 cu rachete Pershing contra rachete SS-20 sovietice) a spus: „URSS este Africa cu rachete”.
    Ce este Rusia lui Putin azi?

  2. In contextul actual nici un militar sanatos la cap, indiferent de decizia politica si presiuni, nu va detona o arma nucleara. Fie ea si una tactica, de mica putere. Este o cale fara intoarcere, cu consecinte catastrofale. Detonarea unei arme nucleare, de orice fel, va face ca lumea sa basculeze din pozitia de „nimeni nu poate face nimic cu armamentul nuclear pentru ca altfel murim cu totii” in scenariul „daca tot am inceput sa folosim armament nuclear, cel putin sa fim noi cei ce lovesc primii, decisiv”. Din acel punct e o chestiune de zile, poate chiar ore, pana la un cataclism atomic. Toti militarii stiu asta si sunt convins ca orice politician, din orice tara, va fi neutralizat rapid (arestat, executat) la cel mai mic indiciu serios ca intentioneaza sa utilizeze astfel de arme in scenarii in care nu exista o amenintare concreta, directa, iminenta si de netagaduit ca un adversar capabil incearca sa foloseasca arrme de distrugere in masa. Nu exista cale de mijloc. Si nici invingatori.

    • Din păcate nebunul ajuns in postura de rege s-a înconjurat de nulități care nu știu cum să îl răstoarne. Nu au nici capacitatea intelectuală și morală, și nici coloana vertebrala pt asta!

    • Rolul lui Colin Kahl și a administrației Obama a fost altul: de a pune la dispoziția Rusiei strategia militară americană. De asta Crimeea a fost anexată în timpul administrației Obama, de asta Rusia și-a văzut de treabă în timpul președinției lui Trump și tot de asta invazia în Ucraina are loc în timpul administrației Biden: pentru că strategia militară americană este dezvăluită Rusiei chiar de oamenii sistemului.

    • Armele nucleare tactice sau strategice ar fi, in orice caz comparabile sau cel putin la fel de puternice ca bombele de la Hiroshima si Nagasaki. Asta inseamna minim 100 000 morti in fiecare din orasele atacate. E ceva inimaginabil.. Nu exista razboi nuclear local. Consecintele ar fi uriase pt omenire, si probabil ar escalada rapid spre un razboi nuclear universal si distrugerea lumii sau transformarea ei in ruine. De fapt toate armele de ucidere in masa, cele chimice, biologice, nucleare ar avea efecte similare, chiar daca mai localizate. La fel si bombardamente clasice cu aviatia, reducerea oraselor la moloz. Putin ar trebui sa isi dea seama ca victoria usoara pe care sconta e imposibil de obtinut. Iar Occidentul ar tb sa inarmeze serios Ucraina pt a putea rezista, nu doar cu javelin si stinger.

      • În zilele noastre nu mai e relevantă puterea brută a unei arme tactice. Detonările de la Hiroshima și Nagasaki au fost strategice, se consideră că ele au împiedicat un număr comparabil de decese ale militarilor americani, în cazul în care ar fi fost nevoie de o debarcare în Japonia, similară celei din Normandia.

        O armă tactică se folosește în scop tactic, am dat deja exemple într-un comentariu de mai jos. Tot ca exemplu, se poate distruge o bază militară a inamicului, folosind o singură armă nucleară tactică mică. Fără a apela la arme nucleare, administrația Trump a folosit împotriva Iranului o amenințare gen ”baza militară care va lansa atacuri cu rachete împotriva petrolierelor din Golful Persic va înceta să mai existe” și amenințarea a funcționat. Teheranul în sine (orașul) nu risca nimic :)

        Ucraina nu e membră NATO, iar lucrurile pot degenera până în punctul în care Putin instalează la Kiev un guvern pro-rus, gen Ianukovici. Însă în cazul când următoarea pe listă e Lituania sau chiar Polonia, lucrurile nu pot fi lăsate să degenereze în același mod la Vilnius sau la Varșovia. În acel moment, câteva arme tactice mici pot distruge câteva baze rusești din Ucraina, convingând Rusia că nu mai e de glumă.

        Întrebare pentru 25 de puncte: dacă avioanele rusești bombardează Vilnius, e acceptabil sau nu ca baza aeriană de unde provin acele avioane să înceteze să mai existe?

      • „Iar Occidentul ar tb sa inarmeze serios Ucraina pt a putea rezista, nu doar cu javelin si stinger.”

        1. acele arme pot incape pe mana ocupantului
        2. acele arme pot fi intoarse impotriva furnizorilor, in cazul in care Ucraina, prin absurd, trece in tabara cealalta si isi ataca vecinii

        Imposibilitate pe lumea asta nu exista.

  3. „Unele țări occidentale, precum Polonia, propun riposte armate dar este puțin probabil atingerea consensului în această idee”.

    Nici măcar în discuţiile dintre politicienii de la Varşovia nu există un consens în privinţa unei riposte armate. În spatele preşedintelui Andrzej Duda (care se poziţionează categoric, pe bună dreptate, pe o poziţie dură deoarece aşa are scris în fişa postului de preşedinte al Republicii şi, probabil, aşa crede de cuviiinţă să procedeze) se desfăşoară multe discuţii pro şi contra, în timp ce la televiziunile de stat şi comerciale apar comentatori care întorc pe toate feţele războiul din Ucraina, fără să reuşească oprirea războiului şi retragerea armatei invadatoare ruse din Ucraina. Nu trebuie uitat faptul că PiS este de fapt o coaliţie de formaţiuni politice şi se mai întâmplă ca liderul acesteia, Jarosław Kaczyński, să aibă o altă abordare politică faţă de partenerii „mai mici” din coaliţia care guvernează Polonia.
    Există, de exemplu, discuţii foarte aprinse privind catastrofele provocate de politica dezastruoasă a Angelei Merkel, despre susţinerea de către aceasta a lui Vladimir Putin atât înainte de invadarea Crimeei de către armata rusă, cât şi din 2015 până în urmă cu trei luni, când Angela Merkel a fost în cele din urmă „neutralizată” prin ieşirea la pensie, în sunetul fanfarelor politice din Rusia şi din Occident. Acum nu este momentul să se demonstreze public, în mass media, ce anume a lăsat în urma diplomaţia conciliatoare a Angelei Merkel, deşi comparaţiile cu politica susţinută de Chamberlain şi Daladier faţă de pretenţiile lui Hitler se pot face cu uşurinţă. Acum este necesar să se încheie un armistiţiu militar, astfel încât să nu mai moară oameni în Ucraina. Cum se poate ajunge la acest rezultat? Nu ştiu şi, probabil, nimeni nu ştie.

    • Guvernul Angela Merkel/CDU a avut ca partener pe Olaf Scholz/SPD ca ministru de finanțe, actual cancelar în guvernul Ampel Rosu-Verde-Galben. Decizia noului cancelar Olaf Scholz/ în Bundestag duminica 27.02.2022 înseamnă a se dezpărți definitiv de „pacifismul german” și de a înzestra Bundeswehr în așa fel încât să devină o armată de „război” capabilă să apere RFG și pe aliații din NATO Alianța Transatlantică. RFG va cumpăra acum avioane americane F-35. RFG livrează acum arme în Ucraina, arme antitanc și arme antiaeriene.
      Dezastrul cu dependența mare al RFG de importul de gaz 55 % și petrol 30% din Rusia lui Putin e urma unui șir lung de relatii economice „Wandel durch Handel” (reformare prin comert cu URSS) care a eșuat în momentul intervenției lui Putin 2008 în Georgia, 2014 în anexarea Krimeiei, în atacul în estul Ucrainei 2014 la Luhansk și Donetzk. Aceste momente de agresiune ale lui Putin au fost ignorate de guvernul Merkel CDU/SPD și de alți parteneri în UE. Acum prețul va fi foarte mare în RFG și în UE: recesiune, inflație, șomaj mai mare.

    • Sunteti foarte diplomat. Eu as spune ca politicile lui Merkel au fost un dezastru pentru Europa. Pe langa alte crize declansate de politicile germane (problema migrantilor, politicile climatice stupide modelate dupa doleantele Germaniei, etc.), astazi putem vedea efectele relatiilor de afaceri dintre Germania si Rusia. N-au facut decat sa-l imbogateasca pe V.V.Putin timp de mai multe decenii. Sanctiunile astea dure indreptate astazi catre Rusia , ar fi trebuit la fel de bine puse si in 2008, dar si in 2014 atunci cand Rusia a invadat Gerogia si a anexat Crimeea. Altfel ar fi stat lucrurile astazi, iar Putin n-ar mai fi invadat Ucraina.
      Legat de atacuri nucleare, cred ca Rusia ar putea provoca un atac asupra unei centrale atomoelectrice, aruncand astfel vina pe ucrainieni sau pe tari NATO si evitand acuzele directe la adresa Rusiei si rachetelor ruse. Mintea acestui criminal de razboi poate sa fabrice cele mai teribile idei.

      • Merkel a continuat cea ce a început în Westgermnay 1949. Timp de patru ani 1945-1949 nu a existat un stat german, au existat numai 4 zone de ocupație. Westgermany nu a fost membru ONU, a durat un timp până când noul stat a fost acceptat internațional. SUA a întrodus D-Mark 1948, SUA a insistat după războiul din Coreea pentru inființarea Bundeswehr și acceptarea Westgermany în NATO. Industria germană, marile concerne au dirigat guvernele de la Bonn și Berlin spre strategia economică și politică „export”. Tancurile rusești/sovietice au părăsit de abia 1994 DDR, acum Bundesrepublik D. Cheia pentru Wiedervereinigung 1990 era la Washington și Moscova. Ielțin a acceptat pentru un pumn de D-Mark participarea Bundesrepublik D cu întreg teritoriul RFG la NATO. Problema care se va pune în curând în Moldova și în România, când se face câte un referendum pentru Unire, se numește Transnistria. Unire care va fi salutată și sprijinită de UE și SUA. Problema NATO pe întreg teritoriul după Unire se pune numai fără Transnistria. E piedica pentru Unire azi.
        Comerțul RFG cu URSS s-a făcut cu oțel, țevi contra gaz. Acest comert a rămas până azi, momentul în care Nordstream 1 trebuie închis cât mai curând. Gazprom livrează și azi gaz prin Ucraina. Nordstream 1 închis e o asigurare în plus pentru gaz de la Gazprom în Ucraina.
        Atacul lui Putin în Ucraina 24.2.2022 era previzibil pentru unii după 2008 Georgia, 2014 Krimea, după 2014 Luhansk și Donetsk. Nu știm care e țelul real al lui Putin azi. Nu știm cât timp armata rusă mai rămâne loială acestui criminal de război Putin. Amenințarea lui Putin cu arme nucleare nu prea mai are efect în vest. Societatea civică în UK și Franța oricum nu se lasă impresionată de Moscova lui Putin. Acum în RFG guvernul Ampel Rosu-Verde-Galben e obligat să creeze spiritul de „război” pentru soldații Bundeswehr, să ofere sprijin din societatea civică soldaților germani care au misiunea să apăre RFG și aliații parteneri în NATO. O intorsatură radicală de la „pacifism german” la „germans to the front” cerut de SUA din 1956 până azi. Acest efect nu era prevăzut de Putin.
        Relațiile BIP UE de 15.000 miliarde Euro și Rusia cu 1.700 miliarde Euro se vede și în budetele militare. NATO are un budget militar de 962 miliarde $. Rusia are ceva budget militar dar micuț pentru un conflict de durată.
        Nu știm cum va actiona Putin în zilele și săptămânile următoare. Kiew are alimente pentru 2 săptămâni a spus Primarul Vitali Klitschko la TV BILD german. Rusia a pierdut deja războiul cu Ucraina pe teren politic. Moscova nu a cedat decât în momentul prăbușirii cum a fost cu dizolvarea URSS. Putin e pericolul cel mai mare pentru Rusia. Dar și pentru noi.

        • „Acest efect nu era prevăzut de Putin.”

          Oare ? Germania vrea subit avioane F35, dupa ce Eurofighter nu a prea interesat-o si dupa ce urla din toti bojocii ca europenii trebuie inlocuiti cu altii, cu sange mai tanar.
          Ok, pierde rusia, sa zicem ca se destrama. Ce face Germania, planteaza panselute in piata tien an men ?

        • Harmonia mundi, varianta europeana. O lume fara identitate, fara natiuni, o „minunata lume noua” in care fiecare va fi creat dupa chipul si asemanarea unui lider absolut, european desigur. Nu poti crea o viitoare societate distopica in numele pacii si linistii la adapostul afacerilor cu marii dictatori.

          • Surpriza politică vinde de la teoreticienii europeni de stânga. Klaus von Dohnany SPD RFG spune azi că „statul național” e baza democrației. Nu prea e posibil democrație fără statul național. Politica franceză e și rămâne cea a Generalului de Gaulle: Europa Națiunilor. Un Stat Federal Europa sau o Asociație de State Europene nu mai e o viziune politică actuală. S-a evaporat repede, după numai 63 de ani.

            • Intr-adevar, din discursul lui Macron de acum cateva zile, reiese clar ca Franta trebuie sa-si mentina identitatea culturala, politica si sa modeleze si alte natiuni in acest spirit. Practic, Franta s-a si opus adoptarii unei constitutii europene, iar pentru francezi statul national este sacrosanct. Oricum, sunt unii care si-ar dori o federalizare europeana.

          • La Paris există un singur model cultural și politic ca cel deschris de dv: „exception culturel”. A. Malraux a fost ministrul culturii la De Gaulle și a dispus ca fiecare elev și francez să obtină acces la cultura la fel de direct ca la învățământ, școlarizare. A. Malraux a întemeiat „Maison de culture” în departamentele franceze. Jack Lang a continuat această politică culturală ca ministru la F. Mitterand (renovarea Louvru cu piramida). Academia Franceză apără limba franceză față de de prea multe imprumuturi din engleză, fără succes.
            De mulți ani văd TV arte Paris „club 28 minutes”. Acum analiștii politici francezi au spus direct la TV că UE cum e acum nu are sens pentru Franța, trebuie schimbat radical. Modelul politic francez e cel al Generalului de Gaulle cu suveranitate absolută a Franței. O armată UE nu are sens, nu e realizabilă spun acum 2022 analiștii francezi. Interesele Frantei au prioritate au declarat de repetate ori analiștii politici de la Science PO Paris la TV arte Paris. Interesele Frantei diferă de cele ale Westgermany / RFG au precizat analiștii politici francezi de repetate ori. Franța ține distanță mai mare față de NATO (moarte cerebrală a spus E. Macron 2021, Franța a expulzat NATO 1956 din Paris) și SUA. Bundestagul l-a obligat pe cancelarul Adenauer 1963 la o „Präambel” în tratatul Elysee cu Franța care precizează că apartenența la NATO e scutul de apărare militar pentru Westgermany și CE Comunitatea Europeană (atunci 6 state) e Alianța Europeană. Cine a avut iluzia unei alianțe franco- germane de la Tratatul Elysee 1963 între De Gaulle și Adenauer până acum va fi surprins că această poveste a unor jurnaliști nu are acoperire în realitate. De Gaulle a fost nemultumit cu aceasta poziție germană. De fapt Franța a stopat prima încercare de organizatie de apărare europeana în 1953. Franța cere prioritate politică și miltară pe continent (vest). Fără cea economică?
            Cancelarul Olaf Scholz/SPD a pornit în Decembrie 2021 cu guvernul sau Ampel Roșu- Verde -Galben cu o viziune diferită de cea a lui E. Macron favorizând conceptul de „Federație Europenă” fără a preciza concret ce e. Acum RFG cumpără 35 avioane americane F-35. Ministrul german de apărare din SPD are misiunea de a crea Bundeswehr ca armată de „război” pentru apărarea țării și al partenerilor în NATO și UE. În loc de „pacifism german” acum „germans to the front” cerut de SUA deja 1956. Nu știu ce va urma dacă 2% din BIP german, deci 78 miliarde Euro fiecare an, vor fi folosite pentru Bundeswehr. Ar fel mai mare budget pentru apare în UE.
            Nu e pe placul unora la Paris. Brexit nu a fost ceva întâmplător?
            Care UE e de dorit?

    • Daca ar fi fost Kaczyński in locul lui Merkel U. E. nu ar mai fi existat cu siguranta, s-ar fi revenit la Europa natiunilor. Atitudinea Poloniei in conflictul actual se explica prin ostilitatea traditionala fata de Imperiul de la Rasarit si prin geopolitica, ideologia nationalista si belicoasa a coalitiei la putere poate fi parte din problema si nu o solutie, cum este cazul si cu Erdogan ( Turcia e alt inamic istoric al Rusiei dar nu se stie ). Istoria a dovedit ca legaturile ideologice sunt mai puternice decat acelea geopolitice sau realipolitice. Relatiile Statelor Unite cu Polonia sunt foarte reci. Merkel a luat anumite decizii, problematice, fara indoiala, in contextul epocii si in conditii foarte dificile ( adm. Obama dar, mai ales, a lui Trump ), cand Putin parea totusi un bandit rational. Bush Jr. a fost partenerul si amicul lui Putin, deci vina, daca e sa cautam asa ceva, mai degraba intr-acolo ar trebui cautata. Ceea ce se poate vedea insa cu ochiul liber : luarea la tinta a lui Merkel ( ´sinistra doamna Merkel´, zice talentatul don Mihaies ) si a ´birocratiei bruxelleze´ din partea unor conservatori despre care nu e foarte clar cat de pro-U.E. sunt ; si da, formatia nationalista de veche traditie, din scolile militare si/sau Intelligence.

      • Se presupune că doamna Merkel era creștin-democrată, cel puțin așa scria pe etichetă. Nu vedeți nicio problemă în faptul că primește aplauze de la progresiști? Obama și Biden or fi conservatori? Despre cadourile pe care Cancelaria de la Berlin le trimitea în fiecare an la Kremlin, pentru ziua de naștere a lui ”Wladimir”, nimic, nimic? :)

      • Îl supraestimaţi pe domnul Kaczyński. Situaţia politică la Varşovia este foarte simplă: „Înainte de a fi comunist/pro german/pro rus etc., politicianul polonez trebuie să fie … polonez”. Am mai citit aşa ceva în cărţile despre Lucreţiu Pătrăşcanu. Nu dezvolt ideea deoarece presupun că ştiţi la ce anume mă refer.

      • & L.A
        „Franța are interese, nu are prieteni” a spus Generalul de Gaulle la Paris. Europa Națiunilor de la Atlantic până la Ural e conceptul politic francez de la De Gaulle până azi. Franța ține distanță față de SUA și NATO (moarte cerebrală a spus E. Macron 2021).
        Polonia joacă cu cuvinte tari, nu e ceva nou. Nu e momentul pentru această ceartă (Varșovia cere 800 miliarde Euro dezpăgubire de la RFG, cea ce nici un cancelar nu va accepta, vezi 1994 cei 4 + 2, Rusia a renunțat la despăgubiri după Wiedervereinigung). Merkel a făcut cea ce au făcut cancelarii din 1949 până 2005, a urmat strategia politică și economică germană „export”. Nu mai era momentul potrivit. Lumea s-a schimbat între timp, nu numai la 11.09.2001 la NY.

    • Mutti a facut trei mari greseli, greseli catastrofale care ne vor costa enorm inca multi ani:
      1. 2015, refugiatii, desi asta a fost poate cea mai mica si are o componenta umana.
      2. Interzicerea energiei atomice. Si asta culmea, dupa ce ea si partidul ei fusesera impotriva inchiderii centralelor, dar s-a speriat ca pierde sustinerea populatiei dupa Fukusima.
      3. Dependenta de Rusia e o consecinta fireasca a greselii numarul 2, si-a dat seama ca fara atomica suntem fii ploii si a mers pe gaz rusesc.

      Au mai fost si timpenii mai marunte, cum e cu normele de mediu.

      Cum e posibil asa ceva intr-o tara democrata, unde pt fiecare hirtiuta iti trebuiesc jde de aprobari? F. simplu, Mutti devenise o mica dictatoare, cu manusi de catifea, e adevarat, dar a indepartat din jurul ei tot ce era cit de cit valoros si a pastrat numai Ja Sager. Fiind si f sireata, ca o vulpe i-a ametit pe toti, incl pe marii oameni de stat din lume.

      • Nu am nimic de adăugat. Acum este necesară decăpuşarea conducerii Uniunii Europene de toate „minele” plantate de activiştii fără frontiere în ultimii 15 ani.

        • Ooo, si sunt atat de multe „capuse”… Administratia UE a fost condusa de Germania in ultimii 15 ani, iar politicile europene au fost modelate de Merkel. Stau si ma intreb daca nu ar fi mai bine ca la „leadershipul” Europei sa fie preluat de Franta. Poate ca noua UE ar putea fi construita dupa un „model” francez, mult mai dinamic, care se adapteaza vremurilor. Am ascultat ultimele discursuri ale lui Macron si militeaza pentru o desprindere totala de Rusia, atat energetic, cat si politic. Desigur, ar putea fi doar campanie electorala, insa deocamdata sunt de acord cu ideile lui.

        • Nu va impartasesc optimismul, domnule Opris, desi mi-ar placea sa aveti dreptate si respectivele „mine” (excelent cuvint pentru categoria respectiva, felicitari!) sa poata fi dezamorsate. Cred ca flendurii care au condus si conduc si azi Europa spre nicaieri isi vor gasi ocupatie si dupa ce scapam de criza/crizele astea. Ca vinatai vom avea oricum, am incasat un un-doi in plin, pandemia+criza energiei cind motaiam confortabil in timp ce altii ascut armele, cele economice si iata, cele militare.
          Cum naiba de ne-am facut cu cea mai slaba de nu proasta cu spume generatie de politicieni europeni de la WW2 incoace? In loc sa fim ce-am vrut sa fim, o forta in lume, ajungem, de UE vorbesc, pe zi ce trece tot mai putin relevanti, norocul nostru cel mare fiind ca US e de partea noastra si ca buldogul englez are deocamdata interese similare cu ale noastre.

    • Bunicuta care a publicat pe o retea o poza cu decorarea unuia dintre otravitorii lui Skripal zice-se ca a disparut din circulatie.
      Din cate stiu, puterea rusa nu incheie armistitii sau, daca incheie, e doar din gura, vezi situatia Romaniei dupa intoarcerea armelor in ultimul mare razboi, cand sovieticii (rusii) inca mai luau prizonieri romani declarand ca inca nu au sosit actele, iar daca sosisera in sfarsit, ca nu au cerneala.
      Rusia actioneaza ca o mare putere care ar trai singura pe planeta.

      • Sunt acum şi avocatul celui cu corniţe şi spun că sovieticii putea captura întreaga armată română până la miezul nopţii de 12 spre 13 septembrie 1944. Atunci s-a încheiat armistiţiul, nu la 23 august 1944, ora 22, când s-a difuzat la radio declaraţia Regelui Mihai I.
        De acord cu afirmaţia despre Rusia şi, adaug, despre banditismul politicienilor şi militarilor ruşi.

  4. „Evident că pot să apară particularități de interpretare funcție de platforma de lansare a loviturii (submarin, nava de suprafață, bombardier, avion de vânătoare-bombardament, rachetă sol-sol etc.)” Intr-adevar, in functie de modul si platforma de lansare, putem sa identificam obiectul ca fiind purtator de focos nuclear sau nu. De asemenea, silozurile care protejeaza rachetele mari, intercontinentale de tip FF sunt monitorizate cu ajutorul satelitilor sau sistemelor AEGIS. Radarul de la Deveselu poate identifica un astfel de obiect si il poate distruge atunci cand inca se afla pe traiectoria sa ascendenta. Problema o reprezinta bombardierele strategice si submarinele care pot lansa astfel de rachete, tipul de incarcatura fiind mai greu de stabilit. Totusi, sa nu uitam faptul ca Rusia a dezvoltat racheta Zyrcon, care din cate stiu isi poate schimba traiectoria si altitudinea foarte usor evitand scuturile AEGIS sau THAAD. O astfel de racheta poate transporta incarcatura nucleara. Apoi, imi aduc aminte ca rusii au reusit sa distruga un mic satelit pe orbita cu ajutorul unei arme testata acum 2-3 ani si, de asemenea, au reusit sa introduca un cod malware intr-un satelit american transferand toate datele din acesta intr-un satelit rusesc. Incidentul nu a fost relatat prea mult la vremea respectiva, insa rusii au demonstrat ca pot ataca cyber un satelit SUA cu ajutorul unui altul rusesc.

  5. Încă un aspect, care ţine de simboluri, de imperialismul rusesc şi de dorinţa lui Vladimir Putin de a intra cu cizmele în cărţile de istorie, alături de alţi dictatori odioşi. Pe 23 februarie se sărbătorea Ziua Armatei Roşii, în Uniunea Sovietică. Aceasta era legată de abdicarea ţarului Nicolae al II-lea. Operaţiunea militară de invadare a Cremeii a început la 23 februarie 2014, iar actuala agresiune împotriva Ucrainei la 24 februarie 2022. Să ne aşteptăm, oare, la o nouă Mare Revoluţie Socialistă în Octombrie?

  6. Există o arie în care armele nucleare tactice se suprapun cu cele strategice, însă unele arme tactice sunt realmente mici și n-au nevoie de o etichetă care să le diferențieze de cele strategice. Demolarea unui pod sau unui tunel poate fi făcută cu o armă tactică mică.

    Ce preferăm, un raid desfășurat cu sute de bombardiere, ca în timpul WWII, sau o armă tactică mică, destinată să elimine un viaduct și să izoleze astfel regiunea respectivă?

    Teama de ”escaladare a unui conflict nuclear” a făcut întotdeauna parte din propaganda sovietică adresată cetățenilor occidentali și reluată cu maximum de entuziasm de aceiași cetățeni occidentali. La origine, se zice că formula „better red than dead” ar fi aparținut lui Bertrand Russell. Însă nu toată lumea îl are ca idol pe Bertrand Russell. Cine vrea o Europă controlată de Putin poate merge liniștit să trăiască în Rusia.

    • Mai era un idol prin anii ’50, John Desmond Bernal, şef la Consiliul Mondial al Păcii (creat de sovietici prin interpuşi) şi membru al Partidului Comunist din Marea Britanie. Hruşciov îl primea frecvent, la fel ca pe Bertrand Russell.

    • @Harald: Va rog sa terminati cu ideile astea. Armele nucleare au o componenta radioactiva indiferent de cum sunt construite. Daca e vorba de o putere atat de mica, poti sa trimiti o racheta cu incarcatura conventionala (o sa fie mai grea, si).
      Cica dai cu bomba nucleara sa farami un viaduct. Si alternativa ar fi bombardierele. What?!
      Si cum propuneti sa sa faca clasificarea, vin baietii si masoara groapa la final. Apoi zic: fu una mare, d-le, nu se poate sau… mi-e frica chiar si s-o gandesc: au picat doua in acelasi loc.

  7. Lăsând la o parte emoțiile provocate de un asemenea conflict în apropierea României și modul de răspuns pe care trebuie să îl aleagă SUA și aliații săi, mă pun în postura rușilor ajunși în situația în care un om, irațional din punctul nostru de vedere, dar ancorat în gândirea și doctrina Kremlinului, alege să recurgă la această armă, ca mijloc de a crea un avantaj decisiv într-un război în care armata rusă pare să nu aibe soluție pe câmpul de luptă? Ce obiective reale și sustenabile în timp mai poți atinge utilizând o armă nucleară, chiar și tactică, cu potențial distructiv ceva mai redus? Mai poți spera că vei câștiga majoritatea populației de partea ta? Cum poți guverna o țară de suprafața Ucrainei cu o populație de aproximativ 40 milioane de oameni care te urăsc din toată ființa lor? E dovedit că pe termen mediu nu este realizabil așa ceva, chiar dacă să zicem că pe termen scurt reușești să cucerești teritoriul. S-au lămurit și americanii în Afganistan că acest lucru este imposibil, iar costurile umane și materiale nu pot justifica o astfel de situație. E drept că în Afganistan aproape toate variabilele par să fie de partea războiului de gherilă și împotriva unui invadator, situație mai greu de realizat în Ucraina odată ocupată.

  8. Fara doar si poate accesul „omului de rind ” la informatia reala ce tine de aparitia acestei agresiuni a Rusiei (decizie exculsiva a presedintelui Putin )in Ucraina , este limitata . Nu putem face decit presupuneri dar fiecare etapa ce a produs aparitia Uniunii Europene , in forma pe care o vedem azi , se datoreaza , in principal si actiunilor de politica pacifista a Germaniei condusa, pina nu demult, de fostul cancelar A. Merkel .Daunazi , presedintele Biden ne-a spus , in clar , cum Rusia a incercat sa destabilizeze si sa produca o ruptura in cadrul NATO , o ruptura si o situatie de razboi civil in SUA (vedeti atacul Capitoliului ) si in acelasi timp o schimbare a politicii ,la nivelul conduceriii statale din UE si SUA , ce ar fi trebuit sa contina instaurarea in mai toate tarile Occidentului (s-a incercat asta si in Romania asa cum bine stiti ) a noului model de conducere a natiunilor prin ceea ce noi numim acum ILIBERALISM . Vorbele presedintelui Biden ( pentru cine are o imagine clara a ceea ce a fost pina in momentul pierderii alegerilor de catre TRUMP in SUA) sunt edificatoare .Am vazut cu totii cum noul Presedinte al SUA a reusit ,rapid , sa scoata din jocul politic pe mai toti simpatizantii lui Putin ,cei aflati la nivelul Sefilor de Stat sau a structurilor politice, din esalonul doi .Gaselnita , cu aparitia unor Coalitii a tuturor Partidelor de Opozitie ce cistiga peste tot Alegerile a scos din joc pe simpatizantii Rusiei .Putin s-a trezit,peste noapte, fara sprijinul acestor formatiuni politice ce doreau schimbarea si implementarea formulei politice Iliberale in tarile lor .Nu o sa dau exemple dat ele sunt cunoscute de toata lumea si nu numai cunoscute dar ele sunt si in continua forma de realizare , acolo unde mai exista astfel de sustinatori .Urmarile acestor actiuni, puse in scena de politicile noului Presedinte American ,talonat ,in imediata apropiere , de fortele din Uniunea Europeana nu numai ca nu despart Occidentul ,dar , se vede foarte clar , ne unesc pe noi toti si reconfigureaza , in acelasi timp , fortele si dispozitivele militare ale NATO(vedeti cheltuielile imense si pozitionarea trupelor NATO pe flancul de Est ) ba chiar decide (poate puteti vizualiza cu ochii mintii ce inseamna asta la nivel de pierderi materiale ) sanctiuni de neimaginat pina mai ieri .Doar nu o sa credeti ca Occidentul, ca un intreg , nu stie ce pierderi vor fi si de o parte si de alta ?Este evident, pentru noi toti, ca Rusia aflata in aceasta deringolada ,produsa de pierderea tuturor capacitatilor de influentare a deciziei politice din SUA si UE s-a trezit, de una singura,in fata trupelor NATO (nici o tara NATO nu s-a pozitionat impotriva ) avind (facind ) in Ucraina, ce parea a fi prietena , cel mai mare dusman .Se vede „cu ochiul liber” cita forta de impotrivire a capatat poporul ucrainean . Perspectiva, ca trupele NATO sa isi mute capacitatile la granita Rusiei , a obligat (poate totul facut premeditat poate nu) Rusia sa atace pe cei numiti pina mai ieri FRATI.In acel moment Rusia devine ,din punctul meu de vedere, conform scenariului „PARIA ”Universului Pamintean .Cuvintele lui Biden nu pot fi uitate : nici nu stie ce il asteapta .Referitor la scenariul atacului cu bombe nucleare tactice el este nesustenabil .Rusia nu poate ataca o tara NATO .Un atac ,clar, cu o arma nucleara tactica ,asupra oricarui stat membru NATO duce inevitabil la un razboi nuclear ce distruge intreaga omenire .Raspunsul NATO nu poate fi asemanator sau usor mai puternic .In acel moment (sa speram ca nu va exista )NATO va raspunde decisiv . Asta insemnind aparitia unui raspuns total ce implica nu numai fortele NATO dar si toate capacitatile militare ale Occidentui, fiecare tiinta fiind cunoscuta , identificata si lovibila cel putin din doua surse de atac .Ar fi un dezastru de neimaginat pentru intreaga omenire .Dealtfel , ultimele acuze ale Rusiei arata cum Ucraina doreste sa dezvolte arme nucleare cu ajutorul SUA si ne arata (nu stim daca e real) existenta unor arme bilogico-genetice ce ar fi capabile sa tinteasca „etnii ” . Deja Lavrov a spus cum popoarele (cetatenii ) Rusiei si Chinei ar fi tinta .Nu cred ca Rusia sau china ar putea risca asta .Din cite se vede si daca informatia este corecta Rusia incerca si cere ca si China sa ajute efortul de razboi al Rusiei ,in Ucraina, cu trupe . Nici asta nu se va intimpla . China va fi nevoita sa devina mediatorul acestui conflict .Daca China face asta atunci sperantele de oprire a razboiului sunt foarte mari fie si prin etapizarea actiunilor militare si a sanctiunilor economice in sensul dezescaladarii conflictului .Intelegerea finala , va fi parte a acceptarii existentei unui nou stat Ucrainean ,ce pierde teritoriile locuite majoritar de etnici rusi , (cu toate ca nu am vazut un flux de plecari sau de sustinere masiva a acestora cu adresa fixa Putin) asta daca nu cumva Biden are inca vreun „iepuras ” de scos din Joben si Rusia va ajunge in situatia de as alege un alt conducator (solutie ce poate ar multumi chiar pe toata lumea ).

  9. In ce hal a ajuns lumea !!
    daca incepem sa discutam despre arme nucleare tactice, netactice s-au ce o mai fi.
    Nu vi se face groaza oameni buni ? acum cand in loc sa ne gandim cum sa punem capat acestei nebunii de razboi, mai turnam si benzina pe foc !!
    Nu vedeti ce se intampla ? vor oamenii de pe pamanat sa traiasca in intr-o lume pe care n-o vor mai recunoaste, cei care ar supravietui intr-o forma sau alta ?
    In mod normal acum ar trebui ca cei 20 de conducatori a celor mai puternice state/economii mondiale ar trebui sa se aseze la o masa si sa discute despre ce doresc, distrugerea omenirii intr-o furie nemaiintalnita sau sa gaseasca solutii pasnice astfel incat sa nu putem nici o data in faza unui razboi nuclear global.
    Nu stiu care este logica, respectiv daca logica dezvoltarii, a cesterii economice, a salvarii planetei mai poate avea loc sub aceste amenintari fara precedent in fata corora ne aflam.
    ma intreb, au luat-o acum cu totii deabinelea razna si ce vor ?
    Crede cineva ca astfel lumea deveni mai buna si pasnica ? si cum va putea arata un viitor comun.

  10. Observ ca vorbim cu multa nonsalanta despre arme nucleare, de parca ar fi niste termobarice o idee mai mari.
    Daca se lanseaza arme nucleare chiar si tactice, chiar si „numai” catre terti neafiliati exista o sansa reala de full exchange. Desigur sunt enorm de multe lucruri pe care nu le cunoastem, insa e posibil ca americanii sa aiba deja capacitatea de a minimiza efectul lansarilor rusesti, in paralel cu asigurarea transformarii obiectivelor nucleare rusesti si a centrelor urbane in sticla. Interesul ascunderii acestor sisteme este mare atat in cazul existentei lor cat si in cazul (trist pentru americani) in care nu s-au preocupat sa si le le dezvolte in timp util.

    Scenariul nuclear nu se va intampla decat daca gasca de amici de la butoanele nucleare rusesti se considera incoltita fara iesire, ca hitler in bunker.

    In rest, totul normal in Rusia, unde norodnostul prefera conducatorii despotici si „puternici” (tzarii, stalin, putin…) perioadelor de haos (aka democratie, asa o vad ei).

    Nimeni nu va folosi nici o arma atomica, 98%.
    1% silovicii cu spatele la zid vor iesi cu zgomot din istorie si 1% USA ar putea considera o escalada probabila cu sanse mari de pericol existential si vor sterge rusia de pe harta.

  11. Ii recomand autorului articolul de mai jos si ii adresez o intrebare.

    Ati postulat ca „Un impredictibil președinte de țară (indiferent care ar fi aceasta) ar putea fi tentat să folosească o astfel de armă. Norocul omenirii constă în faptul că logica activării unui astfel de eveniment este standardizată și responsabilitatea efectivă se divide la mai multe persoane.”

    V-as fi recunoscator daca ati putea reveni cu o precizare in legatura cu protocolul folosit de Federatia Rusa intr-un asemenea caz.

    In subsidiar, credeti ca decizia atacului asupra Ucrainei a fost una logica fata de realitatea obiectiva ori logica doar dpdv al atacatorului bazat pe o falsa perceptie a realitatii?

    https://www.weekendavisen.dk/2022-10/samfund/dommedagsmaskinen

    • Domnule Cazacu,
      Multumesc mult pentru comentarii si sugestia referitoare la articolul danez. Nu-l citisem, dar am fost la curent cu unele idei continute de acesta. Oricum, este foarte interesant. L-am retinut pentru studiu.
      Ponesc cu precizarea ca nu am “postulat”. Am asternut in scris o idee personala.
      Conceptul de “valiza nucleara si procedura de utilizare a ei” a aparut in SUA in anii ’50 si a surprins prin faptul ca responsabilitatea utilizarii sale era conditionata de obligativitatea sincronizarii a trei persoaane (presedinte, vicepresedinte, un general).
      Modelul a fost preluat de Moscova, dar a fost implementat cu mai putina rigoarea.
      Valiza nucleară a presedintelui F.Ruse (nume de cod Cheget – denimire geografica din Caucaz) teoretic, este “gestionata” de presedinte si alte doua persoane, care sunt conectate la sistemul de comunicatii strategice al F. Ruse – Kazbek. Acest sistem conexeaza presedintele (comandantul suprem) cu toate agențiile implicate în comanda și controlul strategic, inclusiv componenta nuclear strategica. Acelasi sistem asigura servicii de comunicatii “secretariatului” care pregateste propunerile operational-strategice pentru presedinte.
      Cel putin teoretic, mai exista doua astfel de valize (la ministrul apararii si la seful statului major general), dar acest aspect nu a fost confirmat credibil niciodata. Va mai supun atentiei un amanunt, pe care nu il comentez. La lovitura de stat esuata, impotriva lui M. Gorbaciov, fostul lider sovietic nu a avut acces la valiza sa nucleara pret de 4 zile, perioada in care a fost izolat la Soci. Dar aceasta nu a fost pierduta! Doar “securizata”. De cine? Putem dezvolta.

      La intrebarea referitoare la decizia de a ataca Ucraina, raspunsul meu scurt: o “combinatie politica, cu specific rusesc” a celor doua premise pe care Dvs. le folositi in intrebare, combinatie in care greutatea specifica a falsei perceptii a fost mai mare.
      Va doresc numai bine!

  12. Domnule Pârlog, ce opinie aveti despre posibilitatea utilizării armei neutronice într-un conflict ca cel din Ucraina și dacă considerati această versiune de ANM ca fiind operatională în arsenalul rus de astazi ?

  13. Multumesc pentru intrebari.

    1. Sper sa nu fie folosita.

    2. Sunt mari sanse ca tipul de arme sugerat in intrebarea Dvs. sa existe in arsenalul F.A. ruse.
    Informatii neconfirmate lasa sa se inteleaga ca a si fost testata, cel putin, intr-o zona cu densitate redusa a populatiei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Adriean Pârlog
Prof. univ. dr. Adriean PÂRLOG este general maior (R), a fost adjunct al Direcției Informații Militare din România și Ataşat al Apărării, Militar, Aero şi Naval în Regatul Norvegiei. Membru în Bordul de Excelență al Centrului de Studii Globale, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Este președinte al SC Integrated Corporate Security Services SRL (ICSS) și oferă cursuri pentru formare profesională în domeniile informații pentru afaceri și securitate corporativă. Este autor a peste 10 comunicări ştiinţifice publicate în volume ale unor manifestări ştiinţifice naţionale; 49 articole publicate în reviste de specialitate; 12 proiecte de cercetare-dezvoltare; 24 seturi de lecţii de specialitate; 6 cărţi; 25 aplicaţii sau exerciţii de specialitate complexe. Dintre preocupările științifice putem enumera următoarele titluri de cărți: „Producția de informații”, „Metode şi tehnici de analiza informaţiilor”, „Activitatea de informaţii pentru apărare”. A urmat cursuri ale NATO, Naval Postgraduate School, Monterey, California; Centre for Defence Studies and King’ s College London, Marea Britanie; Harvard University/John F.Kennedy School of Government, Boston

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro