Decontul politic negativ al erorii Kievului de a fi adoptat, recent, Legea educației într-o formulă restrictivă pentru drepturile minorităților etnice capătă contur.
Sub presiunea modelului ungar de reacție, țările europene anunță izolări politice viitoare ale Kievului, iar presa și chiar oficiali de la Moscova (interesată de amplificarea și exploatarea politică a efectelor) sugerează că luna de miere dintre Ucraina și UE s-a terminat.
Ieri, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat, cu largă majoritate de voturi (82 de voturi pentru, 11 împotrivă, 17 abțineri), rezoluția nr. 2189 (2017) intitulată Noua Lege ucraineană a educației: un impediment major pentru învățământul în limbile materne ale minorităților naționale. Textul rezoluției în 15 puncte (votat de parlamentarii europeni pe baza Raportului nr. 14415 elaborat de raportorul estonian Andres Herkel) a inclus, în varianta finală, o parte din cele 14 amendamente formulate de deputați, în cea mai mare parte unguri și români. Amendamentele au consolidat în mod semnificativ tonul dur al rezoluției.
Evidențiem aici principalele conținuturi ale rezoluției APCE, care confirmă preocupările și îngrijorările comunității românești din Ucraina și ale societății civile românești în ansamblul său: Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei își declară îngrijorarea cu privire la articolele privind limbile minorităților naționale din recent adoptata Lege a educației și recomandă reevaluarea conținuturilor care privesc limbile minorităților naționale (punctul 1). O serie de state vecine au confirmat că acest act încalcă drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale. APCE își exprimă regretul că nu s-au derulat consultări reale anterioare cu reprezentanții minorităților naționale din Ucraina privind articolul 7 al Legii (punctul 2). Se exprimă nemulțumirea că solicitarea unui punct de vedere al Comisiei de la Veneția nu s-a realizat până la adoptarea Legii. Rezoluția statuează trei principii de bază care trebuie respectate în domeniu: cunoașterea limbii oficiale de stat constituie un factor de integrare socială și orice stat are dreptul de a solicita ca limba de stat să fie limbă de studiu pentru toți (1); când statul întreprinde măsuri pentru consolidarea limbii de stat, acestea trebuie adoptate concomitent cu măsuri privind apărarea și promovarea limbilor minorităților naționale; dacă acest lucru nu se întâmplă, rezultatul va fi asimilarea, nu integrarea (2); principiul nediscriminării (3). Noua lege reduce în mod semnificativ drepturile minorităților naționale din Ucraina; legea atrage după sine o reducere prea puternică a drepturilor până acum recunoscute ale minorităților naționale în ceea ce privește învățământul în limba lor maternă (punctul 9). Se solicită măsuri din partea autorităților ucrainene (punctele 11 și 15) pentru a se implementa recomandăriile APCE și concluziile Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) și de a modifica în consecință Legea Educației; în contrapartidă, se solicită și statelor vecine să manifeste disponibilitate de a oferi comunităților ucrainene de pe teritoriul acestora măsuri similare celor pe care le solicită în mod justificat pentru minoritățile lor din Ucraina (punctul 12).
Adoptarea acestei rezoluții pare a deschide un larg culoar pentru recomandări similare ale Comisiei de la Veneția, ale cărei concluzii autoritățile ucrainene la vârf au sugerat că le vor respecta și implementa.
Ministrul ucrainean de externe, Pavel Klimkin, s-a deplasat de urgență la Budapesta, pentru a convinge partea ungară de beneficiile Legii privind viitorul comunității maghiare din Ucraina. Nu a reușit, iar la finalul discuției dintre cei doi miniștri de externe ai Ungariei și Ucrainei, oficialul maghiar, Peter Szijjarto, a declarat fără echivoc că Budapesta și Kievul au poziții „complet diferite” cu privire la noua lege ucraineană a educației, care limitează drastic educația în limbile minorităților. Cât timp comunitatea maghiară este nemulțumită de situație, Ungaria va insista asupra deciziei sale de a nu susține Ucraina în organizațiile internaționale. Trebuie să se renunțe la prevederile care afectează minoritatea maghiară. Soarta minorităților maghiare nu este negociabilă… Budapesta continuă să se pronunțe împotriva continuării integrării Ucrainei în UE din cauza Legii Educației. Potrivit acestuia, în momentul de față relațiile dintre cele două țări se află în cea mai complicată fază din momentul declarării independenței de stat a Ucrainei, în 1991.
Ungaria va discuta, la 16 octombrie, tema legii ucrainene la reuniunea miniștrilor de externe ai UE, pe care o vede ca încălcând Acordul de Asociere cu UE și, judecând după declarațiile politice ale ministrului ungar, ar propune chiar, în acest cadru și ulterior, analizarea oportunității de reevaluare a Acordului de Asociere a UE cu Ucraina. Potrivit lui Szijjarto, pentru adoptarea măsurii de revizuire a Acordului este nevoie doar de o majoritate calificată, iar dacă Ucraina nu-şi va schimba poziţia, Ungaria va adopta sancţiuni în privinţa comerţului.
La Budapesta, astăzi, au loc o serie de acțiuni desfășurate sub lozinca Autodeterminare pentru Transcarpatia, acțiuni care au generat deja note verbale dure ale MAE ucrainean transmise Budapestei. Natura și amploarea acestor acțiuni pot redeschide rănile ancestrale ale regiunii.
În presa de la Kiev au apărut deja interpretări tendențioase privind contextul depunerii, în plenul APCE, a amendamentelor parlamentarilor unguri și români (dintre care cel mai activ a fost Attila Korodi), reacții care gestionează teze tradiționale din recuzita retorică antiromânească și anti-europeană: parlamentarii respectivi (inclusiv români) ar fi apropiați Kremlinului; prin interesul manifestat pentru drepturile lingvistice ale minorităților naționale din Ucraina, aceștia maschează pretenții teritoriale ale României asupra Ucrainei; în fine, conduita lor pare a fi orientată mai degrabă spre scopuri politice și electorale interne. Potrivit Irinei Gherascenko, membru al delegației ucrainene la APCE, primul vice-președinte al Radei Supreme a Ucrainei, anumite fraze ale parlamentarilor români și unguri ascund pretenții teritoriale față de Ucraina, iar retorica agresivă a acestora are caracter pre-electoral. Rezoluția APCE are duble standarde…
În timp ce Bucureștiul tace profund, românii din Cernăuți au anunțat deja, după cum anticipam, organizarea unui protest stradal în fața sediului Administrației Regionale de Stat, la 17 octombrie a.c, ora 15.00. Comitetul organizatoric, format din reprezentanţi ai comunităţii româneşti din nordul Bucovinei, menționează că protestul paşnic este îndreptat împotriva încălcării, prin art. 7 al noii Legi a Educaţiei, a dreptului la învăţământ în limba maternă. Prin adoptarea articolului 7 din noua Lege a învățământului, Rada Supremă a sfidat Constituția și angajamentele internaționale ale Ucrainei. Limba română pentru noi, românii, este la fel de maternă și scumpă precum este limba ucraineană pentru etnicii ucraineni.
Recomand cu toată prietenia co-naționalilor mei din nordul Bucovinei, al căror demers este perfect legitim și legal, să ia toate măsurile posibile pentru a preveni provocări și deturnări ale acestei acțiuni publice. Vocea comunității românești din nordul Bucovinei trebuie să existe și trebuie să fie auzită și respectată, iar protestul public reprezintă o formă legală și onestă de exprimare a nevoilor identitare. În același timp, riscurile sunt mari.
Protestul comunității românești din nordul Bucovinei, primul de această formă (stradală) din ultimii 10-15 ani, va reprezenta o probă de reacție extrem de importantă pentru statul ucrainean, mai ales că în zonele șovine din Cernăuți se produc deja comentarii negative, chiar agresive, cu privire la protestul românilor. În aglomerația inerentă care se va produce, la 17 octombrie, pe străzile înguste din jurul sediului Administrației Regionale, se poate întâmpla orice, iar marșul recent al forțelor paramilitare naționaliste ucrainene în fața sediului Consulatului General al României din Cernăuți probează că în regiune există resurse umane radicale ușor manipulabile în direcția anti-românească și anti-europeană. În publicațiile naționaliste din Ucraina se intensifică, în context, retorica anti-românească (exemplific cu articolul Знай, чужинець, тут господар – українець! / Ia aminte, străine, aici stăpân e ucraineanul!, publicat recent în nr. 40 al unei gazete locale din Cernăuți).
x x x
Erorile se plătesc, iar decontul se poate cuantifica într-o nouă izolare politică a Ucrainei în raport cu Europa. De această dată, cu război deschis în Donbas și consolidarea pierderii Crimeei în sud, izolarea politică a Kievului poate fi fatală. Măsuri naționaliste precedente adoptate în Rada Supremă a Ucrainei pe tema limbii de stat au creat premise directe pentru agresiune și război în raioanele din est, iar noua Lege a educației pare a crea premise (comparabile) pentru destabilizări ale liniștii interne în vestul Ucrainei și la frontierele cu țările europene ale acesteia. Decontul politic extern al erorilor politice ale Kievului sună tragic pentru securitatea și stabilitatea regiunii: recrudescența mișcărilor maghiare secesioniste din Transcarpatia; prime proteste stradale ale comunității românești din nordul Bucovinei în ultimii 15 ani; acțiuni politice de revizuire a acordurilor dintre Ucraina și UE și chiar a acordurilor bilaterale etc.
Își poate permite Ucraina bătălii politice simultane, în est și în vest? Își poate permite Ucraina sacrificarea apropierii și perspectivei europene, în numele unor deziderate interne/electorale discutabile? Are Kievul capacitatea de a forma o elită politică pro-europeană, în locul celei actuale, majoritar autohtonistă și naționalistă? Are Kievul maturitatea de a înțelege că resorturile profunde ale reacțiilor administrației ungare și societății civile din România față de Legea Educației provin dintr-o grijă respectabilă pentru drepturile co-naționalilor noștri din țara vecină și nu din nostalgii teritoriale? Poate Ucraina preveni derapajele de securitate din regiunile sale vestice, ale căror premise le generează prevederile discriminatorii și politicile restrictive ale Kievului, care conduc în mod direct la ostilizarea relațiilor dintre comunitățile ucraineană și minorități?
Alegând agende politice ieftine pentru recuzita electorală internă, Kievul se confruntă acum cu efecte negative în cascadă, iar capacitatea mediilor politice ucrainene de a înțelege pe fond gravitatea situației create pare a fi limitată.
Erorile se plătesc. Iar timpul scadenței se apropie.
Încă nu e târziu pentru Kiev să facă pași înapoi. Ofertele pentru pipa păcii sunt însă deschise. Condiția este una singură (modificarea Legii). Beneficiile – multiple.
Romania tace profund !
Tacutul Johannis este in nota obisnuita, dar nici macar derbedeii vociferant nationalisti ai PSD , parca si-au pierdut vocea ! Si nu se aseaza ferm alaturi de Ungaria in aceasta spinoasa problema , desi acum doua – trei saptamini erau gata sa ofere pe tava instalarea limbii maghiare ca a doua limba de stst in Romania .
Presedintele , garantul apararii nationale si al pozitiei internationale a Romaniei, daca va continua cu aceasta tacere total inoportuna, is joaca prsteste al doilea mandat ! Se joaca prosteste cu sprijinul romanilor din Ardeal , nu numai pentru el, dar si pentru viitorul Romaniei ca stat unitar.
Este momentul, acum cind este pe val, atiti in politica interna cit si in cea internationala, presedintele Johannis sa isi declare ferm , ca si Ungaria, opozitia fata de legea invatamintuui din Ucraina, sa anunte retragerea sprijinului Romaniei pentru orice actiune internationala a Ucrainei si sa suspende parteneriatul strategic pina la rezolvare , ( lucru care ii va alarma si pe Americani )
Hmmm… ce sa intelegem?… ca Ungaria ciuguleste din principiile UE doar ce-i convine?… :)
Cat despre ai nostri politicieni, nu prea i-am vazut, in trecut, la televizor, vizitand romanii din Ucraina sau vorbind despre ei sau ajutandu-i concret, in vreun fel.
Nu am citit legea ucraineana a invatamantului, asa ca nu-mi dau cu parerea. Principial, romanii de acolo au dreptul la studiu in limba materna. Pe de alta parte, Ucraina este cumva nevoita sa joace cartea nationalismului, avand in vedere „separatistii” din Est. Ucraina este o tara aflata in razboi, in caz ca a uitat cineva…
Si as zice ca, daca Porosenko foloseste in interes politic personal cartea nationalismului, acelasi lucru s-ar putea spune si despre politicienii din Romania care bat moneda pe legea asta, astazi…
Estul continentului se zbate azi, de la Minsk, Kiev, Budapesta, București, Sofia până la Atena, în lupte politice interne și produce incertitudini pentru zona estică a continentului. Întrebarea autorului privind elita politică în estul continentului e arzătoare.
… „… Își poate permite Ucraina sacrificarea apropierii și perspectivei europene, în numele unor deziderate interne/electorale discutabile? Are Kievul capacitatea de a forma o elită politică pro-europeană, în locul celei actuale, majoritar autohtonistă și naționalistă? Are Kievul maturitatea de a înțelege că resorturile profunde ale reacțiilor administrației ungare și societății civile din România față de Legea Educației provin dintr-o grijă respectabilă pentru drepturile co-naționalilor noștri din țara vecină și nu din nostalgii teritoriale?… „….
Nu cred că e vorba numai de Kiev și ceilalți care au rămas în afara UE: Moldova, Minsk, Georgia, Serbia, Albania, Macedonia, Montenegro etc. Important mi se pare că e vorba de o situație defavorabilă „pierdere- pierdere“ în loc de „win- win“ între vecinii din estul continentului.
Dacă privim situația în estul continentului începând cu războaiele balcanice 1912 (România atacă Bulgaria, conflicte în toată zona balcani cu prima epurare etnică a secolului 20 între Turcia și Grecia, până la conflictele în Ex- Yugoslavia a anilor 1991-1994 & Srebrenița) pâna azi vedem un secol plin de violență, cruzime, epurări etnice și deportări.
Vestul continentuilui se bucură de 72 de ani de pace, prosperitate (Elveția are patru limbi oficiale de stat, Belgia are trei, cetățenii sunt multumiți cu soarta și țara lor) și bunăstare. Decalajul est- vest deplâns la București de 100 de ani are cauzele și în această practică politică, administrativă, juridică și interetnică care evită situații „win- win“ între vecini.
Care e situația cu vecinii României la aniversarea 2018?
…”Belgia are trei, cetățenii sunt multumiți cu soarta și țara lor”–> Nu sunt deloc multumiti si este o „multumire” aparenta. Liderii celor dua regiuni din Belgia-Flandra si Valonia- au facut un lucru inteligent si fiecare cetatean isi plateste taxele catre guvernul regiunii de care apartine. In Bruxelles este alta poveste pentru ca efectiv este ca o „enclava” in Belgia iar taxele se duc la regiunea Bruxelles. De aceea se impaca belgienii cu soarta lor insa isi doresc independenta. Principala problema este limba acolo si sunt doua tabere- valonii cu franceza si flamanzii cu neerlandeza-fiecare regiune cu scolile, universitatile si institutiile ei.
Guvernul roman ar trebui sa imagineze un scenariu in care sa-i ajute pe romanii din Ucraina, in cazul in care lucrurile vor degenera. Sunt peste 400000 mii de romani in Ucraina iar statul ukrainian nu pare deloc prietenos cu ei. In Romania, portile sunt deschise pentru ei daca doresc sa vina.
Conducerea actuala de la Kiev este atat de inversunata impotriva minoritatii ruse din est (iar legea asta a educatiei a fost indreptata in primul rand impotriva folosirii limbii ruse in scoli), incat au uitat ca la ei in tara mai exista si alte minoritati care ar putea fi afectate. Dar orice rau e spre bine: fara sprijin politic din partea tarilor UE, fara perspectiva (macar la nivel de promisiuni) a aderararii la comunitatea europeana, poate regimul Porosenko va mai inmuia glasul in relatiile cu Rusia si va inceta razboiul gratuit si genocidul impotriva propriului popor in Donbass.
Ucraina este un stat alcatuit din rapturi teritoriale facute de rusi sau impreuna cu rusii. O tara fara identitate, dar cu pretentii de bataus de cartier.
Chiar de la prima tentativa de infiintare a unui stat propriu ucrainenii s-au aratat belicosi si au inceput cu invadarea Modovei in timpul lui Hmelniţki si arderea Iasilor, iar mai nou si-au arata advarata fata prin disputa asupra gurilor Dunarii sau a acvatoriului Marii Negre.
Cind Ucraina i-a chemat pe romani si unguri sa-i apere granitele (prin legea rezervistilor) atunci i s-a spus ca razboiu cu Rusia e treaba lor. Ca minoritatile nu trebuie sa lupte pentru Ucraina. Acum de ce le-ar pasa ucrainienilor de minoritatile lu’ peste?
MP
Fiindca daca ii ceri unui cetatean sa lupte pentru tara lui trebuie sa-l faci sa simta ca este un cetatean egal cu toti ceilalti si ca este si tara lui. Ceea ce nu avea cum sa simta minoritatea romana, maghiara sau oricare alta, cand tara nu ii recunostea si nu-I trata ca pe cetateni egali.
Din capul locului Ucraina a avut problema asta: sa se recunoasca in lume si mai ales in jurul tarii poporul ucrainean, nu conteaza altceva.
O natiune nou-nascuta nu-si face probleme pentru natiunile „conlocuitoare” dar la o adica le pune in prima linie sa lupte pentru tara, ca sa apere natiunea, unica care conteaza si care … ghici ce?… este ucraineana si nimc altceva.
Mai interesanta e tacerea bulgarilor si polonilor, care impreuna sunt cat ungurii, insa rasfirati pe o suprafata mai mare, si care e parerea celor declarati moldoveni???
Cred ca Romania se pripeste cand se alatura Ungariei si ca de fapt se autosaboteaza avand mult mai multe de pierdut decat ungurii si bulgarii!
Care e parerea Ucrainei fata de cei declarati MOLDOVENI, e o alta necunoscuta, ca parerea Romaniei e ambigua si neclara ca intotdeauna – daca ati observat singurele preocupari ale mas- media din Romania sunt in mod ciudat pentru cei cateva mii de romani din Transcarpatia si deloc pentru cei peste 100 de mii din Regiunea Cernauti, nu vi se pare ciudat? …de ce, nu au radio-tv la iasi, nu se poat deplasa cei din suceava la fratii lor?
Melescanu e cumva un fost comunist care lucra pentru DIE coordonat si subordonat KGB?