vineri, martie 29, 2024

Ucraina se prăbuşeşte. Începe marea „reaşezare tectonică” în Estul Europei. Cât de pregătită este România?

Întrebări şi puncte cheie:

  • Sub povara propriilor slăbiciuni şi vulnerabilităţi structurale, insuficient cristalizată ca proiect politic şi cultural naţional, duplicitară, coruptă şi neiubită de nimeni cu adevărat (nici de Occident, nici de Rusia, nici măcar de toţi cetăţenii ei, aşa cum putem vedea) Ucraina post-sovietică a eşuat. Va fi deznodământul statului ucrainean actual unul eroic sau negociat?;
  • Pentru a merge mai departe, Ucraina are nevoie de o refondare, de un nou proiect statal (Constituţie) şi de o clarificare a opţiunilor fundamentale ale cetăţenilor săi, chiar dacă aceasta va presupune finalmente scindarea republicii fondate în 1991, proces deja început prin pierderea Crimeei;
  • Mai devreme sau mai târziu, se va dovedi că deciziile politice nu pot ignora la nesfârşit voinţa reală a oamenilor. Se va întâmpla exact ceea ce vor dori cetăţenii ucraineni cu maximă ardoare, în marea lor majoritate: şi cei din vest, şi cei din est. Dorinţele lor sunt însă, după cum se vede, profund divergente, iar aceasta este în fapt tragedia Ucrainei actuale. Nici estul rusofon al Ucrainei nu poate ţine blocată partea de vest, care aspiră legitim la integrare politică şi economică în spaţiul occidental, nici Kievul nu îi va putea duce cu forţa spre Occident pe cei (nu puţini) care se simt apropiaţi de Rusia. Referendumurile nu trebuie ignorate, cel puţin din perspectivă analitică;
  • După consumarea „momentului Ucraina” (ar putea dura ani!), Republica Moldova va trebui să decidă, la rândul ei, pentru ce optează: pentru neutralitatea „otrăvită”, propusă recent de Rusia prin vocea ministrului Lavrov, cu promisiunea păstrării (pe hârtie) a Transnistriei rusofone, sau pentru avansul decisiv spre structurile euro-atlantice şi recunoaşterea independenţei Transnistriei (din care trupele ruse nu mai vor pleca, oricum, niciodată), eventual cu o apropiere mai consistentă de România. În acest ultim caz, al renunţării la neutralitate şi al detaşării de jure a regiunii separatiste, este nevoie de o nouă Constituţie (sau, în varianta maximală, puţin probabilă astăzi, de asumarea prin referendum a Constituţiei României şi unificarea celor două state de limbă română);
  • Ar putea veni şi rândul Belarusului să se tulbure politic şi să eşueze ca stat post-sovietic neutru, deşi clivajele sale interne sunt mult mai estompate decât ale Ucrainei. Orice societate (sistem politic) care „nu respiră” şi nu dezbate nimic, acumulează în timp tensiuni interne, care vor răbufni violent într-o anumită împrejurare. Liniştea suspectă a regimului de la Minsk prevesteşte „furtuna post-Lukaşenko”. Polonia ar deveni astfel şi mai importantă geo-strategic în Europa Centrală decât este oricum în prezent, jutificând o viitoare decizie americană de înfiinţare a unei baze permanente a NATO pe teritoriul său, aproape şi de Belarus, şi de Ucraina;
  • Uniunea Europeană a părut şi pare total nepregătită pentru acest proces de revizitare adâncă a relaţiilor sale cu Federaţia Rusă şi cu statele post-sovietice din vecinătatea răsăriteană. Parteneriatul Estic a fost un eşec, în principal al politicii externe moi a cabinetului Merkel II în raport cu Moscova, al imposibilităţii (de natură electorală internă) de a vorbi explicit de posibilitatea unor noi extinderi, precum şi al ezitărilor post-criză ale democraţiilor vest-europene, întoarse brusc cu faţa spre sine însele. Ce fel de Uniune Europeană se va naşte pe 25 mai? Una mai puternică, sau una mai slabă şi mai divizată?;
  • NATO se va extinde spre Est în următorii 3-5 ani (Uniunea Europeană nu);
  • Turneul înalţilor demnitari americani în Europa anunţă începutul unei perioade critice la periferia NATO şi a Uniunii Europene. Washingtonul, Bruxellesul, Londra, Berlinul şi Parisul au vorbit limbi politico-diplomatice diferite în ultimii ani şi asta a încurajat Moscova să iasă treptat din umilinţa înfrângerii în faţa Vestului şi din deruta care a urmat colapsului Uniunii Sovietice, exprimând noi pretenţii de influenţă în regiune;
  • Vor creşte din nou rolul strategic şi prezenţa SUA în Europa Centrală şi de Est, cu atât mai mult cu cât este posibil să urmeze, după 2016, o administraţie republicană. Germania nu va renunţa însă la masiva sa relaţie economică şi comercială cu Rusia. America şi Europa vor avea discursuri cu tonalităţi diferite faţă de Moscova. Cum se poziţionează România în contextul marii restructurări a Estului Europei, în anii care urmează? Ce poate risca şi ce poate câştiga România din această retrasare a frontierelor formale şi informale în interiorul regiunii?
  • În fine, o observaţie istorică şi o sugestie de bun simţ pentru strategii noştri: puterile mari vor ajunge, ca întotdeauna, la o înţelegere, mai devreme (2-3 ani) sau mai târziu (5-10 ani), incluzând Rusia într-un nou aranjament politic şi economic continental. Ceea ce este, pe fond, foarte bine, căci niciuna din părţile implicate nu doreşte război. Perioadele faste, ca şi crizele, sunt ciclice. Din acest motiv, statele mici trebuie să fie, fără îndoială, absolut loiale alianţelor din care fac parte, dar nu într-atât de lipsite de tact încât să nu fie prevăzătoare şi să nu lase loc de Bună Ziua „inamicului” de astăzi, pentru vremurile când apele se vor fi liniştit iar acest nou Război Rece se va fi încheiat. Şi Putin, şi Rogozin, sunt trecători. Vecinătăţile însă rămân. Nu zice nimeni să nu fii ferm pro-occidental, principial şi predictibil. Dar a fi mai catolic decât Papa nu e întotdeauna un semn de înţelepciune strategică.

*

Ucraina se prăbuşeşte. Statul pe care îl ştiam din 1991 nu va mai exista. Va fi refondat, printr-un alt tip de aranjament constituţional şi strategic, posibil printr-o divizare negociată (prezentată, desigur, publicului sub alte forme) între Occident şi Rusia. Aş putea explica în detaliu de ce cred că actuala configuraţie a statului ucrainean post-1991 nu are şanse să supravieţuiască pe termen lung, nici politic, nici economic, nici administrativ, nici cultural, dar nu acesta este scopul articolului de faţă.

V-aş propune aşadar, dacă acceptaţi ipoteza mea de lucru, să pornim discuţia de astăzi direct de la asumpţia că Ucraina se destructurează văzând cu ochii, şi nu e vorba aici numai de pierderea de facto a Crimeei. Kievul nu mai poate opri acest proces. Nu are resursele, atractivitatea simbolică, susţinerea occidentală suficientă şi, în ultimă instanţă, nici mijloacele concrete (militare sau de altă natură) de a se opune dezintegrării statale accelerate, neputându-şi lichida în masă proprii cetăţeni care doresc sincer divorţul de proiectul naţional ucrainean. Mă tem că, până la urmă, Kievul nu va mai avea nici interesul să se opună imploziei statale, în momentul în care va realiza că trebuie să plătească în continuare salarii şi pensii în oraşele din est, fără să primească la bugetul central nicio contribuţie din regiunile secesioniste. Nu va mai fi rentabil să finanţeze, practic, o regiune care i-a scăpat de sub control şi care nu-i mai aduce decât necazuri, fiind evident că administraţiile locale pro-ruse din bazinul Donbas nu vor mai trimite la Kiev taxe şi impozite, nu vor mai atrage investiţii occidentale, nu vor mai aplica legislaţia ucraineană iar pe economia de acolo nu se va mai putea conta în beneficiul întregii ţări.

Întrebarea care se pune în legătură cu sfârşitul Ucrainei în forma sa actuală nu este nici dacă, nici când, ci cum se va produce despărţirea estului de vest? Eroic sau negociat? Prin lupte de stradă, de tip război civil, finalizate printr-o intervenţie a trupelor ruseşti de „menţinere a păcii”, ori printr-o partajare „la masa tratativelor”, deci fără vărsare de sânge? Nu încape nicio îndoială că războiul civil este scenariul cel mai rău (vezi Bosnia, Kosovo sau Siria), scenariu care trebuie evitat cu orice preţ, chiar dacă naţionaliştii mai înfierbântaţi vor vedea cedarea fără lupte ca pe o laşitate de neiertat. Nu este aşa, nimic nu e mai important, la urma urmei, decât vieţile oamenilor, fie ei vorbitori de ucraineană sau de rusă.

Campania lui Putin de „incendiere” a Estului Europei şi de a face regiunea nefrecventabilă pentru occidentali ar putea avea, la final, alte consecinţe, care vor decurge din partajări teritoriale, negocieri politice complicate şi compromis. De exemplu, Rusia să reuşească să-şi securizeze sub o formă sau alta anumite teritorii pe care trăiesc majorităţi rusofone certe sau discutabile (Belarus, Ucraina de Est, Transnistria, Abhazia şi Osetia de Sud) iar Occidentul, la început prin NATO, să pună piciorul în restul Georgiei, vestul Ucrainei şi Republica Moldova, odată ce aceste state nu vor mai avea, formal, trupe ruseşti pe (noul lor) teritoriu, curând micşorat. Cu alte cuvinte, putem asista la împărţirea periferiei europene între Occident şi Rusia şi la dispariţia zonei tampon actuale, numită edulcorat „vecinătatea estică a Uniunii Europene”. Este, dacă vreţi, o posibilă variantă de închidere a crizei regionale şi a recent începutului Război Rece.

O discuţie interesantă va avea însă loc şi în interiorul blocului occidental, dincolo de cea dintre Occident şi Rusia. Pentru România, această rebalansare strategică spre Est, respectiv repoziţionarea resurselor şi interesului marilor cancelarii spre frontiera spaţiului occidental este chiar mai importantă decât discuţiile despre divizarea Ucrainei. De inspiraţia, tenacitatea şi abilitatea de a ne poziţiona astăzi corect vor depinde multă vreme de acum înainte ponderea, rolul atribuit României de puterile occidentale şi poziţia pe care o vom ocupa la masa discuţiilor din şi despre Europa.

Fireşte, nu suntem singurii pe această falie geopolitică. Mai sunt şi alţii, unii mai mari, alţii mai mici. Le place unora sau nu, Polonia a fost şi va rămâne cea mai importantă ţară postcomunistă (portdrapelul regiunii), deja o putere a Europei Centrale, iar aranjamentele de securitate care vor urma vor pune din nou în lumină ponderea majoră a Poloniei în ecuaţie.

Cu toate că, pe bună dreptate, preşedintele României subliniază frecvent importanţa Mării Negre în criza regională actuală, augmentată recent de anexarea Crimeei şi de tensiunile de la Odesa, tot Polonia va lua, probabil, prim-planul procesului de consolidare a flancului estic al NATO. Preşedintele Obama merge în Polonia, vicepreşedintele Biden în România. Ordinea e clară. „Polonia joacă în altă ligă”, spune sugestiv profesorul Dan Dungaciu, observând compania selectă Germania-Franţa-Polonia a formatului politico-diplomatic „Weimar”. România nu este şi nu va fi acolo prea curând, pentru că Europa nu este pregătită să admită existenţa unei a doua Polonii în sudul Europei Centrale.

În fine, cred că e mai puţin relevant cine e pe prima poziţie în regiune şi cine vine pe poziţia a doua, esenţial este ca România să fie pregătită pentru toate „ferestrele de oportunitate” care s-ar putea ivi (inclusiv pentru un scurt moment în care s-ar putea face unirea cu Basarabia, odată cu recunoaşterea de către Chişinău a independenţei Transnistriei), să joace deci inteligent şi să se pună în calea resurselor politice, economice şi militare redistribuite în zonă, atâtea câte vor fi, multe sau puţine. România va avea o bază permanentă NATO numai dacă se va decide să fie două astfel de baze, prima urmând să fie înfiinţată, cel mai probabil, în Polonia.

Dacă din perspectiva aranjamentelor de securitate putem avea încredere că cei care gestionează problematica la Bucureşti (incluzând domeniul intelligence) sunt pregătiţi cum se cuvine cu răspunsuri şi soluţii competitive (exceptând episodul Rogozin, care nu a fost cel mai reuşit), nu aceeaşi siguranţă o putem avea privind capacitatea de a ne fructifica economic potenţialul poziţiei geostrategice.

Ştim, problema hoţiei şi corupţiei de toate felurile şi la toate nivelurile administrative şi profesionale este internă şi e veche. Nu e problema NATO sau a Uniunii Europene, este strict problema noastră, boala noastră istorică. Nu ne rămâne decât să sperăm că DNA şi instanţele vor duce la bun sfârşit „revoluţia justiţiei”, despre care am mai scris, de departe lucrul cel mai bun care a început, timid, să se întâmple în această ţară, după aderarea la Uniunea Europeană încoace. Fără un efort intern de modernizare educaţională şi culturală (incluzând aici cultura statului de drept şi eradicarea hoţiei, a „baronatelor” de tot felul din societate) nu vom putea fructifica pe deplin apartenenţa noastră instituţională la spaţiul occidental.

Distribuie acest articol

75 COMENTARII

  1. Problema ‘Ucraina’, un drog euroatlantic, al romanilor consumatori!
    Imi permit sa consider ca ‘distractie’ si ‘distragere’ au acelas sens: tractarea, tragerea din ceva (dintr-o stare, din ceva ce ni se intampla, ce traim curent, din obisnuitul zilnic).
    Un hobby are caracter de distragere (distractie), ne scoate din monotonia activitatilor pe baza carora ne castigam painea, pe care s-o punem pe masa familiei.
    Iesirile la iarba verde, excursiile, alpinismul, audierea muzicii preferate – ascultata sau interpretata personal la un instrument, citirea unei carti valoroase, ascultarea expunerilor cu care ne incanta oamenii de cultura – modelele noastre de viata, sportul facut regulat, cu scopul reconfortarii intregului corp – inclusiv a creerului – sediul mintii si al emotiilor, o conversatie agreabila, un text din Dilema Veche, aplauzele adresate unui actor, etc. toate acestea si multe altele isi indeplinesc rolul de bun prieten – de a ne deconecta, de a ne distrage, de a ne distra.
    Ceva ce ne distreaza nu trebue sa fie numai ceea ce ne face sa radem.
    Orice drog, inclusiv, tutunul, alcoolul, cele care se trag pe nas sau se injecteaza, sunt mijloace (cai) palpabile de distractie (deconectare, distragere- distragere a atentiei de la ceva aflat in cursul zilnic al vietii).
    In acest fel, cu prudenta si respect, putem considera ca si modalitatile de distractie pe care le-am mentionat mai sus, cele ‘onorabile’, pot fi incluse (de mine, oricum!) in categoria ‘droguri’. Si acestea, chiar daca sunt nepalpabile, au efecte chimice asupra functionarii intregului nostru corp, au menirea (ca si cele injectabile) sa ne scimbe starea, cu convingerea (sau iluzia) ca, dupa ce ne luam drogul, vom fi ‘altul’, ca nou, optimist, increzator, puternic, creativ, etc.
    Pe frontispiciul unei biblioteci s-ar putea scrie : ‘Drogati-va citind cat mai multe carti, meditati asupra ceea ce cititi, nu fiti doar niste soareci de biblioteca’.
    Si pe frontispiciul Ateneului Roman s-ar putea scrie : ‘Drogati-va cu muzica buna’.
    Pe frontispiciul parlamentului UE, ar trebui sa fie scris : ‘Sa ne drogam cu problema Ucrainei, sa mimam cearta cu Putin’.

    • Dl Naumescu are aici o atitudine destul de defetista. Scrisul domniei sale se teme de Rusia centralizata a lui Putin sau de reactia aparent necoordonata a organismelor NATO si UE. Ceea ce nu isi da seama domnia sa insa este ca tocmai aici a esuat politica de tip totalitar centralizat a URSS dpdv economic si politic. Asta se va intampla pana la urma : esecul doctrinei rusesti putiniste. Si are dreptate cand spune ca Belarusul este urmatoarea ucraina pentru ca oamenilor trebuie sa li se acorde in mod egal aceleasi sanse si nu doar unei protipendade de „alesi” ai neamului.

      • Subscriu în privinața defetismului de care vorbiți, e foarte prezent și în alte articole ale domniei sale. Pentru dl.Naumescu, Rusia e un fel de super-putere de la care poți spera doar firimituri de bunăvoință, în condițiile în care de fapt Rusia e putredă și disfuncțională de la un capăt la altul. Imaginea pe care dl.Naumescu ne-o prezintă despre Rusia este imaginea pe care o prezintă și Russia Today.

        Însă în realitate, Rusia funcționează pe banii Occidentului, folosindu-se de cârtițe ca Gerhard Schroeder și Joschka Fischer care au amanetat viitorul energetic al Germaniei pe zeci de ani. Germania produce bani reali, manufacturează bunuri realmente necesare, pe care le exportă în cantități impresionante. Rusia – nici vorbă de așa ceva. Rusia vinde hidrocarburi cu care ea însăși n-are ce face, nu le poate folosi eficient, poate doar să le vândă vestului.

        Însă în clipa în care vestul n-ar mai cumpăra hidrocarburile, Rusia se întoarce imediat în epoca stagnării și pasul următor este dezmembrarea.

        • Foarte de acord. Uneori ma intreb daca nu cumva Occidentul i-a insuflat lui Putin aceasta bombare de pectorali care are scopul de a lua oxigenul, cat a mai ramas, al Rusiei. Poate are oarece legatura cu principalul obiectiv post razboi al Aliatilor, transformat in definitia NATO data de primul sau secretar general lordul Ismay: NATO trebuie sa tina Germania la pamant, SUA in Europa si Rusia afara din Europa. Asta era in 1952.

  2. pareti destul de interesat de prapastios (dramatic,catastrofic, etc). da exista pericolul prabusirii ucrainei, aveti dreptate in parte,
    DAR: nu pomeniti deloc de mitocaniile – badaraniile conducatorilor rusi la adresa Romaniei si nu numai – nu a poporului rus- asta nu va deranjeaza?
    dupa ce ati spus jumate de adevar, cu analiza de rigoare,
    ati luat atitudinea hai sa facem cum zice, in cazul acesta, Putin- ăl puternic,
    hai sa ne temem si noi.
    sa ne temem de Rusia pentru ca ne respectam aliantele, sa fim in continuare la fel de blegi domnu’ Naumescu?

    bebe

    • Este vorba despre faptul ca mai devreme sau mai târziu, dacă vrei sa stai la masa negocierilor, va trebui sa-i stergi mai întâi fostului adversar scuipatul si apoi sa vezi ce mai e dispus sa negocieze cu tine. Nu este vorba despre teama, este vorba depre diplomatie, d-le BEBE .

      • Cat de putine intelegeti. Rusia nu va ceda nimic in fata noastra, doar pentru ca ii tratam frumos. Suntem niste muste pentru ei si tot ce spunem (urat sau frumos) pentru ei e doar un bazait.

      • Diplomația nu înseamnă slugărnicie, cum o prezentați dvs. Iar adversarul nu e o anumită națiune sau o anumită țară, ci regimul, guvernul din acea țară. Adică URSS avea atitudini obtuze sau chiar demente pe vremea lui Brejnev, în timp ce atitudinile deveniseră mult mai raționale pe vremea lui Gorbaciov.

        La fel și în cazul României, dacă e să folosim metafora dvs.cam vulgară, vestul scuipa pe Ceaușescu, nu pe România ca țară și nici pe români ca națiune. Imediat ce România a avut o guvernare rațională și bine intenționată (1996-2000) atitudinea vestului a devenit imediat cooperantă și rezultatele s-au văzut. Pentru că și reciproca era la fel de valabilă, nu România și nu românii scuipaseră vestul, ci doar Ceaușescu și regimul lui.

        La fel e și acum în cazul lui Putin, pare el pe cai mari, cum părea și Ceaușescu prin 1985, dar suportul popular pentru el e mult mai redus decât pare.

        • Autorul chiar a precizat ca Putin nu e vesnic, deși pentru următorii ani, 2,3 sau 5 vom mai vedea. Mesajul meu era ca intr-adevăr, o luare de poziție este necesară, dar ferma si concisa. Pe cand o burzuluiala continua te arunca in penibil, poziție din care, ulterior va fi mai greu de negociat. Cam atât.

  3. Excelent articol. Apropo insa de problema impartirii Ucrainei si atingerea celor doua blocuri militare (NATO-Rusia) pe o frontiera comuna ce ar traversa o viitoare fosta Ucraina: judecata dvs. este lucida si detasata, asa cum poate ar trebui sa fie, insa asa cum nu cred ca ar putea fi cea a unui ucrainean. Ganditi-va va rog care ar fi perspectiva romaneasca a incheierii unui astfel de acord NATO-Rusia pe Prut. Romania ar continua sa fie membru NATO dar cu un resentiment latent si deci cu potentialul de a-si revizui loialitatile la fiecare schimbare de putere. Dvs. puteti sa spuneti cu mana pe inima ca o Ucraina micsorata la masa negocierilor de catre marile puteri ar constitui un membru NATO pe care sa se poata conta pe termen lung?

    • Dvs.vedeți NATO ca pe un imperiu de tipul URSS-ului. NATO nu e în nciun caz Tratatul de la Varșovia, care să includă cu forța diverse state, să le invadeze pe unele (Ungaria, Cehoslovacia) folosind armatele altor state din alianță etc.

      Ucraina va ajunge membră NATO numai atunci când va dori ea asta și numai dacă va fi un stat funcțional, fără dispute cu vecinii. Ceea ce în prezent nu e cazul. Adică pentru a fi membru NATO trebuie să demonstrezi că te califici. Nu ajungi membru NATO ca urmare a unei invazii NATO.

  4. O analiza pertinenta, profesionista, formulata de un cunoscator al domeniului.
    Foarte utila in spatiul public actual pentru publicul larg dar si pentru cunoscatorii fenmenului.
    Cu respect.

    • Nu este deloc o analiza pertinenta si serioasa asupra situatiei Ucrainei .
      In primul rand Ucraina nu se va prabusi. Ucraina independenta este supusa unei agresiuni fara precedent in istoria sa de 23 de ani, din partea unei superputeri. Aceasta superputere ii cunoaste perfect slabiciunile si le ataca fara niciun fel de scrupul moral. Faptul ca Rusia a acordat garantie pentru suveranitatea si integritatea Ucrainei in 1994, trece ca un amanunt nesemnificativ. La o asa analiza pertinenta. Sigur, e un fleac dreptul international.
      Euromaidanul a luptat in strada impotriva deficientelor structurale ale sistemului acestei tari, care inainte de a fi denumita ex-sovietica trebuie denumita ex-comunista. De ce ? Pentru ca puterea politica a fost preluata si aici de fosta nomenclatura care a acaparat toate pozitiile cheie economice! La fel ca in majoritatea statelor ex-comuniste in lipsa unui proces al sistemului comunist in care partidele comuniste si liderii acestuia de la toate nivelurile sa fie condamnati oficial( nu inseamna neaparat inchisoarea) acestia au preluat pozitii de forta in economie. Impotriva lor s-a ridicat Euromaidanul si nu impotriva rusilor din Ucraina asa cum acrediteaza propaganda rusa !!
      Marele secret este ca Rusia nu din cauza minoritatii ruse ameninta si ataca Ucraina, ci din teama de a nu se extinde Euromaidanul si in orasele rusesti! Vezi dezbaterile din opozitia rusa, vezi pozitia scriitorului Ivan Shishkin si a altora!!! Nu toata lumea in Rusia e de acord cu anexarea Crimeei!
      Rusia nu este o democratie, regimului Putin ii displace democratia. Partidele politice sunt supravegheate si intimidate, inclusiv liderii lor, presa libera este amenintata permanent, vezi cazul Alexei Navalnai, demonstratiile anti-regim sunt interzise!!!! Acest regim mimeaza democratia cand are interes. Aceeasi politica este promovata in Ucraina, in tarile foste sovietice, dar si in tari foste socialiste.
      Vorbeste dl Naumescu ca „deciziile politice nu pot ignora la nesfârşit voinţa reală a oamenilor”. Crede domnia sa ca dorinta locuitorilor din estul Ucrainei este de a se desface la Ucraina si a se alipi la Rusia. Chiar asa, dupa 23 de ani de convietuire fara conflicite in interiorul Ucrainei dintr-o data o parte din acesti rusi din estul Ucrainei pun mana pe arme(de unde aceste arme??) ocupa cu forta institutii publice si cer nici mai mult nici mai putin decat independenta si alipire la Rusia! Asa deodata dupa 23 de ani de pace!! Nu au avut nicio organizatie care sa le sustine drepturile, n-au avut nicio revendicare oficiala pe langa guvernul Ucrainei si deodata gata pun mana pe arme si vor direct separare! Culmea, nici onorata Federatie Rusa nu a facut vreo plangere in acesti 23 ani pentru drepturile minoritatii ruse din Ucraina si nici nu a cerut nici macar autonomie macar pentru aceste regiuni!!!!!!
      Si asta este analiza pertinenta?????
      Cum poate spune dl Naumescu ca Ucraina nu este iubita? Crede ca politica internationala se face pe dragoste???
      Sa ne spune atunci cine iubeste Romania! Dar sa si o demonstreze!!!
      Noua putere de la Kiev vrea sa reformeze cu adevarat societatea, dar Rusia nu vrea. A considera pe noii conducatori de la Kiev drept fascisti si nazisti inseamna a te pune in slujba propagandei Kremlinului.
      Ucraina nu va fi lasata singura nici de UE nici de SUA! UE si SUA nu se vor impaca niciodata cu anexarea Crimeei!! Sa fie clar! Nu va fi niciun compromis pe tema asta! Rusia va claca in urma sanctiunilor economice mai devreme sau mai tarziu. Asa cum spune si dl Vlad Zografi, Rusia a pierdut competia tehnologica cu Occidentul si are nevoie disperata de aceasta pentru a-si pune in valoare imensele bogatii de petrol si gaze precum si minerale care sunt in zone greu accesibile.
      L-as ruga pe dl Naumescu sa ne explice ce anume a vrut sa spuna, cine e mai catolic decat papa, si cum ar trebui sa fim!

      • pt. mihai……esti un habarnamist total…..mai documenteaza-te inainte de a lansa idei stupide, fara o baza istorica………….ucraina nu a existat niciodata, este creatia statului sovietic…acesta a disparut ,ca atare dispare si creatia lui, ..”ucraina”.

        • Pareti a sustine tezele „Ucraina stat artificial”, „Ucraina stat inventat”, „Ucraina creata prin alipire de teritorii de la vecini”. Nu sunt decat niste clisee. Putine state se apropie de 100% puritate etnica. Natiunea ucrainiana chiar exista si e cam tot atat de veche ca si cea romana.

          Ne place sau nu, Bucovina de nord (cu exceptia catorva sate) era de mult pierduta in favoarea ucrainienilor. La fel si Bugeacul. Cand zic demult, ma refer la perioada ante 1918.

          Nu zic ca nu ar trebui sa ne mai gandim la acele teritorii, dar trebui sa fim realisti si sa terminam cu tezele de mai sus. Daca vrem sa recastigam vreodata (pe cale pasnica) acele teritorii, in primul rand trebuie sa ne reconciliem cu ucrainienii (ceea ce nu-i usor, ca si ei sunt complicati) nu sa le negam existenta.

        • Statul sovietic nu creat nicio Ucraina. Statul sovietic nu a fost niciun moment o uniune statala liber consimtita. Ucraina sovietica a foat doar o provincie a URSS( chiar daca era reprezentata la ONU). Numai un habernamist absolut poate spune ca Ucraina e creatie sovietica. Teza a fost lansata de Putin la summitul NATO de la Bucuresti nu ca sa sustina un adevar istoric ci sa sustina interesul Rusiei asupra Ucrainei. Binenteles ca rusilor le convine sa sustina ca Ucraina e provincie ruseasca.
          Faptul ca un popor intreg trebuie sa dispara si sa nu aiba drept la un stat national, din cauza ca a disparut URSS, nu inseamna numai o gandire antidemocratica(dispret absolut fata de dreptul international) dar si un primitivism infiorator in gandire pentru site-ul contributors.
          Este dispretul fata de argumente, tipic pentru strategii de cafenea care cu nonsalanta taie granite, impart popoare si teritorii…..

      • imi pare rau sa v-o spun: citit mai cu atentie articolul dlui Naumescu.
        Tocmai ca el nu se bazeaza pe sentimente ca dvoastra, analizeaza lucid si dureros ce se poate intimpla ori s-a intimplat.
        Si iarasi cu scuzele de rigoare: citit Istorie, caci Istoria trecuta il confirma pe dl Naumescu la asemenea analize care, pot sa ne placa sau nu, pornesc de la fapte si realitati.

  5. Admiterea Serbiei in UE va fi cea mai mare greseala a UE.
    Economia Serbiei este total controlata de Rusia….
    Si nu uitati sarbii II IUBESC PE RUSI NECONDITIONAT….. „Rusia is not so weak” asta iti spun sarbii cand ii intrebi despre Rusia….
    Serbia in UE va fi ceea ce este acum: un apendice al Rusiei…..
    Serbia va iubi Rusia pe veci… Atrocitatile comise de ei in Bosnia si Croatia au aratat adevarata fata a panslavismului…
    UE trebuie sa intelega ca o Serbie izolata de tari apartinand UE este de preferat….
    SERBIA NU MERITA SA FIE MEMBRA UE!
    NU POTI IUBI RUSIA CA MEMBRU UE…

    • corect…….bravo……sarbii sunt la fel de sovini ca rusii si ucrainienii…in general , slavii de sud si de rasarit sunt popoare barbare, necivilizate, extremiste.si sunt sub control permanent din partea rusiei.

    • Franjo draga, tot la vremea glorioasa NDH,cand erati soldatii lui Hitlet te gandesti? V-ati straduit sa faceti „productie” mai mare decat la Auswitz, dar n-ati reusit sa macelariti decat un milion. Oricum, in liga de criminali v-ati calificat.

  6. In Ucraina exista minoritati nationale cu milioane de etnici (circa 40% din populatie), doar regiunile Donetsk si Lugansk (cu larga majoritate rusofona si/sau rusofila) insemnand 7 milioane de locuitori, mai mult decat populatia multor state membre UE !
    Fara exceptie, absolut toate minoritatile etnice din Ucraina se gasesc la frontierele cu statele vecine, dovada indirecta a faptului ca acele teritorii nu fac si nu au facut parte vreodata din vreun stat „national ucrainean”, apartenenta lor la Ucraina rezultand din politica agresiva a fostei URSS.
    O Ucraina fara aceste regiuni ne-ucrainiene si periferice, aflate in opozitie armata (regiunile estice) sau in opozitie culturala, lingvistica si politica (tot sudul Ucrainei, inclusiv Odessa), ar fi o Ucraina omogena etnic in proportie de 90-95%, clar pro-europeana, cu perspectiva certa a integrarii in UE si NATO, in pace cu vecinii.

    Cat despre micile zone din vestul Ucrainei, locuite de etnicii romani (oficial 500.000) si maghiari (oficial circa 200.000), sunt pur si simplu lipsite de importanta pentru PIB-ul tarii sau pentru balanta etno-demografica, Kiev-ul poate renunta la ele oricand (dar nu o va face pentru ca nu ratiunea va prevala), avand numai de castigat din relatiile renascute cu vecinii Romania si Ungaria.

    Din pacate, e vorba de „simboluri” pentru extremismul nationalist, statul ucraineana existand in forma sa actuala de mai putin de 20 de ani ! E motivul pentru care chiar si regimuri pro-europene (Iuscenko sau Timosenko) au dus constant o politica violent asimilationista, anti-romaneasca, anti-maghiara, anti-rusa. Minoritatea ucraineana din Romania are drepturi mult mai largi si mai bine protejate decat minoritatea romaneasca din Ucraina !

    Doar Rusia si-a „permis” sa reactioneze dur la prima ocazie, pentru ca e net superioara Ucrainei in caz de conflict, in timp ce Romania si Ungaria au folosit doar argumente istorice, diplomatice, negocieri politicoase de tip „european” (si fara nici un rezultat, Kievul, cand nu a mai avut argumente, pur si simplu a intrerupt negocierile !!).

    A nu se uita ca in prima zi dupa fuga lui Ianukovici, printre primele decizii ale noii puteri, a fost aceea de a abroga legea care dadea cateva drepturi minoritatilor, un mesaj cat se poate de clar in ce priveste nationalismul agresiv ucrainean si care a dus imediat la reactii foarte negative in cancelariile occidentale (drept pentru care s-a creat o „comisie parlamentara” ucraineana care sa ‘studieze’ chestiunea..stiti ce inseamna asta..tergiversare).

    Kievul nu va putea tine sub ocupatie 15 milioane de rusofoni, nici macar o mare putere nu ar putea asa ceva si in nici un caz in vecinatatea Rusiei ! E o iluzie cu efecte dramatice si care conduce vizibil spre o catastrofa pentru intreaga Ucraina.

    E momentul adevarului pentru Ucraina si etnicii ucrainieni, momentul in care sunt fortati sa constientizeze mostenirea lasata lor de Stalin si masurata in 300.000 de km2 de teritorii luate de la vecini si 20 de milioane de rusi, romani, maghiari, tatari, bulgari, polonezi si alte minoritati aflate la periferia geografica si culturala a statului ucrainean artificial nascut in 1991, dupa prabusirea URSS.

    • Concluzia ta este, presupun: lasati-le deci rusilor teritoriile de la Marea de Azov la gurile Dunarii ca sa scapati complet de probleme…. Cred ca apoi vor dori zona din nord, de la Narva la Kaliningrad. Ce mare lucru?

  7. Intrebare: deja Victor Orban cere Ucrainei sa recunoasca autonomia teritoriala a maghiarilor din vestul Ucrainei.
    Sa intelegem ca vor urma autonomia acestora plus autonomia maghiarilor(secuilor) din zona HarCov, daca tot e vremea cand „deciziile politice nu pot ignora la nesfarsit vointa oamenilor” ?!
    Dvs ce parere aveti?
    Ma intereseaza sincer, locuiesc in secuime si nu vad de bine o asemenea situatie, mi-e teama ca epurarea etica a romanilor, asa cum s-a intamplat in anii ’90, sa nu ne determine sa plecam si pe noi romanii ramasi in zona….

    • Victor Orban (admirator al dictaturii putiniene de tip asiatic, „despot luminat”) e un provocator in discurs, arunca tema si apoi lasa pe seama secunzilor sa aplaneze eventuala polemica (ministrul de externe al Ungariei, de origine din Transilvania, a declarat a doua zi, in urma scandalului diplomatic cu Ucraina si Polonia, ca Orban nu s-a referit la autonomie „teritoriala”).

      Traian Basescu a punctat foarte bine, mult mai inteligent decat Orban, ca „romanii din Ucraina vor avea tot atatea drepturi cat rusii din Ucraina”. Declaratie inatacabila, pentru ca e in perfect acord cu statalitatea ucraineana si cu principiile europene ale nediscriminarii minoritatilor.
      E o pozitie coerenta cu alte afirmatii ale presedintelui roman (octombrie 2011 si august 2013) despre autonomie si situatia minoritatilor din Romania: „Autonomie în Harghita, Covasna și Mureș va fi tot atâta cât la Caracal și Constanța”.

      Indirect, fara alte considerente strategice decat cele ale intereselor propriilor minoritati din Ucraina, atat Romania cat si Ungaria au interes ca Ucraina sa pastreze „in extremis” un control asupra teritoriilor estice si sudice rusofone/rusofile, probabil prin forme de autonomie extinsa. Aceste forme de autonomie ar fi inevitabil aplicate si altor teritorii locuite de minoritati, ajungandu-se astfel la o mai buna protectie a minoritatilor romana si maghiara din Ucraina.
      Sa nu uitam ca Ucraina avea deja o Republica autonoma Crimeea, constitutia Ucrainei permite forme de autonomie teritoriala.

      Constitutiile Romaniei si Ungariei nu permit nici o forma de autonomie teritoriala pe baze etnice, nici o forma de exercitare a unor drepturi colective etnice in cadrul unei unitati teritorial-administrative. Nu exista in Ungaria vreun judet sau comuna cu autonomie romaneasca, germana sau tiganeasca (ca acolo nu-si spun ‘romi’).
      Asta pentru ca e vorba de state nationale omogene etnic (etnia majoritara ajunge la circa 90%), cu istorii milenare, cu statalitati constituite si exercitate de secole.
      Nu e cazul Ucrainei, cum nu e cazul Bosniei, Kosovo, acolo unde autonomia etnica e necesara uneori ca protectie imediata, fizica, in fata pericolelor de genocid si razboi civil.
      Nici romanii din Ungaria, nici maghiarii din Romania, nu sunt etnii in pericol de a fi exterminate fizic, se bucura de protectia UE (si indirect NATO/USA) si nu au nevoie de autonomii teritoriale pentru a exista.

      Iar Uniunea Europeana, dupa razboaiele din Bosnia si Kosovo, este extrem de reticenta la secesiuni teritoriale si diviziuni pe baze etnice in Europa. De aici si divergentele care exista si azi in interiorul UE asupra recunoasterii Kosovo sau organizarii Bosniei.
      UDMR si celelalte organizatii culturale maghiare si secuiesti autonomiste sau separatiste nu au nici un fel de sprijin statal important in Europa in afara de Ungaria (direct) si Rusia (indirect, pentru ca e interesata in slabirea si dezbinarea UE). Sustinerea obtinuta de UDMR din partea separatistilor basci, corsicani, tirolezi, catalani, etc, e una folclorica, de amplificare mediatica, atat.

      • Numai ca UDMR deja lucreaza la Legea autonomiei teritoriale si dupa cum vad ca se comporta guvernele Romaniei care de fiecare data guverneaza excelent alaturi de acelasi UDMR(dar niciodata 2 partide romanesti nu sunt in stare sa guverneze ele impreuna, dar fara UDMR!) nu sunt foarte convins ca peste nu stiu cat timp ai nostri nu vor veni si ne vor explica ce minunata este autonomia ceruta de UDMR , asa cum deja Dl Ponta si Dl Dragnea ne explica acum cum ca steagurile secuilor(de care nici NU voiau sa auda cand erau in opozitie, pe vremea guvernelor Boc sau MRU, va amintiti, nu ?! !!) sunt necesare si uite asa ne vom pricopsi cu ele, steaguri de care inainte politicienii actuali de la guvernare tot ei nu voiau sa auda si tunau si fulgerau de fiecare data, ca deh, le aduceau voturi!
        Am vazut ca de fiecare data partidele romanesti aflate la guvernare se inteleg si cedeaza putin cate putin cerintelor UDMR(alaturi de care guverneaza) dar tuna si fulgera la cerintele aceluiasi UDMR cand se afla in opozitie!
        Chiar si UDMR a sesizat asta, Dl Hunor a spus-o direct, exact cum am spus-o eu mai sus si atunci cum sa am incredere ca incet-incet ai nostri nu vor fi de acord cu autonomia ceruta de UDMR?!!

      • Ne-am stabilit aici in secuime in 1979 dupa terminarea Facultatii la Brasov, si eu si sotia suntem ingineri de meserie, pensionari acuma….eu sunt din Brasov, cu mama unguroaica(nascuta in Brasov) si tata roman(din zona Brasov).
        NU am venit de aiurea nicicum.

        • sintetzi confuz domnule costica !? va preocupa”Ma intereseaza sincer, locuiesc in secuime si nu vad de bine o asemenea situatie, mi-e teama ca epurarea etica a romanilor, asa cum s-a intamplat in anii ’90, sa nu ne determine sa plecam si pe noi romanii ramasi in zona…”
          iar pe de alta parte”eu sunt din Brasov, cu mama unguroaica(nascuta in Brasov) si tata roman(din zona Brasov).”
          io zic ca daca ungurii ishi vor obtzine autonomia ,pe dvs nu trebuie sa va preocupe cind vor face epurare etnica.purificarea etnica au facut o regatzenii in Transilvania si ea continua si azi, pe noi trepte de dezvoltare si progres

  8. D-l profesor Naumescu nu se dezminte; analizele domniei sale sunt aproape fara exceptie logice,pertinente si de aceea interesante.Personal ,mi-a placut modul in care a concretizat ideea „discutiei din interiorul blocului occidental” dincolo de raportul direct intre componentele acestui bloc si Rusia.
    Multumiri ,d-le profesor,asteptand cu interes si interventiile dvs. urmatoare.

  9. 1) Se pare ca pe felia „politica externa a Romaniei’ s-au impus atentiei publice romanesti cateva voci distincte: d. Dan Dungaciu, dl . V.Naumescu si , cu siguranta, dl.Bogdan Aurescu , a carui voce este insa deocamdata, doar banuita decat explicita. Ar mai fi de nominalizat si altele, dar datorita unor confuzii , neclaritati, ambiguitai de expresie( oare zic bine?) etc, nu le mai enumar.Oricum, articularile majore ale unui concept, ale unei viziuni mai structurate, mai consistente, se observa la acesti oameni. Fireste ca e/ar fi necesar o insumare si a altora, Este si cazul , este si momentul, poate chiar urgenta, unei atari conjugari.
    2) Imi asum indrazneala sa fac si o repede privire in memoria istorica a locurilor evocate „geografic” de acest articol dens, sistematizat si cu mesaj percutant.: perioada 1700-1725 , daca bine retin informativ .Este epoca Marelui Razboi Nordic ai carei protagonisti au fost Carol al XII-lea al Suediei,Reczpospolita Polska , Ukraina si Rusia lui ….Petru cel Mare. Similitudinile se pot observa si din ele se pot trage, si concluzii, si invataminte .Apoi, as trece la o fundamentala contribuitie romaneasca la tema si subiectul propus reflectiilor multiple acum, astazi si…aici: „Marea Neagra” de George Bratianu, marele istoric si politolog cazut in groapa comuna sapata de proletariatul international organizat sub bagheta leninismului occidental intretinut.
    3)”Rolul Poloniei”…. Marele razboi al II-lea mondial , cu tot dezastrul sau inclusiv polonez i-a conferit acestei tari cateva ascendente deloc neglijabile A nu se exacerba, dar nici a nu se mininamliza acest ascendent.. Fireste ca de catre Romania. Rolul acesta va fi substantial pentru sine, pentru zona si pentru Europa. si va fi de lunga durata, dupa cate se pare.Romania nu are niciun motiv sa se autoexcluda, modest sau neputincios , de la deciziile si in functie de deciziile euroatlantice luate si aplicate in teren. Ar fi catastrofal

  10. De ce sunteti asa sigur de o integrare in UE a unei Ucraine injumatatite? O astfel de Ucraina nu mai prezinta interes, nu e decat o zona rurala plina de someri , neonazisti si racheti care ar crea mai multe probleme. E Romania pregatita sa primeasca o invazie de emigranti ruso-ucrainieni? Nu.

  11. Zonele locuite intens de rusofoni si ucrainieni rusificati sunt ca o cangrena pe trupul Ucrainei.Solutia corecta este detasarea rationala a acestor zone cangrenate care vor fi mereu o coloana a 5-a a Rusiei, impiedicand dezvoltarea unui stat ucrainian national si european.Am in vedere regiunile Donetsk si Luhansk.Alipirea lor la Rusia va elimina pericolul subordonarii totale a Ucrainei intregi.Idem, Transnistria trebuie cat mai curand detasata de R.Moldova, in caz contrar apropierea Basarabiei de Europa recte Patria Mama va fi obstructionata constant si cu sanse mari sa esueze.Trebuie privit adevarul in fata si avut curaj pentru aceste sacrificii-vezi cazul Finlandei.

    • Ucraina, evident, poate renunta la regiuni rusofone care-i sunt profund ostile, dar trebuie sa primeasca ceva in schimb de la Rusia in urma negocierilor. De exemplu, a renuntat la arme nucleare si in schimb Rusia ii era unul dintre garantii teritoriului. Si s-a dovedit ca era o iluzie. In ce fel de promisiune a Moscovei ar putea Ucraina sa aiba incredere ?!
      E una dintre dificultatile de moment ale diplomatiilor occidentale, aceea de a-i convinge pe ucrainieni si rusi sa stea la masa negocierilor. A disparut orice urma de incredere.

      Iar UE nu poate plati doar ea catre Kiev (ajutor financiar + perspective de aderare, ambele deja acordate) in contul a ceea ce obtine Rusia de la Ucraina.

      Ce ofera Rusia in schimbul faptului ca Uniunea Europeana ar putea convinge Ucraina sa renunte pasnic la regiunile rusofone (inclusiv prin federalizare sau o autonomie extinsa, egale cu independenta de facto a acelor regiuni) ?!

      Poate ca exista negocieri secrete intre Germania si Rusia in privinta asta, e probabil. Oricum, dupa cum spunea si dl Naumescu, in cativa ani marile puteri vor ajunge cu Rusia la un „deal” pe seama Ucrainei.

      In Transnistria, spre deosebire de regiunile Donetsk si Lugansk, nu exista majoritate etnica rusa. Majoritatea relativa o formeaza romanii moldoveni (38%), urmati de etnicii ucrainieni (30%) si cei rusi (25%).
      Acolo exista o majoritate de rusofili, de oameni (in general in varsta printre rusi si situati in zone rurale pt moldoveni si ucrainieni) expusi propagandei exclusive a Moscovei, carora li se spune ca UE inseamna femeia cu barba de la Eurovision si ca Romania e un stat „fascist” care a pregatit la frontiera sute de carute cu tigani care sa invadeze Nistrul (nu e gluma, e ceea ce cred unii pe acolo!).
      Adaugati la asta trupe de ocupatie rusesti (circa 2.500 „pacificatori” rusi, unitati ale armatei Rusiei), prezenta mafiei si oligarhilor rusi si veti intelege ca acolo nu e teritoriu „rusesc” ci teritoriu „rusificat”.

      Transnistria, o enclava minuscula in Romania/Moldova si Ucraina, nu e „turnul” Crimeea” sau „regina” Ucraina, ci e doar un pion pe tabla de joc geostrategic a Rusiei, in consecinta poate fi sacrificat de Kremlin la un moment dat, daca Romania si UE/NATO vor sti sa joace inteligent, iar Rusia va constata ca pierderile sunt prea mari in raport cu ce se castiga. Romania a demonstrat deja ca poate castiga in Basarabia in fata Rusiei (vezi prabusirea regimului comunist, in 2009).
      Daca insa acest pion e lasat sa avanseze, daca Romania si Chisinaul lasa Transnistria sa faca cum vrea Moscova, exista risc de sah-mat dat Moldovei, prin extinderea imediata a pretentiilor secesioniste catre minoritatea crestina turca-gagauza si cea bulgara. Acum e un „pat”, nici Chisinau, nici Tiraspol, nu pot muta decisiv.

      Solutia in nici un caz nu este completa abandonare a acelei regiuni separatiste rusofile, oricum nici un stat din lume nu renunta la sute de mii de cetateni si mii de km2 fara sa primeasca o compensatie din partea beneficiarului (in speta, Rusia).
      Osetia si Abhazia poate ca au surprins total UE/USA si NATO, iar Crimeea i-a gasit nepregatiti. Insa deja se observa ca Rusiei ii vine ceva mai greu in restul Ucrainei, dupa mobilizarea Occidentului.

      Pentru Moldova si Transnistria exista o atentie exceptionala din partea UE si USA, e foarte probabil ca NATO a luat deja in calcul scenariile militare pentru o secesiune brutala a Tiraspolului, secesiune care va fi urmata de inevitabila cerere de ajutor militar venita din partea Chisinaului. Si cred ca Ucraina abia asteapta si ea sa isi ia revansa in enclava transnistreana care ii pune in pericol regiunea Odessa.

      • Aveti perfecta dreptate : situatia de pe Nistru nu e comparabila cu cea din Ucraina.
        Cum istoric granitele Ucrainei sunt corect trasate, sunt curios cum de au ajuns rusofonii majoritari in Est si Sud Oare nu cumva cam ca in cazul nordului Kazahstanului ? Si atunci poate judecam altfel !

        • Rusofonii nici nu sunt majoritari în estul Ucrainei, doar în Crimeea sunt majoritari. Rusa este de fapt doar o lingua franca în estul Ucrainei, adică în public e mai ușor să te înțelegi în rusește fiindcă rusa o vorbește toată lumea. La fel era și la Chișinău prin 1992, dar asta nu înseamnă că majoritatea locuitorilor vorbeau rusa în casele lor.

      • Asa E!

        Nimeni nu da Pasare Colibri din mana stanga,
        pe LebEDusa de dupe gard.

        (poate sa fie si Lebada neagra in camasa mea de noapte!

    • Daca am merge pe acelasi principiu am putea spune ca si „Tinutul Secuiesc” e o cangrena alipita de trupul Romaniei. De ce n-am renunta si noi la o zona cu majoritate maghiara, in care daca vorbesti doar limba romana n-ai nicio sansa sa te integrezi? Pana la urma nu ne-ar fi mai bine si fara un partid santajist aflat in permanenta la guvernare? Asa sa fie oare?
      Sigur ca exista diferente mari intre Transilvania si Transnistria, dar multi nu realizeaza cat de aproape am fost de a ajunge in situatia Serbiei in anii 90. Numai spiritul conciliant (pana la dezinteres) al romanului si interesul Ungariei de a adera la UE au oprit escaladarea conflictului. Dar oricum sunt convins ca lucrurile nu se vor opri aici, mai devreme sau mai tarziu maghiari vor obtine macar in parte ceea ce vor.
      In concluzie, decizia renuntarii la integritatea teritoriala e una extrem de dificila, si sincer, nu mi se pare ca noi am avea vreun drept (nici macar) sa le sugeram moldovenilor acest lucru. Noi facem greseala de a crede ca ei sunt la fel de rusofobi ca si noi, ceea ce e fundamental gresit. Moldovenii sunt mai degraba rusofili decat romanofili. Acesta este adevarul dupa 200 de ani de ocupatie, si ne place sau nu, trebuie sa le respectam sentimentele. Aceasta ar fi si cea mai mare problema in pespectiva (mai mult decat ipotetica) a unei uniri.

  12. Ucrainienii platesc acum si pentru trufia de a di incercat sa stea cu fundul in doua luntri. Nu ai cum sa stai ca un graunte de nisip inter doi colosi. Politica de neutralitate nu face decat sa te scoata de sub protectia ambilor.
    Aviz nationalistilor care cred ca Romania nu are nimic mai bun de facut decat sa scoata ochii lumii cu specificul national. Situatia noatra e radical diferita totusi, dar mai mult ca rezultat a doua conjuncturi norocoase (pozitionarea fara echivoc alaturi de NATO in timpul crizei din Iugoslavia si incapatanarea unui dictator de a scapa de un numar mare de „red flags” contra cronometru). Dar o alunecare pe panta Ungariei e inca posibila.

  13. Excelenta analiza. Clara si patrunzatoare.
    Cred insa ca in ecuatie mai intra un element: de unde va alege Rusia sa importe tehnologii? De peste 30 de ani, Rusia a pierdut razboiul tehnologic cu Occidentul, pana in punctul in care nici spionajul nu mai poate ajuta cine stie ce – si asta explica in principal prabusirea Uniunii Sovietice. (Esecul recent al lansarii unui satelit pe orbita e simptomatic.) O reechilibrare a raporturilor dintre Rusia si Europa se va produce, fara indoiala, dupa cum spuneti, insa cred ca forma pe care o va lua va depinde in mod critic de o alegere pe care rusii o au de facut pentru importul de tehnologie – din Occident sau din China? Ambele variante au avantaje si dezavantaje, ele ar determina insa diferit pozitia Rusiei in Europa de Est.
    Si mai e un lucru: o prabusire economica accentuata a Rusiei ar putea s-o faca mai putin interesanta ca piata de desfacere pentru Germania – de unde bani ca rusii sa mai cumpere masini nemtesti? Nu stiu daca jocul politic oarecum pe cont propriu al Germaniei va putea evita aceasta prabusire.
    In fine, un scenariu care pare acum sf: rezolvarea problemei fuziunii nucleare. Deja la inceputul anului s-a reusit un lucru extraordinar – randament pozitiv. Totusi, cei mai optimisti cred ca vor mai trece cateva decenii pana sa fie pusa la punct fuziunea. Eu n-as paria insa toti banii pe faptul ca nu vor aparea surprize. In cazul acesta, nimic nu va mai semana cu ce se intampla acum, toate raporturile vor fi aruncate in aer.

  14. 1.Analiza situatiei din Ucraina este obiectiva si corecta, insa starea dezastruoasa economica si sociala este cauza fundamentala a optiunii populatiei rusofone pentru Rusia si mai putin cea etnica.
    In ce priveste ,,apartenenta noastra institutionala la spatiul occidental”, fara un ,,proiect de reconstructie economica si industriala”, ea ne-a adus doar in starea de colonie de desfacere si de furnizoare de forta de munca ieftina si gratuita, pentru ,,metropola UE”.
    Dincolo de infruntarea etnica, in Ucraina se infrunta doua viziuni si interese economice si sociale diferite, care creaza tendinte politice opuse si ireconciliabile.
    Prima este de patrundere intr-un spatiu democratic european, dar arid economic pentru tarile inapoiata (ca Ucraina), iar alta, de a intra sub umbrela unei puteri economice, care gratie resurselor naturale si guvernarii pe ,,model tatuc”, poate asigura imediat, o viata mai buna cetatenilor sai.
    Aceasta este cauza de fond, care face ca orice incercari ale Kievului de a reconcilia etniile sau a pastra statalitatea ante-Maidan, sa fie sortita esecului.
    Cauza de esenta a dezintegrarii statale fiind economica, Putin a folosit crevasa economica si sociala nationala existenta, activind-o prin tehnici uzuale de destabilizare.
    2.In ce priveste Romania, a discuta comparativ si cu anumita invidie despre Polonia ca jucator politic de prim rang este non sens, deoarece ea este motor economic european, spre deosebire de Romania, cersetorul Europei.
    Romania nu va conta niciodata in zona Estica sau europeana, cita vreme va lipsi un ,,proiect de reindustrializare”, care sa faca din ea motorul economic al zonei Marii Negre, ,,masurabila” economic chiar si cu Ucraina ,,mica”, dupa stabilizarea situatiei politice si strategice in regiune.
    3.Despre capacitatea de a ne fructifica economic pozitia geostrategica nici nu poate fi vorba, cita vreme unica solutie,ramine ,,revolutia justitiei”, pe care guvernarea portocalie a avut capacitatea de a o ,,izola” perfect.Miliarde de Euro au fost sifonati pe stadioane si parcuri la tara, pe sali de sport, patinuare, gondole, etc., pe achizitii de diverse obiecte si bunuri pentru activitati administrative, pe proiecte IT si multe multe alte investitii de acest gen, fara ca DNA-ului sa-i miroase ceva.
    Numai un decolaj economic major poate face din baroni, noii comercianti si industriasi,ca in Japonia reformei Meiji, incit bugetul sa fie mai putin ,,sifonat” de acestia.Din pacate, analistii vad numai DNA si Justitia ca instrumente ale dezvoltarii economice, desi sint descoperiti si condamnati, cel mult 1 la 10.000 din coruptii si sifonatorii sistemului mafiot (de stat) din Romania!
    Fara o dezvoltare economica majora, care sa ofere clasei politice si administrative de la toate nivelele, oportunitati de a se indestula economic si financiar din afaceri legale, coruptia si furtul banului public ramine modul ,,unic si necesar” al politicianului si administrativului de a se intretine la standardul functiei sale.
    Recursul permanent la ,,revolutia justitiei” este un biet SUROGAT fata de incapacitatea intelighentiei si politicienilor Romaniei de asi asuma un ,,proiect de reindustrializare”, fiind o compensatie pur PSIHOLOGICA pentru cei ce sint jefuiti economic, de genul: ,,daca ne-au pierit toate caprele, iata ca si capra vecinului si-a rupt un picior”.
    3.,,Revolutia justitiei” va inseamna cel mult, ca marele ,,organism” al coruptiei si furtului banului public, isi mai ,,luxeaza” cind si cind, cita un membru – dar poate merge inainte ,,dirz si hotarit” cu modul sau de a fi, pina la declansarea ,,revolutiei economice”!
    Surogatul ,,reformei justitiei” sta cu cinste, alaturi de surogatele economice postdecembriste, de genul 100 de mii de Euro ajutor firmelor ce angajeaza 4-5 salariati, cind costul unui loc de munca este de la 80-90 de mii de Euro in sus, 25 de mii de Euro pentru ferma la tara, cind o ferma agricola in actualele rigori economice, solicita investitii de la 300 de mii de Euro in sus si alte si alte surogate de acest gen, inventate de ,,amatorii” din administratia economiei de piata, ratata de Romania.

  15. Mi-a placut, sunteti realist si logic. La rece vorbind Rusia a promis marea si sarea in Crimeea: marirea pensiilor si a salariilor, energie ieftina…Sa ne gandim ca Ucraina are un GDP/capita de 2094 $ fata de Rusia 6874$, mai putin de jumatate. Chiar si exprimat in PPS Ucraina are 6393 fata de Rusia 15177 (baza de raportare este SUA, care are 45336 $, evident si in PPS la fel, daca-i luam ca baza. Spre comparatie UE are 31948$ si 35392 in pps.)
    Ucraina sta extrem de prost, mult mai prost ca Rusia la acesti indicatori esentiali. Esecul dezvoltarii economiei cred ca este hotarator in optiunea pro-rusa a unei atat de mari parti a populatiei. Careia , evident, i se rupe cine fura: oligarhii lor sau oligarhii rusi. Daca salariile vor fi mai mari, pot sa vina si extraterestrii pana la urma. Europa cu siguranta nu va veni, asa, tac-pac.
    Intrebarea care ar trebui sa se puna este: are Rusia suficiente resurse sa le satisfaca (rapid) nevoile? Salariile si pensiile promise? Poate absorbi si moderniza (cat pot rusii sa modernizeze) economia care „se preda”? O prada importanta pentru, cine altii, oligarhii rusi.Cum vor reactiona ei?
    Am mari dubii ca pot, sau ca oligarhii vor investi masiv, nu e stilul rusesc, ei sunt obisnuiti cu „tunuri”, cu contracte cu statul, cred ca mai degraba rusii vor o federalizare, implicit contracte ale statelor federale cu companii rusesti, dar si subventionate de la bugetul…Ucrainei, si nu o absorbtie. Adica niste clienti captivi si nu niste asistati de la bugetul rusilor „adevarati”.
    In prima faza ar fi interesant ce se mai intampla in Crimeea: au crescut salariile si pensiile?

    • Cred ca ati pus punctul pe i: adica, este Rusia actuala capabila sa integreze economic teritoriile dupa care jinduieste, ca sa-si refaca imperiul pierdut, ba inca si alte mari proiecte costisitoare cum ar fi South Stream-ul motivate tot politic? Asi mai adauga si aspectul ca ce se intampla in Europa la frontierele Rusiei se repeta pe scara mare si in Asia. Am terminat de curand o carte „Drumul Matasii” scrisa de un englez foarte echilibrat Colin Thoubron care descrie situatia in alte foste republici sovietice, cele din Asia Centrala: situatie trasa la indigo cu cea din Europa – antipatie fata de minoritatile ruse ramase pe loc, nostalgie la cei in varsta fata de regimul comunist (chiar daca Stalin le-a omorat un tata si un sot, doamna tot il admira), coruptie, un Karimov pe post de Ianucovici sau Lucasenco. Asi crede ca e fenomenul general de restrangere a unui imperiu si nu stiu de unde va gasi un presedinte nostalgic si ambitios ca Putin resurse sa inverseze istoria si sa-l puna pe Humpy Doumpy la loc. Daca nu cumva va vinde la greu diamante, cum sugera cineva mai jos!

    • raportat la scara Rusiei crimeea pare mai usor de „digerat” sau sa spunem de integrat economic rapid / deja daca vorbim despre zonele din S-E Ukrainei care acum sunt „separate” lucrurile se complica putin …

      relativ la oligarhii rusi – cred ca spatiul economic in marile companii este deja ocupat de oligarhii ukrainieni care sunt in mod natural „in afaceri” cu Rusia si cu oligarhii rusi de la inceputul aventurii capitaliste a ex-URSS (ganditi-va numai la Iulia Timosenko de exemplu…) / nu cred ca pot fi usor dislocuiti de acolo si vor fi folositi cel putin pe termen scurt ca un element de stabilizare economica in cazul unei preluari formale administrative in urmatoarele luni de catre Rusia / salariile bugetare vor fi platite de Rusia probabil dupa o separare formala de Ukraina si poate ca vor intra pe o spirala de convergenta cu slariile din Rusia- daca se reuseste sa fie crescute si cele din marile companii detinute de oligarhi (prin eventuale presiuni pe acestia – o procedura standard pt Putin) se poate crea un trend pozitiv pe termen scurt in vederea preluarii controlului fara probleme sociale

      acesti oligarhi au incercat a fi utilizati ca pilon-cheie de catre kiev imediat dupa fuga lui Ianukovici, cand au primit functii administrative esentiale (guvernatori regionali parca …) dar aparent lucrurile nu au functionat – oamenii probabil au stiut ca lucrurile merg intr-o anumita directie si a fost mai important sa isi pastreze afacerile decat sa ramana fideli Kievului …

    • Nu stiu ce credem unii sau altii despre ceea ce reprezinta Crimea pentru rusi. Dar un fapt, extrem de important, trebuie mentionat: Langa Crimea s-a descoperit un zacamant de petrol a carei valoare este estimata la multe trilioane (mii de miliarde) de dolari.

  16. Nu stiu cati dintre voi v-ati uitat pe o harta etnica a Ucrainei sau ati studiat datele ultimului recensamant de acolo. Cina a facut asa, nu se poate sa se fi mirat de sintagma „conflict interetnic”. In Ucraina sunt 17% rusi, marea majoritate in Crimeea. Cum Crimeea a fost deja anexata de Rusia, rusii ramasi in Ucraina de azi trebuie sa fie sub un procent. Si atunci, despre ce secesiune etnica vorbim? Ok, putem vorbi despre ucraineeni rusofoni, dar, pe langa neclaritatea termenului, cine poate sti cati sunt si unde sunt grupati? Gruparile paramilitare rusofone, chiar daca am accepta ca nu sunt formate din voluntari rusi din Rusia, nu au in componenta mai mult de cateva mii de oameni. Nici nomenclatura nu poate fi ma numeroasa. Si atunci cine poate sti cu adevarat ce vor ucrainienii din estul tarii? Refendumurile organizate de separatisti sunt o gluma proasta, si sper ca nici politician sau analist serios nu le poate lua in considerare. E cam devreme sa vorbim de secesiune a Ucrainei motivata de vointa cetatenilor, atata vreme cat nimeni nu e in stare sa demonstreze cat de cat convingator ce vor cu adevar unii sau altii, si in ce proportie. In plus, daca e sa-l intrebi acum pe vecinul Gigel din Husi, somer de 2 ani si el si nevasta, daca vrea sa intre cu garsoniera lui in componenta SUA, n-ar zice nu, daca i s-ar garanta un salariu american. Si s-ar putea sa accepte sa fiesi rus, daca i s-ar un salariu de orice fel. Joaca asta cu „optiunile cetatenilor” nu poate fi folosita chiar la modul simplist.

    • „Conform agenţiei Bloomberg, premeirul Yaţeniuk a anunţat că guvernul său este gata să acorde autonomie extinsă regiunilor din est şi să revină asupra deciziei de suspendare a dreptului de a utiliza limba rusă în relaţia cetăţenilor cu statul.”

      Asta daca mai era vreo nedumerire cu privire la importanta pe care o poate avea pentru Kiev „optiunea cetatenilor” din estul Ucrainei. Pentru ca optiunea lor majoritara este sa aiba cel putin autonomie extinsa si dreptul de a folosi limba rusa (drept interzis de noile autoritati, apoi doar ‘suspendat’ in urma scandalului international creat, iar acum se propune a fi reacordat asa cum il prevedea de altfel legea, culmea, votata de acelasi parlament kievean ca altul inca nu a fost ales dupa caderea lui Ianukovici !!).

      Daca Ucraina va acorda autonomie extinsa doar catorva regiuni rusofone, atunci va crea discriminare fatisa fata de alte minoritati, ca cele romana si maghiara. Acestea vor fi legal si legitim indreptatite sa ceara egalitate cu etnicii rusi sau cei rusofoni. Ucraina nu va avea argument in fata UE/NATO pentru discriminarea minoritatilor unor tari UE/NATO !

      E doar o chestiune de timp (si din pacate de vieti omenesti pierdute) pana cand aceasta Ucraina post-sovietica va accepta sa cedeze (total-Crimeea sau partial-prin autonomii extinse/federalizare) ceea ce niciodata nu a fost al ei altfel decat prin forta brutala a invaziilor militare sovietice (parti din Polonia, Romania, Ungaria) sau prin cadouri bolsevic-staliniste (Crimeea si alte regiuni cu milioane de rusi).

  17. Situatia Ucrainei de astazi e descrisa perfect de analogia „cind vin lupii la stina mare iar baciul e incapabil de asi proteja stina.
    Se poate spune ca si Romana e in haita lupilor chiar daca nu se manifesta public (trebue sasi acopere spatele de ceilalti lupi si ca ii poate veni si ei rindul ca prada) si ca probabil aplica tactica logica de agresiune pasiva.
    In pricipiu hotarirea primordial e Ucrainei e de a allege lupul cel mai bun sau cel pe care il cunoaste cel mai bine (raul pe care il cunosti e mai bun decit raul necunoscut) iar aceasta hotarire e predictibila……Rusia.

  18. Articolul neglijeaza „prietenia” ucrainienilor la adresa Romaniei.

    Sa ne amintim cum a inceput aceasta „prietenie”, inca din zorii noului stat independent Ucraina.

    Ucraina si-a proclamat independenta la 28 august 1991, desi era de facto deja independenta de ceva timp. La cinci zile dupa proclamarea independentei, pe 2 septembrie 1991, Ucraina a decis sa isi arate „muschii” Romaniei: vasul Rostok, sub noul pavilion ucrainian, sufera un „accident” si esueaza exact perpendicular pe canalul Sulina, astfel ca va bloca traficul navelor maritime pe canalul Sulina, trafic ce va fi mutat pe bratul Chilia (controlat de Ucraina) pana in anul 2005, adica pentru 14 ani. Dupa esuarea vasului ucrainian Rostok, la fata locului nu ramas niciun „marinar” si niciun asemenea „marinar” ucrainian nu a fost gasit vreodata pe teritoriul Romaniei. „Marinarii” ucrainieni, desi aparent nu stiau sa manevreze un vapor pe canalul foarte drept Sulina, erau foarte priceputi in a se face nevazuti, experti in clandestinitate, adica erau clar agenti ai serviciilor de informatii de la Kiev. Scoaterea navei Rostok a costat zeci de milioane de dolari si viata a catorva scafandri.

    Ucraina a calcat sistematic in picioare drepturile minoritatii romane de acolo, inclusiv (sau mai bine spus „mai ales”) sub regimurile lui Iuscenko (presedinte 2005 -2010) si Timosenko (prim ministru 2007-2010). Ucraina a mers pana acolo ca ea considera mai mult de jumatate din romanii din Ucraina drept „moldoveni”, interzicand astfel statului roman sa se intereseze de soarta lor, pe motiv ca „aceia nu sunt romani”.

    Ucraina a profitat de faptul ca Romania, la intrarea in NATO si UE, a trebuit sa-si reglementeze toate posibilele conflicte cu vecinii si practic a obligat Romania sa semneze tratatul din 1997 de frontiera, prin care au fost legiferate toate furaciunile URSS, inclusiv insula Serpilor.

    Ucraina a incercat sa ne ia platoul continental al Marii Negre, invocand ca insula Serpilor ar fi locuita, noroc ca ne-a dat dreptate curtea de la Haga. Este interesant ca in campania sa electorala din 2010 pentru presedintia Ucrainei, pe care a pierdut-o, Timosenko a promis ca daca ajunge presedinte va rasturna sentinta curtii de la Haga si va lua Romaniei platoul continental al M. Negre, bogat in resurse.

    Ucraina a provocat Romania ba cu largirea canalului Bastroe, ba cu mutarea balizelor de frontiera in Golful Musura, o actiune extrem de grava, practic o invadare a teritoriului Romaniei (stat NATO si UE! ati vazut vreo reactie UE si NATO la actiunile Ucrainei din Golful Musura?) , la fel cum a facut Rusia in Crimea. Ucraina pretinde teritoriul Romaniei de la intrarea in Canalul Sulina si ar dori sa puna mana chiar pe capatul de la mare al Canalului Sulina. Presedintele Basescu spunea ca Rusia priveste cu jind la Gurile Dunarii. Rusia priveste, dar Ucraina a pus deja si mana acolo in mod repetat!

    Toata lumea vorbeste acum de Transnistria si de faptul ca Romania si Ucraina i-au interzis lui Rogozin sa intre/iasa din Transnistria. Am zice : Bravo Ucraina! Dar stati un pic…Din 1991 si pana in 2014, timp de 23 de ani, pe unde au intrat si au iesit cum au vrut ei soldatii rusi din/in Transnistria, cu tot cu armament si arme, ca Transnistria nu are iesire la nicio mare? Pai sa vedem, sa ne uitam putin pe harta: cumva prin R. Moldova si Romania? Foarte greu de crezut. Atunci nu mai ramane decat varianta….Ucraina. Bingo!

    Asa, deci 23 de ani Ucraina a sustinut agresiunea ruseasca din Transnistria, a sustinut solicitarile Rusiei de federalizare a R. Moldova, chiar si cand la conducerea ei erau „democratii”, „pro-occidentalii”, „pro-europenii” Iuscenko si Timosenko. Si acum Ucraina se vaita ca Rusia cere federalizarea Ucrainei? Cand Ucraina a sustinut federalizarea Moldovei ceruta de Moscova, contrar vointei R. Moldova, nu s-a gandit ca sapand groapa altuia va cadea in ea chiar Ucraina?

    Si acum Ucraina, care are deci mainile manjite de sangele romanilor ucisi de regimul ilegal de la Tiraspol, vrea ajutor international? Vrea sa intre in NATO, in UE? Si Romania este gata sa o ajute?
    Nu s-ar chema ca am fi cei mai mari fraieri daca am sustine Ucraina sa intre in NATO si UE?

    Daca in ultimii 23 de ani Ucraina a provocat Romania in atatea si atatea feluri, cum credeti ca ne va trata daca cumva va intra in UE si NATO? Probabil ca ne va scuipa direct in ochi.

    Singura tara care are cu adevarat de castigat de pe urma adeziunii Ucrainei la UE si NATO este Polonia, care doreste sa faca o alianta cu Ucraina, cu care sa domine UE: ar avea mai multe voturi in organismele europene decat Germania.

    Intrarea Ucrainei in UE ar insemna cresterea populatiei cu 8%, dar cresterea cu 0% a bugetului comunitar, fiindca vorbim de un stat cu PIB/locuitor jumatate cat Romania sau Bulgaria, deja cele mai sarace membre ale UE.

    Adica banii UE din acest moment vor trebui impartiti si Ucrainei, o tara cu o populatie cat Romania, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Ungaria la un loc. Ghiciti de unde se vor lua banii? De la Romania, evident.

    Romanii din Vestul Europei vor fi concurati de zeci de milioane de ucrainieni mai flamanzi ca ei. Asta va provoca fie reducerea salariilor acestor romani, fie concedierea lor. Va creste si criminalitatea, inclusiv in Romania.

    Pe scurt, cu intrarea Ucrainei in UE romanii fie ei din Romania, fie ei din alte tari ale UE, vor avea enorm de pierdut si absolut nimic de castigat.

    • „Articolul neglijeaza “prietenia” ucrainienilor la adresa Romaniei.”. Autorul nu si-a propus o analiza a popoarelor care „ne-au tras-o”, ci o analiza a situatiei actuale din Ucraina.

    • Chiar daca nu are legatura directa cu tema articolului ati atins niste lucruri esentiale. O Ucraina, fie ea si mica, in UE ar fi o gaura neagra pentru fondurile europene timp de multi ani, lucru care n-ar favoriza deloc Romania. Sigur ca ar fi si unele avantaje, cum ar fi dezvoltarea infrastructurii in estul tari (la momentul actual nu se pune problema unei autostrazi in est pentru ca nu are unde sa duca).
      Parerea mea este ca Romania ar avea cel mai mult de castigat dintr-un scenariu de intelgere cu Rusia, prin care Ucraina sa ramana in sfera de influenta de care apartine de fapt istoric si etnic (ca tara rusofona si rusofila), si sa lase Moldova sa intre UE. Ar fi un scenariu avantajos pentru toata lumea, Rusia ar scapa de apropierea NATO, Ucraina ar fi in continuare un stat tampon intre UE si Rusia, cu relatii bune cu ambele parti (dar fara perspective de intrare in UE sau NATO), iar noi si Moldova ne-am vedea scapati de „grija parintesca” ruseasca.

  19. Istoric vorbind, toate fazele de expansiune teritorială a Rusiei nu au contribuit la rezolvarea masivelor ei probleme economice. Iar în ce privește o „uniformizare” economică a teritoriului, cu atât mai puțin. Baza industrială din Urali este mai curând rezultatul replierii din al doilea război. Iar cu cât avansezi mai către est, cu atât demografia și economia sînt mai rarefiate. Acel „frontiersman” pe care ni l-a dat folclorul american a existat în Rusia cu câteva veacuri în urmă și era cazacul siberian. În ce privește însă uniformizarea teritoriului, ea a avut mai curând o tradiție penală și represivă. Mi se pare că Rusia suferă de vaste slăbiciuni strategice și economice în răsărit. Și iarăși îmi pare că orice „contribuție” posibilă adusă de estul Ucrainei, cu industrie grea, nu va fi în măsură să aducă un aport consistent ci mai curând să adauge sarcinii sociale a statului rus, care se întreține din petrol și gaze naturale. Cred că atât la Putin cât și la cei care îl susțin, motivele nu sînt perfect raționale ci atârnă mai curând de percepția unui „prestigiu” și al unei măriri ieșită dintr-un fel de mesianism, fără vreun fundament practic. Această „vocație colonială”, ieșită din mitul celei de-a treia Rome, este dezmințită atât de nivelul de delabrare estic cât și de istorie, dacă ar fi să comparăm Basarabia cu Bucovina, sau jumătatea de Polonie țaristă cu părțile austriece sau prusace. Cred că această noțiune a unei piețe comune eurasiatice denotă renunțarea formală a lui Putin în ce privește capitalismul și propovăduiește un fel de alternativă, un ghiveci de socialism cu capitalism, prin care se „consfințește” ieșirea Rusiei din circuitul capitalist.
    Probabil că sufăr de wishful thinking- dar în condițiile unei destabilizări economice și sociale a Rusiei, mă întreb cum ar trebui să reacționeze Occidentul ? Pe de altă parte, văd tot acest naționalism exacerbat drept un fel de a consolida o putere oligarhică, tocmai în lipsa unui răspuns economic viabil.

  20. Excelenta analiza. Oricum unica sansa de scapare a Ucrainei se numeste Germania. Doar ei ii pot rupe din zona de influenta rusa dar asta inseamna implicare economica si sustinere financiara. Deocamdata fac doar joc de glezne si ceva gargara politica. Se pare ca relatiile cu rusii nu sunt de neglijat si doresc sa treaca la un „plan B” deoarece americanii in afara de mercenari, poze din satelit, pulpe de pui si management de inalta calitate, via Robert Hunter Biden (fiul lui Joe Biden) nu sunt in stare de altceva. Deh, gazul curge, pe teava, in ambele sensuri, nu?
    Spre deosebire de americani care au avut prima grija sa-si ia „tainul”, germanii au putinta de a reorienta Ucraina. Dar au vointa? Pe spanioli si portughezi, si nu numai, i-a scos din noroi dar nici ei nu au „intors armele”, ca noi in August ’44. Se pare ca reunificarea pasnica a Germaniei a lasat o oarecare impresie pozitiva pentru rusi, in mentalul colectiv, si, probabil, asta explica ezitarile elitelor. Iar germanii au memorie luuunga…
    In ceea ce priveste partea miniera, din estul Ucrainei, daca va fi sub influenta Occidentala, va avea soarta Vaii Jiului sau a galezilor de pe vremea lui Thatcher. Reconversie profesionala: barbatii, culegatori de fructe de padure sau streaperi. Femeile, la „produs”. Restul, in crasma.
    C-asa-i in tenis!

  21. Eu unul, in loc sa ma gandesc la `reasezare`, ma gandesc la cozile de topor rusesti din unitatile militare ucrainiene, care au permis aceasta `reasezare`. Sau la membrii cu functii mai inalte din armata ucraineana, platiti de rusi ca sa permita jocul acestora. In mod normal, `separatistii inarmati`, in orice tara normala, ar fi fost neutralizati de orice unitate militara cu pregatire medie. Deci, ce cauta in 2009 Geoana Mircea la Moscova inainte de alegerile din Romania? Cine sunt cozile de topor ale rusilor in Romania? PSD si mai cine? Asta e intrebare, cred eu la care sa ne gandim in primul rand!

  22. Mi s-a luat sa tot aud de unirea asta cu Basarabia. Ce-am castiga? Care ar fi sacrificiile? Cat ar trebui noi sa platim pentru niste cetateni rusificati de doua sute de ani, si cu care nici genetic nu cred ca mai avem in comun?
    Cu tot respectul, as ruga strategii nostri sa priveasca problema mai mult obiectiv si mai putin emotional. Romanii de abia se inteleg intre ei intre actualele granite, misari secesioniste sunt, zone sarace de ridicat avem, deci ce-o tot trageti cu Basarabia vietii? Nici un basarabean pe care il stiu nu moare de dragu Romanie; ei vor acces catre UE. Punct.

    • Basarabia e teritoriu romanesc, si asta e indeajuns. Nu e vorba de castig sau pierdere. Cum nici cu respectarea legii daca o respect ce-mi iese. Calculele astea le face un individ la monopoly sau poker. Aici e altceva. Punkt.

    • Genetic nu aveti cum sa aveti mare lucru in comun cu moldovenii care v-au creat Romania si natiune in 1862, ca si Romania Mare dupa ce au tinut frotul la Oituz-Casin-Soveja-Marasti-Marasesti – unde voi erati ca DEZERTORI si traiati cu neamtul in casa, iar Mitropolitul Ungrovlahiei indemna la capitulare (ceea ce ati si facut cu prima ocazie) -, fiind niste corcituri hoate care pociti o limba neolatina ca nimeni altul. Aratati-mi care neam latin da limbii sale oficial sonoritati SLAVE, ca voi cei care parazitati un stat fals facut impreuna cu slavii si RUSIA, nuimit in bataie de joc ROMANIA!?
      Mai devreme ori mai tarziu, va vom sterge din istoria pe care o falsificati cu tot neamul vostru cel adormit si viitor corciturilor sudiste!

      • Dar voi cine suntetzi? Ca vad ca se vorbeste in numele mai multor, pare-se nordisti, ca sa respect orientarea geografica. Nordisti de unde domnule arhanghel? Ca mai vad ca exprimati nuante ortodoxe nu catolice?

    • Exact ce a câștigat și Uniunea Europeană înglobând state ca România și Bulgaria.

      Când încorporezi regiuni subdezvoltate, cum e R.Moldova comparativ cu România, reușești să vinzi acolo produse de calitate mai redusă, pe care în regiunile dezvoltate nu le mai poți vinde. Tot din acele regiuni subdezvoltate obții forță de muncă ieftină, ale cărei pretenții salariale sunt mult mai reduse decât în regiunile dezvoltate. Asta s-a întâmplat și cu populația din Moldova de la vest de Prut, au migrat în Transilvania și au contribuit la dezvoltarea acelei zone și la modificarea componenței etnice în favoarea românilor.

      Mai devreme sau mai târziu, va fi nevoie de muncitori din afară și în România. Moment în care moldovenii de dincolo de Prut vor fi preferabili chinezilor, indienilor sau pakistanezilor. Iar pentru respectivii moldoveni, va fi mai tentant să vină să lucreze într-o regiune mai apropiată de casă și a cărei limbă o vorbesc, decât la capătul celălalt al Europei, în Spania și Portugalia, unde se duc acum.

      Nu trebuie să moară nimeni de dragul României. Atât timp cât românii înșiși sunt nevoiți să emigreze (al dvs. sincer :P ) datorită modului cum administrează țara conducerea înțeleaptă de la București, e greu să le pretinzi moldovenilor să moară de dragul României.

      Cât despre mercantilismul cuprins în întrebarea ”ce-am câștiga?”, o să vă aduc la cunoștință că Adam Smith a demonstrat încă în urmă cu 300 de ani că acesta era o viziune greșită, împiedicând dezvoltarea economică a societății. Există motive economice obiective pentru care au apărut structuri gen Uniunea Europeană. Nu fiindcă ar fi murit francezii de dragul nemților și nici invers.

  23. Unde este Mitopolia UNGROVLAHIEI avortonilor sudist pe jumatate slavi?
    Mitropolia UNGROVLAHIEI, veche de 6 secole, a fost desfiintata pentru totdeauna in 1920!

    Vai de mine si de mine domnule NaumescU, …ma UIMITI!
    …Ucraina nu a aparut ca independenta in 1991 – fara ca ea sa-si declare indep fata de URSS, RSSMoldoveneasca, devenita ulterior MOLDOVA, totodata si independenta de
    stat… -, decat fata de URSS!

    UCRAINA este stat membru FONDATOR al ONU !
    (ca acolo primesc numai independenti – Kazahstan si celelalte rep nu aveau nicio sansa sa fie primite inainte de 1991)
    Rolul Ucrainei in viata Moldovei este si a fost crucial.
    Din nefericire pentru dvs 20% din teritoriul Romaniei e implicat direct in problema ucraineana.
    Ma declar placut surprinsa de barbatia dumneavostra, de felul in care TRAGETI concluziile dupa acelasi calapod ca un adevarat propagandist.

    Intr-adevar dpv de vedere geostrategic Polonia tinde sa egaleze turCIA, datorita RUSIEI, insa nu va gazdui baze permanente NATO decat bazele proprii NATO eventual inchiriate.
    Si permanentul are limitele sale!
    Ma distreaza totusi fricile americanilor cum ca Romania sa NU atace, cumva, de capul ei, singurica!, TRANSNISTRIA, care imi amintesc de avertismentele repetate ale USA adresate Romaniei lui ILiescu KGB, UNICA proaspata semnatara a acordului cu URSS, referitoare la neinterventia in razboiul TRANSNISTREAN.
    (because 13-14iunie 1990, mie-mie frica, mi-e frica sa dorm singurica/ Somn usor, F.M.I.&UE&NATO vegheaza pentru tine!
    Adevarul simplu al Romaniei pare ascuns de cunostinta USA. datorita activitatii unora care cred ca noi nu-i stim – adica, pe ei!
    Romania exista datorita Rusiei/ Romania exista din cauza Rusiei?
    … iar Rep.Moldova nu poate dinou sa renunte la ceea ce nu exista, incluzand Regiunea Odesa inintegrum care ar trebui sa intereseze Romania in cel mai inalt GRAD.
    (Pomania e zero din cauza “analistilor” ca…& Dungaciu, NauM-Ponta… si al sudistilor care detin statul,
    ea nu poate deveni vreodata POLONIA!
    insa, poate face jocul Poloniei si gasi in Polonia un aliat interesat sa v-o dea peste bot!
    (o veti primi peste bot jidanilor, mai devreme or mai tarziu – cu concursul nostru nemijlocit si viteza americana. Deoarece americanii nu au uitat nicio secunda cine a dat bo!mba atomica lui Stalin!

    • Claritatea si cursivitatea comentariului dvs imi aduc aminte de un @Horvath de pe alt blog. Trebuia sa fie si cineva cu umor pe aici.

  24. Ma simt incurajat sa vad atat de multa forta argumentativa, aici, in mijlocul profesionistilor in ale geopoliticii de pe Contributors, cum ca, in esenta, „NATO, strong!, Russia – weak!” Parca simt cum se scurge rapid nisipul din clepsidra, pana la colapsul lui Putin. Mai e putzin…

    E o emotie aparte, triplata de speranta si de incredere, simlara cu starea de spirit din anii 70-80, dupa ascultarea unui pamflet-scuipat devastator al Europei Libere (sectia romana) impotriva lui Ceausescu.

    Iar cand domnul (neaparat, „domnul”) Rasmussen vine la Bucuresti si ne asigura ca art.5 e ok, ca muschii NATO au steroizi si ca ne vor apara impotriva lui Dostoievski si Esenin, dorm si mai linistit, stiind ca NATO „vegheaza pentru tine”. Imi place cand ceva atat de evicent (NATO – Rambo, Rusia – capra cu 3 iezi) trebuie neaparat reiterat si asigurat, cu inalti demnitari care se urca in avion, ca sa vina la tine si sa iti spuna asta, desi sunt atat de ocupati. Ba, unul vine maine ca sa faca exact acelasi lucru, luptandu-se cu numai putin de 6 fusuri orare.

    Din fericire, luciditatea nu e nici ea departe. Cateva linkuri mai la dreapta, si imediat ajungi aici http://www.dw.de/spiegel-nato-unprepared-if-russia-moved-into-baltic-members/a-17643795 , unde se spune cu totul altceva: ca nu sunt resurse de aparare si ca cea mai buna aparare impotriva unui Blitzkrieg putininan gen Crimeea sta in citirea astrelor si rugaciuni. Si ca, de-aia trebuie sa iesi in public sa dai asigurari la lume.

    Imi amintesc de un documentar pe Discovery, despre Batalia Angliei, in 1940. Aviatia lui Goering bombarda Londra, cu precizie si sistema, iar locuitorii ei erau in adaposturi, infricosati. Un veteran de razboi englez marturisea ca apararea anti-aeriana britanica era un dezastru tehnologic, doar niste tunuri care aruncau obuze la intamplare, fara sisteme de ochire, fara mobilitate, cu eficienta de doborare aproape de zero. „Dar – spunea veteranul – noi continuam sa tragem obuz dup obuz, fiindca stiam ca zgomotul continuu, puternic si amplificat al antiaerienei noastre le dadea speranta si fortifica moralul londonezilor ascunsi in adaposturi.”

    • Cum adica un blitzkrieg putinian in Crimeea? Pai n-a fost peninsula eliberata de populatia prorusa care singura si nesilita de nimeni si-a declarat independenta si apoi dorinta de a se uni cu Rusia? Cat despre rezultatul altui „bliitz krieg putinian”, eu in locul dvs. n-asi insista: vad ca n-au reusit sa reziste nici pana la Mariupol ca sa nu mai vorbim de ce-au patit la Odesa. Sigur, va puteti consola ca nici germanii n-au ocupat Londra, desi cum spuneti era prost aparata. Da’ macar pana la Dunkerque tot au ajuns!

  25. Mi se pare ca sunteti printre putinii care vedeti corect situatia si perspectivele! Bravo!…si apoi liniile de urmat pt viitor sunt trasate,de Dvs.,cu abilitate si inteligenta!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro