joi, martie 28, 2024

Ucraina – trei capcane serioase şi dilema soluţiei NATO

Agenda publică la nivel global este din ce în ce mai ocupată de mobilizarea trupelor ruse la graniţa cu Ucraina, de cererea acestui stat de a adera la NATO, de reacţia statelor occidentale la încercarea Federaţiei ruse de a relua un conflict despre care s-a crezut multă vreme că poate fi rezolvat cu ajutorul mecanismelor de mediere internaţională. Principala întrebare a momentului este ce anume doreşte Putin în relaţia cu Ucraina şi cum se va poziţiona în viitor faţă de reacţia comunităţii internaţionale. Ȋn general, Putin a fost imprevizibil în ceea ce priveşte intervenţia în Ucraina care a dus la alipirea Crimeii, implicarea în conflictul din Siria, reforma constituţională din propria sa ţară, revoltele din Belarus sau rolul jucat în conflictul dintre Armenia şi Azerbaidjan în legătură cu enclava Nagorno – Karabah. Implicarea Federaţiei ruse în toate aceste evenimente nu urmează un pattern raţional, cel puţin pentru observatorul occidental, obişnuit să aplice o grilă de analiză care să permită o interpretare coerentă. Acţiunile lui Putin par ilogice din această perspectivă dar capătă o logică dacă sunt examinate acordând atenţie tuturor circumstanţelor, precum şi modului său de gândire.

Actuala situaţie de la graniţa Ucrainei cu Federaţia rusă nu poate fi înţeleasă aplicând cheia de interpretare geopolitică potrivit căreia Putin testează capacitatea de reacţie a noii administraţii Biden. Acesta este un efect secundar, deloc de neglijat desigur. O altă interpretare intens vehiculată este aceea potrivit căreia Putin testează unitatea occidentală, căutând o breşă. Nici această interpretare nu este integral greşită dar respectiva breşă a fost deja creată în relaţia cu Ucraina şi poate fi folosită în prezent pentru mai multe scopuri ale Federaţiei ruse.

Care sunt intenţiile lui Putin referitor la Ucraina în acest moment şi cum se poate acţiona pentru ca eventuale intenţii conflictuale să nu poată fi puse în aplicare?

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să ne raportăm la instrumentele agreate de Federaţia rusă pentru a rezolva situaţia din Ucraina – o situaţie pe care tot Federaţia rusă a creat-o şi o menţine artificial, precum şi la felul în care Federaţia rusă îşi proiectează la modul ideal relaţia sa cu Ucraina.

Singurele instrumente internaţionale cu privire la Ucraina în care Federaţia rusă şi comunitatea internaţională sunt angrenate deopotrivă sunt Acordurile de la Minsk. Cum aceste Acorduri presupun mai multe modalităţi de punere în aplicare care încă nu s-au consumat, este necesar să analizăm în primul rând momentul la care ne aflăm în prezent şi să corelăm această analiză cu felul în care Federaţia rusă se raportează la Ucraina. Interesul Federaţiei ruse este ca Ucraina să existe în continuare în actuala formulă teritorială dar să fie acordată o largă autonomie pentru regiunile din est care de facto nu mai sunt conduse de Kiev. Federaţia rusă nu doreşte şi nu a dorit niciodată un conflict deschis cu Ucraina şi nici alipirea unor noi regiuni. Obiectivul unei largi autonomii acordate Doneţk şi Lugansk a fost afirmat constant din momentul începerii discuţiilor în formatul Normandia şi este probabil singurul obiectiv constant al Federaţiei ruse afirmat public în acest moment în relaţia cu Ucraina.

Ce înseamnă teritoriul care nu este sub controlul guvernului de la Kiev? În general, se crede că este vorba de o suprapunere teritorială cu unităţile administrative ale Ucrainei. De fapt, o asemenea suprapunere este doar teoretică. Primul Acord de la Minsk vorbeşte de “anumite zone din regiunile Doneţk şi Lugansk” (acronim ORDLO) unde vor fi organizate alegeri şi va exista un statut special. Cât de întinsă este ORDLO, când vor avea loc alegeri şi pentru ce fel de organisme, ce fel de “statut special” va avea ORDLO reprezintă tot atâtea întrebări deschise. Federaţia rusă doreşte intensificarea procesului care va duce la formularea unor răspunsuri la aceste întrebări. De ce o face acum şi nu a făcut-o mai devreme?

Federaţia rusă a realizat că există o slăbiciune a Preşedintelui Zelenski care poate fi exploatată din plin: faptul că acesta a fost ales pe baza unei agende politice care presupune încetarea conflictului. Din această perspectivă, contează mai puţin concesiile ce vor fi făcute şi mai mult rezultatul pe care Zelenski îl doreşte. Ucraina a agreat în iulie 2020 un acord intitulat Măsuri Suplimentare pentru Întărirea Încetării Focului. Potrivit acestui acord, forţele paramilitare ruse din ORDLO au acelaşi statut cu cel al forţelor militare ucrainene şi este instituit un mecanism de interacţiune între militarii ucraineni şi paramilitarii ruşi. Aceştia din urmă au dreptul de a interveni pentru a răspunde încercărilor de a nu respecta încetarea focului, iar Federaţia rusă este exceptată de la orice posibilă responsabilitate privind violarea încetării focului. Artizanul acestui acord este Andrei Yermak, şef al Administraţiei Prezidenţiale a Federaţiei ruse. A se remarca faptul că nu este vorba de un acord asumat de diplomaţia rusă în formatul Normandia, ceea ce în mod evident slăbeşte poziţia Ucrainei în acest format: Federaţia rusă poate spune oricând partenerilor occidentali că Ucraina este dispusă la concesii mult mai mari în relaţia directă, ceea ce ar demonstra utilitatea redusă a formatului Normandia. Ucraina a agreat Măsurile deoarece Zelenski dorea cu orice preţ să demonstreze că procesul de pace continuă. Această ambiţie a fost abil speculată de Federaţia rusă în avantajul său. Ucraina a realizat prea târziu greşeala făcută şi în septembrie 2020 s-a retras din acest acord dar fără să-l denunţe formal.

Pe plan strategic, Federaţia rusă şi-a creat un avantaj din episodul formulării şi impunerii Măsurilor, iar aliaţii occidentali nu au realizat la vremea respectivă acest aspect – ori nu au dorit să observe, pentru a nu îngreuna şi mai mult situaţia Ucrainei.

Retragerea Ucrainei din aceste Măsuri a făcut ca renunţarea la încetarea focului operată de Federaţia rusă în februarie 2020 să fie prezentată ca fiind un gest legitim. Mărul discordiei din acest moment îl reprezintă exact calificarea actualei situaţii: ne aflăm în prezenţa unei încălcări a focului denunţată de Ucraina şi Federaţia rusă la momente diferite. Ucraina a realizat prea târziu capcana (prima în această succesiune) care i-a fost întinsă prin aceste Măsuri: încălcarea focului nu era un pas în direcţia păcii, ci reprezintă suma concesiilor pe care Feceraţia Rusă era şi este dispusă să le ofere în decursul traiectoriei ORDLO în direcţia autonomiei.

Singurul instrument concret al acordurilor de la Minsk în momentul în care Federaţia rusă a demonstrat că nu mai respectă încetarea focului a fost convocarea Grupului de Contact Minsk al OSCE. Diplomaţia ucraineană a adoptat de mai multă vreme poziţia sa faţă de Acorduri: Minsk 1 şi Minsk 2 trebuie privite ca un tot unitar, componenta politică (acordarea autonomiei ORDLO) nu este de acceptat dar implementarea acestei componente ar trebui să aibă loc doar în urma discuţiilor între Moscova şi Kiev, fără implicarea autorităţilor ORDLO pro-ruse. Diplomaţii occidentali au achiesat la această poziţie: ambasadorul elveţian Heidi Grau. moderator din partea Grupului de Contact Minsk, a afirmat că această poziţie a Ucrainei este singura interpretare corectă a Acordurilor. Federaţia rusă a intervenit prin autorităţile ORDLO (nu direct, pentru a nu se considera că subminează Acordurile de la Minsk) care au propus o nouă reuniune în format internaţional la Minsk pentru a agrea o interpretare unitară a Acordurilor. Acceptarea unei asemenea propuneri ar face ca autorităţile ORDLO să fie recunoscute ca partener legitim de discuţii de către statele occidentale – ceea ce ar însemna un pas important în direcţia dobândirii autonomiei. Poziţia autorităţilor ORDLO este acum dublată de masările de trupe ruse la graniţa Ucrainei. Obiectivul Federaţiei ruse este convocarea acestei reuniuni. Nu s-a realizat pe deplin cât de nociv ar fi nu numai pentru statutul Ucrainei dar şi pentru securitatea regională convocarea unei asemenea reuniuni. Dovada este că mulţi analişti de bună credinţă occidentali încep să vehiculeze această idee care este integral în folosul Moscovei. Chiar şi Preşedintele Zelenski a căzut în această capcană (a doua în această succesiune), vorbind intens în ultima vreme de necesitatea unui nou summit în formatul Normandia.

După ce Federaţia rusă a întins abil capcana unui reuniuni internaţionale pentru a rezolva o problemă pe care chiar Federaţia rusă a creat-o şi după ce ceilalţi actori au căzut în această capcană, mult mai uşor decât s-ar fi crezut, tot Federaţia rusă a venit cu soluţia: orice reuniune nu poate avea loc decât după ce Ucraina îşi va modifica propria Constituţie în sensul acordării autonomiei pentru ORDLO.

Federaţia rusă a acţionat astfel extrem de abil: a lansat o soluţie care este în avantajul său dar a lăsat senzaţia că această soluţie este în avantajul partenerilor occidentali şi a Ucrainei, după care s-a comportat ca şi cum aceştia ar fi lansat respectiva soluţie! Mai mult, a început să pună condiţii pentru ca această soluţie să poată fi aplicată!

Pe data de 30 martie Putin, Merkel şi Macron au avut o video – conferinţă pe mai multe teme ale agendei internaţionale, inclusiv legat de intensificarea conflictului din Ucraina (pe care Putin l-a calificat drept “intern”, în timp ce Franţa şi Grermania nu au adăugat această precizare). Această convorbire a fost prezentată ca o urmare a summit-ului în format Normandia din decembrie 2019, deşi Ucraina nu a participat. Este interesant cum a fost reflectată reuniunea în comunicatele oficiale: Federaţia rusă a insistat pe problema ucraineană, Germania şi Franţa au menţionat Ucraina laolaltă cu celelalte subiecte de discuţie. Este de la sine înţeles de ce Federaţia rusă a insistat pe faptul că s-a discutat problema Ucrainei: pentru a sublinia că Ucraina este parte a formatului Normandia doar atunci când Franţa, Germania şi Federaţia rusă doresc să o invite, nu în orice ocazie. Din nou, Federaţia rusă a întins o capcană (a treia în această succesiune) partenerilor occidentali care nu au menţionat expres că reuniunea respectivă nu a fost în formatul Normandia (fără a realiza cât de importantă ar fi fost precizarea) şi că Ucraina este invitată să îşi prezinte punctul de vedere ulterior.

Federaţia rusă a mai raportat un succes prin această reuniune: problema Ucrainei a fost discutată la pachet cu alte probleme. Astfel, Federaţia rusă poate exercita un control mai eficient asupra abordării situaţiei din Libia şi din Siria în legătură cu care partenerii occidentali doresc de asemenea concesii.

Analizând atent reuniunea din 30 martie, se poate anticipa că Federaţia rusă va continua acest mod de abordare a situaţiei din Ucraina. Pe măsură ce proiectul Nord Stream 2 prinde contur, Federaţia rusă va adăuga această problemă pe agenda discuţiilor cu puterile occidentale. Astfel, poziţia Federaţiei ruse în formatul Normandia va fi din ce în ce mai puternică, iar Franţa şi Germania vor avea o marjă din ce în ce mai îngustă de acţiune. Să presupunem că, realizând capacitatea lor mai redusă de reacţie în acest format, Franţa şi Germania vor dori să-l extindă prin invitarea SUA. Ar fi o situaţie win – win pentru Moscova: dacă SUA se vor alătura formatului Normandia, Putin va putea spune că discută doar de la egal la egal cu SUA, nu numai el în calitate de şef de stat dar şi liderii ORDLO care ar căpăta o legitimitate la care nici nu ar fi sperat. Dacă SUA nu se alătură acestui format, partenerii occidentali vor avea o poziţie din ce în ce mai slăbită. În orice ipoteză, avocaţi energici ai Ucrainei în acest format nu vor mai exista. Putin este cel care extinde sau reduce formatul Normandia în prezent, iar această realitate, dacă nu este recunoscută, va duce la întreţinerea unor iluzii perfect inutile care nu ajută la rezolvarea complicatului dosar ucrainean.

Singura soluţie pentru a ieşi din aceste multiple capcane puse de Federaţia rusă care subminează baza procesului de pace în estul Ucrainei este aplicarea integrală a Acordurilor de la Minsk. Este ceea ce Preşedintele Zelenski a încercat să evite anul trecut dar nu a reuşit.

Ajungând la abordarea potrivit căreia dintre toate relele posibile acest rău este cel mai mic, Franţa şi Germania au informat oficial Ucraina că doresc aplicarea integrală a Acordurilor de la Minsk, fără a menţiona nimic legat de respectarea acordurilor de încetare a focului. Spre surprinderea Franţei, Germaniei şi a Ucrainei, această informare care se dorea a fi ultra-confidenţială a fost publicată în Federaţia rusă. Un alt semn că Putin nu pierde nicio ocazie pentru a arăta slăbiciunea partenerilor occidentali în dosarul ucrainean. Din această informare rezultă de asemenea că Franţa şi Germania nu doresc niciun summit în formatul Normandia până când Ucraina nu va da un semnal în vederea aplicării Acordurilor de la Minsk. O poziţie care convine Federaţiei ruse ce se află într-o altă situaţie de tip win – win: ori se organizează un astfel de summit dar în prealabil este asigurată autonomia ORDLO şi la summit participă şi autorităţile ORDLO, ori nu se organizează niciun summit şi se acceptă situaţia status – quo de pe linia frontului, iar Preşedintele Zelenski nu îşi poate îndeplini obiectivul de a aduce pacea în Ucraina.

Realizând fără îndoială situaţia extrem de dificilă în care se află în acest moment, Ucraina a încercat să joace ultimul as din mânecă: a cerut aderarea la NATO printr-o procedură accelerată. Cererea nu a avut decât efectul de a intensifica exerciţiile militare ruse la graniţa cu Ucraina. Până în prezent, nici un stat membru NATO nu s-a pronunţat în favoarea acestei cereri. Reacţia Federaţiei ruse a fost exprimată de purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dimitri Peskov, care a declarat că pentru câteva milioane de cetăţeni ai Ucrainei (cei din ORDLO, desigur), apartenenţa la NATO ar fi complet inacceptabilă. Poziţia este foarte interesantă: nu (doar) Federaţia rusă ar fi deranjată de apartenenţa Ucrainei la NATO dar Ucraina trebuie mai întâi să-şi întrebe proprii cetăţeni dacă doresc acest lucru.

NATO nu a reacţionat decât prin trimiterea lui Stuart Peach, director al Comitetului Militar şi consilier al Secretarului General în Ucraina în perioada 6 – 7 aprilie. Declaraţii generale dar niciun semn concret de sprijin eventual al NATO pentru Ucraina în eventualitatea unui conflict cu Federaţia rusă.

Având această panoramă a situaţiei de fapt, este mai uşor de anticipat care vor fi mişcările Federaţiei ruse. Doar perspectiva de aderare la NATO a Ucrainei ar face ca Federaţia rusă să nu fie într-o situaţie de tip win – win în raport cu Ucraina. În formatul Normandia, puţin probabil ca partenerii occidentali să susţină această iniţiativă, datorită nevoii de a avea spijinul Federaţiei ruse pe alte dosare cel puţin la fel de importante ca şi Ucraina. SUA este singurul actor internaţional care poate înclina balanţa în care se află Ucraina în favoarea Occidentului. Va trece Preşedintele Biden la fapte sau se va rezuma să afirme că Putin este “un criminal”?

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. Nu exista o intenție de pace a Rusiei și nu a existat niciodată
    Imperiul Rusia a fost menținut și crescut prin violenta și război
    Asta e regula existentei Rusiei
    Începând cu Cecenia, continuând cu Georgia, Ucraina și mai recent Armenia
    Siria și Libia sunt exerciții de imagine pt promovarea armamentului rusesc, exerciții probabil plătite de cineva

    Pt cine a uitat
    Asediul și căderea nodului Debalteve in Ucraina
    Rușii prin mincinosu conducător a spus ca ar fi bine sa se oprească armele și sa aibă loc o retragere a trupelor ca sa poată ei ataca si cuceri nodul Debalteve

    Sau înainte de WW 2 dorința de pace a lui stalin era foarte mare
    rușii aveau 19.000 de tancuri
    Nemții vreo 3.500

    Alea 19.000 de tancuri erau pt defilare pt pace

    Norok ca noi cu armata noastră stam bine
    Avem producție buna de generali
    Nu contează inzestrarea, contează pregătirea politica de lupta
    In rest conducerea armatei așteaptă ordinu rușilor sa ne dam pantalonii jos
    Ca in 40

    Istoria este ciclică
    Cum scria N. Bălcescu: cine nu-și cunoaște istoria nu-și cunoaște neamul
    Așa putem sa repetam maretele realizări din 1878. – cedarea sudului Basarabiei la ruși
    Poziția copilului in 1940
    Etc etc

    • Desigur sunt de acord cu ,citez :

      ” Imperiul Rusia a fost menținut și crescut prin violenta și război
      Asta e regula existentei Rusiei ”

      Ceea ce ar trebui spus, daca am fi impartiali si rationali (si nu bantuiti de porniri patimase ) este ca TOATE imperiile, pornind de la imperiul Roman,Britanic,Otoman, Japonez, Spaniol, American au fost construite prin violenta si razboi combinate cu diverse malversatiuni ( malversatiuni in care a excelat Imperiul Britanic de ex. ca nu degeaba i se spunea Perfidul Albion ) .
      Nu cred ca poate cineva sa afirme ca teritoriile ocupate de respectivele imperii au fost cedate de bunavoie de locuitorii lor la cererea politicoasa a respectivelor tari.
      Daca ar face-o ,s-ar face de rusine.

      E cazul sa amintim cum a ajuns Hong Kong teritoriu controlat 99 de ani de Imperiul Britanic ,de ex.?

      In legatura cu Imperiu American va sfatuiesc sa cititi cartea lui Sidney Lens intitulata :

      -The Forging of the American Empire – din care am sa citez un fragment din partea de prezentare :

      „This is the story of a nation—the United States—that has conducted more than 160 wars and other military ventures while insisting it loves peace.

      In the process, the US has forged a world empire while maintaining its innocence of imperialistic designs. From Mexico to Lebanon, from China to the Dominican Republic, from Nicaragua to Vietnam, ( Irak si Siria in zilele noastre ) the US has intervened regularly in the affairs of other nations.

      Yet the myth that Americans are benevolent, peace-loving people who will fight only to defend the rights of others lingers on. Excesses and cruelties, though sometimes admitted, usually are regarded as momentary aberrations.

      In this comprehensive history of American imperialism, Sidney Lens punctures the myth once and for all by showing how the US, from the time it gained its own independence, has used every available means—political, economic, and military—to dominate other peoples. ”
      Cumparati-o si cititi-o !

      Pe de alta parte pot sa inteleg atitudinea de pornire,de ura, fata de o putere care iti sta in coaste.
      Este un fenomen general care se manifesta la populatii care au crescut la / in umbra Marilor Imperii.
      Vezi cata lume in America Latina ii uraste pe americani de exemplu.

      • Evident ca toate imperiile au fost contruite si pe o componenta de forta; asta diferentiaza un „pumn”de natiuni administrate eficient si care au avut ca rezultat implicit constructia unor imperii.

        Dar orice componenta a unui imperiu are 2 dimensiuni: cea cantitativa si cea calitativa; cu alte cuvinte Imperii de categoria 1 (British Empire, French Empire, Roman Empire, USA Empire, Japanese Empire) si cele de categoria 2 (Russian Empire, Chinese Empire, Persian Empire, Mongol Empire, etc…). Restul tarilor mici nu au ce face decat sa se alieze unora sau altora, personal sustin USA Empire in detrimentul Russian Empire datoria calitatii net superioare a aplicatii puterii si influentei. Deasemenea din considerente istorice legate de ce s-a intamplat cu provinciile romanesti de fiecare data cand am ajuns sub influenta Russian Empire.

        Legat de cat de mult ii urasc cei din America de Sud pe US ma intreb oare de ce tot in US emigreaza si de ce nu in Venezuela sau Rusia?…ipocrizia e mare dar face parte din natura umana. Cand milioane de sud-americani o sa emigreze in Rusia sau Venezuela => atunci o sa cred ca „urasc” pe US. Ah, ca ii invidiaza e altceva, dar asta tine de diferente majore de mentalitate si cultura (in special a muncii si a implicarii serioase in guvernarea unui stat), practic cultura nord-american care are la origine mentalitatea fondatorilor vs cultura sud-american atat de aproape de cultura balcanica a „Doreilor”si „Dacilor Liberi”.

        • Definitia standard pentru imperialism:

          -Imperialism is a policy or ideology of extending the rule over peoples and other countries, for extending political and economic access, power and control, often through employing hard power, especially military force, but also soft power -.

          Daca ne dam silinta putem inventa tot felul de subterfugii prin care sa incercam sa minimizam ( defavorizam ) sau,dimpotriva, sa maximizam ( avantajam ) urmarile unei politici imperialiste in conformitate cu acceptabilitatile personale
          ( ex. impartirea pe categorii a imperiilor )

          Personal nu agreez nici fel de imperialism ,indiferent daca se manifesta sub forma unui pumn de fier intr-o manusa de catifea ( varianta soft ) sau intr-o manusa de piele ( varianta hard ) deoarece scopul este acelasi ( v.definitia de mai sus )

          Poate ar fi bine de mentionat ca forma de organizare sociala si gradul de civilizatie al unei natii nu ar trebui neaparat contrapuse comportamentului ei de tip imperialist,asta ca sa fim bineintelesi.

  2. Teza autorului( cum că Rusia nu doreşte dezmembrarea Ucrainei) mi se pare insuficientă. Când a avut interes, Rusia a ocupat Crimeea fără să întrebe pe nimeni, de ce ar ţine seama acum de părerile Occidentului asupra situaţiei din Ucraina? De aceea cred că pentru Rusia Ucraina este doar un măr otrăvit care să accentueze divergenţele dintre SUA+UK pe de o parte şi Germania+Franţa pe de altă parte. Adică Rusia este deja în război cu Occidentul şi aplică metoda „divide et impera”.
    Dacă de Germania şi Franţa Rusia nu are nicio teamă fiind într-un fel de cârdăşie politico-economică referitoare nu numai la Estul Europei( unde Germania şi Franţa au cedat pe rând în favoarea Rusiei Georgia, Moldova şi Ucraina, plus tratatele Minsk I şi II favorabile Rusiei, etc), ba chiar clocesc o Uniune Euro-Asiatică de la Lisabona la Vladovostok cu puternic scop antiamerican, nu acelaşi lucru se întâmplă cu relaţia Rusia vs SUA+UK+NATO. Rusia poate vorbi de la egal la egal cu Europa( pe care din când în când îşi permite să o umilească…), dar nu poate vorbi de la egal la egal cu SUA….
    Astfel încât situaţia din Ucraina trebuie „citită” altfel, şi anume agitaţia din zonă este provocată de duritatea mesajului administraţiei Biden pentru sprijinirea Ucrainei. Acesta este motivul pentru care Rusia masează trupe iar Ucraina cere intrarea în NATO.
    Rămâne problema „Europei noastre” care va trebui să aleagă: ori alături de SUA+UK+NATO, ori alături de Rusia( direct sau indirect). Spun aici că SUA+UK nu vor permite NICIODATĂ marea joncţiune Germania-Rusia în Est.
    Pusă astfel problema, SUA+UK vor căuta aliaţi în zonă, alţii decât Germania şi Franţa. În definitiv, Germania şi Franţa sunt doar puteri economice, politic şi militar nu prea au vreo mare relevanţă, deşi îşi arogă hegemonia UE pe care nu le-a dat-o nimeni…..
    Vreau să spun că în curând relevanţa unor state ca Polonia şi România va creşte pe Frontul de Est. Fiindcă o alianţă SUA+UK+NATO+Polonia+România+Ucraina va forţa Rusia la modul propriu să înceteze politica ei agresivă. Rusia nu ştie decât de frică, iar bâta arătată este mare şi puternică.

    • „SUA+UK” nu-s in masura sa „permita” sau sa „nu permita” ceva Europei. Delatfel, europenii s-au cam saturat de aceste obraznicii si dictate venite din partea americanilor, de razboaiele lor din zona care creeaza probleme tot Europei!

    • Acelas lucru cred si eu. Si mai cred ca singurul ac de cojocul acestui urs inrait este ceea ce a functionat cu bune rezultate pana acum: un set de sanctiuni drastice impuse de Occident care sa puna economia ruseasca pe butuci. Prima masura logica: sistarea lucrarilor la Nord2.
      Cu Rusia nu poti avea negocieri de natura rationala. Sistezi orice negociere si opresti importurile de gaze, petrol si orice alte bunuri rusesti. Trebuie pur si simplu izolati de restul lumii si lasati sa fiarba in zeama proprie. Sa-si exerseze inteligenta, tactica si strategia intre ei, la Kremlin.

    • Da, cam așa se văd lucrurile dacă ”ne gîndim ” și la ROMÂNIA. Dincolo de excelenta analiză ”ad factum ”a d-lui CARP ,s-ar părea că intenția dumnealui este tocmai să și testeze publicul românesc la posibilele implicații ,directe sau indirecte , asupra RO. Mai mult : găsesc că e FB ! Implicațiile /complicațiile există,circulă într-un anumit mod vizibil/invizibil si pot pricinui mari daune. Raportul RUSIA – ROMÂNIA via BASARABIA circumscrie tot mai intens O SFERĂ DE INTERSESE ce nu pot fi elucidate exterior nouă. Ar și fi ,place sau nu unora, un DEZASTRU . Firul ghemului ce se rulează/derulează ne conține, ba chiar trece si de o parte și de alta a …PARALELEI 45.

  3. Mexicul parte a Federatiei Ruse sau Ucraina in NATO cam tot aia :))
    Nu cred ca exista solutia NATO pentru Ucraina, doar daca intra in NATO si Rusia, altfel nu.
    Am mai vazut ideea promovata asta sub forma unei „lovituri de maestru a lui Biden”, la domnul Naumescu. Am spus si acolo spun si aici: articolul 5 al tratatului de alianta ar deveni o poveste daca Ucraina ar intra in NATO. NATO sau SUA nu pot apara Ucraina de ea insasi sau de Rusia si nu pot interveni intr-un conflict armat intre cele doua tari. Asta ar duce direct la razboi, in opinia mea. Strategia Rusiei e simpla si (vad ca) functionala: ocupa o bucata a tarii respective, o federalizeaza si pe urma bucata aia se va opune oricarei tentative de evadare de pe orbita Moscovei.
    Aderarea Ucrainei la NATO e o poveste.

    • @Vali,
      „Nu cred ca exista solutia NATO pentru Ucraina, doar daca intra in NATO si Rusia”.
      Exact, dealtfel, asta este telul final. O structura omogena care sa includa o mare diversitate, totul. Numai aceasta solutie va putea contracara puterea emergenta care ia dimensiunile unui gigant, China. Numai ca acest proces nu se poate realiza printr-o singura mutare, ia timp si necesita amendamente esentiale in filozofia actuala a diferitelor entitati.
      Rusia, foarte probabil ca nu va mai exista in viitor decat daca va fi parte integranta a NATO.
      Si apoi, este de mirare ca o natiune care s-a ridicat de la suprafata Pamantului, a putut vedea mai bine Omenirea ca un tot gazduit de aceeasi casa ospitaliera – Terra – si nu intelege ca, pentru a fi fericit, trebuie sa traiesti intr-o perfecta armonie cu ceilalti co-locatari.
      Asta este viitorul Omenirii, impreuna, pentru cucerirea Spatiului Cosmic. Luptandu-ne aici, intre noi, nu vom reusi niciodata realizarea acestui suprem scop al Umanitatii. Tot ce vom „reusi” este sa ne asiguram, reciproc, disparitia.

  4. Trupe rusesti sunt mutate la granita cu Ucraina . Doamna Merkel cere oprirea aducerii acestor trupe la granita , dar in acelasi timp impune sanctiunii Rusiei . Administratia Biden decide sa sprijine militar Ucraina . Presedintele Ucrainei solicita acceptul intrarii Ucrainei in NATO. SUA anunta aducerea in Marea Neagra a unor capacitati militare . Asta este tot ce se vede , tot ceea ce stim ,la modul direct .Cum va arata viitorul imediat ? Este evident ca nici UE nici SUA nu isi pot permite vreo invazie in Rusia . Este evident ca Rusia incearca sa isi creeze un spatiu de protectie la granitele ei actuale , asa numitele cetateti de granita . Nu are nici forta militara, nici cea economica si nici nu are un numar urias de cetateni spre as proiecta o lovitura asupra UE sau SUA. Economic -Nord Stream 2 va fi terminat .Militar si economic SUA are nevoie de a proteja Ucraina , dar aparitia noului Nord Stream 2 elimina din ecuatie reteaua de transport gaze din Rusia – Ucraina – UE. Jocul economic al UE si al Germaniei este una , iar jocul militar este alta .Vizibil ,doar Rusia , China si SUA arata lumii o mare forta militara . Germania si Franta nu aduc in discutie acest lucru (cine crede ca forta militara nu exista se inseala ) . Miza europeana este cea data de bunastare , ca parte a acceptului de democratie, fara a se aduce in fata – ciinii razboiului – .SUA nu mai poate contracara deciziile UE , cele economice , mai degraba , asa cum noua administratie SUA , prin vocea lui Biden a aratat , va incerca formarea , la nivel global , a unor aliante ce vor inconjura si RUSIA si CHINA .Daca vedem harta vedem si cine vor fi cei care vor face parte din noua alianta extinsa a SUA. Sa nu uitam PIB-ul celor ce vor face parte din noile aliante militare , el ajunge undeva spre 70 de procente . De fapt deja papa Francisc ne arata nevoia imediata a construrii unor noi organizatii cu putere decizionala la nivel global . De aici incolo , mai este doar un pas spre globalizarea totala a omenirii .Pina si China si Rusia vor trebui sa accepte .

  5. Rusia a jucat mereu in istorie mereu la doua capete iar dorinta de refacere a influentei economice si miltare in fostele republici sovietice este mare. Putin doreste de fapt anexarea Ucrainei, precum Crimeea iar de cererile marilor puteri europene nu ii pasa. Conflictul se va transa direct intre F.Rusa si Ucraina, stat creat de Stalin. Celelalte tari nu vor intra in acest conflict si vor emite sanctiuni. Nici de aceste sanctiuni nu ii pasa noului tar, dovada cum i-a primit recent pe oficialii din UE si cum a expulzat doi diplomati si cum a ras de J.Biden.

  6. Un articol mult mai logic articulat care explica ,mult mai credibil,situatia in care se afla atat relatia dintre actantii principali,Rusia si Ucraina cat si pozitia celorlalti participanti fata de evenimentele din Donbas si Lugansk in comparatie cu alte articole pe aceeasi tema aparute in ultima vreme pe aceasta platforma.

    Jocurile politice si de forta in zona sunt ,pe de o parte, rezultat ar dorintei Rusiei de a mentine Ucraina in afara NATO,fapt care ar conduce la prezenta imediata a SUA la granita Federatiei Ruse,lucru de neacceptat pentru ea iar,pe de alta parte, dorinta vestului ( nu in totalitate ) in frunte cu America de a pune presiune pe Putin in vederea slabirii pozitiei sale interne si a saparii la temelia societatii rusesti.

    Simplificat asa se vad lucrurile oricat am incerca sa ne ascundem pe dupa deget si oricat ar place asta, sau nu, unora sau altora. Unii il mai numesc si noul razboi rece Rusia – Occident.

    Vom vedea pana unde vor merge lucrurile .Sa speram ca nu pana la solutia „finala ” care ar afecta,inevitabil,mult mai multa lume.

  7. „…o alianţă SUA+UK+NATO+Polonia+România+Ucraina va forţa Rusia la modul propriu să înceteze politica ei agresivă”

    Nu văd de ce Polonia și România ar forma o alianță cu Ucraina fără ca acestea să pună condiții cu privire la respectarea drepturilor cetățenilor etnici polonezi și români de pe teritoriile celor două state, ocupate de Ucraina cu ajutorul armatei sovietice. Or, Ucraina nu poate face asta fără a acorda o largă autonomie etnicilor ruși, ceea ce nu acceptă.

    Prin urmare, aderarea Ucrainei la NATO, ori o alianță cu Polonia, Ungaria și România sunt puțin probabile în viitorul previzibil. Mai ales că Ucraina alunecă tot mai vizibil într-un naționalism rigid.

    • Toată lumea joacă la două-trei capete(…). Chiar credeţi că Ucraina, dacă ar fi ameninţată de Polonia, România, etc să le dea teritoriile înapoi, n-ar fugi din nou în braţele maicii Rasii? De ce tac Polonia şi România( doar Hungaria mai latră când şi când) referitor la Ucraina? Fiindcă vor să se poziţioneze cumva ŞI între SUA+NATO ŞI UE. Numai că mai devreme sau mai târziu toată lumea va trebui să se decidă. Germania, idem, vrea joncţiunea cu Rusia mai mult decât o alianţă cu SUA+UK visând la „spaţiul vital”. Revenind la România şi ea şi-a prioritizat interesele pe Frontul de Est, şi anume:
      1) rezolvarea situaţiei din Transnistria( care depinde geostrategic de triunghiul Rusia-Europa-SUA)
      2) apoi atragerea decisivă a Moldovei de partea României, eventual o mare Unire
      3) apoi rezolvarea problemei Bugeacului( eventual un troc cu Ucraina Transnistria pentru Bugeac
      4) apoi problema Bucovinei de Nord( din nenorocire, cam iluzorie deocamdată)
      Adică România are mari interese în Est şi trebuie, ca părere, să iasă la joc, cel puţin diplomatic.

      • As fi curios sa stiu de unde aveti informatiile referitoare la prioritizarea intereselor Romaniei pe „Frontul de Est” si ,mai ales,cine a facut aceasta prioritizare.

        Lucrati cumva in Ministerul de Externe ,aveti cunostinte pe acolo sau poate mai sus prin CSAT ? pentru ca vorbiti cu foarte multa siguranta, din cate se vede, despre prioritatile Romaniei.
        In opinia mea aceste lucruri tin mai degraba de SF decat de realitatea de zi cu zi,un fel de wishful thinking !

        Chiar s-ar putea avea in vedere ” un troc cu Ucraina Transnistria pentru Bugeac” ..sau ceva pentru a rezolva ” problema Bucovinei de Nord ” …sau „eventual o mare Unire ” cu Moldova ?

        Cred ca ar trebui sa avem mai multa grija atunci cand facem niste afirmatii care suna a revizionism, mai ales in contextul actual al situatiei !

          • Daca admitem acest lucru ar rezulta, pe cale de consecinta, ca si Crimeea a fost re-atasata Federatiei Ruse ,din care a facut parte din 1791 pana in 1954,ca urmare a interesului national al Rusiei !

            Si atunci de ce atata deranj pe tema asta la nivel international ? Desigur intrebarea e retorica. Sper,insa, sa intelegeti sensul mai adanc al ei.

            • Sensul mai adânc este că „interesul naţional” este deasupra tuturor celorlalte interese( mai ales ale terţilor). Vreau să zic, ca exemplu, că interesul naţional al României în Est este mai presus decât interesele unor terţi ca Germania şi Franţa.

  8. CEeee… ?”Putin a fost imprevizibil în ceea ce priveşte intervenţia în Ucraina” ?

    Putin a fost cel mai previzibil cu putinta! Sau daca e virba de imprevizibilitate este ca s-a multumit „doar” cu Crimeea si o bucatica din Donbas!!! Modest , extrem de modrest! NU GLUMESC!

    Putin si politica lui sunt al naibii de previzibile. Ajunge „doar” sa gandesti in parametrii de echilibru precum .. ei da Bismarck!
    Ca „nu mai traim in sec XIX” deci hai sa nu mai fim „rationali” este o fandaxie de „analist politic” care nu este obligatorie si la Moscova!

    A! Si „care vor fi mişcările Federaţiei ruse” ? Simplu – cele care vor prezenta cel mai mic risc!
    Sa va explic : Rusia este un pradator natural. Unu „apex”.. insa un pradator natural, fie el si „apex” este esentialmente oportunist. Nu isi permite eroisame de genul pitbull sau buldog.
    Asa si Rusia .. va da dovada de „moderatie” daca rosca sa isi pioarda „blazonul” sau sa integritatea ..

    Adevarar aintrreabare este daca adtia Biden este dis[usa la un razboi (limitat) cu Rusia….

    • Interesant e faptul că omuleții verzi aveau ordin să se retraga la prima împotrivire credibilă a ucrainenilor! Cee ce nu s a si petrecut, ei rămânând inchisi in cazarmi pana la sf ocupației, dupa ce niste generali si andmirali ucraineni tocmai ce dezertaseră la rusi.
      Deodată, mai bine de șase ani se impotrivesc destul de credibil rusilor…
      care ruși vor Ucraina Toata, in integrum, cu tot cu reniilui mos craciun, liov si Transcarpatia!

  9. Foarte interesant articol. Comentariile de mai sus au pacatul de a fi inversunate. Politica nu merge inversunata ci calma, dar romanismul este inflamabil rau…

  10. Din toate asa-zisele capcane intinse de Federatia Rusa Ucrainei si grupului occidental care supervizeaza conflictul intern din Ucraina, rezulta un deziderat clar, indreptatit: „Ucraina îşi va modifica propria Constituţie în sensul acordării autonomiei pentru ORDLO”.
    De ce Ucraina nu procedeaza asa si de ce puterile occidentala nu fac presiuni in acest sens pare o intrebare retorica.
    De fapt, multor tari – inclusiv Romaniei, le e frica de aceasta solutie logica din cauza problemelor interne pe care le are fiecare tara cu minoritati importante; nationalismul agresiv din aceste tari determina conducerile politice sa nu actioneze logic si corect politic pentru a nu pierde capital electoral.

  11. „Pe măsură ce proiectul Nord Stream 2 prinde contur”

    Acum 10 ani. Proiect era acum 10 ani, acum Gazoductul e deja construit 95% . Ce contur sa mai prinda. Mai are putin si il da in exploatare.
    Si apropos, chiar, cine ar fi putut sa prevada ca Rusia va interveni militar in Siria …. in temeiul tratatului militar pe care il aveau si il au cu Siria si la solicitarea guvernului Sirian legitim , recunoscut la ONU.
    Curat imprevizibil, cine s-ar fi gandit ca rusii vor onora un tratat militar bilateral mai ales ca aveau si tot interesul sa o faca.
    Cine s-ar fi gandit ca rusii vor face uz de tratatul militar perfect legal pe care il au cu Ucraina privind bazele navale din Sevastopol si care le permite sa tina trupe in Crimeea.

    Oricum astia mari se inteleg intre ei, au facut-o mereu dupa inventarea armei nucleare, este total exclus un razboi intre puteri nucleare.

    Daca dta esti profesor de stiinte politice eu sunt popa. Ai scris numai prostii si minciuni . Nu stiu ce pile si pentru care servicii trecute si viitoare ti-au dat catedra, sinecura.
    Sau esti tot un fel de danilet, vasilica danilet , ala care cica e judecator dar a pierdut un proces impotriva propriului lui tata.
    Adica un naimit, un vandut, un platit , un mincinos deformator de opinii si un agent provocator iesit la pescuit.
    Sa-ti fie rusine iuda.

  12. „Astfel, poziţia Federaţiei ruse în formatul Normandia va fi din ce în ce mai puternică, iar Franţa şi Germania vor avea o marjă din ce în ce mai îngustă de acţiune.” Asta deoarece Franta si Germania, respectiv partenerii NATO europeni, permit si au permis acest lucru, jucand soarta Ucrainei impreuna cu Rusia si protejandu-si interesele lor: o UE de la Lisabona la Vladivostok, un NATO in moarte cerebrala si North Stream 2. Biden ar fi un prost daca s-ar baga in formatul Normandia. Si despre ce credibilitate a NATO discutam?

    „Declaraţii generale dar niciun semn concret de sprijin eventual al NATO pentru Ucraina în eventualitatea unui conflict cu Federaţia rusă.” Exact ce afirma Macron intr-un limbaj care-i tradeaza teama de Rusia, pe de o parte, iar pe de alta dorintele de a face afaceri cu Rusia. NATO in „moarte cerebrala” nu este o constantare a lui Macron, ci un avertisment pentru SUA ca NATO este o piedica in relatia UE-Rusia. De aceea, Zelenski a cerut acum ajutorul SUA realizand ca a fost tradat de fapt, prin formatul Normandia in care si-a pus atatea sperante pentru pacea din tara lui. Totusi, exista un lider european de mare anvergura care ar putea sa negocieze cu Putin, si anume Inaltul Reprezentant al politicii externe in UE, Josep Borel.

    • Nici nu trebuie sa gandesti prea mult sa ajungi la concluzia care si mie mi se pare logica. O UE mituita de rusi este o UE care tinde sa aduca NATO in pozitia de fituica de hartie fara valoare.
      Ca Zelenski vade in UE o reflectie vestica a imaginii Rusiei este o buna supozitie daca incerci sa descifrezi dialogul recent al Ucrainei cu Turcia (https://www.hotnews.ro/stiri-international-24725841-erdogan-cere-solutionarea-cale-diplomatica-conflictului-din-donbas-respectarea-integritatii-teritoriale-ucrainei.htm).
      Va fi interesant sa vedem cum va actiona Turcia efectiv in acest context in care Rusia se profileaza tot mai clar ca forta destructiva NATO.

      • Dacă Turcia va tine partea Rusiei, atunci situatia devine cu adevarat periculoasă pentru noi. Desigur, Turcia ar putea sa blocheze trecerea navelor SUA prin stramptorile sale catre Marea Neagră sau ar putea utiliza chiar forțele sale impotriva Ucrainei, insa daca face asta, va fi respinsă definitiv din orice aliante sau relații cu Occidentul, iar Erdogan nu cred ca vrea asta. Consecințele pentru Turcia sunt lesne de anticipat, iar tara va cădea intr-o zona gri dominată de Rusia cu o economie la pământ. Ar fi bomboana de pe coliva pentru NATO si Europa.

        • Turcia nu a avut niciodata relatii prietenesti cu Rusia. Este adevarat, achizitia sistemului anti-racheta rusesc te indeamna sa crezi intr-o apropiere a celor doi dar eu cred ca adevarul este contra-intuitiv. respectiv ca Turcia foloseste Rusia ca parghie in intarirea pozitiei proprii in relatiile cu UE si, mai ales, US.
          Caci, ce ar insemna:
          1. Turcia declara ferm ca nu recunoaste anexarea de catre Rusia a Peninsulei Crimeii (un avantaj strategic pentru Rusia extrem de puternic in Marea Neagra si o amemintare a pozitiei Turciei in aceasta zona);
          2. Turcia livreaza Ucrainei drone si alt armament care provoaca probleme serioase rebelilor sustinuti de rusi iar pozitia Rusiei in cazul in speta se vede din sistarea turismului rusesc in Turcia, sistarea zborurilor din Rusia spre Turcia si racirea subita a relatiilor Ruso-Turce.
          Este posibil (dar poate fi si doar o speculatie) ca Ucraina sa se indrepte spre Turcia tocmai la indemnul american care poate a binecuvantat deja aceasta relatie din motive lesne de inchipuit: Statele Unite vor sa joace sub acoperire, sa poata manevra atat in relatiile US-Rusia cat si US-UE, stiuta fiind pozitia cel putin de moment, a UE mai aproape de Rusia.
          Ucraina reprezinta pentru Turcia o oportunitate neasteptata de a castiga o influenta pretioasa in aceasta zona care a devenit unul din punctele poate cele mai arzatoare pe glob. Slabind influenta Rusiei in Marea Neagra va atrage implicit slabirea influentei acestei tari in Orientul Mijlociu, Turcia fiind, in ambele cazuri, un beneficiar direct.

  13. Plecand de la supozitia din comentariul meu de mai sus, privind adevaratele relatii Turcia-US si rolul Turciei in conflictul Ruso-Ucrainean, am gasit un articol, datat 16 Februarie a.c., apatinand lui Gönül Tol-Director membru fondator al MEI (Middle East Institute – Programul Turcia), ea fiind si profesor Adjunct la Universitatea George Washington Institutul pentru Studii ale Orientului Mijlociu. Iata linkul acestui Articol care reprezinta o analiza extrem de credibila a relatiilor Turcia-US si rolul Turciei in Conflictul Ruso-Ucrainean:
    https://www.mei.edu/publications/turkey-nato-ties-are-problematic-there-one-bright-spot.
    Dle. Profesor Carp, nu stiu daca ati citit acest articol dar daca nu, il recomand cu caldura. Poate fi o sursa de informare extrem de credibila dat fiind originea turca a acestei talentate Gönül Tol cat si pozitia sa la prestigioasa Universitate Americana.

  14. Dle. Profesor Carp,
    Am citit , spre rusinea mea, abia acum articolul dvs privind actiunea turca in Azerbaijan si am apreciat acuratetea analizei dvs ca si sesizarea unor momente unice in istoria recenta, vorbesc dupa destramarea Uniunii Sovietice si incercarile lui Putin de a readuce Rusia la nivelul de Putere Mondiala.
    Recunosc, Azerbaijanul nu m-a atras ca subiect la acea data dar astazi, cand Ucraina pare sa reediteze o istorie similara (interventia turca in acest conflict), mi-a atras atentia ca prezentand un model interesant de actiune al Turciei si, de ce nu, al NATO in zona Marii Negre/Orientului Mijlociu.
    Nu sunt un expert (nici pe departe) in astfel de chestiuni dar logica imi place in toate subiectele. Am credinta ca Turcia este pe cai mari, fiind pe cale sa redevina un autor in materie de redesenare a hartilor politice pe Mapamond.
    Un semn de intrebare personal: este Erdogan cel care pare a fi, un musulman extremist, sau, mai degraba, un abil strateg de clasa al Lumii Moderne?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Carp
Radu Carp
Radu Carp este profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, Director al Departamentului Politici Publice, Relaţii internaţionale, Studii de securitate (2020 - ). Doctor în drept al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002). MA în studii europene și relații internaționale, Institut Européen des Hautes Etudes Internationales, Nisa (1996). Reprezentant al Universităţii din Bucureşti în proiectul CIII-PL-0702-09-2021 - Ethics and Politics in the European Context, parte a reţelei CEEPUS III, coordonat de Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin care reuneşte universităţi central şi est-europene (2012 -). Coordonator al echipei Universităţii din Bucureşti în reţeaua ştiinţifică europeană Observatory on Local Autonomy, coordonată de Université de Lille (2015 -). Membru al Academic Curriculum Group, în cadrul E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2020 - ). Membru al Comisiei de ştiinţe politice, studii de securitate, ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică a CNATDCU (2020 - ). Membru al Consiliului de Conducere al ICR (2017 -). A ocupat funcțiile de membru al Comitetului Executiv al E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2015-2020), membru al board-ului International Centre for Black Sea Studies, Atena (2010-2012), director general al Institutului Diplomatic Român, Ministerul Afacerilor Externe (2010-2012), prodecan (2008-2010), secretar științific (2010-2012) director al Şcolii Doctorale de Ştiinţă Politică (2015-2020) la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. Colaborări și stagii de predare: Global Campus of Human Rights, Veneţia (2019, 2020); Universitá di Genoa (2019); Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin (2019); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea din Viena (2017, 2019); National Tchengchi University, Taiwan (2016); EIUC - European Inter-University Centre for Human Rights and Democratization, Veneţia (2016, 2017, 2018); Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica (2016); Universitá degli Studi Florența (2015); Institut für Sozialethik, Universitatea din Viena (2015); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea Wroclaw (2014, 2017); Universitatea Trnava (2014); Universitatea Umea (2013); Universitatea Carolină, Praga (2013); Universitatea Bologna (proiectul internațional 156171-LLP-1-2009-1-IT-ERASMUS JUSTMEN. „Menu for Justice. Towards a European Curriculum on Judicial Studies”, 2009-2013); Universitatea Szeged (2012); The Munk School of Global Affairs, Universitatea din Toronto (2011); Universitatea „Mykolo Romerio”, Vilnius (2010); Universitatea din Atena (2000). A participat la proiecte de cercetare în colaborare cu mai multe instituţii: Fridtjof Nansen Institute - Fridtjof Nansen Stiftelsen på Polhøgda Oslo (2020 - ), Université Libre de Bruxelles (2020 - ); Comisia Europeană/CRPE (2019); Academia Română (2018); Wilfried Martens Centre for European Studies (2015); Institut für Rechtsphilosophie, Religions-und Kulturrecht, Universitatea din Viena (2006 2008); Institutul European din România (2007); Institutul „Ludwig Boltzmann” pentru Studiul Problematicii Religioase a Integrării Europene, program al New Europe College, București (2004); TMC Asser Instituut, Haga (2002) etc. A publicat 16 cărți în calitate de autor și coautor. Ultima carte publicată : O lumină în întuneric. Democraţie, stat de drept şi drepturile omului într-o lume în schimbare, Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2020. Capitole de cărți și articole publicate în: Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Olanda, SUA, Ucraina.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro