joi, martie 28, 2024

Ucraina v. Federația Rusă și mizele hotărârilor Curții Internaționale de Justiție de la Haga

Lumea în care trăim și ordinea internațională creată după cel de-al doilea război mondial, prin voința națiunilor lumii, sunt bazate pe prevalența Dreptului, pe respectarea și aplicarea regulilor internaționale și pe eficiența instrumentelor juridice moderne instituite pentru garantarea acestora. Însă, la 67 de ani de la așezarea fundamentelor acestui grandios și ambițios proiect postbelic al omenirii, un membru permanent al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a plasat o bombă cu ceas la temelia lui, invadând militar un stat suveran – membru al O.N.U.

Prin cererile depuse la Curtea Internațională de Justiție de la Haga (denumită în continuare și Curtea) în 26 februarie 2022, la doar două zile de la invadarea sa militară de către Federația Rusă, ce a intervenit la 24 februarie 2022, Ucraina a cerut protecția oferită de Dreptul internațional și de autoritatea Curții Internaționale de Justiție, formulând atât o cerere principală împotriva Federației Ruse (denumită în continuare și Rusia), cât și o cerere de emitere a unui Ordin prin care Curtea să dispună măsuri provizorii și urgente – până la soluționarea definitivă a litigiului principal.

Invadată militar de către una dintre cele mai mari puteri militare ale lumii, Ucraina a făcut apel la Lege.

În discuțiile pe care le-am avut în aceste zile, cei mai mulți cunoscuți și-au manifestat neîncrederea în finalitatea oricărei hotărâri pronunțate de Curtea Internațională de Justiție de la Haga, întrucât, dacă va fi nefavorabilă Federației Ruse, aceasta nu o va recunoaște, deci nu o va respecta. Desigur, având în vedere precedentele, precum și faptul că Federația Rusă nu a participat, fără nicio motivație, la audierile publice din 7 și 8 martie 2022 – stabilite și comunicate părților în litigiu de către Curtea Internațională de Justiție de la Haga, o astfel de opinie ar putea fi destul de corectă.

Fără îndoială, cauza Ucraina v. Federația Rusă aflată pe rolul Curții Internaționale de Justiție va constitui un punct de reper istoric în dreptul internațional și în relațiile internaționale, în noua ordine politică a lumii a cărei reconfigurare a fost declanșată de invadarea militară a Ucrainei – stat suveran european. Direcția pe care lumea o va lua, o direcție în care lucrurile vor putea fi controlate/dictate fie de cei aflați în afara regulilor internaționale, fie de cei care respectă aceste reguli, depinde de hotărârile pe care Curtea le va pronunța în această cauză și de acțiunile pe care celelalte organisme internaționale le vor întreprinde în temeiul și pentru respectarea acestor hotârâri.

Așadar, care sunt așteptările legate de o acțiune judiciară îndreptată împotriva Republicii Ruse, în concret, care sunt mizele unei astfel de acțiuni în contextul în care războiul din Ucraina apare, în mod evident, ca un război nejustificat și neprovocat împotriva unui stat suveran, în contextul în care chiar Ucraina, prin motivele cererilor formulate indică lipsa oricăror temeiuri (legale) pentru invadarea militară a teritoriului său, aspecte ce ne permit să credem, în mod rezonabil, că Federației Ruse nu pare că îi pasă de principiile și reglementările internaționale? Va respecta Federația Rusă hotărârile Curții Internaționale de Justiție, dacă acestea îi vor nefavorabile? Și dacă nu, care vor fi consecințele? Care sunt instrumentele pe care dreptul internațional le are și le poate utiliza în situația nerespectării de către Federația Rusă a hotărârilor Curții Internaționale de Justiție? Dreptul internațional rămâne fără conținut, prin ineficența regulilor sale în situații de conflict armat în care este implicată o mare putere ce dispune de arsenal nuclear – stat membru permanent al Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite?                       

Pe scurt, litigiul dedus judecății Curții Internaționale de Justiție de la Haga este generat de acțiunile și susținerile Rusiei conform cărora Ucraina se face vinovată de genocid împotriva etnicilor ruși din regiunile Lugansk și Donețk din Ucraina (regiune cunoscută și ca Donbas), susțineri în temeiul cărora Rusia s-a considerat îndreptățită să intervină militar în Ucraina pentru ”a opri” un ”genocid” comis de regimul de la Kiev timp de 8 ani, pentru protejarea ”milioanelor” de etnici ruși din aceste provincii, prin ”operațiunea militară specială” declarată și pornită de Federația Rusă în și după 24 februarie 2022, în concret prin invadarea  militară a Ucrainei, acțiune îndreptată, potrivit declarațiilor Rusiei, împotriva regimului nazist din Ucraina. În acest sens, ca obiectiv suplimentar, circumscris celui principal, Federația Rusă afirmă că intenționează să ”demilitarizeze” și să „denazifice Ucraina” și să „judece pe cei care au săvârșit numeroase crime sângeroase împotriva civililor.”[1]

Ucraina a negat permanent comiterea unui genocid pe teritoriul său, susține că nu există nicio dovadă privind comiterea unui genocid în regiunea Donbas, împotriva etnicilor ruși, că afirmațiile Rusiei sunt false și, desigur, nedovedite; Ucraina neagă dreptul Rusiei de a acționa militar împotriva Ucrainei în temeiul susținerilor (nedovedite) de genocid, prin aceasta contestă modalitatea în care Federația Rusă a interpretat dispozițiile Convenției Națiunilor Unite privitoare la prevenirea și pedepsirea genocidului, atât în privința noțiunii de genocid, cât și în ceea ce privește drepturile pe care Federația Rusă le are, și invocă faptul că Federația Rusă nu are dreptul de a interveni militar în temeiul unor afirmații/acuzații unilaterale de genocid, în afara limitelor permise de dreptul internațional.

În esență, Ucraina susține că acțiunile  militare ale Federației Ruse, îndreptate împotriva unui stat suveran, nu sunt în concordanță nici cu Convenția Națiunilor Unite privitoare la prevenirea și pedepsirea genocidului, nici cu prevederile Cartei Națiunilor Unite la care se face referire în articolul VIII din Convenție, astfel încât Federația Rusă nu are nicio bază legală pentru a lua măsuri în și împotriva Ucrainei pentru a preveni și pedepsi genocidul, litigiul dintre cele două state, aflat pe rolul Curții Internaționale de Justiție de la Haga, fiind unul generat de interpretarea, aplicarea sau respectarea Convenției Națiunilor Unite privind prevenirea și pedepsirea genocidului.

Pe fond, cererile Ucrainei sunt întemeiate pe dispozițiile Convenției Națiunilor Unite privitoare la prevenirea și pedepsirea genocidului și pe Carta Națiunilor Unite.

Trebuie precizat că Ucraina și Federația Rusă sunt state semnatare ale Convenției Națiunilor Unite privitoare la prevenire și pedepsirea genocidului din 1948, act internațional ce definește atât noțiunea  de genocid, cât și acțiunile legale ce pot fi întreprinse de un stat parte ce invocă existența unor acte de genocid săvârșite de un alt stat parte.

În concret, prin cererea principală depusă de Ucraina în 26 februarie 2022 la Curtea Internațională de Justiție de la Haga se solicită pronunțarea unei hotărâri prin care:

  1. ”să se stabilească și să se declare că, contrar susținerilor Federației Ruse, niciun act de genocid, astfel cum este definit prin art. III din Convenția privind genocidul, nu a fost comis în Luhansk și Donetsk – provincii ale Ucrainei;
  2. să se stabilească și să se declare că Federația Rusă nu poate întreprinde nicio acțiune legală  în sau împotriva Ucrainei, în temeiul Convenției privind genocidul, pentru a preveni și pedepsi un invocat genocid,  pe baza falselor sale afirmații de genocid în Luhansk și Donetsk – provincii ale Ucrainei;
  3. să se stabilească și să se declare că recunoașterea de către Federația Rusă a independenței așa numitelor: “Republica Populară Donetsk” și “Republica Populară Luhansk” din 22 februarie 2022 este bazată pe false susțineri de genocid, și prin urmare nu este întemeiată pe prevederile Convenției privind genocidul;
  4. să se stabilească și să se declare că ”operațiunea militară specială” declarată și pornită de Federația Rusă în și după 24 februarie 2022 este bazată pe false susțineri de genocid, motiv pentru care nu are niciun temei bazat pe Convenția privind genocidul.
  5. să se ceară Federației Ruse să ofere asigurări și garanții că nu va mai adopta nicio măsură nelegală în și împotriva Ucrainei, inclusiv utilizarea forței, în temeiul falselor susțineri ale Rusiei privind genocidul;
  6. să se dispună obligarea la despăgubire integrală pentru toate prejudiciile cauzate de Federația Rusă ca o consecință a oricărei acțiuni adoptată în baza falselor susțineri ale Rusiei privitoare la genocid”[2].

Totodată, având în vedere situația de urgență extraordinară, în special de urgență umanitară în care se află Ucraina, în baza cererii principale, la aceeași dată: 26 februarie 2022, Ucraina a depus și o cerere de emitere a unei Ordin al Curții prin care să se dispună măsuri provizorii împotriva Federației Rusiei, până la soluționarea cererii/litigiului principal, pentru conservarea drepturilor Ucrainei, respectiv pentru prevenirea și limitarea prejudiciilor extraordinare ale Ucrainei, pentru limitarea dezastrului umanitar din acest stat, cauzate de ”operațiunea militară specială” declanșată de Federația Rusă, atacurile militare catastrofale, în desfășurare, afectând grav drepturile poporului ucrainean, cerere ce urmează a fi soluționată cu prioritate și în regim de urgență.

În principal, prin cererea privind măsurile provizorii, Ucraina a cerut Curții să dispună obligarea Federației Ruse la suspendarea ”operațiunilor militare speciale” începute în și de la 24 februarie în Ucraina, până la soluționarea pe fond a cererii principale.

Menționăm că Statutul Curții Internaționale de Justiției de la Haga, precum și regulamentul acestei Curții permit adoptarea unor măsuri provizorii pentru conservarea drepturilor uneia dintre părți, și avem în vedere art. 41 din Statutul Curții și art. 73, art. 74 și art. 75 din Regulamentul Curții.

Curtea Internațională de Justiție de la Haga a stabilit soluționarea cu urgență a cererii formulată de Ucraina privind emiterea unui Ordin prin care să se dispună măsuri provizorii, și a fixat audierile publice pentru data de 7 martie și 8 martie 2022; la data la care scriem acest material Curtea a rămas în pronunțare pe această cerere.

În concret, prin cererea subsecventă, formulată în temeiul art. 41 din Statutul Curții și articolele 73, 74 și 75 din Regulamentul Curții, Ucraina a solicitat emiterea unui Ordin al Curții prin care să se dispună următoarele măsuri provizorii în privința Federației Ruse:

  • ”Federația Rusă va suspenda imediat operațiunile militare început la 24 februarie 2022  care au ca scop declarat și obiectiv prevenirea și pedepsirea unui presupus genocid în          Luhansk și regiunile Donețk din Ucraina;
  • Federația Rusă se va asigura imediat că orice unități militare sau alte unități armate care sunt sau pot fi conduse sau sprijinite de acesta, precum și oricare organizații și persoane care pot fi supuse controlului, conducerii sau influenței Federației Ruse, nu fac niciun pas suplimentar în continuarea operațiunilor militare care au ca scop și obiectiv declarat prevenirea sau pedepsirea Ucrainei pentru comiterea genocidului;
  • Federația Rusă se va abține de la orice acțiune și va da asigurări că nu va face nimic care ar putea agrava sau extinde disputa care face obiectul acestei cereri sau care ar face mai dificilă rezolvarea disputei;
  • Federația Rusă va prezinta Curții un raport cu privire la măsurile luate pentru aplicarea Ordinului Curții privind măsurile provizorii la o săptămână după aceasta Ordin și, apoi,       în mod regulat – la termenele stabilite de Curte”[3].

            ***

Mizele hotărârilor pronunțate de Curtea Internațională de Justiție în aceste cauze sunt imense, atât din perspectivă juridică, cât și politică, cu implicații profunde în dreptul internațional și în relațiile internaționale, indiferent de poziționarea Federației Ruse față de acestea.

Totodată, hotărârile pronunțate în această cauză de Curtea Internațională de Justiție de la Haga constituie fundamentul acțiunilor celorlalte instituții ale actualei ordini internaționale.

Scenariul în care Curtea Internațională de Justiție va respinge cererile Ucrainei este destul de improbabil, și ar pune întreaga lume într-o zonă de insecuritate greu de imaginat, motiv pentru care nu îl voi aborda în cele ce urmează.

În scenariul probabil în care hotărârile Curții Internaționale de Justiție, în special hotărârea ce se va pronunța pe fondul cauzei, sunt nefavorabile Federației Ruse, este de presupus că Federația Rusă nu le va executa de bună voie, motivându-și sau nu opțiunea.

Cu toate aceastea, Federația Rusă are obligația de a se conforma hotărârilor pronunțate de Curtea Internaţionale de Justiţie în această cauză în care este parte, în temeiul art. 94 par. 1 din Carta Națiunilor Unite. Acesta întrucât competența Curții Internaționale de Justiție de la Haga în soluționarea litigiului existent între Ucraina și Federația Rusă, litigiu generat, astfel cum arătam anterior, de interpretarea, aplicarea sau respectarea Convenției Națiunilor Unite privind prevenirea și pedepsirea genocidului, este obligatorie prin raportare la prevederile art. IX al Convenției[4], raportat la art. 36 alin. (1) din Statutul Curții și la art. 93 și art. 94 din Carta Națiunilor Unite.

Într-un astfel de scenariu –  care sunt/ar putea fi soluțiile pentru reinstituirea ordinii în temeiul unor hotărâri definitive pronunțate de Curtea Internațională de Justiție de la Haga?  

Pentru orice specialist în drept, obișnuit să utilizeze cu dexteritate și precizie instrumente legale de coerciție pentru respectarea hotărârilor judecătorești – manifestare supremă a domniei legii, răspunsul la acestă întrebare este surprinzător de dificil.

De la data pronunțării hotărârii definitive prin care Curtea Internațională de Justiție va stabili în principal că ”operațiunea militară specială” începută de Federația Rusă în și din 24 februarie 2022 nu are niciun temei legal, Federația Rusă va fi scoasă în mod formal din formatul statelor ce respectă și asigură ordinea internațională stabilită de statele lumii.

Din punct de vedere politic și dipomatic, Federația Rusă va fi forțată să-și accepte izolarea și statutul de inamic și agresor al regulilor internaționale, un partener indezirabil al oricărui stat civilizat al lumii.

Din perspectivă juridică, dar cu profunde implicații politice și de securitate, nu există soluții ideale pentru ”executarea silită” a hotărârilor Curții Internaționale de Justiție pronunțate în cauza Ucraina v. Federația Rusă.

Singurul organism internațional ce deține puterea de coerciție în privința aplicării hotărârilor Curții este Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, în care Federația Rusă are statut de membru permanent, și, ca regulă, are drept de veto. Ca atare, Consiliul de Securitate al ONU are dreptul, în temeiul art. 94 par. 2 din Cartă, să hotărască măsurile de luat pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor Curții.

În situația dată, pentru adoptarea măsurilor necesare pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor Curții, Consiliul de Securitate ar putea obliga Federația Rusă să se abțină de la vot, cu aplicarea dispozițiilor de excepție prevăzute de art. 27 par. 3 teza finală din Carta, fiind în discuție o hotărâre ce ar trebui adoptată și prin raportare la art. 37 din Cartă (capitolul VI din Cartă – ce se încadrează în situațiile de excepție în care Consiliul de Securitate ar trebui să adopte hotărâri pe fond cu abținerea membrului permanent aflat în conflict/diferend).

Desigur, o astfel de decizie ar fi una îndrăzneață, și ar trebui precedată de un vot procedural în Consiliul de Securitate, cu votul a 9 membri ai Consiliului de Securitate, prin care să se stabilească modalitatea în care se poate vota pe fond în adoptarea măsurilor prevăzute de art. 94 par. 2 din Cartă.

În abordarea realistă a situației, nicio măsură adoptată de Consiliul de Securitate în temeiul art. 94 par. 2 din Cartă nu va putea forța Federația Rusă să ”execute” dispozițiile hotărârii Curții Internaționale de Justiție.

Însă, nerespectarea hotărârilor definitive ale Curții Internaționale de Justiție devaforabile Federației Ruse și/sau a măsurilor dispuse de Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite pentru aducerea la îndeplinire acestora, încălcarea obligațiilor și principiilor stabilite prin actul de constituire al Organizației Națiunilor Unite – constituie temeiuri legale suficiente fie pentru excluderea Federației Ruse din Organizația Națiunilor Unite, fie pentru suspendarea calității sale de membru al Organizației Națiunilor Unite, de către Adunarea Generală a O.N.U. – la recomandarea Consiliului de Securitate, adoptată în condiții de majoritate stabilite pentru probleme procedurale.

La nivel politic, Adunarea Generală ale Națiunilor Unite a făcut deja un pas important prin adoptarea la 1 martie 2022, prin votul a 141 de state, Rezoluției prin care condamnă invazia din Ucraina și cere Rusiei să nu mai folosească forța în Ucraina și să-și retragă trupele[5], astfel că escaladarea situației de către Federația Rusă, prin încălcări repetate, persistente ale principiilor cuprinse în Carta Națiunilor Unite ar trebui și ar putea fi sancționată cu excluderea acestui stat din Organizația Națiunilor Unite.

În acest scenariu, nu există altă soluție viabilă decât izolarea totală –  politică, economică și diplomatică a Federației Ruse, până când vor fi constatate modificări structurale și radicale în raportarea acestui stat la valorile și principiile dreptului și relațiilor internaționale.

Fără nicio îndoială, dreptul internațional este soluția pe termen lung a omenirii, chiar dacă, în acest moment, el pare că nu are mecanisme, inclusiv de avertizare, descurajare și sancționare timpurie a deviațiilor, suficient de eficiente pentru asigurarea respectării regulilor internaționale în situații de conflict (armat) în care este implicată o mare putere ce dispune de arsenal nuclear, stat membru permanent al Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite. Dar, pentru viitor, specialiștii în drept și relații internaționale au datoria de a propune o nouă viziune, mult mai adecvată provocărilor lumii ce va veni.


Note:

[1] A se vedea cererea introductivă formulată de Ucrainei în cauza Ucraina v. Federația Rusă , pct. I. 1, disponibilă online: https://www.icj-cij.org/public/files/case-related/182/182-20220227-APP-01-00-EN.pdf

[2]  Cap. V pct. 30, p. 8 din cererea principală formulată de Ucraina la Curtea Internațională de Justiție, în cauza Ucraina v. Federația Rusă, disponibilă online: https://www.icj-cij.org/en/case/182

[3] Cap. V. pct. 20 din cererea formulată de Ucraina privitoare la măsuri provizorii în cauza Ucraina v. Federația Rusă, disponibiă online:  https://www.icj-cij.org/en/case/182

[4] ”Disputes between the Contracting Parties relating to the interpretation, application or fulfilment of the present Convention, including those relating to the responsibility of a State for genocide or for any of the other acts enumerated in article III, shall be submitted to the International Court of Justice at the request of any of the parties to the dispute” -art. IX din Convenția Națiunilor Unite privind prevenirea și pedepsirea genocidului.

[5] Disponibilă online: https://docs.rferl.org/ro-RO/2022/03/02/37fc2951-3613-47e5-a153-7d42c7e73347.pdf

Distribuie acest articol

38 COMENTARII

  1. In esenta , totul se reduce , asa cum textul ne spune deja , la a separa si a nu permite participarea la vot al unui Stat ,membru permanent din Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite , ce are drept de veto , dar care este parte a unui conflict ce tine de resortul exprimarii juridice al intregului Consiliu de Securitate .Daca se accepta asta , in cazul de fata , Rusia (si alte state membre in Consiliu pot pati la fel cu alte ocazii) poate fi obligata sa suspende toate actiunile impotriva Ucrainei pina la data finala a solutionarii conflictului .Scopul real este insa aparitia a unei noi proceduri ce se suprapune peste toate celalalte sanctiuni cu tinta fixa Rusia .Cumva , vedem etapizarea acestor multiple forme de sanctionare ce vor aduce Rusia , asa cum ne spunea deja Biden ,in situatia de„ Paria ”universala . Cuvintele sefului SUA au fost clare : nici nu stie ce il asteapta .

    • Pe Putin nu-l asteapta nimic Paria universala va deveni Rusia si rusii .Nu stiu la ce hotarare se va ajunge ,logic impotriva Statului agresor dar ramane o „mica” problema, cum va fi pusa in executare. Deci o decizie pe hartie, si atat.Pentru cei care au memorie poate isi amintesc ca si altii si-au permis sa ignore sanctiuni sa posibile sanctiuni internationale . Nu pronunt nume ca sa nu ma directioneze cineva la caserie sa-mi incasez rublele,observ ca trolii sunt pe faza.Cred ca a venit timpul ca ONU sa se reformeze si in primul rand sa dispara dreptul la veto. Pai ori suntem state egale ori acceptam in continuare realitatea ca unele sunt mai egale . Si nu numai la ONU !

  2. Totul trebuie pornit de la cauze. Ceea ce expuneti in eseul dv.juridic sunt efectele. Dupa 1991 exista in regiune niste aspecte teritoriale care mocnesc demult. Pretentiile F.Ruse, pastrarea tuturor teritoriilor de catre Ucraina, unele care istoric si geografic nu i-au apartinut niciodata, pastrarea armatei 14 in Transnistria, declarea unui guvern separatist in Transnistria, problema tatarilor din pen. Crimeea. Chiar daca acum prin Curtea Int.de Justitei aplica sanctiuni F.Ruse, nimeni nu ne poate garanta ca dupa era Putin lucrurile vor sta altfel. Suprematia pentru resurse si teritorii va continua.

    • unele care istoric si geografic nu i-au apartinut niciodata

      Nici principalitatea moscovita n-a stapanit istoric sau geografic multe intinderi de pamant.
      Aici intra pretentia de universalitate, iluzia celei de-a „Treia Rome” (ambasadorii bizantini/romei au fost trimisi la plimbare inainte de 1453, singurii care au raspuns efectiv cu putere de foc au fost genovezii), mesianismul impletit cu lagare ale mortii, etc.

  3. In sfarsit cineva care stie cum se poate actiona concret, legal, sa pricepem si noi, astia, profanii!
    Tot ne invartim in jurl cozii, ca NATO nu poate, ca tarile nu pot, ca riscurile, , ca Rusia interpreteaza ca act de bla, bla.
    Poate ca dupa ce vom avea niste masuri provzorii dispuse de Curte (Curtea e in pronuntare inteleg…cat mai poate sa dureze? ca daca se pronunta peste o luna e naspa) avem ceva legal de care sa ne agatam,, sa oferim pe fata, si in baza a „ceva” mai concet, sprijin militar mai consistent Ucrainei.
    Sigur, procedura merge mai departe, (normal ar fi ca Rusiei sa i se faca vant din Consiliul de securitate) si cred ca este singura modalitate in care se pot crea mecanisme functionale de raspuns armat pe viitor, in faza de inceput a conflictelor.
    Pentru ca una e sa manipulezi prin media ca Ucraina e agresorul, ca Rusia apara nu`s ce, sa o tii langa si sa continui macelul, propria mpopulatie fiind complice la aca minciuna, apoai toti zic ca nu au stiut, asa cum vedem ca se intampla, acum,, si alta e sa dovedesti si ai o decizie judecatoreasca, fie ea si provizorie, mai repede in baza careia comunitatea internationala se poate ralia, inclusiv militar,
    Poate ca in timp se va putea construi si un mecanism de impunere
    Ca Rusia nu va asculta, stim, dar sunt convins ca, acum, o pronuntara mai rapida a Curtii ar ajuta mult de tot
    Foarte, foarte bun si necesar acest articol!

    • Mulțumesc pentru aprecieri! Am scris acest articol exact pentru înțelegerea cât mai bună a cauzei Ucraina v. Federația Rusă aflată pe rolul Curții Internaționale de Justiție de la Haga, și mă bucură că mi-am atins obiectivul.

  4. Curtea de Justitie nu va putea face nimic, tot ce argumenteaza doamna aici ar fi real daca si ceilalti membrii ai Consiliului de Securitate ar fi respectat la randul lor dreptul international mult trambitat, SUA chiar a declarat ca va sanctiona Curtea de la Haga daca se atinge de vreun cetatean american pentru crimele comise in Irak sau Afganistan.De asemenea trebuie mentionat ca Rusia poate beneficia si de veto-ul Chinei care si ea este membru permanent ai Consiliului de Securitate.Este greu de crezut ca ipocrizia occidentala va merge pana acolo incat sa acuze Rusia de incalcari ale dreptului international pe care ei isisi l-au incalcat prin invadarea Irakului si atacul asupra Iugoslaviei!

      • Se pregatesc sa treaca la yuani foarte repoede – care vor veni cu tot cu populatia aferenta. Am auzit ca rusii, in tabere de munca, sunt deosebit de cuminti, mai ales ca se-mbolnavesc destul de repede, in special de melancolie.

    • prin folosirea sintagmei ” ipocrizie occidentala” te plasezi singur intr-o zona de trista amintire pentru unii dintre noi, este o generalizare sterila care nu poate masca „ura de clasa” sau cine stie ce alte resorturi la fel de neplacute, apanajul unor persoane incapabile de echilibru si deschidere in primul rand. trist.

  5. Asta ne doare acum ? negocierile intre Lawrow si Kuleba au esuat cu toate ca exista ceva despre care se poate negocia, insasi Selensky afirmand acest lucru.
    Europa sta cu sufletul la gura de frica unui atac nuclear si un razboi major iar noi discutam de Haga ?
    In Ucraina mor civilisti cu sutele, rusii bombardeaza cat ii tin tunurile.
    In Romania e panica, in Polonia oamenii incep sa devina nervosi si nu exista nici un rezultat dipolamtic, pana cand mai putem indura aceste tensiuni extraordinare ? si crede cineva ca vre-un rus raspunzator va ajunge la Haga ?

    • Societatea rusa s-a nascut prin crima, a prosperat prin crima. La binefacere, respund cu crima. la crima, tot asa. Pe timp de pace – crime, la razboi – crime. Sunt sahisti mai buni pe planeta, la fel si judokas.

  6. Sunt mai bine de 15 zile că Rusia arata cat da ea pe tratate și conventi internaționale.
    Zero barat.
    Exact la fel va fi și cu aceasta nouă investigație a curții.
    Rușii vor bloca oricare ancheta.
    Împiedicarea cercetării pe teren , împiedicarea audierii martorilor.
    Ca urmare , Rusia NU VA PUTEA FI CONDAMNATA MICI IN CONTUMACIE.
    Statul de drept , jurisprudența internațională au fost aruncate peste bord.
    A rămas statul de drepti.

    Nici măcar ultimul ,” succes” rus , bombardarea unui spital ( crimă de război conform convenției internaționale de la Geneva ) nu va fi pedepsit.
    Deja (Ribbentrop pentru cine știe istorie ) Sergej Lavrov a găsit scuze, justificări.

    Nimic nu mai e ca înainte.

  7. Tot incerc sa dau de un jurist care sa-mi explice in ce masura e legala confiscarea jahturilor unor oligarhi!? Nu cumva ar fi necesara dovada vinovatiei individuale a acestora? De asemenea in ce masura e legala suspendarea activitatii unui mare dirijor rus, Vasili Gherghiev sau a fantasticei Netrebko?

    Si o intrebare si mai complicata, ce e mai tare, constitutia unei tari, votata si pecetluita de popor, sau anumite principii juridice EU, ONU, emise de un grup de birocrati, votate, sau nu, de alti birocrati, asa numitii reprezentanti.

    • Megi si stai /lucreaza la Moskva si intreaba-te de unde are bani presedintele Putin de yaht palat si copii in Elvetia. Dar sa ai grija sa fie fereastra inchisa si ceaiul neatins pe masa

      • rusii nu vor sa inapoieze avioanele straine de pe teritoriul lor. In plus nu platesc si nu dau inapoi, nici 580 de avioane luate in leasing de la firme straine. https://www.t-online.de/finanzen/unternehmen-verbraucher/id_91806976/ukraine-krieg-russland-hunderte-flugzeuge-stecken-fest.html

        Este vorba de multe miliarde. E legal?
        Cine pierde din acest joc? Rusia e sanctionata, dar isi recupereaza din pierderi prin jefuirea Ucrainei si prin scumpirea gazului si a resurselor. Paladium, Titan, Aluminium, Nickel toate s-au scumpit enorm. O otelarie din Germania si-a inchis portile, prea scumpa energia.

        • Avioanele unor companii care nu pot pune presiune pe vreo conducere autocritica europeană nu-i folosesc la nimic lui Putin. Nici să le vândă ca genți Vuiton nu poate.
          Dl Lazescu scria nu demult un articol, pe care l-ai apreciat pozitiv la vremea aia. În articol era vorba și de o viitoare dependență a tehnologiilor europene de pământurile rare ale Chinei. Dependența similară față de resurse din Rusia pare sa fie digerabilă. De ce?
          Și de de ar fi o oțelărie din Germania indicatorul perfect pentru o criză? Închiderea ei lasă un loc liber ce va fi rapid ocupat de un alt furnizor mai puțin sensibil la variații ale costurilor energiei.

          • @Hantzy, Nu vreau sa scot in evidenta decit excaladarea situatiei. Sigur ca lipsa celor 750 de avioane nu reprezinta in sine o mare paguba, cum nici jahturile. Dar ce sens are toata chestia? Mi se pare copilaresc, eu iti iau jucariile si tu mi le iei pe ale mele. Crede cineva ca aceste copilarii il vor convinge pe Putin?
            Si in plus, am mai spus chiar mai sus, ce fel de oameni civilizati suntem daca combatem crima cu crima, nedreptatea cu nedreptate!? Parca ajungem prin felul nostru de a fi sa-i justificam crimele lui Putin. Din pacate politicienii de azi vor, exact precum Putin, sa se arata drept neinduplecabili, duri si animale alfa, dar azi e nevoie de inteligenta nu de testosteron, gen Annalena.

            Privind materiile prime, nici ele nu ar fi, in sine, o mare catastrofa, dar aici o mica catastrofa, acolo inca una si se aduna intr-o mare catastrofa.
            P.S E greu de tinut o discutie pe aici deoarece jumate din comentarii mi se baneaza.

            • NT, în comentariul meu anterior sugeram motivul pentru care s-a procedat astfel: se spera ca oligarhii lui Putin să-l convingă să renunțe. Cu câteva zile înainte de a porni războiul, Putin însuși și-a luat yahtul, aflat în revizie la Hamburg, și l-a mutat în Maldive. O oarecare sensibilitate exista deci.
              Între timp a devenit evident că strategiile nu au reușit, dar orice efort care ar putea duce la salvarea unor vieți omenești și valori ale lumii libere merita și încă merită încercat.

    • Confiscarea yahturilor e la fel de legală precum războiul împotriva Ucrainei, finanțat și cu banii oligarhilor.
      Anularea unui contract poate fi oricând inițiată de una din părți. Tratamentul seamănă cu cel aplicat fostului cancelar Schröder, care a refuzat să se distanțeze Putin. Dacă e legal în cazul lui, e legal și în cazul altora, care procedează asemănător.
      Pe plan intern e valabilă constituția, chiar dacă poate nu a fost votată de mulți dintre cei ce (mai) trăiesc. Pe plan internațional, prioritate au tratatele semnate de reprezentanții aleși democratic de către cetățeni. Ce lege respectați când călătoriți, de exemplu, în Marea Britanie? Conduceți pe dreapta sau pe stânga?

      • Confiscarea yahturilor e la fel de legală precum războiul împotriva Ucrainei, finanțat și cu banii oligarhilor.
        Bravo Alina, si tu mi-ai zis-o.. praf m-ati facut…
        Adica combatem o actiune ilegala a Rusiei, de a ataca Ucraina, cu o alta actiune ilegala, prin a confisca averea unor persoane private, despre care nu exista nici o dovada juduciara ca ar fi vinovati… adica combatem crima cu crima!?

        Nu vad de ce oligarhii ar fi avut interes sa finanteze razboiul lui Putin, asta ar trebui dovedit.

        • @neamțu țiganu, Să combatem crima cu crimă? Despre ce vorbești, domnule? Nu e vorba despre englezescul „crime”. În cazul acesta ar fi trebuit să-l compari cu „murder”.
          Situația este similară unei ambulanțe care trece pe roșu, pentru a crește șansele de salvare a pacientului. Sau a polițiștilor americani care rechiziționeaza vreun Ferrari galben pentru a urmări un criminal prin Frisco. Nu comparați deci ceea ce nu poate fi comparat!
          Oligarhii nu au finanțat direct războiul, dar au susținut de-a lungul anilor regimul care i-a îmbogățit. Apropierea lor de Putin este de notorietate și nu cred să fie dragoste. Sunt oameni pragmatici, rapace.

        • D-le Neamtu, obisnuieste-te ca uneori ,cand vor unii,sarcina probei se inverseaza adica revine nu celui care invinuieste ci celui invinuit . Deci, in situatia concreta s-a decis ca oligarhul trebuie sa-si dovedeasca nevinovatia .Clar ? Acu vreo luna Biden a confiscat 7 miliarde de dolari care apartineau Afganistanului . Cum, de ce ,in ce baza, „pentru ca poate” daca ai uitat. Ehehe, cine poate oase roade…….

    • @neamtu tiganu
      D-le,
      eu v-am mai raspuns, pe indelete, la intrebarea dvs.”mai complicata”, nu o data. Dar nu puneti intrebarea cu buna credinta din dorinta de a afla ceva ci ca un mjloc smecheresc de a-l pune in dificultate pe cel care se aventureaza sa va raspunda. Dar eu mi-am luat lectia. Dvs.aveti convingeri ferme si concluzii deja pregatite.
      Asa ca e pierdere de timp sa va raspunda cineva…..
      Dar da, (ptr.ca stiu ca „adorati”chestiunea) principiile dreptului UE si tratatul constituie norme de drept superioare celor de drept intern ale statelor, deci si constitutiilor statelor membre.
      In rest va puteti informa singur de pe Eurlex si alte site-uri ale UE. Ptr.ONU: is yours to discover

  8. In primul rand as dori sa multumrsc autorului pentru acest articol foarte elaborat as putea spune eu. As avea trei observatii totusi:
    -în 1948 Ucraina nu putea sa semneze un act/acord internațional pentru ca nu exista ca stat.
    – Justiția internationala ar acea evoie de un executor judecătoresc. Rolul ei fiind doar sa se pronunțe în diverse lititigi nu sa le pună în aplicare, ca orice tribunal de altfel.
    – Exista un precedent periculos de care se poate prevala Rusia. Și USA a invadat Irakul sub pretext ca are arme de distrugere în masa, lucru care s-a dovedit fals și nu a suportat nici o consecință.

    • Cate are si Vaticanul.
      Rusii nu stiu cu cine „joaca sah”, si macar de-ar juca sah.
      Isi joaca ultimii ani de existenta ca atare.
      Indiferent de cate distrugeri vor provoca/provoaca, orice pretentie la civilizatie/hegemonie e trecuta din start pe linie moarta.

  9. Iata raspunsul Rusiei
    https://www.icj-cij.org/public/files/case-related/182/182-20220307-OTH-01-00-EN.pdf
    „The special military operation conducted by Russia in the terri tory of Ukraine is
    based on the United Nations Charter, its Article 51 and customary international law.
    The legal basis for the military operation was comrnunicated on 24 February 2022 to
    the Secretary-General of the United Nations and the United Nations Security Council
    by the Permanent Representative of the Russian Federation to the United Nations in
    the form of a notification under Article 51 of the United Nations Charter. The relevant
    letter addressed to the UN Secretary-General with the request to circulate it as a
    document of the UN Security Council forwarded „the address of the President of the
    Russian Federation H.E. Mr. Vladimir Putin to the citizens of Russia informing them
    of the measures taken in accordance with Article 51 of the UN Charter in exercise of
    the right of self-defense” ( emphasis added) (attached)”
    Rusia nu a invadat Ucraina…. de fapt e in legitima aparare !!!!
    Cititi si veti intelege pana unde poate sa mearga tupeul si ipocrizia ruseasca
    „Freedom guides our policy, the freedom to choose independently our future and the future of our children.
    We believe that all the peoples living in today’s Ukraine, anyone who want to do this, must be able to enjoy this right to make a free choice.”
    Asta zice Putin!!! trazneasca-l sa-l trazneasca de neom…

  10. In dreptul international prevaleaza dreptul fortei.

    Si in aceasta materie Rusia are cativa avocati excelenti – de ex R-36 care este un ICBM MIRV caruia NATO i-a atribuit codul SATAN . Ar mai fi si asistentii Topol M si Sarmat …..

    Ntz. SUA si Rusia au „avocati” care ei fac legea …. ma rpg legea „Printului acestei lumi”

  11. De mult am așteptat ca cineva competent să prezinte o modalitate de a se retrage Rusiei dreptul de veto cu care blochează tot ce vrea la ONU.
    Modul in care prezintă autoarea depășirea blocajului de a se opri actiunile catastrofale ale Rusiei pare foarte credibil.
    Acest articol ne da o speranța ca dacă se va acționa rapid, poate se vor putea limita nenorocirile pe care dementul de la Kremlin are de gând sa le facă in continuare. Cu ultima amenințare că Rusia va bombarda transporturile de armament pentru Ucraina, (nu a precizat in va face asta pe teritoriul Ucrainei) , NATO nu mai poate rămâne pasivă.
    Ma îngrijorează totuși ca mai ar mai rămâne un drept de veto – China care pare ca nu e deranjată de acțiunile Rusiei.
    Oricum, toata stima autoare, pentru claritatea cu are a abordat această problemă atât de complicată, care părea să nu aibă nici o soluție.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Luminita Tuleasca
Luminita Tuleasca
Luminița Tuleașcă este avocat pledant din anul 1997, membru al Baroului București, fondator și managing partner TULEAȘCĂ LAWYERS și, din anul 1996, cadru didactic universitar titular, în prezent conferențiar universitar doctor, la Facultatea de Drept a Universității Româno-Americană - profesor titular al disciplinelor: Drept comercial, Drept societar și Dreptul comerțului internațional. Este licențiată în Drept a Facultății de Drept a Universității din București, a urmat cursuri postuniversitare și de specializare la Universitatea din București (Drept Privat) și la The Hague Academy of International Law (Private International Law), este doctor în Drept al Universității din București - domeniul Drept Privat, specializare în drept comercial și a finalizat studii post-doctorale ca cercetător bursier al Institutului de Economie Mondială al Academiei Române. Luminița Tuleașcă este vicepreședinte al Institutului Român de Drept Comercial. Este arbitru al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, arbitru al Curții de Arbitraj a Baroului București și formator al Institutului Național de Pregătire Profesională a Avocaților – disciplinele: drept civil și drept procesual civil. Este membru al think tank-ului Inițiativa pentru Cultură și Democrație Europeană (ICDE). Din anul 2020 este membru al Consiliului Național de Integritate Domenii de interes și expertiză: drept comercial intern și internațional, drept european, drept internațional privat, drept civil și procedură civilă, arbitraj comercial intern și internațional, contencios administrativ și fiscal, dreptul construcțiilor. Luminița Tuleașcă este unic autor a 7 cărți și peste 60 de studii și articole de specialitate. Luminița Tuleașcă este membru în colegiul de redacție al ”Revistei Române de Drept Comercial” și al ”Revistei Acta Universitatis Danubius. Juridica” și editor asociat al ”Romanian Economic and Business Review”. De asemenea, ea este membru al unor pretigioase asociații profesionale și centre de cercetare: British Institute of International and Comparative Law, The Society of Legal Scholars, Corporate and Commercial Law Research Centre - Birmingham City University, Daughters of Themis: International Network of Female Business Scholars - The Faculty of Law, University of Oslo, Institutul Român de Drept Comercial.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro