Nigel Farage, liderul Partidului Independenței Regatului Unit (UKIP), este la ora actuală cel mai curtat politician de către mass media britanică.
UKIP a obținut în alegerile locale din 2 mai rezultate excelente care au bulversat scena politică britanică.
În alegerile pentru 34 de consilii de comitat (echivalentul județului) din Anglia, UKIP s-a situat pe locul al treilea cu 22% din voturi, după Partidul Laburist (29%) și Partidul Conservator (26%) și înaintea Partidului Liberal Democrat (13%).
Partidul condus de Farage a obținut 147 de mandate de consilieri, față de doar opt la precedentele alegeri din 2009. Rezultatul este cu atât mai meritoriu cu cât acest scrutin s-a desfășurat potrivit sistemului majoritar uninominal, care până acum a dezavantajat UKIP.
Rezultatul de joi a provocat îngrijorare, poate chiar panică în rândul celor trei mari partide, dar în special în rândul Conservatorilor, ai căror foști suporteri s-au îndreptat de data aceasta masiv către UKIP.
Partidul condus de Farage este acum al doilea ca mărime în mai multe consilii județene, mai ales în estul Angliei, cum ar fi Lincolnshire (regiunea natală a baronesei Thatcher, fost lider al Partidului Conservator și prim ministru între 1979 și 1990) sau Norlfolk.
Ce este UKIP?
Care ar fi explicaţia acestui vot masiv, care transformă practic Marea Britanie într-un sistem cvadripartit?
Impopularitatea guvernului de coaliție dintre Partidul Conservator ți cel Liberal Democrat ar fi una dintre explicații, dar de data această depozitarul votului de protest este un partid extra-parlamentar și nu principalul partid de opoziție – Laburiștii. De altfel, pentru prima oară din 1979 încoace, niciun partid politic nu reușește să depășească pragul de 30% într-un scrutin local.
UKIP, fondat acum exact 20 de ani, este un partid eurosceptic, care până acum era identificat printr-o singură politică – militează pentru retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană.
Recent, partidul lui Farage a atras puncte în sondaje și alegeri parțiale pentru parlament pe seama opoziției față de imigrație și mai ales față de deschiderea pieței muncii pentru români și bulgari după 1 ianuarie 2014.
De altfel, cele mai bune rezultate le-a obținut UKIP în județele cu mari concentrări de migranți veniți din noile state membre UE, mai ales Polonia, Lituania și Letonia, cu precădere în est și sud-est.
Votanții UKIP provin în majoritate de la Partidul Conservator și din punct de vedere social sunt cu precădere din straturile superioare ale clasei muncitoare și cele inferioare ale clasei de mijloc, tind să aibă un nivel de educație mai redus și adeseori au o vârstă înaintată. Cu alte cuvinte oameni pentru care extinderea UE și globalizarea nu au adus beneficii, ci au însemnat apariția unei concurențe nedorite, mai ales din Europa Centrală și de Est.
Panică în Partidul Conservator
Până acum, conducerea Partidului Conservator a minimalizat impactul UKIP. În noiembrie anul trecut, premierul David Cameron califica UKIP ca fiind un partid plin de “țăcăniți, săriți de pe fix și rasiști ascunși”. Și chiar înainte de scrutin, Kenneth Clarke, până nu demult ministru al justiției, spunea că UKIP este “un partid de clowni”.
După scrutinul din 2 mai nimeni nu mai îndrăznește să repete astfel de afirmații batjocoritoare. Este drept că mulți dintre noii aleși sunt niște diletanți în ale politicii, unii dintre ei cunoscuți pentru cazierul lor penal sau opiniile colorate, exprimate pe Facebook.
Dar alegătorii și-au exprimat păreri pozitivie despre Nigel Farage, eurodeputat de lungă durată, ca fiind un om sincer care spune lucrurilor pe nume.
Farage are într-adevăr un limbaj direct, uneori chiar neaoș, dar este greu de văzut care sunt soluțiile de detaliu pe care le propune, în afară de ieșirea Regatului Unit din UE și nedeschiderea pieței muncii pentru români și bulgari. El spune că partidul său nu e nici de dreapta, nici de stânga, ci are politici de bun simț, ceea ce sună foarte atractiv pentru electoratul dezamăgit al celor trei mari partide.
Ieșirea Marii Britanii din UE?
În Partidul Conservator s-au auzit deja cereri din partea unor deputați de negociere cu UKIP în vederea viitoarelor alegeri parlamentare din 2015. Repetate peste doi ani, rezultatele de la alegerile locale ar da o majoritate absolută Partidului Laburist, dar UKIP nu ar reuși să câștige niciun singur deputat în Camera Comunelor, au arătat simulările făcute de experți.
Nigel Farage a declarat că în niciun caz nu va accepta să negocieze cu un Partid Conservator condus de David Cameron, dar nu a exclus colaborarea cu un lider diferit. Nu este un secret că UKIP l-ar prefera ca lider al Partidului Conservator pe primarul Londrei, Boris Johnson.
Dar efectele rezultatului UKIP încep să se vadă și la nivel de politici. Din rândurile Partidului Conservator se aud voci care cer convocarea unui referendum privind rămânerea sau nu în UE înaintea alegerilor generale din 2015. Premierul Cameron promisese anul acesta convocarea unui asemenea referendum în 2017, dacă Partidul Conservator câștigă majoritatea absolută în 2015.
Convocarea unui astfel de referendum înainte de 2015 ar fi potențial mai dificilă, dat fiind că în teorie Partidul Liberal Democrat este eurofil, iar Partidul Laburist este, tot în teorie, mai puțin eurosceptic decât Partidul Conservator (care nu deține singur o majoritate în actualul parlament).
Până atunci însă, în parlament vor fi introduse proiecte de lege care să înăsprească controlul imigrației din afara UE și să restrângă drepturile migranților din statele UE să solicite acordarea de beneficii sociale în Marea Britanie.
UKIP este însă pe creasta valului și anul viitor, în alegerile pentru Parlamentul European, desfășurate prin scrutin proporțional, are șanse să se claseze pe primul loc.
Partide cu un mesaj anti-sistem ca UKIP există și în alte țări: Mișcarea Cinci Stele a lui Beppe Grillo în Italia, Partidul Finlandezilor Adevărați în Finlanda, SYRIZA și Zori Aurii în Grecia, Partidul Poporului în Danemarca, și altele.
Diferența este că UKIP poate avea o influență indirectă mai mare asupra politicilor guvernamentale din Marea Britanie, una dintre cele mai mari trei țări ale UE.
Iar o astfel de influență se poate materializa într-un euroscepticism sporit care poate culmina cu retragerea țării din UE.
Nigel Farage are de obicei un discurs anti-sistem, ceea ce cred ca a atras mai multa lume. Are unele interventii de-a dreptul halucinante, daca il comparam cu un politician normal, impotriva a orice tine de UE, de ceea ce face UE in general etc. Cautati pe zoutube si veti gasi aprecieri nu tocmai magulitoare la adresa lui van Rompuy, de ex.
Ah, da, Nigel Farage..
Acel politician prezentat, invitat si laudat la Antena 3 (check the vaults) pentru ca le-o „zicea” bine celor din Comisia Europeana.
Si care a luat apoi o gramada de voturi tocmai pe mesajul anti-imigranti romani si bulgari.
Discursul impotriva migratiei romanilor si bulgarilor nu micsoreaza cu nimic meritul acestuia de a le spune in fata birocratilor de la Bruxelles niste adevaruri dureroase. Faptul ca romanii migreaza in masa este vina guvernelor succesive din Romania si nu a englezilor. Ce ziceti daca in Romania ar incepe sa migreze masiv alte natii care ne-ar face viata insuportabila? Problema migratiei romanilor si bulgarilor nu este „migratia” in sine, ci „exportul” de comportament NECIVILIZAT!
Scuzați-mă, pe ce date vă bazați când afirmați că românii migrează masiv în Marea Britanie?
Personal, cred ca Marea Britanie nu are mari beneficii din integrarea in UE, ea pierzind numeroase atribute vamale si tarifare, monetare si valutare, etc. de pe urma aderarii.
Iată în acest sens o reacție interesantă a fostului ministru de finanțe (euro-entuziast la acea vreme) din perioada 1983 – 1989, Lordul Lawson:
http://www.bbc.co.uk/news/uk-politics-22429790
@caliman. orice produs al unei tari non-UE are o taxa vamala de 33%. La iesirea din UE, ar rezista exportul UK la astfel de taxe? Nu te intrista, nu esti singurul (nici Antonescu nu a priceput-o inca).
„De altfel, cele mai bune rezultate le-a obținut UKIP în județele cu mari concentrări de migranți veniți din noile state membre UE, mai ales Polonia, Lituania și Letonia, cu precădere în est și sud-est.”
Fraza cheie. Nu atat englezii sunt anti-imigratie, cat vechii imigranti care nu vor competitie pe piata muncii.
Fals. Nu e vorba de vechi imigranți, ci de băștinașii care locuiesc în zonele cu mulți imigranți.
Trebuie să fac o precizare, pe care nu am făcut-o în textul articolului ca să nu-l lungesc. Alegerile nu au avut loc în toate comitatetele din Anglia. Nu au avut loc alegeri în nordul Angliei, după cum nu au avut loc alegeri nici în Scoția, Țara Galilor (cu o excepție, insula Anglesey) și Londra, de unde și scorul subestimat al Partidului Laburist, sensibil superior pragului de 30% în zonele une nu au avut loc alegeri.
Simulările pe rezultatul alegerilor pentru Camera Comunelor plecând de la rezultatul din 2 mai au dat următoarea compoziție Partidul Laburist 331 de mandate (din 651, majoritate de 11), Partidul Conservator 246 de mandate, Partidul Liberal Democrat 48 de mandate, alții 26, UKIP 0.
În 2005 rezultatul a fost Partidul Conservator 306 mandate, 36% din voturi, Partidul Laburist 257, 29%, Partidul Liberal 23%, 57, UKIP 3%,0, alții 31.
Cu alte cuvinte, dacă rezultatele din 2 mai s-ar repeta la alegerile parlamentare din 2015 UKIP nu ar reuși să se claseze pe locul întîi în nicio circumscriție, dar ar deturna suficiente voturi de la Partidul Conservator pentru a-l face să piardă locul întâi în multe circumscripții pe care le deține în prezent în favoarea Partidului Laburist, astfel încât acesta să obțină singur o majoritate absolută, ceea ce nu există în actualul parlament.
În fine să ne reamintim vorbele lui Margaret Thatcher cu ocazia reunificării Germaniei, AD 1990: I-am bătut de două ori şi acum s-au întors. Aceste cuvinte foarte recente (care vin de foarte departe) luminează mai multe unghere păienjenite decît toate argumentele prezentate pînă acum.
AD 2011.11 Eurodeputatul britanic Nigel Farage spune: Şi în acest vid, adevărat – fără tragere de inimă, a pășit Angela Merkel. Şi astfel, acum trăim într-o Europă dominată de Germania – adică tocmai ceea ce proiectul european trebuia în fapt să împiedice. Ceva pentru care cei dinaintea noastră au plătit un preţ greu de sânge pentru a preveni. Eu nu vreau să trăiesc într-o Europă dominată de Germania şi nici ceilalți cetăţeni ai Europei nu doresc așa ceva.
Să reluăm cuvintele profesorului Jacques Le Goff, un remarcabil istoric francez contemporan:
Războiul din 1914-1918 a reprezentat intrarea dezastruoasă în acest secol tragic. Nu numai din cauza înfiorătoarei dîre de morţi şi devastări pe care a lăsat-o în urmă, nu numai din cauza nedreptăţilor, frustrărilor şi germenilor de noi războaie pe care, după eşecul Păcii de la Versailles, acesta le-a lăsat moştenire europenilor şi altor popoare… dar şi din cauză că a dat naştere unei culturi a doliului, unei culturi a războiului, unei culturi a urii şi barbariei. Războiul din 1914-1918 a produs şi răspîndit în lume ororile şi nevrozele distrugătoare ale secolului XX. Tocmai acest lucru – şi numai acesta – a fost Marele Război.
Iată cultura doliului şi a urii trăind printre noi. Cel puţin UN prim-ministru şi UN eurodeputat englez suferă ASTĂZI de nevrozele distrugătoare create de Marele Război acum un secol.
Cultura razboiului e mult mai veche decat WW I, nu credeti? Iar esecul unui Stat democratic – Republica de la Weimar – l-a adus la putere pe Hitler si a fost si WW II. Nu trebuie decat sa fim atenti ca esecul democratiei sa nu se mai repete!
Am scris clar: „cultura doliului şi a urii” care este O CONSECINȚĂ a Marelui Război. Masacrele nu au lipsit de cînd e lumea lume însă nimic nu se poate compara cu cele două războaie mondiale. Tocmai asta a fost nenorocirea: precum genialul Napoleon la 1800, elitele anului 1900 credeau că cele învăţate de la greci şi romani erau suficiente pentru noul secol.
În limbaj matematic am putea spune că erau doar necesare, NU ŞI SUFICIENTE.
In 1989 se spunea deja ca dupa 50 de ani, Germania a castigat al doilea razboi mondial fara sa traga un glonte. Asta s-a vazut mai tarziu, in anii ’90, dupa modul in care s-a razbunat pe sarbi destramand Yugoslavia, iar apoi incet, incet, a largit UE punand mana pe fraiele acesteia.
Angela Merkel, crescuta intr-un sistem comunist, de orientare prusaca, conduce Europa dupa bunul plac, iar birocratii de la Bruxelles executa ordinele ei fara cracnire. Europa „federala” visata de popularii europeni, inseamna de fapt supunerea tarilor europene intereselor Germaniei. Colateral, cate o tara ca Romania este lasata sa suga si la licuriciul american, dar numai in masura in care nu sunt atinse interesele germane, ca atunci vine in trecere Angela si face ordine. cat timp Basescu isi cunoaste lungimea lantului este sustinut de Merkel si populari. ideea ca Shultz sa ajunga comisar sef, ma infioara chiar mai mult decat ideea de a-l mai avea pe Barroso inca 4 ani. UE s-a transformat intr-o uniune intre stapani si slugi. Romania nu va fi niciodata stapana, ci mereu sluga, cu conducatori pregatiti sa-si rotunjeasca buzele la supt cate un licurici. Avem conducatori cu mentalitate de SLUGA!!!
Și ce legătură are comentariul acesta cu articolul?
degeaba, el deja este stapanit de nemti. nevata’sa este nemtoaica.
Iată o excelentă explicație a votului UKIP în comitatul Lincolnshire (unde s-a născut Margaret Thatcher):
http://www.telegraph.co.uk/news/politics/ukip/10037822/Why-did-voters-turn-to-Ukip-in-parts-of-true-blue-Lincolnshire.html
Iată și rezultatele oficiale ale alegerilor în Lincolnshire:
http://www.lincolnshire.gov.uk/local-democracy/about-your-county-councillor/elections/election-results/