vineri, martie 29, 2024

Umbra lui Ceaușescu pe Calea Călărași (plus „Precizarile” Primăriei)

Din planul de buget al Primăriei Municipiului București rezultă că urmează o nouă „străpungere”, pe Calea Călărași de data aceasta, și că pentru „străpungerea” Buzești-Berzei se are în vedere… un plan de reabilitare urbană. V-a plăcut, hai s-o luăm de la’nceput: întâi dărâmăm, pe urmă reabilităm…

De ce e nevoie de așa ceva?

Păi nu e! Dimpotrivă, este o distrugere a trecutului și o amenințare a viitorului. Și atunci la ce folosește? Buzești-Berzei oferă o explicație: pui ochii pe o zonă propice (o să vedem ce înseamnă asta), o lași să decadă, apoi o străpungi pentru a salva bucureștenii de la nebunia traficului, o mai lași puțin să fiarbă în suc propriu până când devine de nelocuit, apoi o… reabilitezi prin bănoase construcții noi. Pe scurt, pârjolim pământul în urma noastră ca să vină imobiliarii, căci ei înseamnă bani și pentru administrațiile locale! Și, cu voia dumneavoastră, ultimii pe listă, și pentru destui arhitecți, care nu refuză să facă acum clădiri capitaliste pe bani în loc de blocuri comuniste pe muncă patriotică…

Acest populism urbanistic se vrea în slujba poporului de automobiliști, cărora le promite „fluidizarea traficului”. Din păcate pentru bucureșteni, acest lucru este fals în sine și implică o groază de „victime colaterale”. Să vedem, pe scurt, despre ce este vorba.

Este adevărat, o știm cu toții, traficul în București a devenit un infern: capitala se află pe locul 5 în topul celor mai aglomerate orașe din lume, iar indicele de congestie a crescut, în ciuda (de fapt, tocmai din cauza!) „străpungerilor”, de la 43% în 2015 la 50% în 2016. E foarte grav, dar soluția nu este lărgirea bulevardelor. Deși pare contra-intuitiv, experiența a sute și sute de orașe din lume a arătat deja de decenii bune că lărgirile în sine fac loc pentru și mai multe vehicule și deci și mai mare aglomerare a traficului, care după aceea va cere o lărgire suplimentară, care, la rândul ei, va aduce și mai multe mașini și așa mai departe. Bineînțeles că e nevoie de o fluidizarea a traficului, dar ea nu se obține așa: planul de supralărgire a Căii Călărașilor este a priori greșit, indiferent de care ar fi soluțiile tehnice propuse – și pe care deocamdată nu le știe nimeni. O șosea de centură (de când trebuia să fie gata?), interzicerea parcărilor acolo unde parcarea este interzisă și se parchează pe 2-3 rânduri și un transport public funcțional, de pildă, ar putea fi însă de un real folos pentru întreg orașul. Punctul unu, deci: toată povestea cu „străpungerile pentru binele poporului” este un bluf!

La pachet cu această minciună (sau poate simplă incompetență…) vine însă și o primă „victimă colaterală”: plămânii bucureștenilor. Conform analizelor OMS, Bucureștiul se află pe locul patru în topul celor mai poluate capitale europene, cu o concentrație de micro-particole de 2,3 ori mai mare decât pragul acceptabil. A face loc pentru mai multe mașini înseamnă inevitabil și o creștere a poluării. Adică mă las de fumat, dar fumez zilnic 5-6 pachete de țigări de la mașini – și copiii mei împreună cu mine.

Și să continuăm, luând Calea Călărași drept studiu de caz, cu o listă scurtă de alte inconveniente:

–        Este o improvizație prin însăși intenția ei, căci, în lipsa unei viziuni urbanistice de ansamblu și a unui plan urbanistic general coerent și consecvent, orice astfel de „inițiativă” rămâne ceea ce este: o simplă inițiativă de „toaletare” a unui copac, fără ca măcar să arunci un ochi asupra pădurii. Or, în mod paradoxal, ultimul om de stat cu o „viziune urbanistică” a fost Ceaușescu. Rezultatul a fost, printre altele, raderea de pe fața pământului a aproximativ un sfert din clădirile capitalei. Ce facem, continuăm pe șest ceea ce a făcut Ceaușescu la lumina zilei?…

–        Da, continuăm! Acest proiect și altele asemenea sunt, în mare măsură, o continuare a acestei „viziuni”, implementată însă fragmentar și stângaci de ceaușeii democratici dar lipsiți de viziune din primării: aceleași „străpungeri” placate cu blocuri – de data asta post-comuniste – și în spatele cărora rămâne o junglă urbană.

–        Există astfel și un risc de gentrificare și de ghetoizare, de polarizare a Bucureștiului-bulevardelor-largi și a Bucureștiului-străzilor-înguste  – adică un fel de alte „două Românii” la scară redusă, dar cu efecte sociale și politice similare. Duceam lipsă de zâzanie?

–        Este și o practică urbanistică mai recentă: construim cartiere rezidențiale, după care ne gândim și la căile de acces, respectiv deschidem căi de acces, după care ne gândim și la construcțile din jurul drumurilor (a se vedea, de pildă, „reabilitarea” postumă a „diagonalei Buzești-Berzei”).

–        Zona Călărași a fost un cartier, acum în decădere. A-l „străpunge” înseamnă a-l desființa cu totul. Bucureștiul deja nu prea mai are cartiere, or „cartierul” este sufletul oricărui oraș, în și prin care se trăiește orașul. Țesutul urban al cartierelor leagă oamenii între ei și pe aceștia de urbe; a-l distruge înseamnă încă o victorie pe calea alienării urbane. Întrebați de curiozitate cam câți locuitori ai capitalei se simt „bucureșteni” și veți constata că n-a mai rămas mare lucru din identitatea noastră urbană.

–        În zona Călărași există vreo 50 de obiective consemnate în Lista monumentelor istorice. Chiar și fără ele, este un spațiu reprezentativ pentru vechiul București, cel de pe la 1900, vremuri pe care, iată, tocmai le comemorăm acum cu evlavie patriotică. Să te apuci să dărâmi un „loc al memoriei” urbane centenare în chiar anul Centenarului nu vi se pare totuși puțin exagerat?

Vă las pe dumneavoastră să continuați această listă improvizată. Nu-mi fac nici o iluzie că această indignare minoră în vremuri de restriște va trezi fie și cea mai mică reacție „acolo, sus”, dar cine știe, poate ne va trezi măcar pe ceva mai mulți „aici, jos”. Și dacă nu pentru „cazul Călărași”, măcar pentru ceea ce va urma în viitor. Căci va urma!

NOTA Editorului

Am primit din partea Primariei Municipiului București urmatoarea declaratie:

PRECIZARI

Avand in vedere articolul Hotnews, cu titlul „Umbra lui Ceausescu pe Calea Calarasi”, semnat de dl Vintila Mihailescu, Biroul de Presa al Primariei Municipiului Bucuresti este imputernicit sa faca urmatoarele precizari.

Primaria Municipiului Bucuresti nu are si nu isi propune sa demareze proiecte menite „sa dărâme” monumetele istorice sau prin care sa aduca atingere valorilor istorice si arhitecturale ale Capitalei, asa cum reiese din articolul dvs, cu trimitere la Calea Calarasi.

In conditiile in care una dintre cele mai grave probleme ale Capitalei o reprezinta traficul rutier, va facem cunoscut faptul ca Municipalitatea are ca prioritate identificarea unor solutii viabile pentru fluidizarea traficului rutier.
Pentru aceasta PMB are in vedere o serie de masuri precum dezvoltarea de proiecte de reconfigurare urbana in zonele cele mai aglomerate din Capitala, construirea de parcari subterane si supraterane si innoirea parcului auto RATB.

O astfel de zona avuta in vedere este si Calea Calarasi care reprezinta un punct rosu in trafic, cu ambuteiaje cauzate de trecerea de la trei benzi de circulatie pe sens, la doua, sau chiar una pe anumite portiuni. O alta problema stringenta o reprezinta linia de tramvai de pe aceasta artera care nu a mai fost modernizata din anii ‘80.

In aceste conditii, Primaria Municipiului Bucuresti a propus alocarea sumei de 175.000 lei pentru realizarea Studiului de Fezabilitate „Supralargire Calea Calarasi –bulevardul Coposu (Strada Sfanta Vineri-Soseaua Mihai Bravu). Va informam astfel ca realizarea unui studiu de fezabilitate presupune indicarea rentabilitatii si a posibilitatilor tehnice de a realiza  un proiect, in functie de care Municipalitatea va decide care este solutia optima pentru descongestionarea traficului in zona, fiind luata in calcul inclusiv instituirea sensurilor unice, fara a aduce atingere zonei istorice Calea Calarasi si fara a se lua in calcul demolarea monumentelor istorice.
Subliniem inca o data ca orice proiect de investitii se realizeaza etapizat, studiul de fezabilitate reprezentand un prim pas fara de care nu se pot demara celelalte etape, care vor cuprinde toate detaliile tehnice.
In ceea ce priveste identificarea altor solutii pentru fluidizarea traficului, va reamintim ca Primarul General, Gabriela Firea, a cerut de mai multe ori Ministerului Transporturilor preluarea in administrare si realizarea centurii Municipiului Bucuresti, fara a primi insa un raspuns pozitiv in acest sens.
De asemenea, mentionam ca Municipalitatea aplica masuri de  fluidizare a traficului rutier prin respectarea regulilor rutiere si a legislatiei in domeniu. In acest sens, Politia Locala si Brigada de Politie Rutiera au desfasurat in ultima perioada actiuni pentru identificarea si sanctionarea conducatorilor auto care stationeaza sau parcheaza pe banda 1 de mers, in locuri interzise, pe mari bulevarde cum ar fi: Calea Mosilor, Colentina, bd Pantelimon, Iancului, Barbu Vacarescu, Stefan cel Mare, sos Alexandriei si Calea Rahovei etc.

La sfarsitul anului trecut, echipajele Politiei Locale au actionat, de asemenea, si in intersectia de la Doamna Ghica, unde, atat in sensul de mers catre Bucur Obor cat si invers, una dintre cele trei benzi era constant blocata din cauza masinilor parcate neregulamentar. In aceasta zona Politia Rutiera si Politia Locala de sector vor actiona constant pentru sanctionarea celor care blocheaza circulatia. O alta zona unde Politia Rutiera si Politia Locala vor actiona este Prelungirea Ghencea, intersectia cu Valea Oltului, unde zilnic se inregistreaza blocaje de trafic.

Serviciul pentru Relatia cu Mass-Media

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. Parerea mea de om „netrait in Bucuresti” de 15 ani (plecat in 2003, revenit recent) este ca marea problema a traficului nu e legata de largimea bulevardelor, ci de parcari. Sunt bulevarde din Bucuresti (de ex Stefan cel Mare, Mihai Bravu, Camil Ressu etc) unde in anumite intervale orare masinile sunt parcate pe doua randuri! E clar ca traficul se gatuie.

    Legat de Calea Calarasilor (sau Calea Calarasi, cum e de fapt corect?)- nu vad ce strapungeri s-ar mai putea face. Insa exista cumva un proiect public, se pot vedea detaliile propunerii? Eu cel putin nu stiu ce vrea primaria sa faca de fapt, unde vor sa strapunga/largeasca etc.

    • Pe traseul dinspre Piata Hurmuzachi (Muncii) spre Piata Unirii, Calea Calarasilor se ingusteaza considerabil cam la 100 m dupa ce treci de punctul Universitatea Hiperion. Pana acolo este Calea Calarasilor strapunsa de Ceausescu (cu blocuri de o pate si de alta). Imediat dupa acea gatuire, de unde incepe Calea Calarasilor cea veche, ”romantica” si ”valoroasa arhitectonic” urmeaza intersectia Hala Traian care este blocat tot timpul. De acolo si pana la Unirea exista cate o singura banda si jumateate pe sens -care include si linie de tramvai . Pur si simplu de neutilizat. Strapungerea ar consta in largirea – probabil prin demolari pe partea stanga. Sa fim seriosi – Uniunea Europeana finateaza extinderea spre Drumul Taberei a retelei de metrou inventate tot de Ceausescu. Nu m-ar mira ca europarlamentarii ecologisti din Islanda sa ceara o sesiune speciala pe acesta tema – fac un apel la ceva lobby din partea lui Cristian Preda. Totusi ceausista sau non ceausista lucrarea de largire a Caii Calarasilor trebuie continuata. De altfel majoritatea cladirilor care ar urma sa fie demolate formeaza un trist muzeu al igrasiei asa cum poate vedea oricine care ia – pentru documentare , tramvaiul de la Sfanta Vineri pe traseul de intoarcere.

      • @MIHAI 2
        Calea Calarasilor „un trist muzeu al igrasiei” ?! Eu locuiesc pe o straduta la mai putin de 50 de metri de Calea Calarasilor si trebuie sa spun ca nu inteleg cum ai dobandit aceasta stranie impresie. E adevarat ca inainte de ’90 cartierul era condamnat, in 89 venisera echipele de topografi sa stabileasca aliniamentul noilor blocuri si doar moartea lui Ceausescu l-a salvat. Daca anii 90 au fost ani de saracie in care prea putini au avut bani sa-si repare casele, care oricum suferisera 50 de ani de neglijare, acum cartierul a devenit mult mai cochet, unul din cele mai scumpe din Bucuresti. Incearca tu sa-ti cumperi o casa in cartier si vezi apoi daca iti pastrezi aerul asta dispretuitor. Bucurestiul este un oras trantit in mijlocul campiei, nimic nu-l impiedica sa se intinda spre Dunare sau spre munte – eu zic ca este pacat sa darami ceva ce, iti place sau nu, reprezinta istoria sa si intr-un fel sufletul sau. Daca primarului Bucurestiului i-ar pasa de oras ar investi in restaurarea centrului si treansformarea lui intr-o zona preponderent pietonala si ar face faimoasele strapungeri spre periferii cu cel putin doua centuri care sa scoata traficul din oras. Directia in care se misca urbanistic in ultimele decenii vor sfarsi prin a transforma Bucurestiul in mica Calcutta, nu micul Paris.

      • „…majoritatea cladirilor care ar urma sa fie demolate formeaza un trist muzeu al igrasiei”

        Eu, unul, urăsc igrasia. Unii specialiști spun ca asa ceva este și pe la Peleș, prin urmare, au existat voci care au spus ca ar fi recomandat sa fie grabnic demolata construcția trista. Au închis-o o vreme, apoi, turiștii triști au tot cerut sa o viziteze, iar statul nostru trist a ajuns la concluzia ca banii triști ai turiștilor sunt necesari sa mai cârpească bugetul și au renunțat sa o pună la pământ. deocamdată.

        Când merg sa vizitez alte meleaguri nu ma duc în zonele de birouri, cu o arhitectura valoroasa, cum ar fi, spre exemplu, pe la noi Secția 1 Politie, București, pe Bd. Lascăr Catargiu, o genialitate a arhitecților bucureșteni, inclusiv a celor care au aprobat construcția, ci merg în zonele vechi, unde ma uit cu gura căscată la clădiri vechi și triste. Ca mine,milioane de turiști triști, dau bani municipalităților triste care-și umplu buzunarele cu voioșie.

        Nu înțeleg de ce nu se face nimic cu Magazinul București, bunăoară, sau cu Casa Radio?! Traficul?! Este o marota electorala. Aștept în continuare sutele de parcări auto ale d-nei Firea…

        • Circa 1 de Politie e o mare mizerie – de acord. In rest Bd Lascar Catargiu este minunat – dar Calea Calarsilor e foarte departe de Lascar Catargiu. Hala Traian este remarcabila si a fost modernizata cu dragoste si talent – dar ce gasim pe celelate colturi din intersectia de la Hală ? Si in continuare din dreptul Halei , peste drum de ea , luand casa cu casa pe directia spre Centru nu gasesti mai nimic decent . Abia in zona in carea Calea Calarasi se intalneste cu Mircea Voda sau cu Str Paleologu apar cladiri vechi remarabile – insa acolo strada este deja largita – de la origini. Nu confund Calea Calarasilor nici cu cartierul din spatele Halei care este o poezie.

  2. Evident, e dificil de mentinut un echilibru intre traditie si modernizare dar nu cred ca e cazul sa ne impotrivim progresului. Viata merge inainte, multe dintre cladirile vechi nu asigura nici confortul pretins azi si nici siguranta in cazul cutremurilor. Casele si cartierele care azi care ne pot fi noua familiare si dragi nu inseamna prea mult pentru copiii si nepotii nostri. De monumente de inalta valoare istorica si artistica, mai bine sa nu vorbim (vezi Hala Matache, o monstruozitate pentru care s-a facut atata tapaj !) Si da, este nevoie si de fluenta circulatiei in oras, ce nu poate fi asigurata prin soseaua de centura. Necesara si aia, nici vorba.

  3. Perfect de acord cu observațiile dumneavoastră. Aș dori totuși să vă întreb: de ce numiți bulevardul Calea Călărași și nu Calea Călărașilor? Știu că și oficial denumirea s-a schimbat recent, dar nu am înțeles niciodată de ce.

    • Corect este Calea Calarasilor. A se compara: Calea Mosilor (si nu Calea Mosi), Calea Victoriei (si nu Calea Victoria), Calea Plevnei (si nu Calea Plevna). Forma cu nominativ (in loc de genitiv la al doilea termen al denumirii) este un agramatism, fiindca incalca regula normei unitare in scrierea limbii romane (si al oricarei limbi normate academic).

  4. Din pacate nu pot sa va dau dreptate. Si nu pentru ca as fi vreun „fan” al masinii personale, ci din simplul motiv ca articolul dvs sufera din cauza a foarte multe lipsuri.
    Vrem nu vrem, ne place sau nu ne place, in ultimii 50 de ani Bucurestiul s-a dezvoltat masiv. Cu sau fara viziune urbanistica (de fapt fara), orasul s-a dezvoltat.
    Intr-adevar orasele vest europene arata cu totul altfel si pt faptul ca au avut cu totul alt tip de dezvoltare. Mai intai au avut viziune, au construit infrastructura de transport si abia dupa aceea cartiere de locuinte. La noi a fost si este in continuare exact invers.
    Dar nu va functiona nici modelul actual de dezvoltare si nu facem acum decat sa plantam semintele dezastrului care va va fi peste 20 de ani.
    Nu sunt de parere ca trebuie continuata politica lui Ceausescu de demolare salbatica a tot ce este vechi si de construit blocuri in loc, dar este la fel de gresita si abordarea actuala in care construim salbatic blocuri cu 8, 10, 12 etaje la periferie in conditiile in care cea mai mare parte acestor cartiere periferice nu sunt legate la reteaua de metrou. Si atunci oamenii aia vor ajunge in centrul orasului (acolo unde sunt locurile de munca si liceele si facultatile) cu ce? Pai cu masina personala, corect?
    Cred ca nu trebuie sa ne imbatam cu apa chioara. Din punctul meu de vedere, Bucurestiul nu a fost niciodata un oras frumos sau armonios. Nici macar in perioada interbelica. Nu trebuie confundata Calea Victoriei si 2-3 strazi centrale cu orasul in sine care era o mare mahala lipsita de orice fel de infrastructura. Nici in viitor Bucurestiul nu va fi vreodata un oras frumos. Cartierele dormitor, mall-urile sau Casa Poporului nu vor deveni atractii turistice, dar putem macar sa transformam orasul asta intr-unul functional in care oamenii sa poata ajunge la serviciu, sa-si duca copiii la scoala sau studentii sa ajunga la facultate.
    Cred ca va dati seama ca si daca printr-o minune incepe sa se construiasca metrou in Bucuresti la modul sustinut, constructia sa va veni cu un impact foarte mare asupra orasului. Vedem cu totii cum se amana la nesfarsit constructia metrouluii prin centrul (extinderea M5 de la Eroilor la Iancului) din cauza cladirilor vechi care stau sa cada.
    Acel transport public modern si rapid necesar orasului la care faceti referire si dvs nu se poate construi decat prin interventii dureroase. Nu conteaza ca vorbim de metrou, linii rapide de tramvai, benzi dedicate pt autobuze etc. Se va lasa in continuare cu demolari pt ca din start orasul a fost gandit fara viziunea dezvoltarii pe termen lung…

    • Orasul Bucuresti arata exact ca oamenii care il populeaza. Dar gresiti cand puneti la acelasi numitor orasul Bucuresti din epoca comunista si pe cel din epoca lui Carol I ori din epoca interbelica. Inainte de comunisti existau arhitecti de mare valoare cu viziune urbanistica, Prager, Mincu, Asquini, Paul Smarandescu etc. etc. Azi avem o sumedenie de asa zisi „dezvoltatori” care construiesc mult, anapoda si prost, fiind lipsiti total de viziune. Daca timpurile ar fi fost normale dupa Al Doilea Razboi Mondial, Capitala Romaniei ar fi aratat la fel ca orice capitala occidentala, iar supraaglomeratia urbana sufocanta nu ar fi existat. Are Capitala in prezent un arhitect macar la sfertul valorii lui Ion Mincu? pe de lata parte, cand aduci in orasul Bucuresti sute de mii de indivizi care au trait din mosi stramosi pe rogojina si care refuza sa se civilizeze, ce altceva poti avea decat haos si degradare la toate nivelurile?

      • Aveti dreptate in ceea ce priveste anvergura unor arhitecti precum Ion Mincu. Nu se mai pune problema in acest moment a unor astfel de valori, dar am vrut sa spun altceva. Nu este chiar o comparatie directa a perioadei regaliste si a perioadei comuniste, dar ceea ce am incercat eu sa spun este ca nici atunci dezvoltarea orasului nu s-a facut cu prea multa viziune. Au fost strazile si bulevardele centrale si 2-3 artere mai importante care intrau/ieseau din oras. Mahalalele nu prea au facut parte nici atunci dintr-o viziune pe termen lung.
        In afara de sistematizarea zonei de nord a Bucurestiului (actualul Kiseleff), nu au fost alte sistematizari de anvergura in alte periferice.
        Comunistii (si in special Ceausescu), aun intervenit intr-adeva brutal, distructiv si pompieristic, dar cu toate pacatele lor au fost mai vizionari decat predecesorii lor si in mod sigur mult mai vizionari decat urmasii lor. Si nu, nu sunt vreun nostalgic.
        Sistematizarile comuniste au creat macar niste axe importante (E-V de ex), o sosea de centura (neschimbata de aproape 50 de ani!!).
        Revenind la tema articolului. Orasul creste si se dezvolta in continuare, fie ca ne place sau nu. Din pacate, nu pot sa fiu intrutotul de acord ca orice cocioaba neintretinuta de zeci de ani si care sta sa cada este un monument instoric. Este clar pt oricine ca proprietarii fie nu pot, fie nu vreau sa le intretina, iar statul nu poate interveni atata timp cat imobilul este proprietate privata. Si ne invartim in acelasi cerc vicios de 30 de ani si asteptam cutremurul sa faca curatenie?
        Solutii se pot gasi, daca s-ar vrea, dar nici nu putem bloca la nesfarsit dezvoltarea unui oras cu peste 3 milioane de locuitori.

  5. Din pacate este o lipsa de profesionisti in toate primariile din Bucuresti. Se pune accent pe lucruri inutile, facute de ochii lumii in timp ce probleme importante sunt date uitarii.

  6. Eu sunt pentru!
    Pe mine m-a demolat in vara lui 1988, asa ca imi creste inima de bucurie cand vad ca moare si capra vecinului, ca si alte zone istorice, cu imobile de patrimoniu, ce scapasera de sistematizarea lui Pingelica, sunt rase acum!

    Aboradare aparent paradoxala de dupa 1990, „construim cartiere rezidențiale, după care ne gândim și la căile de acces”, este pur si simplu cauzata de specificul poporului nostru. „Sentimentul romanesc al fiintei” nu este spiritul mioritic, cum inavatam la scoal, ci dimpotriva, optimismul: las’ca ne descurcam noi!

    Iar referitor la terminolgie, pe romaneste nu se zice „gentrificare”, ci PEDESERIZARE!

    • Îmi cer scuze din capul locului, sunt 99% convins că e sarcasm, dar suntem totuși pe un forum românesc, așa încât trebuie să întreb: faci mișto, nu? Eu așa sper.

  7. Cum sa spun, Bucurestiul este in accident urbanistic si demographic.
    In afara de Calea Victoriei, Parcul Carol, Cismigiu, perioada interbelica nu a adus foarte multe. Citeva strazi pt bogati si mahalale mizere. Practic pingelica a facut prima sistematizare serioasa. Si pe vremea aia toata lumea buna i-a sarit in cap ca indrazneste sa construiasca P+10 pe teren aluvionar (Bucurestiul este construit pe locul unei foste mlatini intre Dzmbovita si Colentina…) Acum se construieste si P+20 exact pe teren fost exacavat sau de umplutura cu apa aproape de suprafata dar e democratie si e dreptul dezvoltatorilor. Probabil P+6 at fi sufficient pt Bucuresti.
    La fel cu metroul, s-a spus ca nu va rezista, ca e o prostie, ca ape subterane…etc Rezista. Sie functional. Mai prost se face acum, e sufficient sa priviti boltarii.
    Orasul trebuie complet resistematizat. Trebuie gindit ceva pt viitor acolo unde se poate face. De bine de rau cartierele dormitor au bulevarde largi, atita doar ca nu au legatura cu centrul sau unul cu celalalt. Centrul vechi e doar atit, centru’ vechi. Personal nu vad vre-o valoare in vechiturile alea. Poate una dintr-o suta sa insemne ceva. In Viena si Atena am mai vaxzut strazi in centru cu asemenea maghernite. In Viena macar ii oblige sa le intretina. Eforturi mari, eficienta mica. Zagrebul, care are inca urme urite dupa razboi, poate printr-o sistematizare sa se transforme in ceva modern… dar are ce sa pastreze in centrul vechi…
    Legat de circulatie….. Personal Parisul mise pare mult mai dificil de strabatut altfel decit cu ROR; Berlinul e o struto-camila: partea capitalista are strazi canion, inghesuite unde nici nu poti folosi GPS (nici in Paris nu merge mereu) iar in partea comunista poti linistit sa crezi ca esti in Berceni sau Drumul Taberei; mult mai aerisit. In rest Frankfurt, Muenchen, Lyon, Budapesta etc… sint aglomerae dar au pe linga century (inclusive interioare!) si sosele de viteza interne ce permit traversarea rapida a orasului. Poate doar Sofia sa fie la fel de prost gestionata ca Bucurestiul. Ei au reusit insa o centura/autostrada ce permite ocolirea orasului si mutarea unei parti din traffic in afara orasului ( e mai rapid sa ocolesti pe centura decit sa tai orasul)
    Solutii gen „sa luam toti bicicleta sint rizibile. Si pt citeva piste de bicicletaau fost ingustate strazi importante. Clima continental cu extreme nu permite utilizarea pe scara larga a bicicletei.
    Soluti modern : tramvai cu o singura sina si care utilizeaza pneuri – mult mai usor de construit si de intretinut; vibratii mai putine, fara zgomot (de ex Strasbourg); metrou clar o foarte buna solutie; monorail cu pista pietonala sau de biciclete deasupra.
    In plus mai mult de 3/4 din bucuresteni sint bucuresteni de prima sau a doua generatie – si asta se vede si se simte. De aici toate tarele si relele orasului – cum sa convingi niste oameni educati in fundul curtii cum sa se poarte la oras?
    Pe strada bunicilor au disparut toti batrinii. Si dintre vecini sintem singurii ce locuiesc acolo de 5 generatii. Toti ceilalti sint in Bucuresti de 5 – 15 ani…..

  8. Așa cum italienii dărâmă Colloseumul ca sa fluidizeze traficul :)..glumesc. intiiul retardat al țării, care a adus în România moravurile politice și sociale asiatice a distrus sufletul viu și european al orașului dindu – ne la schimb, mă scuzați, cel mai mare rahat construit care se vede de pe luna șki ne-a văduvit de o moștenire care exprima cu mult farmec vocația noastră de mic popor latin, european….Pe Calea Moșilor exista niste afise mari cu „Casa Ceaușescu”, color, unde se vede ceva clădire post belica cred, care n-are nimic cu proveniență talpasa a celor doi distrugători. Acolo trebuia tipărit tabloul tovarășului fost ministru Mărgineanu, fost pictor, care ciupea consilierele ca pe chelnerițe (nu că ar fi liber la chelnerițe) cu casa de la Scornicești, lipita cu bălegar. Nu am scăpat de Ceaușescu. Nu suntem conduși de elite ci tot de neamurili cele mai proaste, mojice și agresive . (Îmi cer scuze pt eventuale cuvinte/idei lipsa, dar mobilul nu-mi permite să revăd ce am scris).

    • Ceausescu a aruncat miliarde ca sa inalte constructii de prost gust si de calitate proasta. Uitati-va la blocurile de la Unirea, cu fatadele crapate si innegrite sau la gardul Parlamentului, care sta sa cada pe alocuri. Ca unora le place kitsch-ul ceausist este alta poveste. Asa zisa „sistematizare” a lui Ceausescu urmarea sa-i concentreze pe toti la blocuri, ca sa poata fi mai usor supravegheati de Securitate si nimeni sa nu cracneasca in fata conducerii sale despotice, care urma sa se transforme intr-o dinastie comunista, ca in Coreea de Nord. De o parte stapanii si slugile lor, de alta parte sclavii. Poate ca Dragnea reuseste sa duca pana la capat visul dement al lui Ceausescu, daca nu ii da cineva cu sutul in cur – lui si slugilor lui zeloase.

  9. Locuiesc pe Calea Calarasilor, rebotezata de administratia locala Calarasi. Chiar am facut o solicitare catre PMB sa aflu care este motivul pentru care a fost schimbata denumirea insa nu am primit raspuns…Cumva chiar mi se pare mai mult decat ciudat pentru actele casei sunt pe Calea CALARASILOR!
    Referitor la ideea de strapungere de la Hala Traian la Udriste, sigur, ca se poate considera ca este util pentru fluidizarea traficului, insa ar trebui s avedem mai departe de Udriste, unde este aceiasi aglomeratie care tine pana la Hanul lui Manuc! Deci ceea ce s-ar intampla ar fi doar sa incgesuim pe metrul liniar doua masini in loc de una, pentru ca nu au unde sa se scurga pana ajung in Splai.
    O alta abordare, poate ar fi sa cautam beneficiile reabilitarii estetice a zonei! Atentie ca nu ma refer la polistiren si verde pe pereti. Imobilele sunt degradate in toata zona, insa cred ca valoarea este data de ansamblul locului si povestea locului. Incercati s afaceti un exercitiu de imaginatie in care calea de rulare actuala a tramvaiului ar fi cu piatra cubica si casele refacute. oare nu ar arata si nu ar valoare (pentru comunitate!) altceva?
    La un moment dat am vazut grupuri de turisti (in varsta) pe stradutele zonei si am intrat in vorba cu ei… arhitectura si povestila sunt apreciate de straini care considera ca avem o adevarata comoara in mijlocul orasului pe care insa, iata, acum ne gandim sa o distrugem!
    De ce oare nu se gandeste o solutie pe termen lung si cea mai costisitoare ca in anumite zone sa se bage masinile in pamant in parcari cu taxe considerabile?

    • Cu tot respectul cre ca cereti prea mult de la Dorel Bucuresteanu’, si dvs. si dl. Vintila. Lipsa de educatie (de 70+ ani) genereaza lipsa de cultura, genereaza lipsa de viziune si intelegere.
      Calea corecta ar fi reabilitarea zonei. Nu trebuie inventata apa calda, au facut-o in general toti din occident, si au inceput sa o faca si ardelenii (vezi Cluj, Brasov etc.).
      Bucurestenii nu pot din pacate sa inteleaga mai mult, si in consecinta le e mai la indemana sa darame sa strice sa distruga. Au facut asta 50 de ani si in virtutea inertiei continua de inca 27.
      Atat intelegem atat facem… succesuri maxime tuturor.

      • De ce dati vina pe bucuresteni in general? E mai putina mitocanie prin alte parti? Mizeria mare a Bucurestilor se datoreaza in primul rand unei categorii de „meseriasi” aroganti dar slugarnici numiti: arhitecti urbanisti. Inca din anii 70 au inceput sa-si bata joc de oras. De la marile bulevarde din cartiere precum: Grivita, Balta Alba, Titan, Drumul Taberei, au trecut la mizeria din Rahova, Alexandriei, si celelalte zone cu blocuri cortina care au inchis perspectiva si posibilitatile. Ce sa mai spunem de „cartierele marginase” dezvoltate in ultimii ani: de la zona de nord pana la Bragadiru, unde strazile principale au cel mult o banda pe sens, iar pe cele secundare se circula cu bilet de ordine. Si ca mizeria sa fie completa, cu sprijinul neprecupetit al Primariei Generale, schimba PUZuri pentru a se valorifica manariile facute cu retrocedarile de terenuri (majoritatea avand terenurile pe hartii de la Burebista) . Astfel de la 2-4 etaje se ajunge la 15, in locuri unde si asa circulatia e blocata si poluarea e la mare valoare.
        Nu tu pasaje nu tu parcuri, eventual sunt distruse parcuri prin „reamenajare” pe bani Europeni.
        Evident ca se demolezi ca Dorel, nu-I greu, dar fara viziune si logica, tot Dorel ramai. Cand jumatatea de vest a Europei „traieste” din vechi, e cel putin idiot sa te repezi cu bocancii ( rusesti?). Da pentru asanare, dar trebuie sa o faci cu cap (ala cu ceva neuroni).

        • Dau vine pe bucuresteni (si eu fiind bucurestean) pentru ca a noastra este vina pur si simplu. Rezultatele sunt determinate de alegerile noastre si trebuie sa ne asumam asta.
          Orice ban investit in istorie si cultura aduce valoare adaugata… iarasi este roata inventata de altii mai la vest de noi. Ca noi alegem alte cai, si credem ca gasim solutii minune e fix treaba noastra.
          Si ceausescu a crezut ca a descoperit *america* cand a important modelul nord coreean. Asa si bucuresteanul crede in descoperirile cantindatilor de la primarie de la mutarea Garii de Nord la Autostrada suspendata. Bucuresteanul in majoritate pune botul cum se spune. Cand apare un candidat decent la vreo primarie de sector cum a fost Paleologu ia cate 1-2%. Fraier ca vorbeste de cultura, arhitectura istorie…
          Astea sunt rezultatele seci si clare nu interpretari.
          Intrebarea e cum sa NU dau vina pe bucuresteni?

    • „De ce oare nu se gandeste o solutie pe termen lung…?”

      Pentru ca pe termen lung cei care conduc astăzi urbea vor fi probabil ca dl Oprescu, la pușcărie, sau oricum, nu vor mai fi la putere. Vin alții la furat. Prin urmare, se cauta moduri de a fura acum, pe termen scurt și cat mai mult. Niciun edil nu trebuie suspectat de bune intenții. Daca ar avea vreunul, ar termina lucrările începute de zeci de ani, Casa Radio, magazinul București, ori de multi ani (fără a fi decenii încă), precum capătul tramvaiului 14- Pantelimon, Imobilul de la Podul Colentina, ori alte clădiri aflate în ruina.

      Cel mai probabil o firma de demolări are nevoie de ceva bani, din care o parte se vor întoarce la partid. Nu se va construi nimic în următoarele decenii, doar se va demola Calea Călărașilor. Poate, doar va mai exista o firma care va face două-trei studii de fezabilitate când partidul va mai avea nevoie de bani. Pentru trafic ar trebui sa avem o sosea ed centura (suntem singura capitala UE care nu are o astfel de sosea) și inele concentrice funcționale. Si suficiente parcări, pentru ca toți candidații la Primărie promit sute de parcări…

  10. Probabil că șansa Bucureștiului stă în acoperirea cu iarbă a betoanelor comuniste și în scobirea unor ulițe în marile bulevarde cufundate în verdeață, stradute care să fie gândite si construite pentru oameni [cu materiale eco: paie, nuiele și scânduri], pentru căruțe și eventual pentru cai, cerbi și inorogi; mașinile afară din oraș!

    Dar cine să purceadă în asemenea proiect salutar? Cine să ne mântuiască capitala? poate vreun om de bine precum Nicolae Mavrogheni care să întemeieze o Asociație pentru Salvarea Bucureștiului? Care să readucă tihna și miasmele plăcute în micul Paris? Care să curețe peisajul bucolic de zdrențele capitalismului de cumetrie? Asa sa ne ajute Bruxellul! Sau Parisul!

  11. Din păcate, prin inevitabila forță a lucrurilor, orașul se transformă, pentru unii în bine, pentru alții în rău. Toate intervențiile de transformare sunt făcute aleatoriu, din ambiția primarilor de a lăsa o pecete pe acest oraș, amprenta ireversibilă a mandatului. Fără o viziune urbanistică concertată și integrată, orașul devine câmpul de bătaie al politicilor imobiliare. Pe de altă parte nu ni se mai permite accesul nici la istoria lui, nici la esența lui, orașul fiind modelat strict din necesități automobilistice și nu pietonale. Acum i-a venit rândul și Căii Călărașilor (rebotezată de administrație Calea Călărași, probabil pregătindu-se terenul de a i se pierde identitatea). Norii negrii ai acestui cartier se apropie. Se zvonesc planuri de demolare, străpungere, transformare spațială, o nouă tabula rassa pe modelul Buzești- Berzei. O zonă decrepită social și material însă cu potențial de regenerare “în spiritul locului”. Dăm vina pe fantoma lui Ceaușescu, pe administrație cu primarii ei corupți și incompetenți, pe lipsa de educație și civism a orașenilor, pe barbaria investitorilot. Ce fac specialiștii, arhitecți și urbaniști? Câți dintre ei sunt dispuși, în spirit de frondă, să renunțe la contracte seducătoare care ar rade de pe fața pământului acest cartier. Și voi, organizațiile lor profesionale, cât aveți curajul, riscându-vă poziția publică, să ieșiți la rampă și să spuneți un argumentat NU! Citându-l pe Vintilă Mihăilescu, un oraș fără cartiere e un oraș fără suflet, o aglomerare de spații construite sunt departe de a fi un cartier, dacă acolo nu se instalează viața comunităților. Nu sunt nici paseistă, nici retrogradă dar mi-aș dori să mai pot merge pe jos prin orașul meu și în următorii 30 de ani, fără spaimele și fricile urbane ale invaziei necontrolate a mașinilor și pereților de sticlă și metal!

  12. Sensuri unice + locuri de parcare + pasaje subterane = fluidizare trafic
    In cazul bucatii aceleia de 700 metri de pe Calea Calarasi facem prea mult caz. Zona s-a degradat inclusiv din cauza traficului. Cine naiba ar baga bani sa renoveze o casa/ vila acolo cand ai nevoie de politie sa iesi din curte cu masina din curte. Deci o largire ar aduce valoare zonei si nu invers.
    Pe de alta parte daca ne uitam la ambele capete largite ale Caii Calarasi, Pta Muncii si Pta Unirii, la orele de varf la ambele sunt cozi imense desi sunt pe doua benzi.
    Pe termen lung insa trebuie gandite mai multe sensuri unice, recent am fost in Barcelona si am fost uimit sa vad sensuri unice pe bulevarde cu 4 + 2 benzi. Aia da fluidizare a circulatiei.

  13. Abordarea mi se pare tipic „romantistic/ecologistic/nostalgistic” dar mai degraba fatalista
    Doua teme tratate la nivel rupt de realitate:
    1. Constructii vechi versus constructii noi.
    Ce frumoase sunt constructiile vechi si ce hidoase sunt cele noi! Inainte se construia cu gust iar acum nu!
    Acum 100 de ani si chiar mai inainte si chiar si dupa, in Bucurest s-a construit haotic (pana la urma o fi si asta un stil) si ca plan urbanistic si ca tehnologie. Majoritatea cladirilor vechi pe care le-am vazut fie in stadiu de reabilitare, fie in proces de descompunere prin abandonare, expun o realitate cruda: niste zidarii alandala (caramizi de diferite forme, marimi si aparent azvarlite la intamplare, acoperite de tencuiala faramicioasa, in diverse randuri, sau stucaturi, care te si miri ca au stat in picioare. Renovarea lor serioasa ar trebui facuta incepand cu eliminarea totala a zidariei originale, ceea ce ar insemna reconstruirea de la inceput, pe langa faptul ca intra in contradctie cu regula de a respecta materialul i proiectul original. Acoperirea zidariei vechi cu tencuiala noua este absurda. La ce bun? Cine vrea sa beneficieze de „confortul” din secolul 19 cu cheltuieli incalculabile. Si apoi sa locuiasca pe o strada ingusta unde nu poti sa-ti parchezi autoturismul (proiectul original, bineinteles nu include garaj)?
    Sunt orase in lume care au facut de acum 100 de ani si mai bine ceea ce unora li se pare o crima fata de „trecut”: au curatat vechiturile si au deschis bulevarde largi.
    Iata ca Barcelona atrage milioane de turisti care vin si ca sa caste gura la constructiile ridicate in istoria recenta, cu arhitectura pe care o admiram fara sa ne facem griji. Nu se intreaba cate cladiri vechi de sute de ani au disparut ca sa faca loc unor bulevarde in care incap si 6 benzi si scuaruri cu verdeata.
    2. Degajarea traficului ar creste numarul de masini care parcurg orasul deci – poluare!
    Un autoturism care parcurge zece kilometri intr-o ora, deci este in oras cu motorul pornit, cu porniri/opriri la fiecare 50-100 de metri, eventual cu motorul supraincalzit incarca aerul cu de cel putin trei ori mai multe noxe si particule decat unul care trece lejer in 15 minute cu motorul in turatie relativ constanta. Dar ecologistii nostri fac toate eforturile pentru a bloca circulatia (inclusiv prin sincronizarea semaforizarii in sens contrar) in speranta de a descuraja traficul.
    Care varianta este mai avantajoasa pentru sanatatea orasului?

    Si, apropo de parcare alandala: exista in Bucuresti (de exemplu in zona Obor sunt doua) cladiri imense abandonate, din beton destul de solide. Oare n-ar merita transformate in parcari supraterane astfel incat sa se poata impune autoritatea impotriva parcarilor aiuritoare de pe bulevarde? Oricum aceste cladiri nu mai pot gasi o utilitate, (daca nu sunt demolate) fiind foste cladiri cu destinatie industriala care nu mai pot functiona in mijlocul orasului. E mai usor sa fie transformate in malluri dar atunci mai trebuie sa construiesti alte parcari… unde?

  14. Problema este ca, daca, in final, in zona se vor construi cladiri mai mari decit cele aflate acolo in prezent, inseamna ca, automat, creste si numarul de locuitori ai zonei, deci si numarul de masini (parcate si / sau in trafic). Deci, da, cam tot acolo se ajunge. Solutia este o analiza extrem de aprofundata a Bucurestiului in postura de capitala si oras european, si gasirea de metode de rezolvare a problemelor la nivel de sistem. Aceste studii (ar trebui sa fie mai multe concomitent) ar trebui comandate celor mai reputate firme de arhitectura si urbanism din lume, fiecare venind cu solutiile sale, solutii care pot fi in final combinate. Sarcina nu este usoara, iar problema este imensa, nemaifiind intilnita pina acum (este vorba de transformarea unui oras mare de tip comunist intr-unul de tip – hai sa-i zicem – capitalist.

  15. Pentru solutii pt. fluidizarea traficului vedeti Masterplanul de transport, pe care se bazeaza PMB (http://www4.pmb.ro/wwwt/l52/docs/31_01_2008.pdf)
    . Masterplanul are 2 faze 2008-2013 si 2013-2027. Supralargirea caii Calarasilor e prioritate 2/2 pe faza 2013-2027 (de ex. pasaj la Razoare, prioritate 2 in faza 2008-2013).
    Daca vreti un trafic cat de cat suportabil cereti implementarea corecta, pe faze si prioritati si cu respectarea legii si a regulamentelor de urbanism (http://urbanism.pmb.ro/index.aspx#) si nu pe pareri, ca e igrasie sau nu stiu ce
    Pe Calarasi sunt ~65 monumente B. Daca le declaseaza ei dintr-un pix atunci suntem iar in ceausism.

  16. Problema cu traficul și tot ce derivă din acesta e prea mare ca să mai fie ignorată. sunt sigură că există 100 de strategii și planuri pentru rezolvarea ei, care nu se aplică niciodată. Propunerea mea ar fi să punem presiune pe primărie și să rezolve cumva situația, să unim acei oameni cunoscători și să vedem care sunt soluțiile cu care am fi de acord (soluții verzi, nu de distrugere).

  17. Locuiesc pe Calea Calarasi(lor).

    Blocul unde locuiesc este construit aproximativ intre anii 1930-1935.

    Betonul din care este construit se farama foarte usor la lovirea cu ciocanul sau la gaurire.

    Fierul din beton in parte e bun si in parte e mancat aproape complet de rugina.

    In demisol este igrasie iar zidurile, stalpii, grinzile si planseele din beton se macina pe zi ce trece.

    Tramvaiul si masinile stropesc nu doar pietonii ci uda si murdaresc peretii si geamurile blocului (geamurile de la demisol) fac zgomot, ridica praful si zgaltie peretii de la demisol pana la ultimul etaj.

    Calea Calarasi(lor), pe portiunea dintre strada Mantuleasa si Intrarea Platon (in apropiere de Universitatea Hyperion) se ingusteaza foarte mult.

    Atat de mult se ingusteaza incat pe lungimea unei statii de tramvai, masinile sunt nevoite sa circule si ele tot pe linia de tramvai incetinind circulatia atat de mult incat un pieton care merge pe jos depaseste viteza tramvaielor si masinilor (care de fapt mai mult stau decat inainteaza), pietonul intodeauna ajungand inaintea tuturor vehiculelor.

    Daca se gasesc solutii pentru consolidarea si restaurarea cladirilor, precum si pentru indepartarea celorlalte neplaceri si probleme mentionate mai sus legate de trafic, zgomot si mizerie, fara demolarea de cladiri este foarte bine.

    Daca nu se identifica solutii probabil ca partial va fi nevoie si de demolari.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vintila Mihailescu
Vintila Mihailescu
Vintila Mihailescu este profesor universitar doctor, director al Departamentului de Sociologie din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative (SNSPA). A fost visiting professor la numeroase universitati si centre de studii avansate din Canada, Franta, Italia, Elvetia, Germania, Belgia, Austria si Bulgaria. Din 2005 pina in 2010 a fost directorul general al Muzeului Taranului Roman. In 1990 a initiat organizarea Societatii de Antropologie Culturala din Romania (SACR), al carei presedinte a fost intre 1994 si 2000. Din 1998 este colaborator permanent la revista Dilema (Veche), unde detine rubrica „Socio‑hai‑hui”. A mai publicat: Paysans de l’histoire (in colab., 1992), Fascinatia diferentei (1999), Socio‑hai‑hui. O alta sociologie a tranzitiei (2000), Svakodnevica nije vise ono sti je bila (Belgrad, 2002), Sfirsitul jocului. Romania celor 20 de ani (2010). De acelasi autor, la Editura Polirom au aparut Socio-hai-hui prin Arhipelagul Romania (2006), Antropologie. Cinci introduceri (ed. I, 2007, ed. a II‑a revazuta si adaugita, 2009), Etnografii urbane. Cotidianul vazut de aproape (coord., 2009) si Scutecele natiunii si hainele imparatului. Note de antropologie publica (ed. I, 2013).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro