vineri, decembrie 3, 2021

Umbra soarelui

În toamna aceasta, la 8 septembrie, Markó Béla a împlinit 70 de ani. Pe 28 septembrie a.c., Președintele Klaus Iohannis l-a decorat pe Markó Béla cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Ofiţer. Între cele două momente, la data de 15 septembrie 2021, scriitorul Lengyel László a publicat în cotidianul Népszava din Ungaria un articol despre Markó Béla care s-a bucurat de foarte buna primire (și) a intelectualilor maghiari din România. Articolul propune un profil al lui Markó Béla și un altul, UDMR-ului de sub conducerea sa.  La care se adaugă un al treilea subiect, relația româno-ungara, în istoria recentă și actuală. 

Mare politician, mare poet și mare publicist. Markó Béla a împlinit 70 de ani.

Performanța politică a lui Markó Béla este măsurabilă cu cea a marilor oameni politici ardeleni.  Cu aceia care au făcut ca Transilvania să fie de mărimea Europei Centrale, nu moșia familiei lor. Aceia care au dorit să construiască Ungaria – Pannonia și Transilvania în spirit european, ca două castele gemene, și nu să-l ducă în Est ca Hunnia. Gábor Bethlen, și nu Gábor Báthory, György Rákóczi primul, și nu al doilea, nu un distrugător, ci un făuritor de țară. Și seamănă mai mult cu István Bethlen, creatorul consolidării, decât cu Pál Teleki, cel care nu știa să o creeze. În ultimul secol, Markó Béla este singurul care, ani de zile, istoric vorbind, minute în șir, a reușit să aducă comunitatea maghiară pe poziție de egalitate și în echilibru cu cea românească din România.

Funcționarea UDMR-lui lui Markó este determinată cel puțin pe jumătate, dacă  nu într-un procent mai mare, de structura politică și de condițiile socio-economice din România, pe un sfert de starea din Ungaria, iar restul de cele din Europa și din lume. Spațiul de manevră a unei organizații politice a unei minorități naționale din România este foarte redus, spațiu pentru care trebuie să lupte în fiecare zi. Structura politică românească se definește prin faptul că, în ultimii o sută de ani, de mai multe ori a început construcția atât a statului-națiune cât și a națiunii-stat, demers pe care nu a reușit să-l încheie niciodată. Această construcție statală neterminată înseamnă mereu revendicarea unui stat cetralizat, național, suveran și a unei ideologii naționale, de la care nicio forță politică românească nu dorește să facă compromisuri, aceasta este acea linie roșie care nu poate fi depășită.

În numele construcției statului național, acest stat-națiune nu poate avea decât o singură națiune politică: cea română. Statul construiește națiunea română, națiunea română construiește statul-națiune român. Existența oricărei alte etnii pune în pericol și face incompletă construcția statului și a națiunii.

Statul național centralizat românesc între 1918 și 1989 a prezentat o structură bipolară a puterii:pe de o parte, un executiv dictatorial care se sprijinea pe organele de forță, iar pe de altă parte, oligarhi politici și economici, naționali și locali, în formă parlamentară sau extraparlamentară.Schimbarea de regim tardivă și niciodată finalizată cu adevărat, a declanșat și în România un proces de modernizare, care nu-și mai fundamentează legitimitatea puterii pe (doar) violență, ci pe îmbunătățirea socio-economică și pe o evoluție către state cu un nivel de trai mai ridicat. Exact în acest proces a jucat un rol important și util UDMR-ul lui Markó Béla. Alături de reprezentarea intereselor naționale, doctrina Markó și-a propus ca integrarea egală a maghiarilor din Transilvania să coincidă cu modernizarea societății românești și aproprierea acesteia de Europa. Rolul maghiarilor din Transilvania în tranziția politică din 1989 nu a fost neglijabil, dar adevărata schimbare de regim din România a început la mijlocul anilor ’90, iar participarea maghiarilor în guvernul român a fost o parte esențială a acestui proces.

Doctrina Markó exprimă calitățile lui Markó Béla, a faptului că nu este potrivit doar pentru performanță de scriitor și pentru politica aplicată, ci a fost capabil să creeze o doctrină politică, o strategie pe termen lung fundamentată pe o viziune coerentă asupra lumii, respectiv a constituit tacticile practice și pragmatice ale acesteia. Potrivit acestei doctrine, maghiarii din afara granițelor ar trebui să construiască și să conducă organizații politice independente, cu scopuri și mijloace proprii, care ar trebui să soluționeze problemele minorității naționale în parlamentul și în guvernul statului în cauză, într-un cadru democratic și al statului de drept. Minoritatea maghiară trebuie să se integreze în statul român, să-și câștige drepturile și să-și îndeplinească obligațiile. Este posibil să ne dezamăgim, și ne vom dezamăgi în mod regulat de angajamentul democratic, de dorința de compromis a clasei politice românești, și chiar a majorității naționale române, am experimentat și vom experimenta abuzurile naționalismului majoritar, dar minoritatea maghiară nu poate răspunde la aceste comportamente decât cu propriul angajament democratic și a statului de drept, cu asumarea conflictelor, respectiv prin căutarea cu tenacitate a consensului, și cu temperearea, suprimarea propriilor pasiuni naționaliste.

Doctrina se fundamentează pe un ideal comunitar, în opoziție cu principiul statului național teritorial, și cu cel al principiului liberal european al individului. Înaintând pe această cărare subțire, din nou și din nou trebuie să înfruntăm dezamăgirea reapariției permanente a dorinței nesățioasă a idealului teritorial în comunitatea maghiară – să fie aici din nou o lume maghiară! -, și cu respingerea europeană a oricărei cauze comunitare naționale. Markó este un adept al idealului transilvan al lui Kós, care speră la autonomia unei Transilvanii multietnice în cadrul statului român, dar, recunoscând dificultățile acestui ideal, a căutat în mod pragmatic să obțină regionalizarea administrativă și diferite grade de autonomie maghiară.

Elementul determinant al doctrinei Markó este menținerea distanței egale, lupta pentru obținerea autonomiei față de București și Budapesta. Suntem parteneri maghiari și egali în București, ori ne acceptați ca atare, ori veți întâmpina rezistență. Markó nu a căzut niciodată în tentația în care a făcut-o Johannis, să se deghizeze sau să deghizeze UDMR-ul în româno-maghiar sau maghiaro-român. Prin acest comportament a generat respectul reciproc al liderilor partidelor din România. Clasa politică română și alegătorii români la nivel național și local, au trebuit să accepte că guvernează împreună cu maghiarii, că parlamentarii partidului maghiari pot fi miniștrii României, sau primarii orașelor în care majoritari sunt români, sau șefi de consilii județene. În locul Marii Reconcilieri sau a Marii Rezistențe, UDMR-l lui Markó a continuat, de la o zi la alta, de la o săptămână la alta, de la un an la altul, chiar de la un deceniu la altul, politica de se obișnui unul cu celălalt, de conviețiure și toleranță.

Față de Budapesta, Markó a fost condus de principiul rangului egal transilvănean, de istoria și cultura proprie/independentă în cadrul maghiarimii, și respectiv de experiențele proaste față de politica maghiară. Pe bună dreptate, a scris și spus că este responsabilitatea elitei maghiare pierderea repetată a Transilvaniei, că nu au învățat din cele două Războaie Mondiale, din Trianon, din Paris, și că Tranlivania dorește cu motiv să-și preia coordonarea propriului destin. Nu a suportat lecții naționalist aburitoare, dar nici disprețul liberal – și-a făcut propria politică. Nu putea fi cumpărat cu bani sau poziții de putere. A construit o mișcare neutră din punct de vedere ideologic și religios, nu a lăsat UDMR-ul dus nici spre stânga, nici spre dreapta, nici sub cruce.

Secretul succesului

Politica maghiară a doctrinei Markó a avut succes pentru că a reușit să conecteze problemele minorității naționale cu dezideratele de democratizare a României, de integrarea europeană a acesteia, și modernizarea ei. Între 1995 și 2008, schimbarea de regim din România, cu toate greșelile ei, a evoluat într-o direcție bună, iar UDMR a reușit să beneficieze de oportunități: nu doar că a obținut rezultate în problemele minorității naționale – utilizarea limbii materne, instituții – dar s-a și integrat în instituțiile centrale și locale ale democrației române, și într-un final, cu sau fără voia sa a contribuit la creșterea clasei de mijloc a maghiarilor din Transilvania – în special a celei din mediu urban. (1995-2001 este perioada de aur a economiei, vârful prestigiului Ungariei, perioada de integrare în Europa).

Markó nu a putut, și nu putea să pregătească UDMR-ul pentru acel deceniu rău al lui 2010, momentul stagnării schimbării de regim din România, a regresului parțial, momentul contraatacului împotriva schimbării de regim în Ungaria – s-a îngustat spațiul de mișcare, UDMR-ul a fost trimis pe o traiectorie forțată.

Instituțiile maghiare din Transilvania își au propria ciclicitate: o creștere dinamică și declinul lent sau rapid. A fost creștere: 1922-30, 1941-44, 1945-47, 1954-57, 1967-74, și  1996-2010, dar între, declin, mai mult, deseori prăbușiri. Când Markó Béla a demisionat din funcția de președinte, cerul a fost încă albastru, dar în îndepărtări înotau nori negri și tuna. Din 2006, în Ungaria a fost o criză politică și economică gravă. Lumea, Europa, în care și România și Ungaria au fost ajunse în urmă în 2008 de Marea Recesiune. Au venit vremuri negre. Prin criza migranților din 2015, cu votul Brexit, cu valul de naționalism și populism care a inundat Europa și SUA, a sosit și în Europa de Est lumea obișnuită a autoritarismului și a haosului oligarhiei.

În pericol multiplu

Politica românească s-a întors la particularitățile structurale profunde, la cel mai rău reflex al său: a pornit lupta pentru recentralizarea aparatului de stat și pentru recâștigarea puterii organelor de forță. Politica maghiară din România a ajuns într-o situație de pericol multiplu. A început reconfiscarea drepturilor câștigate, se renunță la aparențele statului de drept. NiciBăsescu, nici Johannis nu au reușit să construiască o dictatură prezidențială, dar în schimb organele de forță lăsate libere și necontrolate – serviciile secrete, procuratura anticorupție, poliția și armata – au început să decimarea clasei politice.

S-a creat un impas politic de durată: nimeni nu este capabil să câștige, fiecare e capabil să împiedice guvernarea celuilalt. România a devenit mai mult sau mai puțin neguvernabilă în ultimul deceniu.

UDMR a pierdut una câte una scopurile doctrinei Markó: integrarea în instituțiile democratice, participarea la guvernarea și modernizarea României. Și nu a avut și nici nu are un răspuns substanțial la noile crize ale deceniului, mai ales la creșterea drastică a inegalităților sociale și a problemelor de mediu. Maghiarii din România au constatat pe propria piele inegalitatea teritorială gravă, care a scufundat cele două județe secuiești din Transilvania în rândul celor mai sărace unități administrative, creând o inegalitate socială maghiaro-maghiară serioasă între maghiarii din marile orașe aflați în minoritate (diasporă) și acei maghiari care trăiesc în comunități compacte în Ținutul Secuiesc. Și de aici izvorăște conflictul intern, de interese și de valori care îi desparte pe cei Cluj care se află în creștere, față de cei din satele din Secuime care se scufundă, situația pe care UDMR nu știe cum să-l gestioneze.

Sprijin în schimbul loialității

După 2010, în Ungaria a apărut pentru prima dată după mult timp o politică puternică și agresivă de construire a națiunii stat și a statului națiune. Unificarea națională a doctrinei Orbán Viktor, fără a fi un secret, dorește unirea maghiarilor din afara granițelor în statul națiune, prin acordarea cetățeniei ungare și prin lupta pentru autonomia națională/etnică. Doctrina, are așteptarea ca partidul din afara graniței să fie loial statului național și partidului său de guvernământ, pentru care în schimb îi va ajuta material și politic în crearea în cadrul statului respectiv a unei contra-organizații și a unei rețele naționale independente.

Statul național suveran ungar își construiește propriul stat și propria națiune în Uniunea Europeană, împotriva Bruxelles-lui, dar este evident, că se înfruntă cu România, care și ea construiește un stat național. Se creează acea situație tragică în care statul ungar, în propria țară, proclamă statul majorității naționale, în timp ce trebuie să-și protejeze minoritățile din afara granițelor sale de naționalismul de stat românesc, slovac, sârbesc și ucrainean.

Tragedia lui Markó Béla este că a demisionat atât prea devreme, cât și prea târziu. Nu a fost un succesor pregătit și o echipă care să preia locul. Politica sa nu se potrivește cu spiritul „lumii noi”: liberal pentru naționaliști, naționalist pentru liberali, prea muntean pentru secui, încă secuiesc pentru panonii din Cluj-Budapesta, nu suficient de loial politicienilor din UDMR, prea loial criticilor UDMR. Îi este greu să suporte povara faptului că acum poate să exercite doar o influență intelectuală, acolo unde, de mult timp, stăpâni sunt puterea brută și banii. Cu privirea sa sumbră nu vede ca cerul să se însenineze: este posibilă o Românie și Ungarie europene, liberale și democrate în spiritul lui Károly Kós și Markó Béla? Este posibil.

***

Articol de opinie publicat în cotidianul Népszava din Ungaria, la data de 15 septembrie 2021.

https://nepszava.hu/3132225_lengyel-laszlo-a-nap-arnyeka

Text tradus de Asztalos Csaba-Ferenc

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. 1. UDMR sub Markó a creat dublă-cetățenia de care puțini maghiari din România s-au bucurat altfel decât emigrând în state terțe.
    2. Să fi făcut față politicii naționaliste române, ar fi însemnat să schimbe programa materiei istoriei din școlile românești, astfel încât să nu mai ia de bună de mic românașul informația că Mihai Viteazu a fost omorât mișelește de unguri. La școlile lor se predă că au învins cotropitorul Transilvaniei.

  2. UDMR a devenit un prtid antieuropeean.
    Protejând proprii corupți.
    Din avion se vede că aderă la orice mişcare care evită durerile de cap juridice asociate corupției…
    Iar pentru asta se asociază cu hoții şi antidemocrații de la PNL şi USL..
    Pragmtic dar destul de jenant zic eu.
    Elkùrtok

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

László Lengyel
László Lengyel este născut la 22 noiembrie 1950, este avocat, economist, publicist, politolog, profesor asociat la ELTE (Universitatea Eötvös Loránd Tudományegyetem din Budapesta) Din 1990 este profesor asociat la Institutul de Științe Politice al ELTE ÁJK (Universitatea Eötvös Loránd Tudományegyetem). Principalele sale domenii de cercetare includ sistemul politic maghiar, era Kádár și schimbarea regimului. Din 1992 până în 2005 a fost membru al comitetului editorial al Revistei de științe politice. Este membru al Societății Maghiare de Științe Politice.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

Cât costă viața ta? Ar trebui statul să plătească despăgubiri pentru decedații de Covid?

După ce mor 4-500 de oameni pe zi în timp de pace, iar România este astăzi pe locul 10 la număr de...

O nouă mutare pe tabla de șah a spațiului post-sovietic: Organizația Statelor Turcice. Erdogan mută, Putin evaluează.

Rusia și Turcia promovează în prezent o relație tranzacționistă.             Perspectiva geoistorică a relațiilor ruso-turce evidențiază o dimensiune...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro