Încep comentariul meu de astăzi propunându-vă o scurtă, dar, din păcate, pentru unii, chiar dezagreabilă întoarcere în timp. În România tristă, săracă, resemnată a lunii ianuarie din anul 1989.
Nici nu se încheiaseră bine ceea ce în limbajul vremii se chemau Sărbătorile de iarnă, sintagma având rolul de a masca realitatea, cumva miraculoasă, că, în ciuda opoziției regimului comunist, românii nu uitaseră nici de Crăciun, nici de Sfântul Ion și nici de Bobotează, și începeau alt gen de sărbători. Gălăgioase, murdare, dizgrațioase și, mai presus de toate, obligatorii. Însoțite de o veselie mimată. Adică marcarea cu surle și trâmbițe, cu telegrame trimise de fiecare colectiv de oameni ai muncii, cu mega-spectacole omagiale și artiști gata să se prostitueze (pentru un pașaport, pentru o avansare, spre a se pune bine cu șefii) a zilelor de naștere ale familiei conducătoare.
Pe 7 ianuarie era omagiată Elena Ceaușescu.Tovarășa academician doctor inginer, savant de renume mondial, prim-viceprim-ministru, președintele Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie, și lista titlurilor inventate și luate în derâdere pe la colțuri de întreaga populați ar putea să continue. 19 zile mai târziu atingea apogeul ciclul evenimentelor aniversare dedicate tovarășului ei de viață. Bărbat între bărbații țării, erou între eroi, geniul Carpaților, tov. Nicolae Ceaușescu, secretar general al PCR și, din primăvara anului 1974, contrar a ceea ce el însuși susținuse în vara anului 1965, de la tribuna Congresului al IX lea, președintele cu sceptru al Republicii Socialiste România. Și el- cum altfel?- om de știință. În 1973 devenise doctor honoris causa al Universității din București și al Academiei de Științe Economice, câțiva ani mai încolo i se eliberaseră, fără examene, fără referate și, desigur, fără teză diploma de doctor în Filosofie și în Sțiințe Economice, pentru ca mai apoi să fie rugat, implorat de-a dreptul să accepte președinția de onoare a Academiei Române.
De la nașterea lui Nicolae Ceaușescu se împlinesc azi, 26 ianuarie, fix 100 de ani. Un centenar obsedant, de-a dreptul diabolic fiindcă, la 28 de ani de la executarea lui la Târgoviște, Nicolae Ceaușescu ne obsedează încă. Multe dintre faptele și vorbele sale, atitudinile lui discreționare, comportamentul său dictatorial înseamnă încă, astăzi, modelul penrtru vârfurile PSD-ului, în speță pentru Liviu Dragnea, fie și numai dacă ne gândim la ceea ce se cheamă sindromul Scornicești.
În vreme ce predecesorul lui, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a cam trecut într-o defel benefică uitare căci el a fost primul care a impus în România modelul stalinismului pentru eternitate, analizat cu atâta acribie de Vladimir Tismăneanu în monumentala sa carte Stalinism pentru eternitate, Ceaușescu a avut parte de un număr considerabil de cărți, de filme, de documentare. Așa că ne este astăzi destul de limpede cum a ajuns el, copilul umil și cu carte puțină, să facă o miraculoasă carieră, cum a exploatat experiența de om al subteranei, exersat în strategiile jocului dublu, cum a izbutit să îl determine pe Ion Gheorghe-Maurer, în pofida voinței lui Dej, să îl susțină pentru funcția de prim-secretar al partidului în martie 1965, cum și cu câtă viclenie i-a înlăturat de la vârfurile puterii pe așa-numiții baroni ai lui Dej, cum a descoperit valențele și profitul personal pe care îl poate obține de pe urma exacerbării naționalismului agresiv ( se pare că a avut revelația acestuia în atât de comentata scenă a balconului din august 1968, deși semne premonitprii erau chiar înainte), cum și-a pus bazele cultului personalității, intuit printre primii de Noel Bernard în editorialele rostite de la microfonul Europei libere.
Prima manifestare deșucheată a cultului personalității fiind detectată de Adrian Cioroianu în felul în care s-a manifestat familia prezidențială cu ocazia Anului Nou 1973.
Revin din când în când la celebra Antologie a rușinii întocmită de Virgil Ierunca și publicată de editura Humanitas și îi redescopăr pe aceia care, vorba Monicăi Lovinescu, cu aceeași mână și cu aceeași cerneală au scris și opere notabile, și ode dedicate Conducătorului și mizerabile delațiuni.
Sigur, într-o țară normală, centenarul unui fost Dictator ar trece, îndeobște, fără să fie reamintit ori băgat în seamă. Cum România dă semne că s-a îndepărtat iarăși de la normalitate,am socotit util acest remember. Al fricii, foamei și frigului.
Pentru ca o astfel de tragedie așa cum a fost tragedia comunistă din anii lui Dej și din aceia ai lui Ceaușescu să nu se mai repete.
6 COMENTARII
LĂSAȚI UN MESAJ
Carti noi
Carti noi
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
Cumpara cartea
Sprijiniți proiectul Contributors.ro
Esential HotNews
Top articole
contributors.ro
Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cel mai trist este faptul ca multi cred inca sincer ca Ceasusescu era bun si a facut lucruri bune.
Sunt atat de indobitociti si spalarea lor pe creier a functionat atat de bine, incat si astazi considera ca Ceasusescu era bun. Chiar si atunci cand acesti oameni nu vor mai fi, vor exista copiii lor care vor gandi la fel ca ei. Acestia sunt si votantii PSD-ului de astazi, aceasta prelungire a comunismului si ideilor sale in prezent. Sunt foarte multi, marea majoritate, si nu putem avea pretentii de la ei. Romania nu se va vindeca si nu va evolua atata timp cat exista si astfel de oameni, ramasi parca suspendati pentru totdeauna undeva in trecutul comunist.
„Tovarășa academician doctor inginer, savant de renume mondial”.
la vreburile de atunci, formula era alta „tovarasa Savant, Inginer, Doctor, Academician de renume mondial.”
Pe plan national mai era cunoscuta pentru „fire-ai a dreaqului, maica, cu chimia ta cu tot”.
Mai pe scurt, „Codoi”.
Aaa, de ziua nr 2 si a NR uno se dadeau, uneori, gratieri ori amnistii.
(Si atunci, unii eliberati se intorceau la 10-20 de zile dupa gratii; nimic nou sub soare.)
Pentru cei mai în vârstă, cu biografia în două epoci foarte diferite, anul 1989 a schimbat radical condițiile de viață. Pentru tineri e mai greu de înțeles ce s-a întâmplat înainte de 1989. Tinerii trăiesc azi, sunt conectați mai mult cu cei din generația lor, dintr-o lume întreagă. Bucuria noastră se îndreaptă mai întâi spre tinerii de azi care nu mai trăiesc într-o țară total izolată
(…… MOOR. Pfui! Pfui über das schlappe Kastratenjahrhundert, zu nichts nütze, als die Taten der Vorzeit wiederzukäuen und die Helden des Altertums mit Kommentationen zu schinden und zu verhunzen mit Trauerspielen. …. Das Gesetz hat zum Schneckengang verdorben, was Adlerflug geworden wäre. Das Gesetz hat noch keinen großen Mann gebildet, aber die Freiheit brütet Kolosse und Extremitäten aus….. Sie verpalisadieren sich ins Bauchfell eines Tyrannen, hofieren der Laune seines Magens und lassen sich klemmen von seinen Winden. – Ah! daß der Geist Hermanns noch in der Asche glimmte! – Stelle mich vor ein Heer Kerls wie ich, und aus Deutschland soll eine Republik werden, gegen die Rom und Sparta Nonnenklöster sein sollen…… /Die Räuber, Friedrich Schiller….. //.. Hoții de Friedrich Schiller / …libertatea naște coloși … ei s-au furișat în burta unui tiran … .. …. …. / … mă amusă azi când mă gândesc că am jucat ca elevi de liceu această piesă „Sturm und Drang“ în fața unui public neobișnuit cu acest limbaj în Banatul anului 1968 …. ….. ) cum a fost în cei 50 de ani de dictatură 1939-1989.
… „… Revin din când în când la celebra Antologie a rușinii întocmită de Virgil Ierunca și publicată de editura Humanitas și îi redescopăr pe aceia care, vorba Monicăi Lovinescu, cu aceeași mână și cu aceeași cerneală au scris și opere notabile, și ode dedicate Conducătorului și mizerabile delațiuni.
Sigur, într-o țară normală, centenarul unui fost Dictator ar trece, îndeobște, fără să fie reamintit ori băgat în seamă. Cum România dă semne că s-a îndepărtat iarăși de la normalitate,am socotit util acest remember. Al fricii, foamei și frigului.
Pentru ca o astfel de tragedie așa cum a fost tragedia comunistă din anii lui Dej și din aceia ai lui Ceaușescu să nu se mai repete…. „….
Cum putem câștiga azi atenția și mai ales încrederea tinerilor? E mult de recuperat în țară, nu numai în dezbateri publice despre trecutul recent, despre tirania (Der Sturz des Tyrannen. William Totok, Richard Wagner, Herta Müller, Rotbuch Verlag 1990 / Prăbușirea tiranului / … William Totok a participat ca elev pe scenă la piesa de teatru „Die Räuber“ de Friedrich Schiller… a avut urmări, consecințe? … Comisia E. Wiesel … ?) ceaușistă. Sperăm că nu se repetă trecutul recent cu violența și cruzimea secolului 20. NATIUNEA ceaușistă a fost ca stat un monstru rece, a păgubit enorm de mult, a asuprit crunt locuitorii țării. Decalajul istoric….
Dacă vedem ce se întâmplă în anul aniversării 2018 într-o țară liberă, democratică care preia președinția UE 2019 rămân multe întrebări.
Tinerii de azi își vor putea realiza aspirațiile, dorințele pe plaiurile natale?
Ei da, însă droaia care suspină după vremurile acelea nu vrea neam să vadă realitatea!
Ironia destinului este că cei mai mulţi dintre votanţii partidului pseudo-social-democrat sînt nostalgici ai comunismului. Or, în conformitate cu legislaţia vremii, cei mai mulţi dintre baronii teritoriali ar fi sfîrşit demult, dacă nu în faţa plutonului de execuţie, măcar în închisoare pentru cel puţin 15-20 de ani, pentru sabotarea economiei naţionale, delapidare şi alte infracţiuni pomenite în Codul Penal. Ştefănescu, arhi-escrocul de la sfîrşitul anilor 70, nu s-ar fi ridicat azi nici la nivelul sumelor deturnate de un primar de comună.