vineri, martie 29, 2024

Un an de la intrarea în vigoare a Legii Educației Naționale

Zilele acestea se împlinește un an de la intrarea în vigoare a Legii Educației Naționale (LEN). Un bun prilej pentru a face un bilanț, o evaluare a punerii  în operă a  acestei importante legi.

LEN a trecut prin chinurile facerii, cu asumarea răspunderii guvernului Boc și  binecuvântarea Curții Constituționale. La ce opoziție acerbă a întâmpinat în Parlament, din partea clanurilor universitare, în unele cercuri de profesori, din partea sindicatelor, respinsă de doua ori de Curtea Constitutională, repudiată și de unii parlamentari PDL, intrarea în vigoare a LEN a părut un miracol. După 20 de ani în care educația, cercetarea și formarea profesională păreau încremenite în tiparele societății comuniste.

Beneficiară a lucrărilor Comisiei Prezidențiale condusă de Mircea Miclea, LEN a preluat principiile și mare parte din strategia și soluțiile propuse de Comisie. Sub acest aspect este clar că LEN n-a apărut din neant, ci din eforturile depuse timp de doi ani de către Comisia Prezidențială. La care și-au adus contribuția și cercuri largi de specialiști din sistem, in doi ani de dezbatere publică.

Elaborarea și implementarea legislației secundare, subsecventă LEN, este de asemeni o întreprindere anevoioasă și complicată, care se întinde pe mai mulți ani, conform unei etapizări cuprinse chiar în lege.

Reproșurile aduse LEN se rezumau la afirmații de genul: nu are consensul unanim al parlamentarilor și actorilor din sistem, nu respectă autonomia universitară, nu asigură o finanțare suficientă educației.

În primul rând democrație nu înseamnă consens ci majoritate, pentru că  este imposibil să  împaci pe toată lumea. Cât despre autonomia universitară, care a dus la fenomenul cunoscut sub numele de „fabrici de diplome”, mai bine lipsă. Iar finanțare da, dar după ce se reformează sistemul, după ce se instalează mecanisme si proceduri de evaluare și raportare a rezultatelor din subsistemele respective, altfel banii dispar ca apa în nisip, iar educația rămâne în continuare locul în care nimeni nu dă socoteală de nimic.

Reproșul privind asumarea raspunderii guvernului pe LEN nu stă în picioare. Ce a împiedicat Parlamentul, timp de 20 de ani, să producă o lege care să administreze învățământul conform  intereselor economiei naționale, să elimine ipocrizia, mistificarea  și minciuna unor examene trucate, să stopeze fenomenul fabricilor de diplome? Răspunsul e simplu. Parlamentul, ca și Ministerul Educației, s-au aflat sub controlul grupurilor de interese care scoteau bani frumoși din funcționarea fabricilor de diplome. Este si motivul desfiintarii scolilor profesionale. Sa ajunga sa cotizeze toti elevii la fabricile de diplome.  Și atunci, ce șanse existau  ca Parlamentul să producă o lege în conformitate cu interesul național? Niciuna.  Dacă nu se producea asumarea răspunderii, eram acum cu educația ca în sănătate. Adică, un sistem defect.

Ministerul si majoritatea celor interesați de sistem nu și-au putut imagina cât de cumplită va fi rezistenta la schimbare, la aplicarea LEN, pe care o vor opune multe universitati, controlate de  “grupuri de interese”.

Nu ne-am  imaginat că pentru a nu pierde puterea și sursele de venit considerabile, aceste grupuri vor merge atât de departe,  vor fi în stare de adevărate mascarade (cazul UBB cu anul sabatic, primirea în universități a elevilor fără bacalaureat și alte cazuri similare).

O  neimplinire a LEN rezultă și din împrejurarea    că a subestimat  nivelul opoziției   clanurilor universitare. Dacă nu-l subestima, LEN trebuia  aplicată în cazul lor pe loc. Adica, incepand cu 10 februarie 2011, toti incompatibilii, multiplu-deținători de mandate si pensionarii ies de pe functii si se aleg de către Senate  interimari până la alegeri. Alegerile ar fi fost organizate de catre acesti interimari si nu de cei  în funcții, carora LEN le-a dat un an la dispozitie, să faca aranjamente si tranșee de apărare. La acest capitol, LEN este în fond o lege normală.  Adică, in orice stat civilizat există într-o lege  dispoziții finale si tranzitorii de încheiere a mandatelor,  în mod civilizat, pentru a nu bulversa inutil procesul de învățământ. Numai ca în universitatile noastre nu sunt suficienți  oameni cu care poți face lucruri  normale. Camarilele au pus frână  aproape la tot ce însemna schimbare.

Partea pozitivă a bilanțului

  • S-au creat instituțiile importante, Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, CNATDCU, având în conducere și în componență personalități cu recunoaștere internațională și,  mai important, care nu vin din siajul politicii, nu aparțin clientelei politice a unui partid. Mare lucru, în contextul în care clientelizarea funcțiilor de conducere face ravagii, ne scufundă tot mai mult în incompetență și necompetitivitate.  S-a creat de asemenea  Consiliului Național al Cercetării Științifice, CNCS, având același gen de manageri, neafiliați politic, precum și Consiliului National pentru Finantarea Invatamantului Superior.
  • Metodologia-cadru de concurs pentru ocuparea posturilor didactice şi de cercetare vacante din învǎţǎmântul superior reprezintă un pas inainte, prin prevederi coerente cu prevederile LEN, respectiv transparența scoaterii la concurs a posturilor, obligația respectării unor standarde minimale de ocupare a posturilor didactice si de cercetare, la care se pot adăuga standardele universitatii, dar care  nu pot deroga de la standardele minimale nationale, respectarea incompatibilităților prevăzute de art. 295 alin (4) din LEN. Un lucru extrem de benefic, accesul la funcția didactică de profesor universitar este condiționată de deținerea atestatului de abilitare sau a dreptului de a conduce doctorate.
  • Codul studiilor universitare de doctorat conține standarde severe, coerente cu acelea din țări europene, cu privirea la condițiile de obținere a titlului și evaluarea tezelor de doctorat.
  • Clasificarea universităților și ierarhizarea programelor de studii, reprezintă principala lovitură a mandatului de doi ani al ministrului Funeriu. Cu unele contestații, de exemplu plasarea Academiei de Știinte Economice (ASE) în primele  12 universități, crema învățământului superior, din cauza slabei vizibilități internaționale a studiilor și articolelor de cercetare indexate ISI produse de ASE. Ce este curios, în loc să figureze la loc de cinste pe site-ul ministerului, (care, în treacăt fie zis, este „varză”), clasificarea este  foarte greu de găsit, ca și cum s-a speriat și ministerul de ce a produs! In această clasificare toate universitățile private s-au plasat la coada clasamentului. Spre marea lor supărare, s-au văzut excluse din „lumea bună” a universităților. Clasificarea este importantă și prin prisma finanțării de la buget, anunțată a fi legată strict de această clasificare. Fără transparența necesară, nimeni nu pare să știe dacă această consecință se aplică, în ce proporții și la ce universități.
  • O altă realizare, premieră în cercetarea românească, atribuirea granturilor în programul PN II. Pentru prima dată s-au impus criterii minimale pentru pozitiile de director de grant, astfel încât n-au mai avut acces la bani toți politrucii crescuți în fabricile de diplome, evaluarea proiectelor a fost 100% externă, cu evaluatori străini, și chiar s-a trecut la debirocratizarea documentațiilor, care omorau, pană în prezent timpul prețios dedicat cercetării.
  • Alegerile pentru managerii universităților sunt în derulare în aceste săptămâni și luni. Apelul ministrului adresat intelectualilor de calitate și caracter, să preia puterea în casa lor, universitățile românești, profitând de prevederile LEN, a fost urmat doar în parte. La universitatea UMF din Iași, a fost reales rector, cu votul majorității cadrelor didactice, același Vasile Astărăstoae, în ciuda faptului că este trimis în judecată de către DNA pentru fraudarea unor fonduri europene, și de către ANI pentru incompatibilități în unele dintre cele cinci funcții plătite pe care le deține. Universitatea Politehnică București nu are, se pare, Carta Universitară validată de ministru, conform LEN. In consecință, nici nu poate derula procedurile privind alegerea managerilor din universitate.

Poate că LEN trebuia sa specifice că pot candida pe functii doar cei ce îndeplinesc criteriile în vigoare pentru postul pe care îl ocupa. Sigur, e o îngrădire, care poate nu dădea bine, pentru că limita  dreptul de a alege și a fi ales. Insă,  pentru a ridica sistemul nostru academic la nivelul celui din UE, doar pentru  primii  4 ani măsura era necesara. Nu ne putem baza pe faptul că va fi ales  cel mai bun si profesionist dintre candidati. Majoritatea va opta pentru variantele de șefi comozi, care se comportă ca până acum,  asa cum sunt ei obisnuiti. Din păcate.

  • Cea mai mare lovitură dată de ministrul Funeriu a fost examenul de bacalaureat 2011, primul examen care prin procentul de promovare de 45% s-a apropiat de realitate. Dacă se mergea până la capăt cu identificarea tezelor copiate, rezultatul ar fi fost și mai dramatic. La fel de important, s-au găsit 40.000 de profesori, inspectori, directori, care să-i asculte directiva de a face un examen corect și gunoiul ascuns atâția ani sub preș a fost scos la iveală. Spre disperarea fabricilor de diplome, care au împins-o pe Ecaterina Andronescu la gesturi disperate și ridicole, un proiect de lege prin care picații la bacalaureat puteau accede în învățământul superior.
  • Un lucru pozitiv este introducerea clasei pregătitoare și a școlii profesionale începând de anul școlar viitor. Nu există încă cadrul curricular pentru aceste clase de început de ciclu și forme de învățământ.

Neîmplinirile aplicării LEN

Să menționăm faptul că pe 8 octombrie 2011 se împlineau cele opt luni de la intarea în vigoare a LEN, perioadă în care legislația subsecventă legii trebuia elaborată.

  • Răspunderea publică a instituțiilor de învățământ superior, de stat sau particulare,  o prevedere  de  forță a LEN, prevăzută la art. 124, poate fi activată, conform art. 125 (2): „Constatarea încălcării obligațiilor prevăzute la art. 124 se face de către Consiliul de etică și management universitar, format din 11 membri. (CEMU)”. Ei bine, cum acest CEMU nu există, deși trebuia constituit până la 8 octombrie, nici acest articol, care ar fi trebuit sa bage spaima în    clanurile universitare , nu poate fi activat. Adică, una dintre cele mai importante prevederi ale legii este inoperabilă, și îmi este foarte greu să descopăr logica acestei inactivări.
  • Plecarea la pensie a celor care au implinit vârsta prevăzută de lege, 65 de ani, nu se aplică peste tot. Iată o știre: „Mai mulţi profesori de la Universitatea „Valahia” Târgovişte au fost concediaţi după ce, la un control al ITM s-a descoperit că erau angajaţi cu contract de muncă, deşi împliniseră 65 de ani şi, conform legii, trebuiau să se pensioneze.” Foarte bine că ITM face asemenea controale, dar nu este și sarcina ministerului să vegheze respectarea legii? Plătește salarii ilegale? N-am văzut o poziție a ministerului asupra acestei situații la nivelul întregii țări. Au plecat sau nu la pensie profesorii universitari având peste 65 de ani? Se respectă sau nu LEN, referitor la acest aspect? Tăcere și mister.

De departe, cele mai mari întârzieri sunt în preuniversitar.

  • Absența unui nou curriculum a devenit intolerabilă, la doi ani de mandat Funeriu. Nu există nici măcar un studiu, de 30 de pagini,  privind Cadrul de Orientare Curriculară.  În septembrie 2010 a fost înființată o comisie națională, condusă de Firuța Tacea, după care nu s-a mai auzit nimic. Totul se desfășoară într-un mister absolut, deprimant.  Nu se știe la ce rezultate a ajuns comisia, dacă a ajuns. S-a decis începerea clasei pregătitoare, dar nu se știe după ce curriculum va funcționa. Problema e importantă, pentru că profesorii de învățământ primar  trebuie instruiți, să aibă timp să se pregătească pentru o prestație în premieră. Trebuie achiziționate mijloacele de învățământ adecvate acestei clase. Clasa a cincea a intrat în noua structura gimnazială de nouă clase, dar pe vechiul curriculum. Cum se va „lipi” noul curriculum, e o problemă. S-au anunțat clase de școală profesională, pentru anul școlar următor. Foarte bine, dar pe ce curriculum se va merge, mister total. Timpul rămas e prea scurt, pentru noi manuale, pentru pregătirea profersorilor, pentru încadrarea personalului didactic, pe ce norme, dacă nu se știe noul curriculum, ceeace înseamnă și noile planuri de învățământ. Nu zic că e ușor, dar la numărul mare de salariați din minister și entitățile subordonate aveam dreptul să ne așteptăm la mai mult. Mergem pe vechiul curriculum, și în anul școlar următor? Până când?

Soluția propusă, ministerul să elaboreze doar caietul de sarcini, iar programele propriu-zise să fie scoase la consurs național, a fost respinsă de ministrul Funeriu, cu argumentul că elaborarea curriculumului reprezintă politică de stat, ca atare trebuie realizată de  funcționari care stau de 20 de ani prin birouri ministeriale și habar nu au  ce se mai întâmplă în școli, la firul ierbii. Iar dacă aceștia nu vor sau nu pot, ce se întâmplă? In Polonia fiecare școală își definește identitatea educațională, fără amestecul Ministerului. Unul din motivele pentru care Polonia nu simte criza economica mondiala.

  • O altă imensă nerealizare o reprezintă menținerea managementului în învățământul preuniversitar, mai precis mențienerea  politizării. Deși există articole de lege clare, care impuneau schimbarea structurii Consiliilor de Administrație din școli și selectarea directorilor în urma unui concurs decis de Consiliile de Administrație, începând cu 8 octombrie 2011, nu se întâmplă nimic. N-a apărut nici legislația secundară necesară. Aceiași directori numiți politic, cu delegație, sunt și acum în funcții, deși aparțin clientelei politice. Probabil ca tocmai de aceea sunt menținuți, având în vedere și interesele electorale viitoare.
  • În urma rezultatelor foarte slabe de la examenul de bacalaureat, nimeni nu dă socoteală. Cu excepția câtorva cazuri penale, restul personalului didactic, de conducere și control, îsi iau, bine mersi, salariile, chiar dacă au inregsitrat zero procent de promovare, sau pe aproape. Aceleași salarii cu ceilalți profesori, care au rezultate remarcabile. Chiar nu au nicio vină? Alături de faptul că salarizarea nu se face dupa merite, performanță și rezultatele muncii, faptul că în educație, nimeni, niciodată, nu dă socoteală de nimic, reprezintă explicația simplă a locului  rușinos pe care-l ocupăm în clasamente internaționale. Situație la care nimeni nu pare să găsească soluție. Și să dea socoteală pentru neputință.
  • Nici legislația secundară nu pare să repare ceva la care nici LEN n-a găsit soluție. Nu există criteriul acela obiectiv care să măsoare performanța și rezultatele activității personalului din învățământ.  Am propus să fie „progresul școlar” al elevilor, măsurat cu aplicații informatice, ca diferență între media statistică a notelor de la final și început de an școlar, obținute cu teste grilă personalizate, similare dar nu identice, administrate informatic, corectate tot informatic pentru a  exclude subiectivismul profesorilor. Deși se practică în numeroase țări,  la noi la examenul de rezidențiat, nimeni nu se apleacă asupra acestei soluții. În lipsa ei, se aude în continuare justificarea: „noi suntem profesori buni, doar elevii sunt răi că nu vor să învețe”. Fără o tehnică clară de măsurare a performanței și rezultatelor muncii personalului didactic, nu se va schimba nimic. După cum tot nimic nu se va schimba, până la aplicarea principiului sfânt din mediul privat: mai puțini salariați, muncă mai multă, salarii mai mari.
  • Se aplică finațarea per capita, așa cum spune legea? Merge ea și în învățământul privat obligatoriu, acreditat? Nimeni nu pare să știe ceva precis. Lipsa de informare si de transparență a cuprins și Ministerul Educației. În problema curriculumului, măcar pentru clasele de început de ciclu, a finanțării per capita, a finanțării după calitate a universităților, strategia pentru învățământul profesional, totul este acoperit de umbra tăcerii și a netrasparenței.  Asta după ce însuși președintele Băsescu, care, nu-i așa, are un parteneriat cu premierul Boc,  a avertizat că pe site-urile instituțiilor de stat trebuie să apară toate informațiile și  cheltuielile, până la ultimul bănuț. Cum nu se întâmplă, una din două: parteneriatul este doar de fațadă, cu acordul părților,  ori președintele tot zice, dar nu-l ascultă nimeni.

Ar fi multe de spus, dar deja articolul se extinde la un spațiu dublu, comparativ cu acelea obișnuite.

Să menționez doar faptul că nu văd să fi apărut acea masă critică, necesară și suficientă să ducă reforma mai departe, indiferent de intențiile viitoarei puteri și  nici nu s-a trecut de punctul de la care nu mai există cale de întoarcere.

Până la urma tot în  piața liberă ne stau speranțele. Deja tinerii își  dau seama că diplomele obținute în astfel de condiții nu valorează nimic în piața muncii și, în consecință, scade dramatic armata de cumpărători de diplome. Cum cei mai buni studenți pleacă la universități străine, universitățile noastre au doar două posibilități: ori se reformează și produc servicii de calitate, ori vor muri din lipsă de finanțare. A treia cale nu există.

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

      • adica acu patru luni? curata reforma…ce sa mai pomenesc de faptul ca ministrul este direct responsabil de asta.
        pe bune acum, dvs ati fost manager. nu ati avut o agenda unde treceati problemele de rezolvat si termenul de aducere la indeplinire? daca nu va indeplineati sarcinile …sa zicem „intocmai si la timp” nu va lua inspectorul sef la bastoane? sau aci e sat fara caini?

  1. @Vlaston:
    „Reproșul privind asumarea raspunderii guvernului pe LEN nu stă în picioare. Ce a împiedicat Parlamentul, timp de 20 de ani, să producă o lege care să administreze învățământul conform intereselor economiei naționale, să elimine ipocrizia, mistificarea și minciuna unor examene trucate, să stopeze fenomenul fabricilor de diplome? Răspunsul e simplu. Parlamentul, ca și Ministerul Educației, s-au aflat sub controlul grupurilor de interese…”

    Cum, adica, „nu sta in picioare”?! „Raspunsul” pe care il dati (cu nonsalanta unei cunoscute pasari africane care, confruntata cu o realitate inconfortabila, cauta cu privirea o alta realitatea, mai confortabila, chiar sub nisip) este de domeniul SF.
    Spuneti ca „Parlamentul, ca și Ministerul Educației, s-au aflat sub controlul grupurilor de interese…”. Bine, dar tocmai Guvernul care, spre deosebire de Parlament, este mult mai puternic „conectat” la partea economica si, implicit, mult mai supus tentatiilor si influentei diverselor grupari economice, se afla mai putin (!) sub „controlul grupurilor de interese”?! Este absurd…
    Chiar daca LEN ar fi fost elaborata de Ingerul Educatiei Nationale care locuieste in Ceruri (asadar, ar fi la adapost de Parlamentul cel aflat „sub controlul grupurilor de interese”) nu exista absolut nicio justificare pentru a ocoli dezbaterea proiectului LEN in Parlament. Ca doar nu o fi fiind guvernul Basescu-Boc-Udrea-Igas-Oprea-etc. rupt din Ceruri (mai ales cu asemenea „sfinti”, precum cei enumerati), imun fata de influenta „grupurilor de interese”?! Apropo, tovarasu’ Basescu a mai produs vreun spot publicitar pentru Rosia Montana Gold Corporation?

    • S-a discutat si in Parlament, au existat in discutie 2 legi ale educatiei, la concurenta. Aceea promovata de PSD-Andronescu, mentinea autonomia univ. in sensul ca puteau face o afacere din vanzarea de diplome, mentinea toate racilele vechiului sistem. Sa schimbam, dar sa nu se modifice nimic. Asta a facut parlamentul

      • Da, faptul ca in Parlament mai era un proiect de lege „pe rol” este bine cunoscut. Dar vorbeam strict de LEN pe care onor guvernul basescu (Boc) si-a asumat raspunderea, in dispret total fata de Parlament (desi atat cei vizati – profesori, elevi/parinti – cat si opozitia au cerut insistent dezbaterea proiectului de lege in Parlament).

        „Sa schimbam, dar sa nu se modifice nimic. Asta a facut parlamentul”
        Cine spune asta?! Dvs?! Mereu „intepatul” Funeriu?! Sau, poate, vrajitoarea Vanesa?! In orice caz, pentru a fi credibil ar trebui sa aveti certitudinea a „ceea ce se va intampla”. O aveti?

        Vad ca ii raspundeti primului comentator: ” legea spune ca in 8 luni de la intrarea in vigoare trebuia elaborata legislatia secundara. Nu s-a intamplat.”
        Pe scurt, marea „reforma” a distrus vechea „pictura” pentru a o inlocui cu o… schita. Stangace, de proasta calitate si irelevanta. Pentru ca ceea ce ar putea conduce la o noua „pictura” si ar putea da relevanta demersului – „legislatia secundara” – atinge sublimul, dar lipseste cu desavarsire. Asadar, sa-l felicitam pe mereu „intepatul” Funeriu pentru ca a distrus ceea ce, de bine de rau, exista, pentru a pune in loc… nimic. Nu ar fi rau daca toti acesti ageamii care au suprapopulat regimul Basescu ar tine seama de un principiu esential din lumea medicala, dar la cat ii duce mintea… Si chiat daca ii duce, nu ii lasa „intepatura”

  2. „Metodologia-cadru de concurs pentru ocuparea posturilor didactice şi de cercetare vacante din învǎţǎmântul superior reprezintă un pas inainte, prin prevederi coerente cu prevederile LEN”
    Eroare totala. Directorii de departamente au puterea absoluta sa faca ce vor.
    Concursurile sunt masluite – vezi scrisoarea lui Liiceanu.

    „Alegerile pentru managerii universităților” – aici circul este in toi. Majoritatea aranjamentelor s-au translatat de la catedra la nivel de departament; fiecare universitate intrepreteaza cum vrea LEN. la unele controleaza ministrerul, la altele nu. Dupa interese.
    La unele universitati senatorii sunt alesi de toata universitatea, la altele la nivel de facultate, la altele la nivel de departament. La cel putin o universitate unii electori au primit mai multe drepturi de vot decat altii, pe motiv ca au ore la mai multe facultati.
    Pana la urma, Astarastoaie a avut cel mai cinstit regulament de alegeri.
    Fara criterii minime pentru functii de conducere, multi nu se demit sa candideze, rectorii ajung in general cei de la facultati mamut (responsabile si pentru degringolada diplomizarii in economice) samd.
    samd.

  3. Domnule Ministru Daniel Funeriu,
    DORIM CA ACEASTA SESIZARE/INFORMARE A NOASTRA (FUNDAMENTATA) SA FIE DE FAPT INCEPUTUL AUTOSESIZARII DUMNEAVOASTRA! Va informam prin prezenta o grava ilegalitate in cadrul Universitatii din Craiova. Este vorba de prea mult tolerata problema din cadrul Facultatii de Teologie. Va rugam sa luati urgent masurile legale care se impun cu decanul facultatii, „prof. univ.” Irineu Ion Popa, care, din pacate (ilegal) este si membru CNATDCU, in cadrul comisiei de specialitate (Panel 5). Acesta este decan (ilegal, nefiind titular al facultatii, avand cartea de munca la mitropolie, nu la universitate), desi este ilegal profesor univ. (facut ilegal, abuziv profesor peintr-un ordin al ministrului Maior, ordin dupa ureche, ilegal, nefundamentat) intrucat Irineu Ion Popa nu are si nici nu poate echivala teza sa de doctorat in teologie, deoarece este sustinuta la un institut privat al rusilor din Franta, nerecunoscut de statul francez si nu se afla pe lista de institutii universitare din Occident ale caror diplome pot fi recunoscute in Romania. Va intrebam cum poate functiona ca decan (nefiind titular, cu salariu integral de la stat, cu spor de conducere), ca profesor Ilegal, fara doctorat; oare pot exista prof. univ. fara doctorat?), ca director al scolii doctorale (ilegal, cu doar 2 cond. de doct. dintre care el este ilegal, fara teza de doctorat), mitropolit (cu salariu integral de la stat, platit la nivel de ministru) si ca membru al CNATDCU ( se pronunta asupra tezelor si a promovarii cadrelor didactice, fara ca el sa fie doctor in teologie si fara a fi el profesor legal)? Cum poate fi membru in Senatul Universitatii acest importor, parvenit, care nu e titular al facultatii? Dumneavoastra cunoasteti ca scoala de doctorat de la Craiova, in teologie, are numai 2 (in loc de 3) conducatori de doctorat, fiind infiintata ilegal, abuziv de catre prietenul mitropolitului Irineu, celalalt mitropolit de peste munti, Prof. Laurentiu Streza? Dupa ce ca sunt numai 2 conducatori, unul este ilegal, anume Irineu Popa. ESTE INADMISIBIL CUM SE TOLEREAZA ASA CEVA! S-A INTRECUT ORICE MASURA SI SFIDARE LA ADRESA INVATAMANTULUI! Cu siguranta vom sesiza si oficial toate organele abilitate ale statului (legislative, executive si judecatoresti). Cazul este prea grav si va rugam sa va si autosesizati. Va rugam sa instumentati cazul acestui academician de renume mondial (este de ras faptul ca este membru de onoare al Academiei Romane cand este acuzat din toate partile de plagiat, profesor ilegal si neremarcat prin nimic, avand si probleme de moralitate, neremarcat prin nimic). Este inadmisibil cum CNATDCU a indraznit sa acrediteze scoala de doctorat de la Craiova (teologie) ilegal, care este condusa abuziv si ilegal de Prof. Irineu Ion Popa, care a fost facut profesor direct fara niciun merit (nu stie ce inseamna asistent, sef de lucrari sau conferentiar). Va rugam sa consultati diploma de doctor a decanului Irineu Popa (cu siguranta nu are atestat de recunoastere) si CV-ul care este plin de falsuri. Inca o data va rugam sa va implicati! Cred ca nu tolerati sa acreditati scoli doctorale cu conducatori ilegali. Cum poate acest profesor sa faca parte din CNATDCU, sa se pronunte asupra tezelor de doctorat, sa se pronunte asupra viitorilor profesori univ. cand el nu are nici doctorat legal si nici nu este profesor legal? Va rugam sa trimiteti urgent o comisie de evaluare a statutului acestui profesor, decan, academician de renume mondial si membru CNATDCU, inclusiv a Scolii doctorale patronate de acesta. Oare poti fi conducator de doctorat in teologie cu un amarat de doctorat facut cu prietenul lui Prof. Ion Dogaru in drept civil, care l-a facut abuziv si academician? Irineu Ion Popa a insistat sa infiinteze scoala doctorala si sa fie conducator de doctorat, cu complicitatea prietenului sau Prof. Laurentiu Streza (pe atunci presedinte CNATDCU, Teologie), din marele orgoliu care-l caracterizeaza, in mod elenist ceausist (nu exageram cu nimic daca punem semnul = intre Elena Ceausescu si Irineu Popa) si pentru a se folosi de acest statut ca sa incurajeze coruptia. Va rugam sa analizati cum la scoala de doctorat de la Craiova (teologie) se intra fara examen si sa vedeti cine sunt doctoranzii in numai 2 ani de functionare ilegal (afaceristi, fii de oameni politici, jumatate din Sinodul Bisericii, etc.)! CUM POATE UN ASEMENEA IMPOSTOR SA FUNCTIONEZE CA PROF. UNIV. ILEGAL (SA IA UN SALARIU FOARTE MARE CU SPOR DE CONDUCERE DE LA STAT) SI SA FIE SI MITROPOLIT (CU SALARIU DE MINISTRU DE LA STAT)? ARE ZECI DE MII DE RON PE LUNA CA DECAN, MITROPOLIT, DIRECTOR AL SCOLII DOCTORALE, ACADEMICIAN, ADMINISTRATOR DE FIRME, MANAGER IN PROIECTE SI VERIFICATI DECLARATIA DE LA ANI! Noi suntem porniti sa-l vedem pe acest profesor ilegal, acest impostor, in afara invatamantului universitar, sa suporte rigorile legii si nu vom renunta! Nu intram acum in multe detalii, pe care le detinem in urma unei anchete facute de un grup de avocati si jurnalisti. Vi le putem pune la dispozitie daca sunteti interesati de ilegalitati. Speram sa nu mai tolerati acest caz la infinit. Altfel, consideram ca acest caz va fi de competenta DNA. CONTACTATI URGENT UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA SI VETI CONSTATA ILEGALITATILE! DEJA SI ALTE INSTITUTII SUNT IN ANCHETA! SA SPUNEM STOP ABUZULUI, ILEGALITATILOR SI CORUPTIEI IN INVATAMANT! Va rugam sa ne raspundeti si noua, pe aceasta adresa de mail (deocamdata nu-mi pot da adresa postala de teama repercursiunilor specifice acestui mediu), inainte de sesizarea tuturor organelor statului, a presei centrale, DNA etc.

  4. Bilantul e bine scris, ca de obicei…De aia venim p’aci.

    Dar….nu este si nici nu va fi nici o reforma in tara asta. De 2000 de ani e tot asa.

    Ministrul Funeriu e sabotat chiar de cei din minister si de propriul partid. Care e plin de impostori ca Catalin Croitoru sau Filip, sustinatori ai universitatilor private, unde predau si ei.

    De altfel mutra inteligenta si onesta a lui Funeriu nu se potriveste cu moacele celor din jur.

    Nu va face nimic. De 20+50+pana la Caragiale mergand, zeci de ani, toate posturile din educatie, preuniversitar si universitar se ocupa pe pile sau bani. Toate, absolut toate scolile si universiatatile sunt pline de familii, relatii, pile.

    Putinii indivizi valorosi sunt adusi ca sa lucreze pentru borfasii batrani, sa-i tin ape ei si pilele lor in spate, sa le faca lucrari ISI etc. Pana cand se satura si emigreaza.

    E cumva domnul Funeriu mason? Sau din alta societate secreta? A primit misiunea, cum e la masoni, sa se ocupe de educatia din Romania? Altfel, nu vad ce cauta aici.

    Nu ai pe cine sa reformezi, ca nu sunt specialisti. Au plecat. Trebuie adusi inapoi sau importati din alte tari eventual, China, rusia, India, daca invata romaneste. Aici rezistenta e un bloc de granit.

    Copii mai sunt si destepti, romanii e isteti. dar nu prea mai are cine sa-i educe, sa-i invete ceva realmente util. S-a distrus si traditia in domenii in care aveam experienta.

    Scoli profesionale? pai cine-i invata? Nu gasesti un mester bun in nici un domeniu. Au plecat.

    Porcaria e mare, dar cred ca nici ministrul, nici Dv. nu va imaginati cat e de mare, in universitati mai ales. Unde se invart multi bani, din diverse surse, minister, fonduri europene etc. Pai orice, absolut orice se cumpara, trebuie sa aduca un comision sefilor, decani, rectori, sefi de catedre etc. Daca vrei sa le dai ceva pe gratis, sunt n stare sa refuze, ca sa poata cumpara acelasi lucru, sau serviciu, la un pret cat mai mare. De la firme prietene.

    chiar stiu caz in care pentru o achizitie publica s-a infiintat o firma, a facut tranzactia cu universitatea, apoi firma s-a desfiintat.

    Problema e….ca nu exista opinie publica. Oamenii vad toate astea dar tac. Au vazut si morti la revolutie si tot pe iliescu si securisti i-au votat.

    Legile sunt proaste. Transparenta totala trebuie sa domine. Eu daca vreau acuma la 1 noaptea sa stiu fluxul banilor intr-o institutie publica pot? Nu pot. Poate daca fac cerere, dar dureaza mult. Trebuie cu pedepse penale obligati sa publice cu detalii, tot ce se cumpara, ce se face, cine a executat, detalii tehnice si preturi detailiate.

    Asa ca…ramane cum am stabilit, adica tot asa.

    Noapte buna.

    • Si totusi, actuala lege a educatiei este un pas inainte, si inca unul aproape de neimaginat acum cativa ani. Ca atare, ceva ceva se poate face. Sa nu ne imbatam cu apa rece, dar nici sa nu luam in derizoriu un pas in directia cea buna. Orice calatorie incepe cu un pas :)

      • Acuma, legea iti da un cadru, nu-ti baga si in traista. Se sanctioneaza cazurile penale, dar cazurile de indolenta, de vot interesat, de servire de interese ilegitime, le sanctioneaza istoria. Si blestemele urmasilor…

    • Emil Stoica spune:
      05/02/2012 la 23:27

      ……………………………………………………………………………………………………………………………

      Dar….nu este si nici nu va fi nici o reforma in tara asta. De 2000 de ani e tot asa.

      ATUNCI CE MAI PIERZI VREMEA PE AICI? SAU E CA SI CU ‘OBECTIUNILE” LA DOMENIUL DE SCHI DE LA POIANA BRAŞOV?

      • Pierd vremea….fiindca imi place sa o pierd. Si am muncit destul ca sa mai pierd si eu putina vreme…..

        Reforma va veni…fiindca nu mai sunt bani pentru bugetari. Sectorul privat ii tine in spate si banii din imprumuturi. Adica sectorul privat din alte tari. Adica cei care pierd vremea ca mine….

  5. Domnule Vlaston, sunt in mare masura de acord cu dumneavoastra cu privire la plusurile si minusurile aplicarii legii educatiei. Dar daca sunteti profesor,vedeti prea bine cat de mare este rezistenta la aplicarea acestei legi din partea directorilor si inspectorilor. Toate aceste metodologii subsecvente LEN, de cine trebuiau elaborate? Cum am fi crezut noi ca puteau fi elaborate in 8 luni de unii care nu au elaborat nimic timp de 20 de ani? Sau poate trebuia sa le elaboreze ministrul Funeriu? Nu vi se pare ca este cel care munceste cel mai mult in minister? Cati din ministrii de pana acum au mers in atatea unitati scolare din tara? Parerea mea este ca ministrul ar avea nevoie de o echipa pe masura sa. Are prea putini coechipieri pe masura.Si noi, cei care suntem din sistem, ce cusur avem? Nu am putea fi parte a acestui efort? E simplu sa stai pe margine si sa aplauzi sau nu. Asta e problema noastra, ca suntem obisnuiti sa asteptam sa faca altii. Macar un sindicat partener la reforma am putea infiinta, unul care sa nu pretinda cotizatie, sa pretinda sa aduca experienta membrilor sai pentru binele scolii. Sindicatul Pentru Evolutia Romaniei.

  6. LIPSA TOTALA DE TRANSPARENTA!

    Asta este propunerea ministerului in aplicarea LEN. Legea e firava si plina de lacune lasate in seama legistlatiei secundare care nu apare sau este proasta. Sau nu este cunoscuta de catre participantii la joc. Vor sa para niste justitiari, dar triseaza peste tot pe unde gasesc o portita.

  7. Interesele politicienilor sunt atat de mari incat aceasta lege va fi ingropata. Mana in mana PSD/PDL/PNL/UDMR vor sa scape de Funeriu si de aceasta lege. Multi dintre politicieni abia au liceul si nu pot accepta ideea de a nu avea 2 diplome universitare (vezi cazul Fenechiu, euro-parlamentarul Busoi, Felix, Cioroianu, Udrea si multi altii). Pentru a scapa de aceasta impostura ar fi bine ca Parlamentul sa-si faca o scoala doctorala asa cum au si un hotel dedicat. Sa-si dea diplome unii altora si sa lase tinerii in universitati performante. Nu stiu ce fel de studenti ies in strada dar normal ar fi fost sa protesteze impotriva acestui sistem care le permite politicienilor sa-si ia licenta si doctoratele fara sa treaca pe la scoala. De aici se vede ca sunt manipulati si cumparati cu trecerea examenelor ceea ce ii face la fel de ipocriti precum politicienii.

  8. Eu cred ca va pripiti atunci cand spuneti ca LEN este un pas inainte. Pe moment este un pas care trebuia facut. Vom vedea peste ceva timp daca este un pas inainte sau inapoi. In 20 de ani fiecare ministru a reformat sistemul si iata unde am ajuns.

  9. Legea e un mare pas inainte fiindca in primul rand a limitat accesul in „fabricile de diplome” dar din pacate nu le-a stopat „productia”. Romania inca produce mii de absolventi de facultate care nu stiu a edita un document sau o foaie de calcul tabelar…Institutiile bugetare si firmele de stat sunt pline de astfel de specimene cu diploma…
    Legea inca nu a reusit sa scada greutatea ghiozdanului…zilnic ghiozdanul e plin de caiete, caiete speciale, culegeri, manuale, manuale speciale, dictionare…care insumate dau si 8-9 kg.
    A treia problema, multi dascali mimeaza actul de predare, arunca cateva propozitii in ore, rezolva mecanic cateva exercitii sau probleme si apoi arunca in spinarea parintilor sase descurce cu materia…Daca parintele se pricepe ajuta elevul, daca are bani ii ia ore iar daca nu elevul nu ramane cu nimic…
    S-au inmultit „concursurile scolare”…unele cu bani multi, 10-15 lei de elev…profesorii sunt ”stimulati” de organizatori iar copii nu se aleg cu nimic…nici macar cu experienta! Problemele din aceste concursuri sunt peste nivelul copiilor..noroc cu parintii sau meditatorii!!

  10. Funeriu a rezolvat 2 probleme:
    -retinerea cotizatiilor de sindicat (nu se mai face automat)
    http://www.revista22.ro/-un-detaliu-de-sistem-si-o-mica-revolutie-13211.html
    -programul nou de salarii (se pare ca se fura in stil mare inainte de el, introducandu-se la diverse persoane merite pe care nu le aveau si pt care primeau un salariu mai mare – sa vedem daca se face o investigatie serioasa si sunt trasi la raspundere vinovatii)

    La nivelul universitatilor trebuie sa ofere posibilitatea studentilor de a face parte din organele de decizie a politicilor universitare. Trebuie sa clarifice situatia profesorilor ce ar fi plecat la pensie dar brusc sunt in an sabatic (vezi UBB). Trebuie sa rezolve intr-un fel sau altul situatia absolventilor USH (promotiile ce nu si-au primit diplomele) ca deja a inceput statul sa piarda procesele…

    Ar trebui sa emita diplomele iar la nivel de unitate de invatamant concursurile ce se pot da din acest an vor stabili cine stie carte si cine nu …generalizarile de gen „toti absolventii USH sunt niste prosti” nu sunt valabile ca sunt numerosi absolventi de la univ. de stat (univ Buc, UBB si UAC ) care au luat note mici la suplinire -ministerul cred ca are o situatie in acest sens (parca a aparut ceva si in ziare anul trecut) … Din punct de vedere legislativ a fost un haos in ultimii 20 ani – nu trebuie sa plateasca cei care de buna credinta au urmat cursurile unei universitati sau a alteia (apropo, ce se intampla cu multele masterate neacreditate ale uni. Dimitrie Cantemir ? nu am auzit sa nu fi primit diplomele)

  11. LEN ‘u, eu cred ca-i mai degraba ceva gen “salvati tablourile!” din Petrecerea lui Blake Edwards: nimic de substanta, o noua forma fara fond, un excercitiu logoreico-juridic de corectitudine politica curat national-europeana …
    In educatia in ansamblu si sistemul de invatamant romanesc a fost un varf in perioada tarzie a anilor ’60 – inceputul anilor ’70. De-acolo trebuia dat re-start dupa 1990, i.e. invatamant dezideologizat/ prea frumos! Aiurea, noi am introdus in scolile publice disciplina obligatorie de studiu religia!!!
    Iata parerile in chestiune ale persoanei cele mai avizate in domeniu:
    http://www.corectnews.com/politics/intern/academicianul-mircea-malita-invatamantul-criza-tot-timpul-dar-acum-l-au-nenorocit
    Nimic de adaugat.

  12. Elaborarea și implementarea legislației secundare, subsecventă LEN, este de asemeni o întreprindere anevoioasă și complicată, care se întinde pe mai mulți ani, conform unei etapizări cuprinse chiar în lege.

    Aceasta LEN sau legislatia secundara implicata de LEN, (va) prevede avantaje salariale pt profesorii care au rezultate bune (promovabilitate, elevii olimpici, elaborarea de diferite manuale, programe speciale de invatare etc) sau care au dobandit titluri stntiifice, au lucrari in domeniu (premiate) etc?

  13. O analiza foarte buna (e placut sa citesti un text structurat logic).
    In ceea ce priveste bilantul la un an dupa intrarea in vigoarea a LEN, sint multe aspecte bune si rele de spus, ma voi opri asupra unuia pe care nu il vad reformat – studiile postuniversitare (masterat si doctorat).

    (Multora din cei care vor citi acest text situatia de mai jos le este familiara, o descriu totusi pentru cei care nu o stiu.)
    In tarile pe care le admiram si vrem sa le copiem, aceste studii sint privite ca fiind mai apropiate de cercetare decat de invatare. Doua din consecintele acestei perspective sint 1)numarul redus de masteranzi si doctoranzi si 2) selectia acestora. Astfel, in mod normal, un cercetator (inclusiv cadru didactic) castiga un proiect de cercetare complex si are nevoie de cercetatori care sa lucreze in cadrul acelui proiect. Daca luam situatia cea mai complexa, el angajeaza 1 (2) postdoc, cu exerineta in cercetare si ii da sa rezolve una din temele proiectului. Acesta, la randul lui (impreuna cu profesorul) angajeaza 1-2 doctoranzi care se vor ocupa cu partile „mai simple” ale proiectului. Mai departe, pot fi anagjazti 1-2 masteranzi care s afaca partea si mai simpla si si mai departe, 1-2-3…n studenti care sa faca „munca de jos” (sparg pietre etc). Se creeaza astfel o „scara” a invatarii in care un student in an terminal va dobandi cunostinte suplimenatre care ii vor permite sa acceada la un post de masterand (comparativ cu un student care nu alucrta deloc in cercetare – de ex. un student din Romania) si mai departe pana la doctorand-postdoc-profunivdring. Ideea este ca li se ofera celor interesati o modalitate de a creste rapid, intr-o succesiune logica a invatarii, fara sincope si/sau salturi bruste (doctoranzii de la noi nu stiu sa citeze (!) si asta pentru ca nu au fost invatati. Ce sa le mai ceri atunci cercetare si articole ISI).
    Astfel, apare prima diferenta majora dintre sistemul romanesc si cel vestic: studentii nostri vor fi mereu in urma celorlalti, in special dpdv al abilitatilor!

    Mai dearte, ce este important, si fara de care nu ar functiona sistemul vestic atat de bine, este faptul ca oricine se poate opri din acest „urcus” si va gasi un loc de munca intotdeauna mai bine platit (textul meu se bazeaza pe medii, nu pe exceptii) decat daca s-ar fi oprit pe o treapta inferioara (un doctor va avea un salariu mai mare decat un absolvent cu master, care la randul lui va castiga mai bine decat un licentiat) si asta (foarte important) pentru ca va avea cunostinte si abilitati superioare celor care s-au oprit mai jos. In Romania, asa ceva nu exista! Un absolvent de master nu va fi platit mai bine decat unul de 3 ani si ambii vor avea acelasi salariu ca un doctor. Pur si simplu, nu vor sti sa faca mai multe unii decat altii si implicit nu vor merita un salariu mai bun si nici nu-l vor primi. Acesta e punctul 2.

    Numarul 3, finantarea (si principala buba in LEN). In tarile vestice, exista cateva locuri la master/doctorat finantate de catre universitati/guvern etc (pentru care bataia e foarte mare), restul locurilor fiind finantate de profesori, din granturi de cercetare. Adica, vrei un om care sa lucreze pentru tine, nu ai decat sa castigi tu banii cu care sa-l tii, nu o sa ti-i dau eu (statul). de multe ori, acesta este si un criteriu de evaluare a granturilor (cati studenti vei angaja/forma). La noi, prin LEN, s-a pastrat sistemul de finantare de la stat plus prin taxe (inclusiv ID), astfel incat fabricile de diplome si-au mutat atentia de la nivelul de licenta la cel postuniversitar. Astfel apar conducatori de doctorat cu 23 de studenti inscrisi simultan, scoli doctorale care scot 20-30 de doctori/ciclu, masterate cu 1000 de locuri (buet+taxe+ID) ! O masificare a studiilor postuniversitare, care manevreaza >200.000 de oameni/an si care scoate pe piata muncii oameni fara nici o pregatire suplimentara, distorsionand-o garv si creind premisele ideale pentru ca cei cu adevarat valorosi sa se piarad cu totul. Ce poate face un absolvent care chiar a invata ceva in fata unui anagjator care ii spune ca a mai vazut 10000 ca el si nu e nimic de capul lor? Acum cateva saptamani se plangeaua doctoranzii ca nu si-au primit banii – mii de doctoranzi, zeci de mii: ce sa faca societatea romaneasca cu ei? Pur si simplu nu avem nevoie de atatia, se cheltuie bani in nestire cu educatia lor si statul nu primeste inapoi nimic! S-a incercat prin regulamentele CNCS sa se introduca modelul vestic, prin angajarea doctoranzilor si masteranzilor in cadrul proiectelor de cercetare. Ideea e buna, dar: daca un director de proiect vrea sa angajeze un doctorand sau masterand, trebuie sa anunte postul liber, timp de o luna, pe varii platforme. Se face selectia si se alege cel mai bun, dar acesta nu poate fi anagajat, el mai trebuie admis si la master/doctorat in universitatea la care se desfasoara proiectul. Un strain nu va intra niciodata – majoritatea programelor sint in romana si astfel baza de selectie se reduce drastic, tot la „ai nostri”. Poate nici „ai nostri” nu intra: eu caut un student in domeniul x, pentru proiectul meu, iar universitatea nu ofera masterat in domeniu! samd…

    Cred ca sint lucruri bune in LEN, dar cred si ca sa incercat in multe cazuri, pastrarea unui status-quo care este complet neproductiv – si poate cel mai bine se vede in pastrarea sistemului de finantare a studiilor doctorale si de masterat, sistem care nu promoveaza valorile si care nu functioneaza decat ca o fabrica de bani, titluri, posturi si diplome. Acest sistem ar trebui schimbat radical, accentul ar trebui mutat de la invatare la cercetare inca de la nivelul de master si redus drastic numarul de locuri – doar asa se va ajunge la o utilizare eficienta a potentialului profesorilor si studentilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Stefan Vlaston
Stefan Vlastonhttp://stefan-vlaston.blogspot.com/
Candidat din partea ARD la Camera Deputatilor la alegerile din decembrie 2012 Profesor de liceu, director de liceu in perioada 1990-2008, Presedintele asociatiei EDU CER- Educatie si Cercetare. Preocupari in domeniul politicilor educationale, in privinta calitatii educatiei, a managementului educational. Contributii in media scrisa si audiovizuala, pe temele privind educatia, formarea profesionala si cercetarea.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro