vineri, septembrie 18, 2020

Un blestem numit Felix: Dan Voiculescu si patologiile tranzitiei romanesti

Numele si pseudonimele au destine. Iata-l de pilda pe acela de Felix. Asadar, Felix Edmundovici Dzerjinski a fost aristocratul polonez care a a devenit un bolsevic fanatic. Lenin l-a numit in fruntea Cekai in 1918. Aceasta institutie, deci politia secreta, „scutul si sabia Partidului”, cu diversele denumiri si acronime care aveau sa urmeze, a fost modelul pentru serviciile similare din statele satelizate de URSS, inclusiv Securitatea din Romania condusa, in prima faza, de agentii lui Stalin (inclusiv cetateni sovietici). “Felix” a fost numele de cod al lui Dan Voiculescu, un personaj care a influentat si influenteaza inca decisiv viata politica din Romania. Un „umanist de scoala noua”, respectivul domn a creat partide de buzunar si televiziuni de spalare a creierului. In institutia ticaloasa pe care a servit-o vreme de decenii in timpul dictaturii, grandomania si tupeul erau considerate merite. Indiferent de ce se va intampla mai departe, sentinta de condamnare la cinci ani de inchisoare a lui Felix Voiculescu onoreaza justitia romaneasca si ne ingaduie sa fim mai putin pesimisti. Ba chiar bucurosi, macar pentru cateva zile. O vraja rea pare sa se fi destramat.

http://www.revista22.ro/articol.php?id=31633

De-a lungul anilor, Securitatea a recrutat mii si mii de cetateni ca ofiteri, colaboratori formali sau informali, delatori, platiti sau neplatiti. Actiunile acestei institutii au generat ceea ce un istoric a numit “cancerul sufletelor”. Decizia definitiva a Inaltei Curti de Casatie afirma fara echivoc faptul ca dl Dan Voiculescu, persoana despre vorbeam mai sus, magnatul unui extrem de influent trust de presa si al altor interese economicie („Crescent”, „Grivco” etc) a fost colaborator al Securitatii purtand numele de cod „Felix”. Dupa ce luptase cu acuzatiile aduse de Petre Mihai Bacanu, dl Voiculescu a facut mari si costisitoare eforturi de a-si apara imaginea publica in raport cu acuzatiile provenite de la CNSAS. Avocatul sau este dl Sergiu Andon, fost sef de sectie (juridica, daca nu ma insel) la ziarul oficial al PCR, “Scanteia” si autor, in 1990, al unui revoltator articol-pamflet impotriva Regelui Mihai. Dl Voiculescu are foarte multi bani, precum personajul Bejan din filmul “”A fost sau n-a fost”?” de Corneliu Porumboiu. Are o intreaga echipa de specialisti in mistificari care il servesc fara a misca in front pe baza unor stipendii atent directionate. El poate da in judecata pe oricine (de pilda Hotnews ori Revista „22”) pentru ca i se pare ca este ponegrit. Nu este scopul meu de a ponegri pe cineva. Dimpotriva, cred ca este nevoie de analize echilibrate ale trecutului diversilor politicieni.

Pentru ca dl Voiculescu nu este doar un nabab, dar si un personaj care ar putea ajunge Presedintele Senatului Romaniei. Deci intr-un stat in care regimul comunist a fost declarat ilegitim si criminal. Stim care sunt opiniile domnului Voiculescu despre acea condamnare. In sedinta Parlamentului din 18 deceembrie 2006 i-am urmarit atent comportamentul: nu a aplaudat niciodata discursul presedintelui Basescu, nu cred ca s-a ridicat vreodata in picioare. Urmarea atent, cu un rictus dispretuitor, ceea ce i parea a fi o imensa eroare. Nu l-a stingherit huliganismul peremist. Rictusul sau era adresat celor care isi inchipuiau ca statul de drept poate invinge prelungirile statului de nedrept (Uncrechtsstaat).

In mai 2006, senatorul Dan Voiculescu a cerut Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania (CPADCR), printr-o scrisoare trimisa pe numele meu la Palatul Cotroceni cu numar de inregistrare, sa ne ocupam de cazul sau si sa probam inocenţa sa. Evident, nu intra in atributiile noastre sa ne ocupam de asemenea cazuri concrete, acesta era rolul CNSAS. I-am raspuns politicos si i-am multumit pentru cuvintele de pretuire la adresa activitatii mele stiintifice. A urmat decizia CNSAS din vara acelui an. Au venit apoi campaniile nesfarsite de insulte si atacuri pe “Antene” si in “Jurnalul national” impotriva lui Traian Basescu si a intregului demers de condamnare a a dictaturii comuniste. A venit suspendarea presedintelui Basescu urzita in principal de Dan Voiculescu, fostul functionar al serviciilor comuniste de comert exterior direct integrat, reiese acum fara echivoc, in activitatile Securitatii. Nu stiu ce vor spune conducatorii coalitiei USL, am citit declaratiile de bun simt ale istoricului Marius Oprea, nu stiu daca dl Crin Antonescu va avea o explozie de indignare si va regreta pactul recent incheiat, nu stiu cum vor reactiona diverse figuri importante din lumea intelectuala care sustin ca Romania traieste in plina dictatura.

Nu stiu la ce sofisticate rationalizari va recurge doamna Zoe Petre. Am vazut ca liderul PSD din Constanta, persoana care se infatisa la o parada a modei in uniforma unui Heydrich, in loc sa se abtina, declanseaza un atac impotriva lui Traian Basescu. Stiu asadar ca exista ceva profund impur in biografia domnului “Felix” si ca nimic curat nu se poate intemeia pe falsificare, minciuna si masluire. Securitatea a fost o institutie criminala din prima si pana in ultima ei zi. Colaborarea cu Securitatea nu a fost un joc cu margelele de sticla. Au pierit oameni nevinovati, au fost distruse atatea destine. Unii dintre fostii colaboratori (prea putini insa) au ales calea unei cainte discrete, s-au retras de sub lumina reflectoarelor. Nu se pretind exponentii conservatorismului din Romania.

Nimeni nu-l poate constrange pe domnul Voiculescu sa-si toarne cenusa-n cap. E dreptul sau sa creada ca a fost un mare patriot. E dreptul sau sa se adreseze CEDO. Este insa si dreptul nostru sa salutam aceasta decizie istorica si sa ii intrebam pe campionii USL si primul rand pe liderii PNL ce au de spus acum. Cat despre cei care au decis sa devina vocile neruşinii pe “Antene” si in alte zone mogulizate, de la acestia nu putem astepta altceva decat lipsa de ruşine. Aceasta decizie ar trebui sa provoace un seism moral in PNL si nu doar acolo. Ramane de vazut daca acesti oameni mai au constiinta etica ori au devenit cu desavarsire imuni la aceste probe ale adevarului.

Versiune actualizata a articolului aparut in Revista 22 pe data de 8 martie 2011 (o prima forma fusese publicata aici, pe Contributors). Am decis sa nu modific referintele la varii personaje, chiar daca, intre timp, unii au devenit mai putin critici cu Dan Voiculescu si trustul sau de presa:

http://www.revista22.ro/articol-10105.html

http://tismaneanu.wordpress.com/2013/09/27/uber-magnatul-felix-si-admiratorii-sai/

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

    • Sunteti optimist. Nu este nimic sigur. Tine de domeniul miracolului, ca biata Jutitie, oarba si abia eliberata din serbie, sa poata condamana acest individ, ca si altii de seama lui, fara un acord partial daca nu majoritar al clasei politice.

    • Asa este, am cautat si eu informatii din mai multe surse, nu prea mai cred o singura sursa indiferent cum se numeste. Nu am mai gasit nimic. Nu am verificat la A3.
      Oricum, daca au facut asta inseamna ca justitia s-a miscat extrem de incet: Felix a avut timp sa-si transmita cunostintele.
      Nu sunt adeptul teoriei conspiratiei, dar in cazul asta ma sperie faptul ca Ponta nu a declansat alegerile partiale in circumscriptiile ramase fara parlamentari. Chiar a incalcat legea. Pe Voiculescu nu-l impiedica absolut nimic sa candideze din nou, intre timp incepe recursul, Voiculescu castiga, procesul se muta la alta instanta, Voiculescu isi da demisia, etc.
      Trec doi ani si se incheie cu bine totul.
      Ciudat este ca in acum are trei tinichele mari legate de coada: colaborator, prejudicii aduse statului, santaj. Cu toate acestea fac pariu ca daca candideaza pentru un post de senator va castiga.

    • Intr-adevar. Varanul s-a prabusit. Actiunile lui sint deja ridicole.

      L-am vazut aseara pe tata socru (Ilie Sirbu) care s-a dezis de varan si de Antena 3. A mimat surpriza fata de implicarea patronilor, tata si fiica, in politica editoriala a grupului Intact.

      Santajele varanului au otravit multa lume, zeci de ani. Acum, daca tot e la pamint, cred ca o sa primeasca multe lovituri, iar averea ii va fi devorata. Ecologia lucreaza cu legi aspre.

  1. Îmi aduc aminte despre cazul Al Capone din State. Deşi avea asasinate la activ a căzut în faţa justiţiei datorită unor evaziuni fiscale. Cazul Agentului Felix are ceva similitudini. Răul făcut României de către tot ce reprezintă Agentul Felix cu Antenele este de nedescris de nemăsurat. Şi uite că Bani i-au venit de hac. Trebuie făcută o remarcă importantă; ICA era o întreprindere de Stat şi Statul Român a fost cel care a luptat şi a câştigat. Adică Noi. Adică avem puterea de a scoate putregaiul dintre Noi. Am reacţionat cam lent, Noi, dar am reuşit. Mie începe să-mi placă panorama.

    • Mie va incepe sa-mi placa si mai mult cand se recupereaza si banii. Si nu doar banii furati, ci si banii facuti din banii furati si dobanda si penalitatile la toti acesti bani pe timpul in care Voiculescu s-a folosit de ei. Chiar si asa, tot poporul roman ramane pagubit, daca e sa consideram toata otrava varsata de trustul Intact in mintile oamenilor.

  2. Eu as vrea sa ii intreb pe partizanii PSD si PNL atinsi inevitabil de felixita: Felix e om de afaceri care face politica, da? Este constienta de asta toata lumea care urmareste posturile acestui trust, da?

    • Da, eu sunt constient, la fel de constient ca si in cazul Videanu (cu Miorite cu tot), ca si in cazul Berceanu, ca si in cazul Blaga (cu fiica, cu ginere, cu … ), ca si Udrea si (ex)cocoselul sau, ca si Tariceanu (ce ii scria „beletele” Presedintului cu „love”).
      Cu alte cuvinte, asta e tara, asta e nivelul.

      Ii daramam? Ce zici ? Te bagi ?

      • Ai gresit adresa. Doar majoritatea uslamista manifesta solidaritate penala. E o caracteristica strict uslamista. Nu poate fi acceptata de restul tarii.

        Punctul nostru de vedere este cel principial, normal, de bun simt. Cei acuzati trebuie sa se apere singuri in fata legii. Iar cei vinovati, sa fie pedepsiti legal. Si-atit. Fara nici o discriminare. Fara solidaritate gregara. Ca doar nu sintem trib, mafie sau grup infractional.

        • Pai, aia ‘ceam si eu. Formularea mea, la singular, nu lasa nici un dubiu : „Da, eu sunt constient, …”, fata de colectivismul lui bergenbier :”Eu as vrea sa ii intreb pe partizanii PSD si PNL atinsi inevitabil de felixita:..” ce iroseste pluralul la fiecare pas.

          PS Cand il indemnam cu „Ii daramam? Ce zici ? Te bagi ?”, ma refeream la toti, ca toti sunt o apa si un pamant , vai de steau lor . Dupa ce vor aparea altii , … mai vedem noi .

  3. Poporul si dictatorul

    Cred ca o intrebare legitima dar si incomoda e, de ce a fost posibil in Romania post-comunista fenomenul Dan Voiculescu.
    Raspunsul scurt ar fi acesta: fiindca romanii, in pofida a ceea ce cred despre ei insisi, sint inca foarte usor de manipulat, ba chiar foarte usor de indoctrinat. Totul e sa schimbi in mod plauzibil ideologia pentru ca ei sa raspunda favorabil.
    Sa incercam acum raspunsul lung. N-am avut un proces al comunismului ci o mascarada de proces menita sa justifice executia sumara a lui Ceausescu. Exorcizarea s-a facut, poporul-victima a fost bun, Ceausescu a fost rau. Ceausescu a fost omorit, poporul-victima n-a invatat mai nimic dar a ramas bun: bun de manipulat, fireste. Mecanismul asta a functionat ca uns si la televiziunile lui Voiculescu: poporul-victima e bun, dictatorul e rau. Cei multi nu pot gresi chiar daca sint indoctrinati, cel singur nu poate avea dreptate, chiar daca gindeste corect: parlamentul e bun, chiar daca e plin de hoti, presedintele e rau, fiindca e singur.
    Cei multi nu se pot insela, asta e lectia invatata de catre popor la antenele lui Voiculescu. Dar tot asta ne invata si “democratia populara” comunista: clasa muncitoare are intotdeauna dreptate, proletariatul e stapin iar daca esti singur, vei infunda puscaria. Ma rog, proletariatul nu era chiar stapin dar asa credea, fiindca asa i se spunea, tot la televizor. Acum putem vedea clar ce bine functioneaza la popor continuitatea in ideologie. Multi sint si azi siguri dar mai ales impacati ca am terminat-o cu comunismul. Si totusi…

  4. Stimate domnule Profesor Vladimir Tismaneanu,

    Va adresez o intrebare care are legatura doar tangential cu subiectul articolului , dar nu stiu cine mi-ar mai putea raspunde obiectiv in acest moment, asa ca va scriu dvs.
    Gresesc daca afirm ca in primavara trecuta dl. Boc a fost inlocuit cu dl. Ungureanu fiindca primul se opunea cu indarjire proiecului Rosia Montana si gazelor de sist , iar cel de-al doilea nu , iar aceasta rocada a fost stricata de dl. Voiculescu fiindca intamplator i se apropia ceasul condamnarii (lui si al celor ca el) ? Si in continuare, dreapta nu se foloseste de protestele spontane ale strazii fiindca de fapt si ei sustin proiectul, aceasta fiind explicatia pentru toate convulsiile acestea din care nu se intrevede nimic bun si pentru noi ?

    PS : Concluzie : in picioare astazi eu nu mai vad decat doi oameni politici , d-na Macovei si dl. Boc. Gresesc ?

    Va rog sa-mi raspundeti doar daca va permite timpul.

    Cu deosebita consideratie,

    Horia

  5. Fotografia postată spune totul. Acesta este varanul. Acum îmi dau seama că ceea ce bănuiam în miezul televiziunilor dumnealui este această imagine. Cu tot repectul dar cred că îl supraapreciaţi atunci când spuneţi că ar fi creat televiziuni de spălare a creierelor. Ele sunt doar după chipul şi asemănarea sa. Legendara sa versatilitate nu funcţionează decât în mediile în care dispreţul pentru valori este rege iar la noi, din păcate, la sânul preablândului domn Ion Iliescu e firesc să prospere astfel de indivizi. Marea dramă este că noua generaţie beneficiază de acelaşi binefăcător cu ‘largă deschidere către masse’. Ca să nu rămîn în această notă de deznădejde, condamnarea lui Dan Voiculescu este, în sfărşit, un semn că începe să se mişte ceva şi spre normalitate. Cu stimă!

    • buna ziua
      va rog rectificare din Domn Ion Iliescu , in TOVARASH, aceasta este eticheta care ii place si il caracterizeaza !

  6. Corect articolul si de bun simt. Si eu am apreciat declaratia D-lui Marius Oprea.Nu poti dispretui o lume care vrea Dreptate. Fiecare am fost mai mult sau mai putin influientati de comunism, Am fost educati in aceasta perioada. Vorbesc de cei peste 40 de ani.Nu a fost usor sa intelegem ce inseamna dreptatea si modul cum justitia trebuie sa lucreze. Dupa 23 de ani, cred ca se face dreptate, simt ca faza cu Tatucii a apus. Vreau sa cred ca cei care l-au sustinut se vor retrage , ca-i vom vedea prietenii cu capul in pamant. Ca va fi in final o ASANARE MORALA. DAR OSUL ESTE GUSTOS SI GREU DE LASAT!

  7. Bună seara, domnule un domn. Dumeavostră aveţi, desigur dreptate, dar eticheta, chiar şi cea de maidan, nu m-a lăsat de data asta. Cu respect!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Despre inconsistența „punctelor critice” în evoluția sistemelor naturale complexe

Tu vei muri de bătrânețe. Eu voi muri din cauza schimbărilor climatice. Tânăra care poartă pancarta pe care se...

Isus al meu: o cronică şi două scrisori

Am citit cu interes şi multă curiozitate intelectuală volumul Isus al meu al lui Gabriel Liiceanu şi pentru că sunt un cititor...

Cuvintele care ucid şi zidurile din noi

“Şcoala noastră e o şcoală unilaterală intelectualistă, iar nu o şcoală educativă, în sens larg. Ea nu ţine seama nici de...

Acordul dintre Israel si Emiratele Arabe Unite: normalizare și trădare

La data de 13 august, președintele american Donald Trump anunța încheierea unui acord între Emiratele Arabe Unite și Israel, o înțelegere istorică...

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.