joi, martie 28, 2024

Un buldozer defect sau cruciada anti-culturala a profesorului Marga

Am promis ca nu voi mai scrie pe tema Marga. Iata ca evenimentele din ultimele zile ma fac sa incalc acest angajament. Comunicatele Biroului de Presa al ICR, scrise in sulfuroasa limba de lemn a stalinismului dintotdeauna, atacurile oficiale la adresa unor intelectuali, paroxismul celui mai penibil lautarism: acestea sunt insemnele sub care intelege dl Marga sa domneasca. Forma sa mentala este aceea a ideologului de partid, a activistului pe „frontul propagandei”. Sincer, nu vad diferenta intre ingustimea mentala a profesorului Marga si aceea a unei Olivia Clatici, secretara cu propaganda a Centrului Universitar de Partid Bucuresti pana in clipa prabusirii dictaturii comuniste (tocmai am terminat de citit memoriile acestei „tovarase de nadejde”).

Epistola sa programatică din toamna anului trecut privitoare la identitatea și obiectivele ICR, textul-manifest al viziunii sale neo-protocroniste, era de natură să te lase cu gura căscată. Te întrebi de unde i-o fi venit ideea de a așterne pe hârtie aceste teze ce sună, prin tonul apodictic și amenințător, aproape ca acelea ale lui Nicolae Ceaușescu din iulie 1971. Este un text opus, în litera și spirit, direcției lovinesciene din cultura română.

Vrea profesorul Marga să fie un fel de strateg al unei noi revoluții culturale? De ce să modifici fundamental ceva care merge bine, s-ar întreba orice om cu scaun la cap. Este ICR o instituție problematică? Dacă da, pentru cine și de ce? Vrea dl Marga ca ICR să devina un fel de Institut Roman pentru Relațiile Culturale cu Străinătatea (IRRCS), o jalnică oficină propagandistică, precum pe vremea lui Gheorghiu-Dej și Ceaușescu? Îi este dor de ode, panegirice și osanale?

Primul lucru care te frapează este că dl Marga pare să nu aibă habar de ceea ce-a făcut ICR în acești ultimi opt ani. Această ignorare (reală ori mimată) este jignitoare pentru eforturile validate pe plan mondial al unei instituții cu performanțe extraordinare. Este jignitoare pentru sutele de intelectuali români care au protestat împotriva infamei “Ordonanțe” a lui Ponta.

În viziunea dl. Marga, ICR pare sortit a deveni un fel de uniune de creație de tip stalinist. Mai lipsesc planurile cincinale, critica, autocritica, dosarele de cadre și ședințele festive. Nu este limpede dacă dl Marga propune doar o viziune non-modernă despre diplomația culturală, ori una de-a dreptul anti-modernă, neo-gândiristă. Ceea ce constat este că, în numele zidirii, profesorul Marga este pus pe demolări. Un amic care îl știe bine îmi scria zilele acestea: “Omul e un buldozer defect, care știe un singur lucru: să măture din cale totul”.

Îți trebuie o bună dispoziție cu totul specială și o irepresibilă aplecare hermeneutică spre a pricepe ce vrea să spună de fapt noul președinte al ICR. Deci ICR ar trebui să devină un stat major al fanteziilor futurologice, un fel de think tank, o combinație de Rand Corporation, Brookings Institution, Clubul de la Roma. Grandomanie? Fugă de realitate? Nostalgie pentru Comitetul de Stat al Planificării și Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie, condus de savanta de renume mondial?

A citit dl Marga rapoartele anuale de activitate ale ICR? Este el la curent cu programele de burse, școli de vară etc. pentru promovarea limbii române? În rest, cuvinte sforăitoare care nu fac decât să oculteze absența unei viziuni riguroase și bine structurate. Poate n-am observat eu, dar n-am notat vreo referință la colaborarea cu institutele culturale din alte țări, la activitățile EUNIC. Sub masca unei seriozități posace, programul propus de profesorul Marga este contra-productiv prin iresponsabilitatea sa lăuntrică.

Ajungem acum la adevărata miză a demersului lui Andrei Marga, care, cum nota Alexandru Gabor într-un articol din „Revista 22”, este unul autarhic, nombrilist, potențial izolaționist prin refuzul de a recunoaște, dincolo de un șirag al vorbelor fără noimă, experimentul și inovația drept premise ale unei veritabile comunicări culturale globale. O spun cu sinceritate și cu regret: textul lui Andrei Marga va rămâne în istoria intelectuală românească drept un manifest al reacțiunii anti-moderne, al unui nou obscurantism. Actiunile sale din aceste luni probeaza ca echipa Marga, patronata si incurajata de duumvirii Victor Ponta si Crin Antonescu, isi face un titlu de glorie din transformarea ICR intr-un cosciug al culturii romanesti in ceea ce are aceasta modern, inovator si deschis. A sost momentul ca buldozerul defect sa fie trimis acolo unde ii este locul, intr-un depozit cu scule ruginite mostenite din timpuri de trista amintire.

Ramane de vazut cat va mai dura aceasta ridicola si extrem de penibila poveste. Dl Marga a devenit nu doar subiect de bancuri in tara, ci si prilej de jena pe plan international. Nu cunosc un caz mai uluitor de degradare a prestigiului unui intelectual in cateva luni decat acela al actualului presedinte al ICR. Domnii Ponta si Antonescu i-ar face lui Andrei Marga un imens serviciu daca ar grabi plecarea sa de la ICR. Nu mai vorbesc de serviciul pe care l-ar face culturii romane.

http://blog.itmorar.ro/sfirsitul-lui-marga-e-aproape/

Se pare ca Andrei Marga incepe sa-l concureze, ca tinta de bancuri, pe celebrul Romulus Zaroni, plugarul de serviciu al lui Petru Groza:

http://inliniedreapta.net/insemnare/bancuri-cu-andrei-marga/

(Articolul de mai sus este versiunea adusa la zi a unui text aparut in editia online a revistei „22” si pe „Contributors” in luna septembrie 2012. Cititorii vor putea observa ca am anticipat ceea ce avea sa devina tragedia ICR. Trebuie sa recunosc insa ca actiunile lui Andrei Marga au depasit cu mult negrele mele previziuni de atunci).

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Modul in care scrie, forma frazelor si cuvintele pe care le alege ne arata ca acest Marga este semidoct. Imi este absolut imposibil sa cred ca a scris texte filozofice avand in vedere calitatea scrisului din ultimele comunicate (in nume propriu si al ICR). Un om cultivat nu poate scrie in halul in care sunt concepute comunicatele si nu ma refer neaparat la invectivele folosite ci la formulare.

  2. Nu aveti grija, ce daca pleca Marga, activisti nu s-or gasi?

    Eu nu inteleg de ce aveati o impresie buna despre A. Marga inainte de episodul ICR. Sa-ncerc sa-mi aduc aminte:

    – ministru al educatiei care a avut drept prioritate cresterea numarului de studenti. Acum orice prost are o diploma (iar, daca a avut bani sa cumpere, si doctorat).

    – tot ca ministru al educatiei nu a facut nici un fel de reforma. Se predau aceleasi idiotenii ca acum 50 de ani, accentul e pus pe memorarea mecanica, iar rezultatele se stiu (testele pisa de exemplu).

    – traseist politic.

    – colaborator al securitatii.

    Una peste alta, eu ma bucur ca Andrei Marga ne reprezinta, alaturi de Victor Ponta. Un securist si un tinar hot, de viitor. Ca sa nu mai behaim dupa aia cu Europa, Schengen si nu mai stiu ce.

  3. Buna seara .

    1) sigur ca Marga va pleca de la ICR intr-un viitor relativ apropiat .I know it, you know it …Ceea ce nu inteleg e de ce va grabiti asa, ca doar nu au intrat zilele-n sac :lol:

    2) domnule profesor, o intrebare f. serioasa : de ce credeti ca procedeaza Marga asa ? Ca doar nu are un ambitz pt. „demolare” . Sint oameni in jurul sau cu care discuta , are consilieri, etc. In fapt, e o intreaga echipa care orienteaza acum ICR si meritele , ca si culpele, sint de ordin colectiv. Chiar credeti ca doar o schimbare uninominala la virf ar duce la o reorientare ?
    Ati considerat, macar pt. un moment , ca resursele financiare actuale ingradesc , oarecum, abordari similare cu cele din deceniul trecut ? De altfel , stabilirea sucursalelor in „provinciile istorice” are ca motiv, in primul rind, resursele financiare limitate si incurajarea sponsorizarilor pe plan local. Aceeasi ratiune si pt. deschiderea unor sedii in Rusia si China (atragerea de cooperari si cosponsorizari ) –pen’ ca acolo e banul…..Sa nu va mirati daca in viitorul apropiat se vor deschide sedii in India si Brasilia , si, why not indeed, la Caracas :roll:

    3) chiar nu v-a placut cartea madamei Clatici ?!? Mie cel mai mult si mai mult mi-a placut povestea cu purcelusii din Guineea –e tare de tot ! :lol:

    • Sper că nu consonaţi, distinse domn, cu „filosofia” tâmpă a unor „designeri” de istorie românească contemporană (şi, mai ales, futuristă, să zic aşa…) care pun României cap-compas Rusia şi China (cunosc „detalii” cu nume şi prenume, nu vorbesc ca să mă aflu-n treabă)! Apoi, vai mama ei de cultură românească, vai de c… nostru dacă ajungem s-o vedem – pe ea, cultura românească – sugându-şi sevele (financiare) din presupuse şi penibile sponsorizări locale de prin coclaurii Eurasiei, „pen’că acolo e banul”…
      Eu înţeleg, scumpe domn… rafinamentul şi bizareriile culinare :) :) ale domniei voastre, dar nici chiar aşa! Credeţi-mă, cultura (şi cu atât mai mult cultura reprezentativă a unui popor, expusă prin instituţii cu sens şi intenţii identitare!) nu e de mâncare, nici ca aperitiv, nici ca desert, nici ca dietă, nici capriciu, nici aventură existenţială, nici reţetă împotriva plictiselii; ea ne inventează pe noi, nu noi pe ea; n-o putem privi nici în glumă ca pe producţia de lapte la hectar sau aplicarea ultraeficientă a tehnicilor de marketing în reţea sau asocierea investiţională cu vectorii de oportunitate sau mai ştiu eu ce alte tâmpenii de ultimă oră menite să pună pe masa capului de consumator o porţie un pic mai mare de nimic… Culturii nu prea îi pasă unde e banul (culturnicul – asta-i altă poveste, desigur), iar cultura românească nu face excepţie. May standpoint, Sir…
      Cu stimă, distinse domn, şi cu aceeaşi plăcere de a vă citi (şi… gusta :) ).

    • Buna ziiua,

      Nu sunt chiar atat de convins ca Marga va pleca f. curand. Omul nu are probleme, este convins ca are o misiune salvatoare, iar cei care il patroneaza oricum nu dau doi bani pe cultura ori pe imaginea culturii romanesti. In fine, vom vedea. Dar schimbarea sa ar fi un semnal, ar dovedi ca nici macar protejatii duumvirilor nu-si pot face de cap in voie, ca exista totusi limite. Cat despre „consilieri”, prefer sa ma abtin. Sunt creatiile lui Marga, vorbesc ca ele, scriu ca el, se comporta ca el. Sa speram ca vor pleca odata cu el. Nu stiu ce cauta acolo Vladimir Simon. Asocierea cu Marga este, oricum am privi lucrurile, penibila.

      Nu stiu daca are o pasiune a demolarii, insa efectele dezastrioase se vad fara niciun efort special. Mai degraba asa vede el lumea, acesta ii este pattern-ul mental, tiparul de gandire si actiune. Considera ICR mosia sa, feuda sa, tot asa cum a procedat la UBB. Nu-i pasa de norme si proceduri. Ideea deschiderii unui ICR la Beijing nu a venit cu Marga, era un proiect antamat de fosta conducere. La fel Kiev. Nu stiu despre Moscova, dar banuiesc ca era explorat.

      Cartea lui Mme Clatici: am citit-o in viteza, fara niciun fel de placere, este scrisa in limba de lemn, persoana nu are capacitatea de introspectie reala, nu-si asuma de fapt nimic, nici macar cenzurarea draconica a revistelor studentesti. Dar este un document revelator pentru ceea ce-a insemnat aparatul de propaganda al PCR. In aceasta cheie am citit-o.

      Ganduri bune.

  4. Cred că,de o vreme,Marga mai poate fi numit ”profesor”doar in aceeași măsură ca și Mischie.Il consider o jignire pentru această profesie.Este,din păcate,doar un politruc.

  5. o singura intrebare: de ce „profesorul” in titlul articolului? individul in cauza este sau poate fi orice, numai profesor nu.

  6. Buna ziua,

    Mi se pare ca prietenul d-voastra a facut o greseala grava de logica afirmand despre Marga ca “Omul e un buldozer defect, care știe un singur lucru: să măture din cale totul”. Functiunea fundamentala a unui buldozer este sa mature totul in cale. Deci ori Marga este un buldozer care functioneaza perfect, la randament maxim, ori trebuie gasita o comparatie cu alt utilaj daca se insista pe sintagma „obiect defect” . In cel mai bun caz se poate spune ca „Omul este un buldozer scapat de sub control, matura din cale totul”.

    Cu stima.

    • Multumesc ptr precizare. Nu stiu, s-ar putea sa aveti dreptate in chestiunea buldozerului. Mie, analogia dintre Marga si un buldozer (defect sau nedefect) mi se pare revelatoare. Dar sunteti de acord cu ideea articolului?

      • Absolut. Analiza d-voastra mi se pare in rest impecabila.
        Insa nu cred ca pe dl. Marga il anima o filosofie complicata si nici macar un ordin de partid.
        De aceea am si avut viziunea unui „buldozer scapat de sub control”, provocand dezastru pe un arc de 360 de grade, calcand sub senile pana si interesele USL.
        Cred ca totul porneste dintr-o frustrare recent dobandita ce i-a acrit spiritul si il saboteaza din interior. Actiunile si reactiile sale mi se dezvaluie ca profund telurice si primitiv umane, fara nici(-)o valenta savanta. Isi permite sa se dezlantuie necontrolat si neinfranat in orice mediu ii este la indemana pentru ca nu mai are viziune. Nu isi doreste sa construiasca si nici macar sa defriseze cu folos pentru constructia altora. Nu are un Plan. Toate izurile scolii staliniste se imprastie acum pentru ca acestea sunt de mult impregnate in constiinta sa, il definesc. Pune un eschimos intr-o pestera inchisa si primul lucru isi va confectiona o sulita. Adauga-l si pe Marga si primul lucru pe care il va face va fi sa scrijeleasca pe pereti un manifest impotriva eschimosului, „dusmanul natiunii”.
        Stiu ca in dictatura comunista exista directiva clara ca un director ce provoca daune exagerate din postul sau sa nu fie niciodata sanctionat ci „avansat” pe un post similar in alta locatie. Ma gandesc ca in urma esecului de la Ministerul de Externe, mutarea sa la ICR i s-a parut mai mult o pedeapsa…
        Oricum, dl. Marga pare sa fi ales voluntar un vector opus bunului simt si dialogului constructiv, si cred ca nu sunt singurul care crede ca in prezent isi sapa o transee fara intoarcere si se va opri curand cand se va fi terminat motorina sau cand se va ciocni de niste bolovani de neclintit.
        Imi place sa cred ca mai exista in cultura romaneasca bolovani bine ancorati pe care nu ii matura primul torent de primavara.

  7. Cultura româneasca sufera la varful ei de psiho-rigiditate expansibila,care are ca efect colateral (nu secundar!!!) la noi,spectatori + sau – activi in domeniu,Sindromul de Stockholm.

    Boala nu este cronica (inca!) si in plus,avem sansa ca simptomele ei sa se prezinte fara echivoc,prin manifestari clare si simplu de detectat chiar si pentru novici ca mine…
    -lipsa de suplete intelectuala exprimata prin ridicarea propriilor obsesii la rang de adevar universal,si impunerea lor fortata.Lozinca potrivita aici ar fi „cine e contra mea,e contra poporului!”
    -incapacitate de a se adapta situatiilor inedite,negarea insasi a notiunii de progres deoarece ea ar pune sub semnul intrebarii valabilitatea insasi a propriei legitimitati in varful piramidei…Lozinca „dupa mine potopul,ok,dar deocamdata eu sunt potopul!”
    O astfel de mentalitate poate fi in masura sa reprezinte,sa sustina sa motiveze si sa inspire cultura romaneasca?
    Nu!
    Problematic mi se pare si sindromul de Stockholm la care faceam referinta,si care are un efect extrem de pervers si nu mai putin real:in urma unei detentii prelungite ostatecii incep sa impartaseasca ideile rapitorilor si chiar ajung sa-i admire ..Ori,atunci cand un om gaseste ca terorismul,de orice natura ar fi el,este de inteles,acel om a devenit deja un obiect!
    Concret,ce e de facut?Pentru a vindeca organismul si a-l readuce sa functioneze normal,in mod logic trebuie indepartata cauza patologiei…deci nu ne vom mai preocupa doar sa insiruim simptomele, ca ne fura peisajul…

    Orice drum,fie el de mii de km incepe cu un prim pas,si daca acesta se impune a fi schimbarea lui Marga,asa sa fie!

  8. Domnule Tismaneanu, daca nu as sti cata rea-vointa se ascunde in spatele demersurilor lui Marga, as crede ca este atins de dementa senila. Am cunoscut si altii in sistemul universitar

  9. Domnule Tismaneanu, daca nu as sti cata rea-vointa se ascunde in spatele demersurilor lui Marga, as crede ca este atins de dementa senila. Am cunoscut si altii in sistemul universitar romanesc, fosti activisti si / sau informatori, purtand titluri multe dintre ele dobandite prin sistemul pcr, care primeau inalte functii administrative doar fiindca toata lumea dorea sa scape de ei din catedre (rector, de exemplu).
    Ceea ce se intampla la ICR este pur si simplu cutremurator, mai este putin si banii institutului vor fi redirectionati spre traducerea maretei opere a Veronicai Porumbacu & Beniuc (partea proletcultista) sau V.C. Tudor. Ma sperie si lipsa de reactie a celor din tara – nu ma refer la domnii Plesu sau Cartarescu, ci in general la oamenii obisnuiti, universitari sau nu, care inteleg problema. Chiar atat de tanara sa fie democratia romaneasca incat totul este atat de rapid reversibil?
    Am citit articolul domnului Florian care a generat reactia stahanovista a lui Marga – domnul Florian recunostea ca a privit la felul in care au fost schimbati Patapievici si Mihaies, dar spune ca cei doi o meritau fiindca erau implicati politic. Ma intreb daca acum isi pastreaza aceeasi parere, dupa ceea ce s-a intamplat…

    P.S. Va rog sa ma scuzati pentru celalalt comentariu, scriu de pe telefonul mobil si am apasat involuntar „submit comment”.

    • Inca nu am reusit sa inteleg ce vor sa spuna oamenii prin „Patapievici si Mihaies erau implicati politic ” .
      Inteleg ca domnilor Patapievici si Mihaiesi li se reproseaza faptul ca au semnat articole de opinie in perioada in care conduceau ICR .
      Ce nu inteleg :
      – exista o norma ( legala / morala , scrisa / nescrisa ) care interzice unui conducator al ICR sa-si exprime public opiniile ?
      – din momentul in care au fost numiti la conducerea ICR , domnii Patapievici si Mihaiesi si-au pierdut cumva statutul de cetateni ( oameni ai cetatii ) , care le da dreptul / obligatia sa fie preocupati de starea cetatii ? Sau si-au pierdut cumva libertatea cuvantului / dreptul la libera exprimare ?
      – care este elementul de noutate / posibila problema etico-morala ?
      a . inainte de momentul numirii in conducerea ICR , domnii Patapievici si Mihaiesi nu obisnuiau sa-si faca publice opiniile ( ??? )
      b . numirea in conducerea ICR a determinat schimbarea fundamentala a opiniilor domniilor lor ( ??? )
      – reprezinta domnii Patapievici si Mihaiesi o tinta pentru adversarii lor de idei / o amenintare pentru Putere datorita influentei ( ??? ) pe care o au asupra maselor ?
      Nu ma emotionez cand aud ” Patapievici si Mihaiesi erau implicati politic ” de la persoane asezate pe nivelul A 3 ; ma nelinisteste sa citesc asta in interviul dat de domnul Florian .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro